Au împușcat-o din cauza credinței ei în Dumnezeu, dar povestea ei continuă să inspire milioane de oameni!

Vizionați o impresionantă relatare a poveștii unei tinere fete care credea în Dumnezeu, motiv pentru care au împușcat-o în timpul unui atac armat ce a avut loc în școlile din SUA.

Modul în care a murit și moștenirea spirituală a acesteia au dăinuit și după crimă.

Vizionare cu folos! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Pe 20 aprilie 1999 a avut loc un atac armat în școală și o tentativă de atentat cu bombă la Liceul Columbine, din Columbine, Colorado, S.U.A. Autorii, elevii de clasa a XII-a Eric David Harris și Dylan Bennet Klebold, au ucis 12 elevi și un profesor. 10 elevi au fost uciși în biblioteca școlii, unde Harris și Klebold s-au sinucis ulterior. Alte 21 de persoane au fost rănite de împușcături. S-au produs schimburi de focuri de armă și cu poliția. A fost cel mai mortal atac armat dintr-un liceu din istoria S.U.A. de până atunci. Patti Nielson a sunat la 911.

Dispecerat: A fost cineva rănit, doamna?

Patti: Da! Da! Și școala e în panică și eu sunt acum în bibliotecă.

Patti: Am… Jos, copii! Sub mese! Capetele jos sub mese!

Patti: Copiii țipă, iar profesorii…

Patti: Ah… știți, încercăm să controlăm situația. Avem nevoie de poliție aici…

Dispecerat: OK, trimitem un echipaj acolo.

Patti: Puteți să vă grăbiți, vă rog?

Dispecerat: Cine este studentul, doamnă?

Patti: Nu știu cine e studentul.

Dispecerat: OK

Patti: Am văzut un student afară. Eu eram în sala…

Patti: Of, Doamne…! Rezistați!

Cea mai mare parte a lumii știe despre tragedia atacului armat din [Liceul] Columbine, din anul 1999, dar nu mulți știu ce persoană incredibilă a fost prima persoană ucisă, a cărei credință neclintită în Dumnezeu va atinge milioane de vieți.

Din exterior, Rachel arăta ca o fată obișnuită, care nu atrăgea atenția în mod deosebit, dar abia după moartea ei au început să curgă mărturii despre cum a atins și continuă să atingă nenumărate inimi. Rachel Joy Scott s-a născut în Denver, Colorado, în august 1982. Era mijlocia dintre cei cinci copii [ai familiei]. Avea două surori mai mari, Bethany și Dana, și doi frați mai mici, Craig și Mike. Al doilea prenume al ei o descria foarte bine. Era Joy (Bucurie). Rachel era energizată de oameni. Această iubire [a ei pentru oameni] se exprima în personalitatea ei deschisă și în compasiunea sinceră pentru oamenii aflați în nevoie.

Rachel a învățat puterea complimentelor simple și a actelor de bunătate de la o vârstă fragedă. În liceu, ea a contactat în mod deliberat trei grupuri de oameni și a scris asta în jurnalul ei, care conține câteva dintre mărturiile ei zilnice. Ea a scris: „Vreau să mă apropii de cei cu nevoi speciale, pentru că ei sunt adesea trecuți cu vederea. Vreau să mă apropii de cei care sunt noi în școală pentru că ei nu au încă prieteni și vreau să mă apropii de cei care sunt luați în râs sau puși la pământ de alții. Până nu îi cunoști, nu doar tipul lor, nu ai dreptul să îi eviți. Nu le-ai căutat frumusețea, binele care este în ei. Nu ai văzut lumina din ochii lor.” Vedeți, Rachel nu doar că a scris despre lucrurile astea, ea le-a trăit. Habar nu avea că simplele ei cuvinte și actele de bunătate vor ajuta într-o zi la prevenirea hărțuirii, vor salva adolescenți de la auto-vătămare și sinucidere și chiar vor descuraja violența armată în școli.

Cine a fost Rachel?

Rachel a fost o adolescentă normală care a avut aceleași încercări ca noi toți. Ea ar fi prima care ți-ar spune că nu a fost perfectă, că a făcut greșeli ca toți ceilalți, de cele mai multe ori. Ea a găsit un mod de a vedea dincolo de durerea și frustrările ei și de a se conecta la un scop mai înalt. Într-unul din cele șase jurnale pe care le-a lăsat familiei ei, ea a scris: „Am avut suișuri și coborâșuri. Am căzut de câteva ori, dar nu m-am descurajat.” “Nu vă pierdeți curajul!” Rachel a înțeles și puterea presiunii colegilor și cât de important este să te cunoști, să te iubești și să fii sincer cu tine însuți. Această înțelegere a ajutat-o să respecte și să aprecieze oamenii din jurul ei, în special pe cei care sufereau și erau diferiți de ea. Privind mai profund decât ceea ce era la suprafață, a văzut asemănarea dintre noi toți. Rachel a scris: „Uită-te suficient de bine și vei găsi întotdeauna o lumină și poți chiar să ajuți acea lumină să crească. Nu lăsa caracterul tău să-și schimbe culoarea în funcție de mediu. Afla cine ești tu și păstrează-ți adevărata culoare.”

