Întrebări și răspunsuri despre: Înălțarea Domnului, Duhul Sfânt, rugăciune, plăcere și asceză, egoism…
28 mai 2023
Sodoma și Gomora: Bilele de sulf
29 mai 2023
Care este relația artei contemporane cu Dumnezeu? Ascultați un dialog cu Claudiu Dumitrache despre artă și Dumnezeu, dialogul ajungând și la tema magiei și a profețiilor.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, suntem cu Claudiu Dumitrache, cântăreț, poet, om de cultură, sufletul de la „Regal Literar” – un site care încearcă să adune mai multe forțe, mai multe voci, mai mulți oameni de cultură din România – care a venit în Sfântul Munte și pe care l-am rugat foarte mult să vorbim despre artă, despre cultură pentru că la ora asta, cred că este o mare, mare problemă problema artei. Și asta nu numai în România, ci mai ales, în afara granițelor țării.
Despre artă
Întâi de toate, Claudiu ce e arta? Cum vezi tu arta? Și ce scop are?
Claudiu Dumitrache: Complex, putem să vorbim despre artă în felurite moduri. Andrei Tarkovski – rațiunea artei este aceea de a fi o rugăciune.
Părintele Teologos: Așa este.
Claudiu Dumitrache: Și atunci, ce e în afara rugăciunii practic nu poate să fie decât o analiză intelectuală – tot el spune.
Părintele Teologos: Tot Tarkovski.
Claudiu Dumitrache: Nu poate să fie decât o strălucită analiză intelectuală. Adică să ajute să promoveze mesajul evanghelic. Adică virtuțile, dar nu se pot lucra artistic la modul ăsta în comuniune care este liturgică, adică trebuie să fie liturgic actul artistic…
Părintele Teologos: Da. Deci asta înseamnă că dacă Dumnezeu dispare înseamnă că și arta dispare.
Claudiu Dumitrache: Absolut. Da, nu are sens asta. Asta și este arta.
Părintele Teologos: Da. Arta este o formă de exprimare a religiei, o formă de ridicare către Dumnezeu și asta vedem că într-adevăr în vest, la ora asta, arta este un șoc sau ceva de genul ăsta. Adică nu are… E adevărat că eu totuși văd că anumiți oameni – nu vorbesc din ortodoxie – dar anumiți oameni din vest sau așa mai departe au anumite străfulgerări. Adică Dumnezeu le dă un ceva, dar nu pot să gestioneze sau nu știu cum…. Poți să vorbești puțin mai mult pe tema asta? Ce trăiește un artist sau ce îl determină pe un artist să creeze?
Claudiu Dumitrache: Da, cum ați spus că e un șoc. Adică ei se rezumă la șocul ăsta, la momentul ăla de trei minute – o melodie – patru în care practic li se validează lor simțămintele. Nu știu ce pot să spun de modul acesta în care…
Artistul
Părintele Teologos: Ce trăiește un artist?
Claudiu Dumitrache: Asta e, că artiștii văd arta în diferite moduri. Artistul care se supune cererilor de consum și atunci lumea îl consideră artist pentru că urmează procedurile alea. Adică ai făcut o școală de muzică ești așa și ești artist. Eu asta zic că nu cred că tehnica te face artist.
Părintele Teologos: Evident.
Claudiu Dumitrache: E mai mult de atât.
Părintele Teologos: Așa este și cred că acești artiști, să zic așa, nu rămân în timp. Sau rămân?
Claudiu Dumitrache: Unii rămân pentru că sunt ajutați.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Claudiu Dumitrache: Avem atâtea exemple care n-ar trebui să fie și sunt exemple unde patimile sunt prezentate drept virtuți și unde știm cu toții ce se întâmplă.
Părintele Teologos: Cred că una din forțele motrice care determină arta este iubirea.
Claudiu Dumitrache: Da…
Iubirea ca forță
Părintele Teologos: Iubirea adevărată dacă vorbim de artă care duce la Dumnezeu sau iubire distorsionată care duce în alte părți.
Claudiu Dumitrache: Păi, asta este că de fapt, toți Îl caută pe Dumnezeu, dar nu știu ce este acest Dumnezeu, pentru că e prezentat… e energie, e natura, adică absolutizăm altceva – astrele…
Părintele Teologos: Sau persoana de sex opus.
Claudiu Dumitrache: Da, da, da, adică se bazează pe o revelație naturală, dar nu vine cea supranaturală….
Părintele Teologos: De la Dumnezeu.
Claudiu Dumitrache: Pentru că nici noi nu… Nu știu. De aici nu mă bag de ce nu vine.
Părintele Teologos: De ce nu vine? Eu cred că datorită faptului că patimile sunt foarte puternice. Eu cred că artistul este o persoană foarte, foarte puternică, cu o capacitate foarte mare de iubire, dar patimile îndreaptă această capacitate de iubire într-o altă direcție și aceste trăiri intense cred că îi aduc pe fani, pe ascultătorii artistului respectiv sau pe cititorii artistului respectiv. Pentru că doresc și ei să trăiască la maximum, doresc și ei raiul, dar nu știu cum arată acest rai și nu știu unde să-l caute.
Claudiu Dumitrache: Da, îl contrafac acolo câteva minute și așa o fac până când o vrea Dumnezeu.
Părintele Teologos: Exact.
Claudiu Dumitrache: Până când îi lasă.
Claudiu Dumitrache: Da și asta se întâmplă acum, adică deja e peste tot, nu mai e cum era, să zicem, când am început eu să cânt, când aveam 12-13 ani. Nu era chiar așa nebunie. Eu am crescut odată cu acest curent fără sens, fără niciun sens. Adică vezi!
Eu mă uitam pe Disney Channel când era mic. Vedeam că erau prezentate niște melodii frumoase despre dragoste, comuniune, chiar dacă nu erau în adevăr, era potențarea binelui.
Părintele Teologos: Dorința de comuniune, de bine, da.
Claudiu Dumitrache: Mai târziu văd că și artiștii ăia au devenit sataniști, au devenit direct …
O situație contemporană
Părintele Teologos: Chiar cum vezi? Că am înțeles că acum la Grammy a fost premiat Sam Smith care omul este satanist pe față, adică ferească bunul Dumnezeu. Da, el nu știe că este satanist, nici lumea nu prea…
Părintele Teologos: Cred că nu își dau seama ce înseamnă…
Claudiu Dumitrache: Nu și dau seama ce se întâmplă și încotro îndreaptă și ce înseamnă lucrul ăsta. Adică în prezența cui se întâmplă toate lucrurile astea.
Părintele Teologos: Cred că sunt niște încurcați, săracii și doresc șocul cu orice preț și au o acută lipsă de identitate și sunt dependenți de adrenalină, dependenți dopamină, de lucruri de genul ăsta…
Claudiu Dumitrache: Sigur. Refugiu în orice, în șocul ăsta.
Părintele Teologos: În șoc.
Claudiu Dumitrache: Exact în șocul ăsta este refugiul: că te validează că nu ești singur, ești cu încă cineva. Mai este și Sam Smith, un mare artist să zicem. Atunci, uite unde sunt validat. Sunt de acord cu ce face el și e de acord și Ionuț și Mihai care a făcut conservatorul și noi suntem artiști și recunoaștem și totul este bine. Tocmai de asta, că mulți care totuși au studii sau cât de cât au făcut câte ceva, au câștigat câte ceva în trecut, din artiștii noștri poate din România… Da, dar acum au ajuns să se compromită, adică să fie de acord cu niște lucruri…
Părintele Teologos: Asta nu arată o lipsă a unui Dumnezeu viu înăuntrul lor? Adică pentru că ei se simt singuri, de fapt. Când omul este cu Dumnezeu nu se simte singur și nu se simte singur și nesigur.
Claudiu Dumitrache: Da, e și asta, adică asta este esența. Deși ar fi putut să existe un echilibru prin ascultarea asta față de părinți.
Părintele Teologos: Da, de cei de dinainte.
