În mașina olandeză care poate citi gândurile oamenilor

Urmăriți un material cu totul neașteptat despre o mașină care poate „citi” (notați ghilimelele) gândurile oamenilor. Cu toate că nu este vorba de o înșelare în titlu, ci de un proiect validat științific, cu toate acestea nu este vorba nici de citirea gândurilor așa cum și-o imaginează publicul larg.

Despre este vorba? Urmăriți acest material și veți afla!

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Locație: Nijmegen, Olanda GABRIEL BORRUD (de la Science Unscripted) pentru prima dată într-un RMN

GABRIEL: Oh frate! Frate, ușor!

CONNOR: Nu, acesta a fost totuși. La început credeam că e degetul mijlociu. GABRIEL: Dați pe spate ca niște copii de trei ani.

CONNOR DILLON (de la Science Unscripted)

CONNOR: Nu m-am gândit prea bine la asta. Ai microfonul pornit? Deci, Gab tocmai ce a ieșit din aparatul de RMN și am avut șansa să ne uităm la creierul lui Gab, și cumva să-i vedem creierul. Dar întrebarea mai mare și cumva motivul pentru care suntem aici este: oare se poate vedea și la ce se gândea Gab sau doar ce vedea cu proprii lui ochi?

GABRIEL: De asta suntem aici, în Nijmegen, pentru a vedea ce poate citi aparatul de RMN. Și e mult mai mult decât crezi. Este destul de înfricoșător.

CONNOR: Mergem să ne întâlnim cu… Cum o chema? THIRZA: Mă numesc Thirza Dado. THIRZA DADO (Neurolog cognitiv & IA) Sunt studentă la doctorat aici, la Institutul Donders pentru creier, cogniție și comportament din Nijmegen, Olanda. În cercetările mele combin neuroștiința cognitivă cu inteligența artificială, iar astăzi vreau să vă prezint rezultatele mele privind reproducerea creierului.

CONNOR: Da, asta e întrebarea. Deci ce ai făcut?

THIRZA: Cred că aș vrea să încep cu: dacă stăm aici, în această cameră, lumina este reflectată de toate lucrurile de aici, nu? Și cade pe ochii noștri, apoi e transformată în semnale electrice și călătorește în partea din spate a creierului nostru, pentru că acolo se află cortexul vizual, și provoacă un model specific de activitate cerebrală, super specific pentru tot ce se întâmplă. Deci, de dragul argumentului, să spunem că mă uit la fotografia unei persoane. Atunci aceasta provoacă un tipar cerebral specific. Dacă mă uit la o altă imagine, o altă fotografie a unei alte persoane, se activează un alt tipar. Asta înseamnă că fiecare stimul unic duce la un model unic de activitate cerebrală.

CONNOR: Undeva aici.

GABRIEL: Și când am intrat în acel tub de RMN, acum o oră, ați putut cartografia ceea ce se întâmplă în creierul meu astfel încât să puteți redesena ceea ce gândeam?

THIRZA: Eu pot cel puțin să măsor răspunsul creierului tău la o anumită imagine. Ar putea fi și sunete, dar să rămânem la imagini. Așadar, dacă te uiți la o imagine, creierul tău răspunde într-un anumit mod, dacă te uiți la alta, este un alt tipar care se activează, ca să zic așa. E ca un puzzle. Vedeți? Iar scopul cercetării mele este să îl rezolv.

CONNOR: Deci, în principiu, înțeleg. Dacă te uiți la creierul meu, la partea din spate a lui, înțeleg că poți vedea că se activează într-un fel dacă mă uit la poza unui munte față de cea a unui câine. Și tu spui: da putem citi aceste semnale diferite, și este clar că sunt diferite, și pot înțelege că dacă mă uit la o față, comparativ cu o casă, creierul meu reacționează diferit și tu poți vedea asta. Ceea ce nu înțeleg este cât de bun este să își dea seama la ce fel de față mă uit. Asta e o întrebare.

THIRZA: Cred că o să trec la rezultate, sunt foarte bune. Aceasta este doar o figură din lucrarea pe care am publicat-o. O să vă arăt, bine? În prima coloană sunt fețele pe care oamenii le-au văzut la scaner. Ei se uitau la acestea.

