Urmăriți un șocant reportaj legat de educația sexuală radicală la copiii din Canada (și nu numai) care se concentrează pe orientarea sexuală și fluiditatea de gen. Vedeți ce mari drame pot să apară în astfel de situații extreme în care copiii sunt presați.
Vizionare cu folos! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
O familie poate fi formată în multe și diferite moduri. Se numește SOGI și este [dedicat] pentru orientare sexuală și identificare de gen. Se află în planul de învățământ al elevilor din școlile publice din Canada pentru a sărbători modul de viață homosexual și că genul este fluid. Cu alte cuvinte genul [omului] nu depinde de acele părți ale corpului cu care ai fost născut, ci mai degrabă de felul în care te simți într-un anume moment. – Există băieți, există fete, există și oameni care sunt un pic din amândouă sau poate fi niciunul din cele două. Lecțiile în clasă includ cărți despre copii transsexuali, precum și 10 mii de rochii și cântece. ca cel al curcubeului. Planul de învățământ SOGI a început [să fie implementat] în British Columbia în anul 2016 și s-a răspândit rapid în toată Canada.
– Doar la asta m-am gândit: Cine a decis că aceasta este ceva normal să predai copiilor? Scriitoarea Laura Tyler Thomson este o voce proeminentă împotriva planului de învățământ SOGI.
– În prezent, am început să vedem rezultatele acestui plan pentru că unii dintre copii reacționează foarte emoțional și trăiesc în teama de a nu cumva trece prin încercarea de a avea sentimentul că „am cumva un gen diferit în corpul meu?”.
Kary Simpson, o altă cunoscută adversară [a SOGI], numește acest plan nu altfel decât abuz împotriva copiilor.
– Toate acele calități minunate care fac fetițele și fetele să arate superb sunt în mod fundamental demonizate; lucrurile care fac pe băieți să fie băieți sunt luate de la ei, iar acele calități care îi face să devină puternici, protectori sunt acum [prezentate] ca dăunătoare.
Dar Morgan Roje, un transsexual și susținător [al SOGI], susține că este vorba de acceptare și nu despre îndoctrinare.
– Ideea este de a învăța pe copii că sunt copii homosexuali, transsexuali și că în societatea noastră există părinți transsexuali și homosexuali, iar fiecare este dorit. Una peste alta, asta este ceea ce se declară în Codul Drepturilor Omului și este rolul școlilor să învețe [pe copii] să urmeze legea.
Simpson nu este de acord cu asta și afirmă că scopul adevărat al SOGI este:
– A schimba cultura societății de la una ”heteronormativă” (bărbat/femeie – n.t.) la una în care totul este permis, fără granițe, fără valori, fără morală; este un cult hedonistic (creștere plăcerii – n.t.), pentru că aceasta înseamnă, până la urmă. Un alt exemplu răsunător este acela al unui travestit în regină care citește povești copiilor. Iar aceasta se întâmplă în Canada și America unde unele școli și biblioteci publice invită travestiți, unii îmbrăcați ca demoni cu coarne, pentru a citi la copii mici.
– Este un plan de distrugere socială; aceștia se folosesc de copii în vârstă de cinci ani ca să ajungă acolo, iar părinții se trezesc și zic „nu”.
Atunci când este întrebat de drepturile părinților, Roje afirmă:
– De fapt, în Canada drepturile părinților sunt limitate iar drepturile copiilor au prioritate. Deci copilul are dreptul de a fi protejat împotriva părinților atunci când părinții se comportă rău.
Canada este recunoscută ca una dintre cele mai deschise țări cu privire la homosexualitate, multe din orașele mari având propriile lor orășele homosexuale, ca acesta din Vancouver care are afectiv trecere de pietoni cu culorile curcubeului. Cei mai mulți dintre homosexualii locali, ca Davey DeCarlo, este de acord cu SOGI și cu limitarea drepturilor părinților.