Claudiu Dumitrache: De bătrâni. Adică nu o să fac eu asta pentru că mi-e rușine, nu se poate. Și totuși, ți-ai păstra echilibrul. Acum nu mai este nici echilibrul ăsta. Adică e pierdută și conexiunea cu Dumnezeu Cel viu și personal și cu tradiția, cu valorile…
Lipsa de valori
Părintele Teologos: Și atunci sunt frunze bătute de vânt… Da, ferească bunul Dumnezeu! Adică e vorba de o civilizație distructivă, care de fapt distruge tot ce s-a acumulat sau aproape tot ce s-a acumulat în cultură și încearcă să facă astăzi o pseudocultură. Adică se neagă tot ceea ce s-a descoperit înainte, să zic așa.
Claudiu Dumitrache: Da, se rezumă la un șoc.
Părintele Teologos: La un șoc, un pușeu de dopamină. Cred că este vorba de nevoia de minune a omului. Omul vrea minune și pentru că nu găsește minune la Dumnezeu cel minunat înăuntrul lui, găsește această pseudo-minune care este doar un șoc, o reacție chimică.
Claudiu Dumitrache: O reacție chimică până la urmă, da.
Părintele Teologos: Ce părere ai despre… nu știu dacă știi, la ora asta se face muzică pe inteligență artificială și versuri pe inteligență artificială și așa mai departe. Chiar văzusem niște versuri fenomenale, dar fără sens.
Claudiu Dumitrache: Vă dați seama, acum nu mai e ce știe un singur om sau un colectiv restrâns. Toată istoria lumii, toată patima lumii din toți anii știuți acolo în cărți se potențează în toate subtilitățile ca să-i dea omului ce dorește el: sentimentalismul sau dramaticul sau ce vrea el.
Părintele Teologos: Da, dar nu-l duce pe om niciunde.
Claudiu Dumitrache: Păi, nu-l duce, dar îl ține acolo închis, prins.
Părintele Teologos: A, deci e vorba de o artă care îl închide de fapt pe om, nu care îl înalță, nu care îl eliberează.
Claudiu Dumitrache: Sigur. Poate să fie poate să fie și ceva…
Părintele Teologos: Catharsis.
Claudiu Dumitrache: Da, poate să fie, dar depinde de persoană cum vede și de Dumnezeu dacă vrea să îi descopere.
Părintele Teologos: Dacă îl ajută.
Claudiu Dumitrache: Da.
Arta și trupul
Părintele Teologos: Pentru că văd că tinerii totuși sunt ajutați astăzi, dar foarte puțini și de foarte puțină muzică. Adică foarte puțină artă îi ajută pe tineri. De obicei, îți țintuiesc pe tineri – corectează-mă, sper să greșesc – dar eu așa văd că îi țin pe tineri pe trupesc, pe pământ.
Claudiu Dumitrache: Ba nu, așa este. Asta se promovează: imaginea. Imagine pe ritm. Ați văzut? Este ritmul ăsta…
Părintele Teologos: Da, Maica lui Dumnezeu… ritm fără nimic.
Claudiu Dumitrache: Te face să depășești, dar nu într-un sens bun… de fapt, este o realitate alternativă în care ești așa cum vrei tu sau cum îți spune melodia să fii și cum îți place ție.
Părintele Teologos: A, deci o lume în care evadezi.
Claudiu Dumitrache: Și e un drog.
Părintele Teologos: O formă de drog.
Claudiu Dumitrache: Ritmul ăsta mai ales unde sunt repetate…
Părintele Teologos: Doamne, Maica lui Dumnezeu!
Claudiu Dumitrache: Toate lucrurile astea ne dau pe noi într-o altă lume în care totul e de acord cu noi, noi suntem extraordinari și cei de lângă noi sunt extraordinari, toți suntem buni. Dar ce formă e asta de bunătate?
Părintele Teologos: Da, cred că este iluzorie și mai ales, în clipa în care te trezești în realitate, faci foarte urât pentru că tu ești obișnuit cu pseudo-raiul respectiv și devii foarte violent în lumea reală.
Claudiu Dumitrache: Da, asta este că nu mai pot să suporte realitatea și trebuie drog – chiar și fumat și muzică. E drog.
Părintele Teologos: Evident.
Claudiu Dumitrache: Poate să fie mai nociv pentru că oamenii să fie sunt drogați de muzică, adică au devenit dependenți să meargă în mașină, de exemplu, să audă ritmul ăla….
Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu! Da, spune. Că am avut experiență pe tema asta.
Claudiu Dumitrache: Exact și mie mi-e groază să merg cu cineva în mașină să ascult muzica asta. Nu pot, deja nu mai pot să mai… Oprește-te, rog, o să iau eu altceva, vin eu acolo unde trebuie. Nu pot, mă tulbură.
Chiar am prezentat un festival acum câteva luni. 20 și ceva de ore am prezentat festivalul de rock.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Claudiu Dumitrache: Deci rock și a fost un elev care a cânta rock din ăsta hardrock și stăteam și observam cum îmi bate inima, cum răsună toată clădirea aia, cum intră în mine și nu mă bucur de ceva, adică e doar un șoc.
Părintele Teologos: O stare de excitare…
Claudiu Dumitrache: Da, doar că la mine nici nu mai e plăcere. Nu știu cum ar putea să fie asta plăcere. Adică trebuie să ai simțirea. Cred că trebuie să fie foarte proastă.
Curente artistice și substratul lor
Părintele Teologos: Nu numai. Să-ți spun eu ce se întâmplă la rock – am ascultat rock în trecut, adică am ascultat toate genurile. E vorba de foarte multă frustrare, o frustrare relativ la realitatea nedreaptă de astăzi și aceștia, artiștii doresc să rezolve lucrurile, au capacitate foarte mare de iubire, vor să o rezolve, nu găsesc rezolvare pentru că rezolvarea este Hristos, devin foarte violenți și atunci se exprimă în muzică sau/și se autoanihiliază – băuturi, droguri…
Claudiu Dumitrache: Autonihilare, asta. Da, ei se amăgesc și dacă nu intervine cineva care să-i zguduie un pic…
Părintele Teologos: Un duhovnic. Sau duhovnic ca și preot sau duhovnic ca și părinte…
Claudiu Dumitrache: Da,un om duhovnicesc.
Părintele Teologos: Exact, la asta mă refer.
Claudiu Dumitrache: Deci dacă nu sunt zguduiți, dacă nu sunt smeriți, dacă nu-i smerește ceva, rămân acolo.
Părintele Teologos: Da, știu…
Claudiu Dumitrache: Au fost acum festivalurile astea la noi. Au murit drogați, copiii.
Părintele Teologos: Am auzit doi la Untold sau nu știu unde, nu urmăresc.
Claudiu Dumitrache: Da, la București, de fapt. Am scris și un articol. Era un titlu de-ăsta frumos, cu imagini, imagini cu confetti la nu știu ce și am spus eu că fix asta este: că te trimite într-o lume imaginară și poți să și mori în ea. Adică mori în lumea imaginară, acolo îți ai sfârșitul.
Părintele Teologos: Da, și gândește-te că dacă mori, te așteaptă iadul, pentru că lumea imaginară nu există de fapt.
Claudiu Dumitrache: Exact.
Părintele Teologos: Și de fapt, ortodoxia te pregătește pentru real, Ortodoxia te pregătește să fii gata pentru real, pentru confruntarea cu realitatea veșnică. Asta este ortodoxia. Din cauza asta, apropo de asta, vezi, muzica psaltică nu încearcă să te domine, să te închidă, muzica psaltică te lasă să te rogi. Este o muzică verticală, care te lasă să te înalți, nu intră peste tine și este doar un fel de unealtă, un fel de sculă pe care să te poți ruga la maximum. Pe când în general, astăzi, muzica, dar nu numai muzica, ci uneori și arta mai ales, filmele, de exemplu… am văzut niște trailere, Maica lui Dumnezeu, ferească bunul și Sfântul Dumnezeu! Adică nu am înțeles nimic din trailerul ăla în afară de șoc, un șoc continuu.
Șocul din artă
Claudiu Dumitrache: Asta este de fapt, e un șoc. Apoi, filmul poate să fie foarte prost
Părintele Teologos: Da? Nu știu, adică nu urmăresc, dar am văzut câteva trailere…
Claudiu Dumitrache: Eu urmăresc și filme și tot și văd. Totul a murit.
Părintele Teologos: Nu mai seamănă cu Tarkovski sau ceva de genul.
Claudiu Dumitrache: Nu, a murit tot. Un singur serial mi-a plăcut, e pe Netflix, un serial bun, e profetic ca să zic așa: Black Mirror.