CONNOR: Cele de aici. Deci se uitau la aceste fotografii.

THIRZA: Exact! Și la cele din coloana asta și asta (sunt 3 seturi cu 3 coloane). Asta au văzut inițial (prima coloană din fiecare set). Și apoi le-am decodificat creierele și am reconstruit aceste imagini. Aici (coloana 2) sunt decodări ale primului voluntar, iar aici (coloana 3) – de la al doilea voluntar. Vedeți că sunt puțin diferite.

CONNOR: Deci, cineva se uită la tipul ăsta în interiorul unui RMN,

THIRZA: Da!

CONNOR: Și computerele voastre, IA-ul nu poate vedea această imagine deloc?

THIRZA: Nu!

CONNOR: Poate vedea doar partea din spate a creierului persoanei care se uită la ea.

GABRIEL: Și, pe baza semnalelor pe care le decodifică, asta e ceea ce se produce?

THIRZA: Exact! Da!

CONNOR: Sunt aproape identice.

THIRZA: Da.

GABRIEL: Aceste fețe nu există?

THIRZA: Nu, nu există!

GABRIEL: Nu există, ci au fost create de Inteligența Artificială?

THIRZA: Nu contează dacă fața există sau nu pentru metodele noastre. Dar pentru participanții la scaner arată ca o persoană reală. Este doar natura stimulului, ca să putem face trucul acesta pe care l-am făcut astfel încât să putem decoda [stimulul].

GABRIEL: Deci, dacă mă gândeam la o față când eram în acel RMN, ar fi putut să…

THIRZA: Vrei să spui dacă te gândești la o față, sau dacă vezi o față?

GABRIEL: E vreo diferență între acestea?

THIRZA: Da, deci…

GABRIEL: Eu m-am fi uitat la o față când eram în RMN, ar fi putut desena la ce mă uitam?

THIRZA: Păi aș avea nevoie să încerc să modelez separat pentru creierul tău pentru că creierul diferă foarte mult de la om la om. Dar, într-adevăr, atunci când te uiți la o față, fiind în RMN, eu pot decodifica și apoi pot reconstrui ceea ce vezi. Practic, mă uit cu tine. Dar dacă ai închide ochii și te-ai gândi foarte intens la o față, datorită suprapunerii neuronale, suntem foarte siguri că va funcționa la fel de bine.

GABRIEL: Deci îmi poți citi și gândurile? Adică IA îmi poate citi gândurile?

THIRZA: Ce zici de asta? Te duci la RMN, presupunem că am antrenat deja un model pentru percepția ta, iar acum te duci la RMN și îți spunem: “Închide ochii și gândește-te foarte intens la mama ta”. Apoi vei sta întins acolo, iar eu voi veni la tine și îți voi arăta o poză și te voi întreba: “Asta e ea?” E ca un truc magic.

CONNOR: Da, dar ceea ce îmi spui aici e că nu e chiar ce ai făcut în studiul tău, dar e ceva ce speculezi că e foarte posibil.

GABRIEL: E acesta următorul pas?

THIRZA: Mai sunt și alți pași intermediari pentru că aici am analizat participanții separat unul de celălalt. Am avut două modele diferite, deoarece creierele sunt atât de diferite. Dar am antrenat cel de-al treilea model în care am hiper-aliniat creierele și au devenit puțin mai bune. Înseamnă că am luat media celor două creiere și am folosit-o pentru a decoda stimulul. Vedeți că sunt și mai similare acum.

GABRIEL: Sunt două persoane diferite?

CONNOR: Nu, aceasta este imaginea reală. pe care au văzut-o, în partea de sus, și apoi, pe rândul următor, este imaginea reconstruită pe baza mediei a ceea ce au văzut participanții.

GABRIEL: Deci de la persoane diferite.

THIRZA: Date cerebrale diferite, datele cerebrale medii.

CONNOR: Priviți aici, ce asemănare! E identic. Bine, deci teoretic, vorbim teoretic acum. Are loc un act criminal pe străzile unui oraș mare și sunt șapte martori oculari. [Să zicem că] eu sunt ofițer de poliție și îi supun pe toți la acest RMN, vizualizez rezultatele, fac media și găsesc criminalul?

