Întrebările la care știința nu poate răspunde – John Lennox

Urmăriți un material foarte edificator în care John Lennox, un reputat matematician și apologet creștin, demontează miturile legate de atotputernicia științei și de idolatrizarea acesteia.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

KIRK CAMERON: John, am auzit că ai scris o carte și e citită în întreaga lume, numită: “Poate știința să explice totul?” De ce toată lumea vorbește așa mult despre această carte?

JOHN LENNOX (Matematician/Apologet): Pentru că tratează un sentiment care e foarte răspândit că știința a avut atât de mult succes. Uită-te la tehnologia pe care a produs-o. Cu siguranță, în cele din urmă, va răspunde la toate și va împinge religia de-o parte și mai ales orice idee despre Dumnezeu și vreau să combat asta și vreau să spun că știința este puternică, o iubesc, dar este limitată și este ușor de văzut că este limitată. Un câștigător al premiului Nobel foarte strălucit numit Sir Peter Medawar a spus odată că “e atât de ușor de văzut că știința e limitată pentru că nici măcar nu poate răspunde la întrebările unui copil: de unde vin? unde mă duc? și care este sensul vieții?” Și a atins ceva foarte important acolo.

Regretatul Lord Sacks, care a fost Rabinul Șef în Regatul Unit și în Comunitatea Națiunilor, a scris o carte odată, a fost un filozof strălucit, și a spus ceva de genul acesta: “Știința descompune lucrurile pentru a vedea cum funcționează. Religia le pune împreună pentru a vedea ce înseamnă ele.” Ideea este că știința poate răspunde la multe întrebări, dar nu poate răspunde la întrebările legate de semnificație.

Adesea spunem că știința răspunde în principal la întrebările “cum?” și la întrebările “de ce?” legate de funcție: “de ce este acel fragment acolo?”, dar nu se poate ocupa de întrebările “de ce?” legate de scop. Și eu deseori ilustrez acest lucru spunând o poveste despre o mătușă fictivă Matilda care a copt un tort frumos și iată-l în fața noastră și ea îl prezintă unei adunări a tuturor câștigătorilor premiului Nobel și le cere să analizeze tortul. Și astfel primești o analiză chimică genială, primești o analiză în termeni de biologie și fizică, în termeni de quarci și electroni și orice altceva și îți oferă o analiză uriașă și perfectă și când au terminat, ea spune: “Acum, înainte de a pleca, vă rog spunție-mi de ce s-a făcut tortul.” Și ea începe să rânjească. Fizicianul răspunde că el ar putea spune din ce este făcut, dar nu poate spune de ce a făcut ea tortul. Și nici chimistul și nici altcineva, nici măcar matematicienii care nu primesc premii Nobel, niciunul dintre ei nu-i poate spune de ce, numai ea poate spune, dacă vrea să le dezvăluie asta.

Aceasta e o analogie foarte simplă, dar este extrem de importantă pentru că este la fel și cu universul, putem examina din ce este făcut și să obținem teorii științifice strălucitoare, dar să înțelegem de ce a fost făcut și de ce am fost noi făcuți… Dumnezeul care l-a creat va trebui să ne dezvăluie… Iată ce este important: când mătușa Matilda ne dezvăluie, nu ne închidem rațiunea, ne folosim rațiunea pentru a înțelege revelația ei și doar pe măsură ce ne folosim rațiunea pentru a înțelege știința, cum funcționează, folosim rațiunea pentru a înțelege explicația ei despre motivul pentru care l-a făcut și e exact la fel, deoarece atât de mulți oameni cred că credința este un cuvânt religios, și că înseamnă să crezi unde nu există dovezi… Aiurea! Credința e un cuvânt obișnuit, înseamnă încredere și este la fel de important în știință ca și în orice alt domeniu și de aceea spun că trebuie să facem distincție între aceste două explicații.

KIRK CAMERON: De ce credeți că sunt oamenii atât de dedicați, cei din domeniile academice, [ideii] de a nu crede în Dumnezeu? Și au făcut o treabă fantastică făcându-ne pe noi să credem că noi suntem cei care credem în lucruri fantastice. Dar tocmai cei care Îl neagă pe Dumnezeu mie îmi par că trăiesc în această lume fantastică în care totul vine uneori din nimic.

JOHN LENNOX: Unori când vorbesc cu oameni de știință, le zic cu ce faceți știință? Și ei vor vorbi despre niște echipamente scumpe și îmi arăt capul și spun: cu asta. Iar ei zic: A, vrei să spui cu … și sunt pregătiți să zică “mintea”, dar ei știu că nu este politic corect să crezi în minte, așa că spun “creierul, faci știință cu creierul”. Iar eu spun: “OK”. Eu cred că mintea și creierul sunt separate, dar asta e o altă discuție. Faci știință cu creierul tău. Dă-mi o scurtă istorie a creierului! Și ei vin cu ceva de genul: creierul este produsul final al unui proces fără minte neghidat. Și mă uit la ei și zâmbesc și spun: “Și ai încredere în el???” “Spune-mi sincer, dacă știai că computerul pe care îl folosești zilnic pentru a-ți face știința a fost produsul final al unui proces fără minte neghidat, ai avea încredere în el?” Iată ce e interesant: am primit întotdeauna răspunsul “Nu!!” Și eu spun: [Atunci] ai o problemă, nu? Pentru că îmi dai o explicație a minții tale pe care nu le-ai accepta în niciun alt domeniu! Ateismul nu îți oferă niciun motiv pentru a avea încredere în raționalitatea de care ai nevoie pentru a face știință, așa că ceea ce face ateismul nu este doar să te împuște în picior, ceea ce e dureros, ci te împușcă în cap, și asta e fatal!