Părintele Teologos: Am auzit de el.
Claudiu Dumitrache: Deci oarecum profetic, deci arată cam tot ce s-ar putea întâmpla în următorii ani sau ce deja se întâmplă…
Părintele Teologos: Dar distopian, nu?
Claudiu Dumitrache: Da, la nivel tehnologic, adică transumanismul ăsta până unde o să mergem și cum o să ne influențeze. Adică e bun de urmărit, el este într-un fel divertisment pentru unii care doar asta văd, divertisment, dar este și foarte subtil, este moralizator pentru cei care…
Părintele Teologos: Da, asta este problema și într-o anumită zonă a muzicii, pentru că, vezi, muzica și arta în general se adresează emoției, deci este umbra lui Dumnezeu pe pământ cum spuneam odată. Deci se adresează părților sufletului care nu sunt raționale, adică părții doritoare și părții mânietoare. Black Mirror, eu n-am văzut, dar știu din muzică, într-adevăr, muzica asta care se adresează părții mânietoare, deci muzica distopiană are o forță foarte mare de atracție. De ce? Că zici da, bine zice ăla, bine zice rockerul. Bun, deci tot respectul pentru rockeri, deci chiar îi înțeleg.
Claudiu Dumitrache: Sau pentru rapperi.
Părintele Teologos: Da, tot respectul pentru rapperi. Îl salutăm pe Cedry2k și pe Dragonul, chiar dacă Dragonul, mă rog… Îl iubesc foarte mult pe Dragonul, dar îl rog să aibă un limbaj mai curat.
Vezi? Atrag foarte mult, rockerii, rapperi și așa mai departe că spun bine.
Claudiu Dumitrache: Prezintă adevărul.
Părintele Teologos: Da, prezintă adevărul. Problema cea mare este că nu prezintă soluția care este Hristos și din cauza asta, oamenii cad în depresie și așa mai departe. Bineînțeles, în paranteză, pentruCedry2K și Dragonul care fac o lucrare de misiune foarte… eu nu-i ascult foarte mult, dar îi știu pe ei ca și personalități.
Claudiu Dumitrache: Da, și eu mă uit, am observat și am văzut.
Lipsa rezolvărilor
Părintele Teologos: Asta zic – e problema că nu se oferă soluția.
Claudiu Dumitrache: Concret nu se oferă, că ei vorbesc despre Sfinții Părinți.
Părintele Teologos: Asta vorbesc ei, dar vorbesc mai ales în vest, sunt acești oameni geniali care în urma unor mari drame pe care le-au trăit spun anumite adevăruri, dar cum spuneam, nu oferă soluția.
Claudiu Dumitrache: Acolo nu, acolo e departe, chiar e departe. Acolo doar dacă nu știu…
Părintele Teologos: O luminare pe moment sau ceva…
Claudiu Dumitrache: Poți foarte puțin să-l afli pe Jordan Peterson și de acolo să mai afli câte ceva ca să ajungi puțin unde trebuie, dar altfel nu știu cum…
Părintele Teologos: E foarte departe, da.
Claudiu Dumitrache: Da, asta este ideea. Eu nu știu cum se întâmplă acolo.
Părintele Teologos: Da, trebuie măsură duhovnicească.
Claudiu Dumitrache: De unde o să ia? Că oamenii nu au de unde s-o mai ia, asta e ideea!
Un caz din muzică
Părintele Teologos: Da, dar vezi că Dumnezeu reconfigurează încontinuu tot acest univers ca să-i aducă pe oameni mai aproape de El și mă gândesc acuma că dacă ar apărea…. nu știu de ce dau exemplul ăsta, pe mine m-a șocat când am auzit. Deci eu nu ascult nu îmi place Megadeth și recunosc că Mustaine este un geniu, dar nici vocea lui nu-mi place, nici agresivitatea lui în muzică. Nu e genul meu, bun. Dar ce m-a șocat pe mine este că el a fost în Metallica, a fost dat afară din cauza adicției de droguri, din cauza faptului că era foarte arogant. S-a pocăit omul, avusese și cu vrăji și așa mai departe. S-a pocăit. Bineînțeles, să ne înțelegem, nu e ortodox, nu îl luați ca exemplu.
S-a întâmplat un lucru fenomenal – deci după ce a trecut prin toate astea de reabilitare să scapi de adicții, recovery, a fost primul lui concert, dacă nu mă înșel și atunci într-o jerbă de sunet, de lumini, de explozii a apărut el pe scenă și toată lumea se aștepta înnebunită ca să înceapă concertul. Și el se oprește, toate se sting, se uită toți nedumeriți ce vrea omul ăsta acuma și în liniștea aia oarecum stânjenitoare care exista, el a spus: „Știu că mulți dintre voi sunteți atei, știu că mulți dintre voi nu credeți că există iad. Eu însă tocmai m-am întors de acolo.”
Și-l vezi pe omul ăsta… adică eu atunci mă gândeam, pentru că asta a fost o explozie pentru mine când am auzit-o după mulți ani când deja mă lăsasem de toate astea și și înainte nu ascultam, nu eram fan, să zic așa. Mă gândeam: măi, dacă un călugăr din Sfântul Munte, un preot s-ar fi dus pe stadionul ăla de sute de mii de oameni și ar fi început să spună ce? Păi, l-ar fi bătut ăia.
Claudiu Dumitrache: Vă dați seama…
Părintele Teologos: Pe când Dumnezeu a zis prin gura păcătosului ăstuia – tot respectul pentru el în acest punct – i-a trezit pe oamenii ăia. Și cred că Dumnezeu, prin tot felul de astfel de întâmplări, lasă câte un cuvânt din ăsta însămânțător. Ispita cea mare este că în clipa în care îl vezi pe Mustaine sau pe alții că fac un astfel de gest care este valid este ca tu să iei totul de la ei și asta este ispita. Trebuie să existe discernământ și din cauza asta în general noi nu îi promovăm pe acești oameni că atunci se ia totul.
Claudiu Dumitrache: Trebuie discernământ.
Părintele Teologos: Discernământ. Da.
Claudiu Dumitrache: Poate numai o revelație supranaturală. Atunci poți să zici că se întâmplă ceva, dar altfel…
Arta și nevoile sufletului
Părintele Teologos: Da, dar vreau să spun asta mai ales pentru cei dintre noi care avem tendința să judecăm persoane. Niciodată nu judecăm persoanele, totdeauna judecăm curente adică ideologii și spunem că ăsta nu sau aia nu ca și ideologie, dar pe oameni niciodată, niciodată. Nu crezi că muzica sau mă rog, cărțile și așa mai departe acoperă anumite nevoi ale anumitor caractere?
Claudiu Dumitrache: Ba da, sigur că da, dar tot așa amăgiri.
Părintele Teologos: Amăgiri, evident.
Claudiu Dumitrache: Pentru că nu e discernământ.
Părintele Teologos: Până la un anumit punct, da.
Claudiu Dumitrache: Acum ideologia cititului.
Părintele Teologos: A, da?
Claudiu Dumitrache: da. Tot internetul este plin de „să citim”, „intră în clubul cutare”, „hai, să citim”, „uite, editura best”.
Părintele Teologos: Totuși asta e bine…până la un anumit punct
Claudiu Dumitrache: E bine. Adică intenția.
Părintele Teologos: Intenția, da, da.
Claudiu Dumitrache: Sfântul Iosif Vatopedinul – „văd buna voastră intenție, dar mai văd și neatenția voastră”.
Părintele Teologos: Da, exact.
Distorsiuni în literatură
Claudiu Dumitrache: Și aici nu e discernământ pentru că se ia totul la citit și acolo e literatură New York Times bestseller, nu știu ce… ce am visat eu azi noapte scriu acum, îmi face nu știu cine o recenzie și vai, citiți-l!
Părintele Teologos: Șocul…
Claudiu Dumitrache: Șocul, da. E number one, citiți că vă dă… Și tocmai asta este că ei se duc acolo și intră în ezoteric.
Părintele Teologos: Am înțeles…
Claudiu Dumitrache: Adică literatura asta intră în ezoteric. Asta e cea mai mare problemă.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Claudiu Dumitrache: Autorii nu sunt în mare parte ortodocși și chiar dacă sunt români sunt chiar numerologi, tarotiști, coachi pentru dezvoltare personală care spun cum să reconfigurezi acest univers să-ți dea ție tot ceea ce îți dorești tu, cum să lucrezi cu energiile…
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Claudiu Dumitrache: Exact și toate astea… o magie, o magie care este prezentată foarte frumos ca fiind magia albă.