THIRZA: Asta e ceea ce ai crede. Apoi, dacă începi într-adevăr să te gândești la ce poți face cu asta… Da, exact. Și apoi ai spera că e ca o aliniere. Dar daca ești într-un scaner RMN, nu alegi între oameni, ci te poți gândi la oricine. Singura problemă e că ai putea minți, desigur, și să te gândești la altcineva.

GABRIEL: Este acesta scopul acestei cercetări?

THIRZA: Nu, categoric nu.

GABRIEL: Dar care este?

THIRZA: Deci, în primul rând, ceea ce ne interesează cu adevărat, este să ajutăm oamenii. Vrem să restabilim vederea la persoanele care și-au pierdut-o și vrem să le facem să vadă din nou. Deja dezvoltăm aceste implanturi critice, astfel încât dacă le stimulăm în mod corespunzător, vor putea “vedea” și naviga prin lume din nou. Acesta e unul dintre scopuri. Dar dacă vrea să facem asta, să devenim din ce în ce mai buni, trebuie să facem această cercetare, trebuie să înțelegem cum funcționează creierul în ceea ce privește vederea, pentru că e o problemă atât de grea. Vorbeam despre FMRI (RMN funcțional) acesta e de fapt destul de zgomotos. Suntem foarte mulțumiți de el, pentru că funcționează deja foarte bine și este ne-invaziv, nu trebuie să tăiem scalpuri sau așa ceva, dar ideal este să măsurăm direct, pentru că nu putem desface scalpuri. Dar pentru că vrem să ajutăm oamenii și să-i facem să vadă din nou, am obținut permisiunea de a lucra cu date de la maimuțe, maimuțe care au aceste implanturi, și am repetat experimentele și rezultatele. Apropo, acest lucru nu l-am publicat încă, așa că…

CONNOR: Stai puțin!

GABRIEL: E o știre de ultimă oră.

CONNOR: Stai puțin! Maimuțe? Așteaptă! Maimuțe? Ce fel de maimuțe? Capucin?

THIRZA: Nu știu.

CONNOR: Bine, maimuțe. O să lăsăm așa. Maimuțele au văzut imaginile de sus și, pe baza semnalelor electrice pe care le-ați măsurat în creierele lor, un program de inteligență artificială a recreat fețele.

THIRZA: Deci, la început, m-am gândit, chiar și la primul hipermodel, că poate am greșit ceva, pentru că era așa de bun, poate am făcut o greșeală undeva și fac o prostie, dar acum am folosit altceva și un alt set de date pe care nici măcar nu l-am pre-procesat eu, ci au făcut-o alții în altă parte. Și funcționează, din nou!

CONNOR: Dar hai să derulăm puțin. Care e următorul pas? Care e următorul lucru pe care dorești să îl faci în legătură cu asta?

THIRZA: Ceea ce mi-ar plăcea mie personal să fac cu această cercetare este să merg pe o formă liberă, deoarece în prezent sunt limitată la fețe. Ce-ar fi dacă ai putea decoda activitatea creierului pentru orice, nu doar fețe? Sunt foarte interesată de ce s-ar întâmpla dacă am face asta, iar apoi am putea vorbi despre lucruri precum un decodor de vise sau experiențe sau idei. Vor fi mereu limitări la percepții sau pot fi [scanate] și gânduri, sau stimulii cognitivi?

THIRZA: Ar trebui să fie posibil, nu văd de ce nu. Dacă informația este acolo ar trebui să poată fi decodificată, nu? Dacă știi cum.

CONNOR: Da, acesta e finalul unei zile lungi în Nijmegen, în Olanda. A început cu Gab intrând într-un RMN. Ha-ha, ce urechi turtite aveai! S-a terminat cu noi vorbind cu Thirza Dado despre lucruri foarte, foarte nebunești. Dar am terminat de vorbit despre asta.

GABRIEL: Și eu voi lua o “minge amară” și dacă gândurile mele ar fi roșii acum, în timp ce mănânc aceasta minge amară oare ce ar vedea mașina? Ce ar vedea IA?

CONNOR: O minge, cred, o minge amară.

GABRIEL: Oh da, o minge prăjită.

CONNOR: Voi ce credeți? Asta e întrebarea. Ne puteți scrie la [email protected] Puteți lăsa și un comentariu. Asta e tot pentru astăzi.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!