– Schimbarea pe care trebuie să o vedem este uneori a părinților, deoarece copiii sunt în regulă.
– Aceasta este ceva foarte îngrozitor.
Kevin Cavanaugh, pastor pentru mulți ani în zona Vancouver-ului, afirmă că [ceea ce se întâmplă] este cu mult mai serios decât realizează cei mai mulți dintre creștinii canadieni.
– Problema noastră nu sunt profesorii, educatorii sau administrația [școlilor]; aceasta este o luptă în ceruri.
Acesta afirmă că Satana caută [să prindă] pe cei mai vulnerabili: copiii.
– Unei fetițe, deoarece se juca cu niște jucării care sunt considerate a fi pentru băieți, profesoara i-a spus că este probabil este un băiat într-un corp de fetiță, iar aceasta a venit în lacrimi acasă. Mama acesteia a mers la școala chiar ziua următoare și, în loc sa primească vreun fel de înțelegere sau susținere, au început s-o facă în tot felul, spunându-i-se că este homofobă, bigotă.
Cu aceasta în gând Tyler Thomson și pastorul Kevin răspândește mesajul lor prin intermediul social media și prin adunări publice, dar reacția [grupurilor] pro-homosexualitate a fost feroce.
– Și ura, și furia, și amenințările care au venit asupra noastră, chiar dacă am afirmat că îi iubim, că nu le suprimăm dreptul de a trăi așa cum doresc, că „vă iubim dar nu suntem de acord cu voi”.
Pastorul Kevin crede că creștinii canadienii se află la momentul prezentat în capitolul 20 din cartea a 2-a a Paralipomena.
– Cuvântul este acesta: „Această luptă nu este a a ta Iosafat, această luptă este a Domnului.”
– Iar biserica începe să se pregătească cu tot ce este necesar pentru a se lupta pentru copiii noștri.
Bătălia dintre planul homosexual foarte agresiv și comunitățile de credință de aici din Canada este departe de a se fi terminat, iar mulți dintre liderii creștini afirmă că poate aceasta chestiune [homosexuală] va fi acel ceva care va trezi biserica din adormire și se va face auzită.
Wendy Griffith CBN News Vancouver
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
8 Comment
Doamne Sfinte!
Încă îmi răsună cuvintele copilului meu când mergea la școală în uk: dupa o ora de genul acesta, un băiat i-a spus profesoarei ca ii e frica sa nu devină gay iar ea a spus – Nu iti fie frica sa faci ceea ce îți spune inima. Daca inima ta iti spune sa fi gay atunci urmeazati inima!
Doamne fereste ! Doamne fereste ! Doamne si Maica Domnului apara si pazeste !
Sărutăm dreapta Părinte drag!
Vă rog să mă iertați că îndrăznesc să pun și eu o întrebare?
De ce nu avem voi să spunem cu voce tare că noi trăim anii cei de pe urmă, și nu mai este mult până la întronarea anti…la Ierusalim?
Din această cauză doresc aceeași dată cu noi , ortodocșii… să arate ei că Lumina Sfânta vine in această unitate compromițătoare din punctul de vedere…
Vă rog să mă iertați!
Chinul acestor copilași nevinovați este pentru trezirea noastră!
Sunt și la noi copii chinuiți din cauza lipsurilor materiale dar sunt fericiți în credința adevărată și sunt frumoși și sănătoși cu mai puține traume!
Să ne ajute Dumnezeu să fim feriți de astfel de urâciuni și spurcăciuni!
Măicuța Domnului roagă Te pentru tot pământul să ajungă Rai Dumnezeesc!
Voia Ta Doamne Iisuse Hristoase Fie cu noi!
Mai este destul timp până la Antihrist. Nu foarte mult, însă trebuie să se mai întâmple anumite lucruri care în situația actuală este foarte puțin probabil să se întâmple.
Mă iertați că îndrăznesc…dar poate fi războiul o întârziere?
Și după… terminare… să înceapă adevărata mărturisire?