Părintele Teologos: Da?
Claudiu Dumitrache: Da, ca fiind magia albă sau suntem niște zei trebuie să fim… ni s-a dat acest univers să fie al nostru, hai, să vedem cum Îl faci pe Dumnezeu să-ți dea ceea ce îți dorești.
Părintele Teologos: Dacă mai există Dumnezeu.
Claudiu Dumitrache: Exact. Asta este ideologia momentului, adică chiar dacă oamenii citesc diferite cărți, mai sunt și alții care citesc science-fiction. Eu nu știu cum e cu science-fiction pentru că pe mine nu mă… nu știu de ce nu…
Literatura science-fiction
Părintele Teologos: Da, eu am citit mult science-fiction. Să spun ce se întâmplă acolo. E un fenomen foarte interesant și foarte periculos. Pe deoparte, science-fiction-ul oferă cea mai mare libertate de expresie, cea mai mare. De ce? Că spui că s-a întâmplat pe o planetă nu știu care și că personajele – extratereștrii care sunt astfel încât să le transmiți tu ideea și tehnologia o faci tu astfel încât să-ți transmiți tu ideea. Dar cele mai cunoscute, cele mai mari, cele mai importante cărți sau lucrări filme de science-fiction nu sunt cele care promovează tehnologia, ci cele care se ocupă cu patimile umane și mai ales, cu un îndumnezeirea.
Deci „Dunes” de exemplu, de Frank Herbert se ocupă de îndumnezeire, dar de o îndumnezeire falsă, adică personajul principal de acolo este Mesia și în cartea respectivă sunt foarte multe idei islamice. Deci Frank Herbert a făcut un fel de sincretism foarte periculos, de altfel, în care prezintă un mesia bineînțeles pe o planetă și așa mai departe și ceea ce este fenomenal în astea de science-fiction este că partea bună întotdeauna învinge cum? Prin forță! Deci dacă te uiți la Războiul Stelelor – nu știu dacă l-ai văzut –
Claudiu Dumitrache: Îl mai știu.
Părintele Teologos: Nu are importanță, deci sunt două tabere: tabăra bună, tabără rea. Tabăra bună sunt ăia care au laserele mai tari. Pe când Hristos spune că tabăra bună sunt ăia care sunt mai smeriți, mai blânzi, mai iubitori. Pe când, cum spuneam, în science-fiction și cei buni sunt cei sunt aceia care bat mai mult, trag cu laserele mai tare și mai mult apropo și de Star Wars ca și în Dunes și în alte lucrări apare o cultismul. Adică cei care au pistoalele, cei care au tehnologia nu sunt cei mai puternici, ci sunt cei mai de jos. Cei care sunt mai tari decât ei sunt celebrii cavalerii jedi și oculții care au forță și așa mai departe…
Adică vezi că totuși se recunoaște că ultimul plan al artei este planul spiritual – este foarte distorsionat, foarte periculos și este este ascunsă foarte multă violența în asta. Conflict, război.
Claudiu Dumitrache: Păi, asta este. Inevitabil se ajunge la război indiferent de virtuți, indiferent cât de buni am fi noi în religia copacului verde.
Despre jurnalism astăzi
Părintele Teologos: Exact. Numai Hristos ne aduce pace! O altă întrebare: cum vezi jurnalismul? Apropo că ești și jurnalist, să zic așa. Dezbaterea.
Claudiu Dumitrache: N-am fost eu jurnalist… am început așa din necesitate. Adică necesitatea, nevoia mea de a scrie, de a comenta, de a critica.
Părintele Teologos: Da, da… Ești și tu un metalist, dar pe alt plan și cu altă formă de expresie, un rocker.
Claudiu Dumitrache: Da, jurnalismul este rușinos. Adică jurnaliștilor trebuie să le fie rușine pentru că sunt tineri care merg la jurnalism, care sigur că învață procedura și toate cele, dar apoi, nu ai unde să te angajezi serios.
Părintele Teologos: Serios?
Claudiu Dumitrache: Nu, nimeni nu te angajează pentru ceva serios. Trebuie să faci can-can sau poate nu ca-can, dezinformare concret, concretă dezinformare.
Părintele Teologos: Da? Serios?
Claudiu Dumitrache: Normal. Adică e foarte concretă dezinformarea – trebuie să vii aici și scrii orice, wow, șoc…
Părintele Teologos: Pentru like-uri, pentru trafic….
Claudiu Dumitrache: Pentru orice, da. Dezinformare – ne referim la lucruri care dezinformează și care înspăimântă lumea și dau frică sau dacă mamaia se uită la televizor și vede ce s-a întâmplat și prezentatorul ăla pe care îl văd acolo, la orice știre spune: „doamnelor și domnilor, extraordinar, absolut, fascinant”.
Părintele Teologos: „Știre șoc”….
Claudiu Dumitrache: Deci nu mai pot când îl aud. Schimbă postul! Adică România TV, Antena 3 – astea de știri, în general. Ei fac propaganda asta „wow, veniți la noi că vă dăm noi informația”. De fapt ce le dă? Le dă tot așa, frica, dopamina: „vai, a murit, i-a dat cu toporul în cap, a spintecat-o, nu știu ce i-a făcut, aoleu maică ce a făcut, cutremur ai văzut ce s-a întâmplat?”
Și asta este un trai pentru că devine un drog. Dacă nu-l mai primești la un moment dat și ai liniște, devii neliniștit că nu-l mai primești.
Părintele Teologos: Da, da. Sevraj.
Influenceri
Claudiu Dumitrache: Adică ești drogat prin asta – prin știri prin televizor – aici, bătrânii în special, dar și tinerii, dar ei se mai uită pe YouTube după aia, stau și se uită pe YouTube. Și acolo alte nebunii cu toți vloggerii și cu toți make-up artists, nu știu ce comentatori de videoclipuri, cum a fost la Eurovision – „uite, ce frumos a fost ăla sau uite, ce-i asta, nu-mi place”. Deși ăla poate să fie ceva bun, dar ochiul lui care vede prost spune că e ceva rău și apoi, vin toți și spun și ei „da, ca tine e, că nouă ne place de tine, dacă nici ție nu-ți place de-ăla, nici nouă nu ne place de-ăla”.
Părintele Teologos: Am înțeles… efectul de halo al vedetei. Adică dacă vedeta spune ceva spui și tu după el.
Claudiu Dumitrache: Vedeta… Nu sunt vedete, sunt de fapt niște vloggeri care sunt plăcuți prin prisma modului cum arată sau… Nu e nimic rațional întemeiat pe ce fac ei acolo.
Părintele Teologos: E emoțional.
Claudiu Dumitrache: Da, emoțional și e refugiul lor pentru că se validează reciproc. „Bravo, da, așa să faci”
Ok, vorbeam despre jurnalism. Jurnalismul nu mai are niciun sens. Dacă vrem o informație corectă, nu știu de unde poți să o iei.
Părintele Teologos: Sunt foarte puține, nu?
Claudiu Dumitrache: Poți să mergi pe un site de la guvern, dar nici alea… Uniunea Ziariștilor Profesioniști, de exemplu. Acolo putem să intrăm… Bine, acum, vorbesc eu că…
Părintele Teologos: Ești acolo…
Problema dezbaterilor din media
Claudiu Dumitrache: Da, ok, putem să mai intrăm pentru că acolo sunt informații verificate. Sau la Radio România, deși și acolo a început o nebunie, adică au început tinerii, pentru că vin tineri jurnaliști dar care vin tocmai din mediul ăsta pseudo-cultural, aduc avangarda, iau tradiția, o dau la o parte și deja se schimbă totul. Adică toate televiziunile au început să se schimbe. Pentru că vine tinerii care nu sunt formați și care văd totul în mod occidental. ȘI atunci vin și ei și (zic) „a, cum e tabloul ăsta?” Ați văzut. Ce vrea să spună tabloul ăsta cu două aruncături de pensule care costă 3 milioane € și de fapt nu-i nimic. Dar de fapt noi aici, eu văd 100.000 de lucruri acolo și stăm și comentăm și lumea ascultă și crește prețul tabloului și totul e bine.