Rachel părea să știe nu numai că viața ei va fi scurtă, ci și că va avea sens și era împăcată cu asta. Când avea 13 ani, și-a trasat conturul mâinilor pe spatele unei comode și a scris: „Aceste mâini aparțin lui Rachel Joy Scott și vor atinge într-o zi inimile a milioane de oameni.” Cine și-ar fi imaginat că acest desen era o prefigurare a moștenirii pe care urma să o lase în urma ei. Ea știa că viața ei conta. Mesajul ei către tine ar fi că, indiferent de istoria sau circumstanțele tale, și viața ta contează. Ea ți-ar cere să ai curaj să faci ce este corect, chiar dacă nu e ușor sau popular, ea te-ar încuraja să îi contactezi intenționat pe cei aflați în nevoie și ți-ar aminti ce a scris în eseul final: „Compasiunea este cea mai mare formă de iubire pe care oamenii o au de oferit. Am această teorie că, dacă o persoană poate să iasă puțin din cele ale sale și să arate compasiune, asta va declanșa o reacție în lanț de același tip. Oamenii nu pot ști niciodată cât de mult poate face puțină bunătate.”

Dar Rachel era cunoscută cel mai mult pentru dragostea ei adâncă față de Dumnezeu, Avea o mare dragoste pentru Dumnezeu și dorea să fie de folos Lui în a-i ajuta pe alții. Era o creștină adolescentă devotată, deschisă în școală despre credința ei și nu se rușina să o mărturisească altora, dar făcând aceasta i-a afectat reputația. A fost marginalizată, trădată și, ca orice alt licean, a avut luptele ei. Dar, prin toate astea, L-a iubit pe Dumnezeu foarte mult. „Nu mai am prieteni personali la școală. Dar știi ce? N-am de gând să-mi cer scuze pentru că rostesc numele lui Iisus. Nu voi justifica credința mea în fața lor și nu voi ascunde lumina pe care Dumnezeu a pus-o în mine. Dacă trebuie să sacrific totul, o voi face. Voi accepta asta. Dacă prietenii mei trebuie să îmi devină dușmani pentru ca eu să pot fi cu prietenul meu cel mai bun, Iisus, nu mă deranjează.”

Cu un an înainte să aibă loc atacul armat, ea a scris în jurnal: „Hei, a mai rămas doar o lună de școală. Dacă ar trebui să faci o listă cu primele 5 lucruri cele mai importante pentru tine, ce ai pune [în ea]? Iată-o pe a mea: 1. Dumnezeu, 2. familia, 3. prietenii, 4. viitorul meu, 5. eu.” Cu trei săptămâni înainte de împușcare, Rachel le-a mărturisit [credința ei] trăgătorilor Eric și Dylan. Și ei fuseseră hărțuiți, marginalizați și chiar nu aveau prieteni. Dar Rachel știa că tot ceea ce le trebuia era Iisus. Din păcate, ei au fost orbiți de ură și chiar au făcut casete video care batjocoresc credința creștină. În ziua împușcării, Rachel a fost prima persoană împușcată în campusul școlii. Dylan și Eric au împușcat-o de două ori în picior și o dată în spate. Băieții au plecat, dar s-au întors la câteva secunde mai târziu. După ce a văzut că era încă în viață, Dylan a apucat-o de păr și a întrebat-o: „Încă mai crezi în Dumnezeul tău?” Când răspunsul ei neclintit a fost „Știi că da”, a fost împușcată în cap.

Desenul

Cu două ore înainte de împușcăturile din 20 aprilie 1999, Rachel a desenat un desen în jurnalul ei. Era cu ochii ei vărsând 13 lacrimi care se prelingeau într-un trandafir și se transformau în picături de sânge. 13 oameni au fost uciși în campus în acea zi. Trandafirul a fost conectat cu o plantă din Columbine, care avea un verset biblic dedesubt ce spunea: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are: ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13) Tocmai acest desen i-a inspirat pe părinții ei să scrie o carte numită „Lacrimile lui Rachel”.

Acum, după moartea ei, mulți studenți pe care Rachel i-a contactat împărtășesc povești cu familia Scott despre impactul profund pe care l-au avut asupra vieților lor simplele ei acte de bunătate, chiar l-au împiedicat pe un tânăr de la sinucidere. Ei au realizat curând efectul transformator al poveștii lui Rachel și au fondat organizația non-profit numită „Rachel’s Challenge”. (“Provocarea lui Rachel”). “Rachel’s Challenge” există pentru a inspira și echipa fiecare persoană pentru a crea o schimbare pozitivă permanentă nu numai în ei înșiși, ci și în școlile, afacerile și comunitățile lor. Viața lui Rachel este o mărturie puternică a modurilor minunate în care Dumnezeu îi face de folos pe cei care Îl iubesc.

Viața ei a durat doar 17 ani, dar Dumnezeu a folosit moștenirea ei pentru a atinge milioane de oameni. „Tată, întinde-ți mâna, apucă viața mea, deschide-mi ochii la lumina ta minunată. Umple-mă cu iubirea ta nemuritoare. Păstrează-mi un loc sus în împărăția Ta.” Începând cu 2009, “Rachel’s Challenge” a creat o echipă de 30 de persoane care să vorbească tinerilor din școli și din colegii din întreaga lume despre exemplul lui Rachel. În 2016, a fost lansat un film intitulat „I’m Not Ashamed” (“Nu mă rușinez”) care se bazează pe povestea inspirațională a lui Rachel Joy Scott.

“Nu am de gând să-mi cer scuze pentru că rostesc numele lui Iisus, nu voi ascunde lumina pe care Dumnezeu a pus-o în mine. Dacă trebuie să sacrific totul, o voi face.” – Rachel Joy Scott

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!