Eu mă rog pentru pace… mă doare sufletul pentru frații noștri hăituiți…Dar eu acum mai mult ca niciodată doresc să fiu îngrijită ca un om în fața morții.
Oare greșesc… să fie oare depresie sau o pregătire?
Și recunosc cu părere de rău că îmi este teamă de hidoșenia haosului… îmi este frică… mă rog să treacă paharul de este cu putință.Dar dacă frumusețea copilăriei a ajuns să fie batjocorită la nivel mondial nu știu cum vom putea scăpa de pedeapsa Lui Dumnezeu!
Vă rog să mă iertați!
Fie Voia Bunului Dumnezeu cu noi toți!
Cum se face ca în Occident s-a făcut un elogiu pt Charlie Hebdo pentru ca ei chipurile au putut sa spună orice despre orice religie, sa jignească pe cine vor și dacă un om spune in spațiul public ceva de rău despre LGBT, el nu mai are libertate de expresie și tot ideologic trebuie sa se exprime chipurile ca să nu ofenseze?
De ce musulmanii, românii, refugiații din Siria pot fi ofensați fiindcă e libertate de exprimare, dar sa nu spui nimic împotriva LGBT, împotriva ideologiei lor?
Exista libertate de exprimare sau „voim egalitate, dar nu pentru căței”.
Doamne miluiește!
Doar cu Rugăciune și Smerenie din partea noastră,a celor ce credem că vedem Binele de rău putem schimba lumea… lumea din inima noastră.Eu cred cu adevărat că Dumnezeu îi vindecă pe cei din jurul nostru doar atunci când noi suntem dispuși să murim pe Cruce pentru aproapele nostru din dragoste pentru Hristos!
Așa să ne ajute Dumnezeu să fim Rai pentru Raiul Dumnezeesc!
Acesta este efectul distrugerii familiei: nu sunt transmise valorile creștine la generația următoare. Copiii nu cresc intr-un vid ideologic. Dacă părinții nu înțeleg ca trebuie sa fie activi in a învață pe copii anumite valori, copiii vor învață de aiurea, de la scoala și din social media. Vor învață ceea ce societatea le bagă pe gât.
Mulți părinți cred ca treaba lor este să dea mâncare și sa îmbrace copiii și restul vine de la sine. Nu. Nimic nu vine de la sine. Educația este mai importantă decât ce mănâncă copilul.
Apoi copiii învață din ce văd. Nu din ce aud. Din ce văd. De aceea filmele sunt atât de programatice.
Pe scurt, ca un copil sa fie creștin, parintele trebuie sa fie creștin. Copiii trebuie sa vadă părinții ca se roagă și ca nu lipsesc de la Sf. Liturghie.
Eu am învățat din erorile părinților mei: ei erau conștienți ca trebuie sa am o educație religioasă. Dar mi-au pus niște cărți in brațe și ei înșiși nu se rugau, nu mergeau la slujbele bisericii. Evident ca la adolescență am devenit atee, pentru ca am înțeles ca “creștinii” sunt ipocriți.
Acesta este modul in care am știut mai târziu că copiii trebuie crescuți prin exemplu.
Din păcate, sistemul de învățământ este foarte eficient in ceea ce face. Nimic nu este întâmplator in școală de la modul in care sunt concepute manualele până la falsul “ajutor” mental si social acordat copiilor cu probleme de adaptare..
Panica nu ajută.
Să dăm vina pe societate nu folosește la nimic.
Întrebarea corectă este: ce poate face un părinte astăzi?
Și de fapt fiecare părinte poate face ceva folositor.
Să ne luăm cu mâinile de cap sau să renunțăm la educarea copiilor pentru că “astea sunt vremurile” este nefolositor.
Fiecare își cunoaște copiii suficient ca să știe cum să-i ajute, iar dacă nu, trebuie să ne rugăm zilnic să ne lumineze Dumnezeu mintea să putem crește corect copiii pe care El i-a pus in mâinile noastre.