Părintele Teologos: Adică e un bolovan care se rostogolește la vale undeva.
Claudiu Dumitrache: Da, da. Și ei chiar se consideră artiști acolo și critici de artă, vă dați seama și lumea ascultă și zice că da, așa este.
Părintele Teologos: Bun, și cu ce rămâi?
Claudiu Dumitrache: Dar nu e nimic întemeiat, adică nu au cultura, nu au rațiunea artei nu au nimic în ei. Nu rămâi cu nimic, evident. E doar o amăgire.
Părintele Teologos: Și atunci cum poate face o dezbatere culturală sau o dezbatere pe o anumită temă? Cred că e cam dificil astăzi să existe dezbateri.
Claudiu Dumitrache: Mai există, mai există, mai sunt și așa online câteva cluburi în România, în care se fac dezbateri. Nu știu cât de oneste pentru că sunt diferite personaje care au interese – adică au interesele lor, ale religiei lor, de unde provin ei…
Părintele Teologos: Deci se vede treaba asta?
Claudiu Dumitrache: Da, se vede clar. Așa o dezbatere…? Mă mai uit la TVR, fac ăia cu…
Părintele Teologos: Nu știu, nu urmăresc.
Claudiu Dumitrache: Se fac la TVR niște emisiuni în care ce să fie: avort sau legea avortului sau altele. Și acolo se vede foarte clar că toată treaba este politică.
Părintele Teologos: A, da?
Claudiu Dumitrache: Da. Adică toată treaba este gândită în așa fel încât și prezentatorul să modereze în modul ăla…
Părintele Teologos: Să iasă un anumit rezultat…
Claudiu Dumitrache: Să iasă exact ce trebuie să iasă, ce vrem noi sau ce vrea statul, ce vrea cineva. Întotdeauna îi pune acolo ca să dea verdictul pe ăia care nu trebuie. Asta este problema și lumea așa cade în nonsens și nu mai există discernământ, pentru că dacă îl văd pe un scriitor care a fost propulsat de nu știu cine și nu știu ce și a scris nu știu ce – o lebădă care se învârtește și a rămas imaginea aia care poate să fie filozofie puțin, dar ce să fie mai mult? Vai!
Părintele Teologos: Doar o formă fără conținut, nu?
Claudiu Dumitrache: Exact, exact. Nu au esență.
Ortodoxia vs. practici oculte
Părintele Teologos: Deci se pare că la ora asta ortodoxia este mai mult ca oricând generatoare de echilibru, generatoare de liniște, de pace.
Claudiu Dumitrache: Da, sigur că este, normal. Doar că tinerii nu au încredere și nu știu de ce nu au încredere, de fapt. Eu nu aveam treabă cu ortodoxia, eram cu numerologia, ocultismul, cu muzica, da, toate cele. Tocmai de acolo s-a primit ce s-a primit și am înțeles că de fapt, tot ceea ce făceam era deșertăciune, că de fapt, nu există așa ceva, că de fapt eu sunt creat. Dacă sunt creat înseamnă că nu am eu o putere, deci nu pot eu să poruncesc nimic nimănui. Adică să poruncesc stelelor „faceți să-mi vină o mașină mâine” – cum eram eu…
Astrologia
Părintele Teologos: Apropo de astrologie care la ora asta face ravagii, dacă nu mă înșel.
Claudiu Dumitrache: Da, toate pseudoștiințele astea fac. Lumea așa caută – știința cu ezotericul și atunci le îmbină și vă dați seama…
Părintele Teologos: Ai văzut că este foarte periculos?
Claudiu Dumitrache: E foarte periculos, da. Adică știu cazuri în care oamenii mor, în care oamenii se ceartă, se despart…
Părintele Teologos: Din cauza astrologiei? Serios?
Claudiu Dumitrache: Da, nu ești zodia mea, ascendentul așa. Uite de ce…?
Părintele Teologos: Deci nu-s patimile mele sau nu e că nu știu să mă port cu tine, ci că nu-i zodia, nu?
Claudiu Dumitrache: Exact.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Claudiu Dumitrache: Sau eu dacă sunt, nu știu… îmi place cearta, să zicem și zodia mea îmi spune că eu sunt certăreț, ok și vine partenera și îmi zice: „eu nu mai vreau să stau cu tine pentru că ești certăreț”. „Păi, așa sunt eu dacă mă vrei bine dacă nu, nu, așa e zodia mea”. Și atunci eu nu mă mai pot schimba.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu! Și atunci cum se mai vindecă omul ăla?
Claudiu Dumitrache: Nu mai există să mă schimb.
Părintele Teologos: Serios?
Claudiu Dumitrache: Așa îmi spune mie zodia.
Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu! Deci niște mingi de foc, de gaz care sunt stelele de la nu știu câte miliarde de ani lumină îmi spun ele mie ce să fac!?…
Claudiu Dumitrache: Exact. Asta este revelația naturală, adică ne dăm seama că suntem creați, există un sens, dar confundăm lucrurile, le personificăm deși noi avem nevoie de persoana adevărată.
Părintele Teologos: Adevărată, de Hristos.
Claudiu Dumitrache: Întreită și atotputernică și chiar pe rațiunea noastră pentru că e ceva absolut.
Părintele Teologos: Așa este.
Claudiu Dumitrache: Este o deplinătate.
Părintele Teologos: Da, omul este absolut, dar nu prin sineși, ci prin harul lui Dumnezeu. Avem nevoie de Dumnezeu, avem nevoie de Dumnezeu.
Viitor și profeții
Cum vezi viitorul?
Claudiu Dumitrache: Păi, nu știu, părinte, că mai citesc și eu una alta, mai văd profeții… Oare toate sunt profețite? Adică eu cum să le văd? Să le văd că sunt profețite sau să cred eu că se mai poate face ceva? Că așa, după cum văd eu, e dezastru, adică o să fie un haos. Nu știu când, dar o să fie un haos.
Părintele Teologos: Da…
Claudiu Dumitrache: Adică totul o să fie… chiar pus accentul pe treaba asta cu tehnologia foarte tare și lumea o să creadă că împlinirea se găsește prin această tehnologie, chiar și prelungirea vieții și toate lucrurile.
Părintele Teologos: Adică tehnologia este mântuitoare….
Claudiu Dumitrache: Da, da, da.
Părintele Teologos: Este un pseudo-dumnezeu.
Claudiu Dumitrache: Nu, nici ei nu văd așa. Deci ei nu văd așa, dar nu știu de ce încă o fac. Adică ei tot caută plăcerea și împlinirea acolo, deși știu că nu este acolo.
Părintele Teologos: Pentru că nu au altă soluție. Nu pot să accepte că au greșit.
Claudiu Dumitrache: Nu se pot accepta pe ei.
Părintele Teologos: Da, nu se pot accepta pe ei, nu pot să accepte că au greșit, merg în direcția respectivă – așa sunt obișnuiți, pentru că patima înseamnă obișnuința cu păcatul. Sunt împătimiți și nu au puterea să iasă afară pentru că nu au de ce să iasă afară. Pentru că nu-L au pe Dumnezeu! Adică nu Îl văd pe Dumnezeu. Nu au frumusețea Raiului.
Claudiu Dumitrache: Și cu profețiile?
Părintele Teologos: Cu profețiile? Profețiile depind de noi, totuși! Depind de noi și trebuie să știi că eu sunt optimist în cazul persoanelor. Deci una este viziunea planetară, unde e haos și alta este persoana. Ortodoxia întotdeauna a fost o soluție personală, o soluție terapeutică personală. Adică tu, eu, el, el și mistrețul din spate care se aude, nu știu unde… un mistreț trebuie să fie, că e cam mare.
Claudiu Dumitrache: Da, se aude cam greu.
Părintele Teologos: Exact. Nu ne mănâncă și dacă ne mănâncă, murim în Sfântul Munte, nu e o problemă, binecuvântare este.
Deci, cum spuneam, ortodoxia este o soluție personală pentru că, în general, lumea este în mâna diavolului. Cum a spus diavolul atunci la ispitirea Mântuitorului – îți dau toată lumea asta că mie mi-a fost dată. Sigur, noi dorim să se mântuie toți. Nu se va întâmpla. Adică nu este un fenomen de masă. Bine ar fi! Din cauza asta noi trebuie să ne concentrăm pe noi înșine pentru că vindecarea este personală.