KIRK CAMERON: Vorbiți într-un mod care îmi amintește de C. S. Lewis și aduceți argumente similare și este atât de reconfortant să aud asta. Abordați în cartea dumneavoastră obiecția pe care ar putea-o aduce cineva, că argumentul despre Matilda sună grozav și argumentul cu ceainicul sună grozav pentru că ea a vrut să facă prăjitura, adică există un scop, cineva a vrut o ceașcă de ceai, dar nu poți presupune că universul a fost făcut dintr-un motiv. Îl putem descompune, putem descrie cum funcționează, dar totuși nu e nevoie de credință pentru a crede că există de fapt un scop și o semnificație în spatele tuturor? Cine spune că nu există niciun scop sau sens?

JOHN LENNOX: Bineînțeles că poți presupune că nu există niciun scop sau sens, dar atunci acolo te oprești și este foarte interesant pentru un om de știință să ia această perspectivă pentru că ei tot timpul au curiozitate: ce e asta? de ce asta? ce scop are aceasta? Prietenul meu Paul Davis, care e la o universitate de stat din Arizona, (nu e teist), spune că e foarte curios când știința merge în jos și în jos și apoi spune: “ei bine, de aici încolo…” Nu te întrebi că nu există niciun scop în spatele a toate? Treaba este că eu caut explicații care să aibă sens și le prefer explicațiilor care nu au sens. Acum, noi oamenii ne putem crea propriile scopuri și este un lucru foarte interesant.

Tot C. S. Lewis a spus: “Nu ar fi foarte ciudat, a spus el dacă ne-am găsi într-o lume în care ne-ar fi sete și nu ar exista apă?” Și, vedeți, este ca și cum mintea noastră tânjește după sens și scop, este unul dintre cele mai importante lucruri pe care știința nu ni le oferă decât într-o măsură limitată în care o persoană poate spune că: “scopul meu în viață e să rezolv această problemă”, dar un scop final, adică unde se îndreaptă totul și așa mai departe, aceasta este o întrebare crucială. Și, în cele din urmă, putem presupune că totul e absurd, dar acesta e sfârșitul poveștii. Și ce se întâmplă dacă greșim? Și deci aș prefera mult să spun: “dacă presupui că toate sunt observate, aceea e credința ta.”

Nu există oameni care…, și acest lucru e extrem de important, nu există oameni astăzi care să nu fie oameni de credință, fiecare om de știință e o persoană de credință și când cineva folosește cuvântul credință când vorbește cu mine, eu spun credință în ce? În ce este credința ta? Este în ceva! Poate fi în tine, poate fi în știința ta, poate fi un ateism sau poate fi în Dumnezeu! Care sunt dovezile care susțin încrederea ta, pentru că asta e credința, nu să crezi acolo unde nu sunt dovezi ci să te angajezi acolo unde sunt dovezi, altfel ești un pic nebun!

KIRK CAMERON: John, îmi place ceea ce spui și îmi amintește cum, ca tânăr creștin, când mă luptam cu aceste probleme, vroiam să am atât de multe dovezi, vroiam ca toți oamenii de știință care cred în Dumnezeu să creeze un caz atât de etanș încât credința nu ar fi necesară pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, a-L iubi pe Dumnezeu și a trăi împreună cu El pentru totdeauna. Și totuși, scripturile spun că e imposibil să-L mulțumești pe Dumnezeu fără credință. Credința e un dar care ne vine de la Dumnezeu și, cumva, Dumnezeu a stivuit pachetul în așa fel încât credința să nu poată fi eliminată din ecuație! De ce crezi că se întâmplă asta?

JOHN LENNOX: Pentru că nu poate fi eliminată din nicio ecuație! Nu pot să-ți demonstrez, matematic sau științific, că soția mea cu care sunt căsătorit de 52 de ani mă iubește, dar cred că există suficiente dovezi în acest sens ca să-mi pariez și viața pe asta. Suntem puțin nedumeriți aici și nu ne dăm seama că acea încredere, credința este ceva care se supune până la capăt și credința în Dumnezeu nu este pur și simplu credință într-un un set de propoziții, ca în știință. Credința în știință înseamnă a crede anumite lucruri, ecuații și raționalitatea universului, dar atunci când vorbim despre Dumnezeu, vorbim despre credință și încredere într-o Persoană.

Și, desigur, am fi foarte neînțelepți în zilele noastre mai ales, să avem încredere în oameni fără dovezi. Avem nevoie de dovezi pentru încredere. Dar dovezile sunt cele care duc la încredere, nu o înlocuiesc. Dacă vreau să obțin un credit ipotecar de la o bancă, merg la un manager de bancă și el spune: “Pe ce bază ar trebui să am încredere în tine?” “Păi, am această garanție, am această casă.” Ei bine, asta nu înlocuiește încrederea, îi dă un motiv de încredere, care e o chestiune foarte diferită. Așa că nu vom elimina niciodată încrederea nici măcar în relațiile umane obișnuite. Și e ceva în care am investit mult timp, pentru că noii atei au făcut o treabă grozavă în a-i face pe oameni să creadă că ateii nu au credință, au raționalitate și așa mai departe. Și asta e o prostie.

Richard Dawkins spune într-una dintre cărțile sale: “Ateii nu au nicio credință” și apoi petrece aproximativ 400 de pagini spunându-ne în ce crede el. Adică asta e prostie pură. Christopher Hitchens a fost și mai rău, a spus că “Convingerile noastre nu sunt credință, religia noastră nu e o religie”, deoarece ceea ce îi derutează pe ei este distincția dintre credința propriu-zisă, care înseamnă încredere în ceva bazat pe dovezi, și credința oarbă, care este încrederea acolo unde nu există dovezi.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!