Dacă ne uităm – apropo de artiști – la ceilalți, într-adevăr, ne poate apuca disperarea și suntem pe culmile disperării, cum spunea un disperat – Cioran. Săracul, vai și amar de capul lui, să-l ajute bunul Dumnezeu, să-l ierte…
Claudiu Dumitrache: Dar să știți, părinte, că el avea cunoștința.
Părintele Teologos: El era genial…
Claudiu Dumitrache: Avea toată cunoștința necesară….
Părintele Teologos: Da, dar s-a dus pe alte căi…
Claudiu Dumitrache: Și tocmai asta e că nu se accepta pe sine.
Părintele Teologos: Da, a fugit de sineși. Deci este vorba de asta și tema profețiilor este o temă periculoasă pentru că dacă te ocupi prea mult de profeții – și mai ales că noi în Sfântul Munte cunoaștem un milion de profeții și nu le spunem pe post tocmai din cauza asta, pentru că oamenii se concentrează pe profeții, uită de vindecarea personală, uită de desăvârșirea personală și atunci profețiile încep să se împlinească într-adevăr.
Claudiu Dumitrache: Da! Să știți că este foarte adevărat!
Părintele Teologos: Mulțumesc mult!
Claudiu Dumitrache: Asta vă spun eu că știu eu, e empirică.
Părintele Teologos: Dacă omul se concentrează pe desăvârșirea sa, pe lupta sa duhovnicească atât cât poate, profețiile nu se vor împlini sau mai bine zis se vor amâna. Dacă omul însă se concentrează pe profeții, ele se vor împlini, dar așa cum nu vrea omul care se concentrează pe ele.
Despre profeții și abordarea lor
Claudiu Dumitrache: Și pot să fie adevărate profețiile? Adică pot să fie biblice? Pot să fie duhovnicești?
Părintele Teologos: Da, evident, pot să fie duhovnicești de la sfinți, pot să fie total niște bazaconii crunte și niște înșelări crunte sau cele mai periculoase sunt profețiile Sfinților Părinți interpretate de către neica nimeni, să mă ierte bunul Dumnezeu, după interesele și după exaltările…
Claudiu Dumitrache: După mintea omului.
Părintele Teologos: Da, că „acum sigur se împlinește că știu eu”. Și-i spun, ”frate nu e acuma că noi în Sfântul Munte urmărim, monitorizăm”. „Nu, părinte, că știu eu”. „De unde știi?” „Știu eu.” Și să dai cu tunul și el știe… Da, ok, te smerești.
Claudiu Dumitrache: E o ciudățenie.
Părintele Teologos: Este încrâncenarea în exaltare. Știi, adică dopamina aia și nu poate să iasă de acolo…
Claudiu Dumitrache: E o mândrie prostească.
Părintele Teologos: Da, da, da. E demonică…
Claudiu Dumitrache: E clar că e gândită… știm de cine e gândită…
Părintele Teologos: De vrăjmașul, da.
Claudiu Dumitrache: Știm a cui e toată lucrarea, dar trebuie să-și dea seama că este nasol să vii să iei roada, să zicem…
Părintele Teologos: Sfinților Părinți.
Claudiu Dumitrache: Să îi scrierea unui, nu știu…. Să iei meniul unui restaurant, să-l prefaci tu și să crezi tu că o să-ți vină aceiași clienți și să-ți plătească la fel dacă tu pui lapte în loc de miere și pește în loc de…
Părintele Teologos: Da… Pe de altă parte, cei cu profețiile spun că trebuie să monitorizăm. Da, ok trebuie să monitorizăm, dar în clipa în care vezi că-l pierzi pe Hristos, oprești monitorizarea. În clipa în care vezi că te tulburi, te oprești și din cauza asta, Dumnezeu dădea profețiile numai la sfinți și nu la oricine, pentru că lucrurile astea aduc tulburare. Deci vezi, dacă noi acum dacă am începe să luăm pe rând toate satanismele astea din artă și așa mai departe, păi, ne-am tulbura adică ne-am da cu capul de toți pereții. Înțelegi? Din cauza asta, Biserica spune: da, ok există, păstrează un ochi pe ea, dar ieși de acolo, concentrează-te pe bine! Concentrează-te pe bine și binele va crește! Dacă te concentrezi spre rău, răul va crește!
Claudiu Dumitrache: Da, dar ei nu cred că fac rău.
Părintele Teologos: Da, ei nu cred.
Claudiu Dumitrache: Ei cred că se concentrează pe ceva bun.
Părintele Teologos: Da, da, vor să schimbe lumea.
Claudiu Dumitrache: Exact.
Părintele Teologos: Fraților, nu o să schimbați, nu schimbăm noi lumea! Bun, spune o dată, dar dacă vezi că te tulburi, las-o! Sau dacă vezi că nu ești ascultat, las-o, liniștește-te!
Claudiu Dumitrache: Ați văzut! Exact ce spuneți – interpretare greșită cu 666…
Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu!…
Nu pierdeți esențialul!
Claudiu Dumitrache: Ei, asta este! Ei se concentrează pe lucrurile astea și pierd esența și se duc acolo și nu e nici corect ceea ce spun ei, adică se duc…
Părintele Teologos: Este armata antihrist, anti-antihrist. Deci ei spun „nu te du în colo, nu te du în colo…”. N-am eu nevoie de asta, văd că nu-i bine, zi-mi pe unde să te duci: du-te în partea asta sau du-te în jos adică. Adică este mult mai normal, mult mai moale, mult mai făcător de pace, mult mai iubitor să spui: „dragă, drumul este ăsta și du-te cu Dumnezeu înainte!” Decât să spui: „măi, e prăpastie acolo, vezi cade stânca peste noi”. Înțelegi? Deci în clipa în care spui lucrurile astea generezi șocul respectiv și omul continuu este în trepidație și nu e pacea asta. Hristos a venit să aducă pacea.
Claudiu Dumitrache: Un mesaj pentru…
Părintele Teologos: Da, la final, un mesaj.
Claudiu Dumitrache: Nu. La final. Dar nu, între. Am un prieten și i-am spus că vin aici și vrea să știe de ce să nu mai facă el tarot.
Părintele Teologos: De ce să nu mai facă el tarot?
Cazuri de posedări
Claudiu Dumitrache: Da, tarot și are, de când era mic, viziuni. Vede că moare cineva și așa se întâmplă. Și cum ziceam: profeția dacă o crezi și nu o anulezi și nu faci cruce împotriva ei…
Părintele Teologos: Astea sunt super-demonice și spun și de ce. Pentru că diavolul, fiind duh, se mișcă foarte repede și știe clipa în care moare cineva.
Claudiu Dumitrache: Exact.
Din Sfântul Munte
Părintele Teologos: Dar dacă vine un preot de exemplu, poate să-i spună la cel care face tarot, să-i zică preotul – eu știu caz. Era cineva în înșelare tot așa, cu demonice și nu știu ce și s-a dus la un preot foarte duhovnicesc din Sfântul Munte și i-a zis: „nu, că eu am viziuni și toate astea”. Preotul zice: „măi, tu ești cu diavolul”. „Nu, părinte! Cum? Că eu că nu știu ce…”. Și nu tarot. „Adică eu mă rog și lumânări și frumos…” Și ce a făcut?
I-a zis: „uite, care e treaba? Eu o să mă gândesc la un lucru și tu să-l ghicești!” „Da, părinte, sigur nicio problemă!” Cum asta e oho-ho la mine…” Și preotul în clipa respectivă a binecuvântat pe Dumnezeu și l-a blestemat pe diavol în minte și a zis „să taci!”. Și în clipa respectivă, omul din fața lui nu a putut să scoată o vorbă. Și zice: „la ce mă gândesc?” și încontinuu în minte îl blestema pe diavol. Și ăsta se bloca: „nu știu!”.
Na! Înțelegi? Și trebuie să știi, acum țin minte un caz fenomenal pe tema asta, apropo, că era o familie cred că din Scoția unde acolo ferească Dumnezeu ce se întâmplă pe teme de vrăjitorie și așa mai departe. Și într-adevăr era cu tarot și toate lucrurile astea. Și soția devenise creștină și într-un final devenise ortodoxă și în clipa în care devenise normală, atunci într-adevăr vedea niște demoni și vedea niște lucruri și așa mai departe, se îngrozea. Deci trebuiau să o închidă în casă ca să nu plece afară. Și e o întreagă poveste cum am reușit să-i trimitem un metanier să se poată ruga cu Doamne Iisuse ca să scape de aceste influențe demonice.
Și Klaus Kenneth pe care l-am cunoscut personal, el povestea – și pe site, pe chilieathonita.ro, avem două interviuri cu Klaus Kenneth – în care el spune că el se demonizase de yoga, darămite de tarot și așa mai departe. Adică vorbim despre niște lucruri foarte, foarte periculoase.
Claudiu Dumitrache: El nu crede. El crede că face ceva bun, că e darul lui.
Părintele Teologos: Da, de ce? Pentru că este la început.
Claudiu Dumitrache: Nu e la început, e demult. El asta face demult.
Părintele Teologos: De câți ani? Câți ani are el acum?
Claudiu Dumitrache: De când era mic. Are 40.
Părintele Teologos: Ok. Până când îl termină diavolul. Deci diavolul caută sufletul uman, diavolul dă absolut orice.
Claudiu Dumitrache: Dar merge la biserică, la Sfânta Liturghie.
Părintele Teologos: Se împărtășește?
Claudiu Dumitrache: Nu s-a mai… demult.
Părintele Teologos: Eh, acolo e problema. Trebuie să se ducă se spovedească și o să vezi ce o să pățească.
Claudiu Dumitrache: Caută un duhovnic, nu găsește cum trebuie…
Părintele Teologos: Da, da nu-l lasă vrăjmașul să scoată din el. Că dacă scoate din el – ferească bunul Dumnezeu! Deci eu știu om care și ăsta mergea la biserică și așa mai departe și el vedea în fiecare săptămână pe Sfântul Nectarie, vorbesc foarte serios, îl vedea în lumină și așa mai departe. Până în clipa în care s-a spovedit și așa mai departe și atunci când a văzut că a ieșit o putoare și așa mai departe și omul era să își piardă mințile. Și după asta, într-adevăr a fost pe pastile, adică pe psihotrope.
Claudiu Dumitrache: Da, da.
Părintele Teologos: Deci e foarte periculos pentru că diavolul îl duce până acolo unde poate să-l ducă. Și dacă îl duce până la moarte, omul respectiv o să moară cu zâmbetul pe buze.
Claudiu Dumitrache: Păi, asta este problema! Pentru cei care mor cu zâmbetul pe buze, e starea aia de drog, ești în starea aia de extaz și de drog și te arunci de pe bloc de fericire…
Părintele Teologos: Da, chiar se întâmplă, să știi!
Claudiu Dumitrache: Da, păi, asta zic.
Din viața Sfântului Iosif Isihastul
Părintele Teologos: Apropo de asta, că acum m-am pornit, era cineva care se ruga împreună cu îngerul lui păzitor. Spune Sfântul Iosif Isihastul că pe unul dintre ucenicii lui l-a înșelat diavolul…
Claudiu Dumitrache: Zicea Doamne miluiește…
Părintele Teologos: Da, să se roage cu îngerul păzitor, dar să nu zici la nimeni și până la urmă își dă seama Sfântul Iosif că ăsta are ceva probleme și strânge puțin cu ușa – ”ce se întâmplă?” și el îi spune. Și îi dă două palme: „nu ți-e rușine?” și așa mai departe că „vezi că ești în înșelare”. Și ăsta chiar spunea că în seara zilei respective urma să se suie undeva sus pe o stâncă și să vină Sfântul Ilie cu căruța de foc și să-l ia și să-l ducă.
Râzi… Urma să-l arunce diavolul în prăpastie. Înțelegi? Și l-a dus așa și calul și călărețul, știi?
Și slavă lui Dumnezeu că l-a trezit Sfântul Iosif pe ucenicul lui. Înțelegi? Și la fel, în toate astea. La fel și și vrăjitorii – foarte mulți dintre vrăjitori cred că fac bine până în clipa în care diavolul îi strânge cu ușa. Le ia sufletul sau al lor sau al celor dragi și se distrug complet, total și atunci nu mai pot să iasă de acolo. Este foarte foarte periculos!
Mentalitate strâmbă
Claudiu Dumitrache: Nu știu ce ar putea să-i convingă în afară să îi smerească Dumnezeu. Ce ar putea să-i mai convingă? Pe mine m-a convins „Diavolul și magia” de la Sfântul Ioan Gură de aur. Am citit-o și m-a convins.
Părintele Teologos: Da. La ei trebuie să fie un click. Adică el trebuie să meargă să se spovedească sincer și să aibă credința, adică să se smerească: „băi, de vreme ce Biserica spune că e așa, înseamnă că așa este”. Adică nu-ți dă puțin cu virgulă că toți spun că e periculos și numai tu zici că e bine?
Claudiu Dumitrache: Zic mulți că e bine, nu au încredere nici în Biserică, sunt împotriva Bisericii.
Părintele Teologos: Care este rodul lor? Unde este sfințenia? Adică din moși strămoși se cunoaște câte familii au distrus toți ăștia care ghicesc în cărți și așa mai departe și clarvăzători și pseudo-clarvăzători și așa mai departe.
Claudiu Dumitrache: Ei spun că ajută, părinte. Ei sunt foarte luminoși și așa atrăgători.
Părintele Teologos: Da, știu și blânzi, edulcorați…
Claudiu Dumitrache: Și-L combină pe Hristos cu Buda că și ei nu știu cum…
Părintele Teologos: Ăștia sunt în afara Bisericii…
Claudiu Dumitrache: Sunt în afara Bisericii, dar ei cred că sunt în Biserică, ei cred că fac lucruri bune – reîncarnarea, numerologia.
Părintele Teologos: În cazul reîncarnării, cum spuneam, sunt dovezi. Cum i-am spus unuia de ieri care credea în reîncarnări și așa mai departe… Zic: băi, dacă tu crezi în reîncarnare eu bag cuțitul în tine! Da, s-a blocat omul. Bine, erau mai mulți de față. Și zic: „da, pentru că tu oricum o să te reîncarnezi într-o viață viitoare și nu e nicio problemă”.
Claudiu Dumitrache: La infinit…
Părintele Teologos: Da și eu cunosc cazuri în care părinții își omorau copiii – deci în China, prunc-uciderea este fest și în SUA, deci se omoară copiii, mai ales fetele, că într-o viață viitoare se descurcă. Deci astea sunt niște hidoșenii. Cum poți tu să crezi în așa ceva? Sau să crezi în numerologie?! Adică ce legătură are numărul cu persoana liberă?!
Claudiu Dumitrache: Din egoism e și asta.
Părintele Teologos: Da.
Claudiu Dumitrache: Nu vede valoarea persoanei.
Oamenii și numerele…
Părintele Teologos: Da. Omul este redus la o cifră. Deci pe de-o parte, facem scandal cu 666 că suntem reduși la o cifră, la un CNP, la un cip sau la nu știu ce și ne controlează. Pe de altă parte, cu numerologia clar că suntem – deci numerele ne conduc pe noi. Măi, fraților, hotărâți-vă cumva! Deci vezi dintr-o înșelare în altă înșelare, dintr-o distorsiune în altă distorsiune. Înțelegi?
Da și ăștia nu sunt mulți, dar sunt încrâncenați că ei caută cu disperare și 1% din persoane care îi validează pe ei. Și pentru că diavolul le dă această exaltare, nu se pot smeri, nu au flexibilitatea smereniei.
Claudiu Dumitrache: Exact. Ești ortodox, vezi că nu prea știi care e treaba, dacă spune cineva – la o femeie – vezi că nu ți-ai pus batic și a fugit. Dacă i-au bătut la ușă martorii lui Iehova – vai, ce nu știu ce! Gata acolo s-a dus.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Claudiu Dumitrache: Aia e problema și la noi și…
Părintele Teologos: Peste tot! Trebuie mult mult discernământ, mult discernământ. Cum am ajuns de la artă la numerologie, la ocultism, la tarot…
Pentru tinerii interesați de artă
Un ultimul mesaj? Ce ai putea să spui tu tinerilor care sunt interesați de artă? La ce să fie atenți și de ce să se ferească sau ce să caute?
Claudiu Dumitrache: Sensul ei! Sensul ei este ideea. Adică dacă vor bani, pot să facă pentru că amăgesc tot tinerii, că bătrânii acuma nu se mai lasă influențați de hip-hop și de nu știu ce. Dacă vor bani, eu cred că o să-i smerească Dumnezeu la timpul potrivit și pe ei. Doar că ar fi mai bine să nu. Și pentru ei și pentru ceilalți, dacă țin la ceilalți, dacă sunt responsabili față de ei, de ceilalți și de Dumnezeu, atunci o să fie acum. Dacă nu, pot să continue așa și…
Părintele Teologos: O să dea cu capul rău de tot.
Claudiu Dumitrache: Da, pentru că tocmai asta ziceam: rugăciunea este rațiunea la toate. Adică dacă nu are sens duhovnicesc, dacă nu are o rațiune…
Părintele Teologos: Dacă nu crește rugăciunea în el, dacă nu crește iubirea în el, să nu facă!
Claudiu Dumitrache: Da, exact! Dacă nu are iubire obiectul în sine, manifestarea, creația artistică. Andre Gide – arta este colaborarea dintre Dumnezeu și artist, și cu atât mai bine cu cât artistul face mai puțin!
Părintele Teologos: Așa este.
Claudiu Dumitrache: Asta este ideea. Că și eu când mai scriam poezie, când am început să scriu că acuma nu mai scriu – dar scriam poezie când am debutat eu și nu știam ce fac concret. Ceva venea, nu știam de unde. Eu atunci: sunt poet, ia, uite ce-mi vine aici! Am plecat legat-o pe asta cu asta, de unde nu știu. Dar acum îmi dau seama și văd de unde și a cui a fost lucrarea și văd și prostiile de acolo și de asta acum fac…
Părintele Teologos: Da, țin minte un compozitor foarte mare care trăiește astăzi, unul dintre cei mai influenți compozitori la ora asta în lume. Îi puneau întrebări și au făcut chiar un clip și cu asta cred că ar fi bine să terminăm: l-au întrebat cum compuneți și cum cântați? Deci omul este foarte foarte influent, a făcut cel mai mare turneu din istorie sau ceva de genul. În orice caz, pe mine m-a impresionat enorm. A zis în felul următor și mai ales că nu e ortodox omul. A zis: „trebuie să fii cât de smerit posibil să te apropii de piesă și să lași instrumentele să cânte singure”. Deci să lași muzica să meargă singură și să fii cât de smerit posibil. Deci asta este în fenomenal, deci cred că este arta.
Claudiu Dumitrache: Sigur, adică smerenia asta ați văzut și la Chuck Schuldiner când a făcut „Lack of comprehension”. Practic, aia era un un timp de smerenie.
Părintele Teologos: Evident. Un tip de neputință a lui, de smerenie totală că asta este – că nu pot altfel.
Claudiu Dumitrache: Și pa, ați văzut, spre Slava lui Dumnezeu! Sau Mozart sau majoritatea marilor clasici, să zicem, genii muzicale, au fost de acord. Adică spre slava lui Dumnezeu au făcut. Un Dumnezeu…
Părintele Teologos: Da, cine e… asta e altă poveste, dar întotdeauna ei încearcă să se ducă către Dumnezeu așa cum pot ei.
Claudiu Dumitrache: Da, au arătat sensul artei, l-au arătat. Că au ajuns ei acolo bine, că nu, nu, dar concret se vede sensul artei în artă, adică în religie. Adam e unde ești? Și de acolo cadrul liturgic până astăzi. Dacă nu e acolo atunci…
Părintele Teologos: Deci arta trebuie să fie o liturghie.
Claudiu Dumitrache: Exact.
Părintele Teologos: Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
9 Comments
Apropo de literatura, eu recomand cat se poate de calduros Evgheni Vodolazkin si cartile lui, mai ales, Laur. Vodolazkin seamana cumva cu Tarkovski, cu vechii scriitori rusi si cartile lui chiar au mesaje existentiale, sociale puternice. Laur e cea mai buna carte a lui si are multe mesaje religioase, filosofice foarte profunde, seamana cumva cu Andrei Rubliov, dar mult mai complex. Vodolazkin e intr-adevar un geniu contemporan.
Mai recomand si poeziile crestine ale scriitorului roman contemporan Marius Iordachioaia. El scrie niste poezii crestine de toata frumusetea. Chiar zilele trecute i-a aparut un nou volum de poezii. Cel mai cunoscut volum al sau este “Cineva ma cauta prin viata mea”.
De asemenea, recomand si cartile lui Khaled Hosseini. Chiar daca sunt din spatiul musulman, mai exact despre Afgansitan, sunt niste carti extraordinare despre dragostea de aproapele, despre jertfa, rabdare, prietenie, incercarile cumplite ale vietii.
Soția mea se ocupă cu astrologia maiașă de multă vreme, dar nu previziuni, doar chestii de caracter, personalitate, puncte forte, puncte slabe etc. Astrologie e impropriu zis, e mai degrabă numerologie fiindcă ia în calcul doar data nașterii, fără planete. Are și ea experiențe oarecum supranaturale, uneori poate intui zodia maiașă a persoanei doar văzându-i chipul. Acum a început să se apropie de Ortodoxie și a citit că astrologia ar putea fi demonică, m-a întrebat ce să facă… dar nu i-am zis nici „aoleu, renunță imediat”, nici „e foarte bună, continuă cu încredere”. Nu vreau să o sperii chiar acum când se apropie de Ortodoxie. Face și niște bănuți din asta… deci e și un job, un fel de responsabilitate pentru familie. Suntem într-o lume căzută și nu cred că există job care să fie 100% curat, toate au o doză mai mare sau mai mică de compromis, de întunecime, important e să maximizăm partea bună.
Ce credeți că ar trebui să facă? Sau cum ar trebui s-o ajut? I-am zis să se roage și Dumnezeu îi va lumina calea, dacă e într-adevăr o activitate demonică, îi va da alte modalități de a face bani, mai curate. Mi-am întrebat duhovnicul, dar nu prea a știut ce să zică… el tinde să creadă că astrologia n-ar fi neapărat rea… Soția nu are duhovnic fiindcă nu e botezată (nu e româncă).
Ea a practicat yoga, a mers în India în trecut, dar acum e convinsă că acele lucruri sunt demonice, sfaturile dvs. ne-au ajutat mult să înțelegem (eu mai întâi, apoi i-am explicat și ei). Dar mă tem să forțez, să adaug și astrologia maiașă pe „lista interzisă”, mai ales că e o mare pasiune a ei. Nu vreau să rămână cu impresia că-n ortodoxie tot ce face ea e un păcat, că așa o dăm în altă extremă, în căderea în deznădejde. Chiar mi-a zis la un moment dat „ah, orthodoxy is too hard, everything is a sin!”.
Procedăm bine că avem o atitudine mai moderată în acest caz?
Trebuie să o lase. Nu e bine. Deloc.
Ok, mulțumesc, am să-i zic. Apropo, nici acum nu primesc notificări la răspunsurile dvs, nici cu adresa de gmail pe care mi-am făcut-o…
@ Adrian
Dacă permiteți, în cunoștință de cauză, aș spune 2 vorbe care poate ajută. Pe scurt. Dacă soția este spirituală, a auzit precis despre Doreen Virtue sau are măcar o carte de la dânsa. Doreen s-a întors la creștinism și explică pe yt ce a determinato să caute din nou biserica.
Da, mulțumim, chiar ea mi-a zis de Doreen Virtue, i-a urmărit clipurile acum câteva zile.
A se viziona clipurile publicate de catre parintii Pimen si Theologos despre magie, ocultism, meditatii, yoga, astrologie. Apoi, Capcana astrologiei sau stiinta in slujba demonilor – Eniologia, David Ricci (carte scrisa de catre un fost astrolog convertit la Ortodoxie). Apoi, Diavolul si Magia, Sf Ioan Gura de Aur. Apoi, pe site-ul credesicerceteaza.ro, parintele Dan Badulescu a tratat problema astrologiei. Apoi, pilda magilor care s-au inchinat Pruncului si s-au lepadat de stiinta lor, dobandind har si pe cale intorcandu-se in tara lor. Ultima ar trebui sa ne spuna tot. Sa cautam si Omiliile Sf Ioan Gura de Aur la Evanghelia dupa Matei.
Mulțumim!