Canalele de comunicare: peste 100.000 de abonați pe YouTube!
1 septembrie 2023
Să se teamă femeia de bărbat? …și sinteza săptămânii
2 septembrie 2023
Ascultați a 3-a parte din dialogul dintre părintele Steven Holley și părintele Teologos în care se discută dependența tinerilor de cultura americană, influența ereziilor precum și anumite soluții pe care diferiți oameni din vest au încercat să le ofere.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
P. TEOLOGOS: De ce credeți că tinerii sunt atât de dependenți astăzi de cultura americană?
P. STEVEN: Din cauza mass-mediei populare, canalelor de socializare, muzicii, televiziunii, filmelor, toate astea împing înainte toate aceste agende. Înainte, obișnuiau să le promoveze în tăcere, acum le promovează în mod deschis, fără nici o rușine și tinerii le acceptă pentru că nu vor să fie cei ciudați, nu vor să fie cei care merg împotriva celorlalți, nu vor să fie proscrișii, cei care au fost dați la o parte și despre care să se spună “nu vrem să ne asociem cu ei pentru că nu sunt ca noi”.
P. TEOLOGOS: Cred că în zilele noastre, cum să zic, anormalul a devenit normal și normalul este distorsionat.
P. STEVEN: Exact, normalul este anormal. Este patetic… Întreaga chestie a început cu adevărat în sec.18, cu teoriile critice superioare ale Sfintelor Scripturi și acest fel de prostii pe care le spuneau teologii germani despre Sfânta Scriptură. Îmi amintesc că am citit odată că Sfântul Vasile cel Mare a spus că nu puteai merge nici măcar în piața de carne și să cumperi o bucată de carne pentru cină fără să intri într-o discuție aprinsă despre cele două naturi ale lui Hristos. Și așa era în acele vremuri și a continuat o vreme desigur, și apoi a ajuns la momentul în care a avut loc Reforma, desigur, și a avut loc desprinderea de la Sf. Tradiția și, desigur, cunoașteți că ortodocșii și romano-catolicii au fost una la un moment dat și, când s-au despărțit, ortodocși, au continuat în același mod ca întotdeauna, iar din Biserica Romano-Catolică a pornit Protestantismul.
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: Și Protestantismul este, așa cum se spune, doar partea opusă a monedei, a Romano-Catolicismului…
P. TEOLOGOS: Sigur.
P. STEVEN: Este raționalitatea peste spiritual. Dar chiar e nevoie de ambele părți ale ecuației pentru a avea o balanță corectă. Așa cum știm, în sec. 5, cu Sf. Leon cel Mare și cu cartea Sf. Leon cel Mare, a fost documentul definitoriu al Sfintei Ortodoxii, în timp ce Răsăritul ortodox a fost în mare parte istoric, dar a fost Occidentul care a adus echilibrul. Și avem nevoie de Est și de Vest împreună, misticul și raționalul… avem nevoie de amândouă împreună într-un echilibru dumnezeiesc, pentru a înțelege sfânta credință ortodoxă în mod adecvat.
P. TEOLOGOS: Da, și cred că nu avem nevoie în zilele noastre de poziții extreme, nu avem nevoie de izbucnirea urii, de cultura războiului.
P. STEVEN: Exact!
P. TEOLOGOS: Eu cred că în zilele noastre, cultura americană, dar nu numai, cultura din Europa de Vest și cultura americană sunt foarte polarizate.
P. STEVEN: Da. Fiecare erezie dezvoltată în Sfânta Biserică a fost întotdeauna un rezultat al accentuării unui anumit punct asupra restului și nevăzând totul dintr-o perspectivă echilibrată. Și atunci când un grup insistă asupra unui aspect și un alt grup insistă pe un alt aspect, avem această polarizare și avem erezii care se dezvoltă, doar din cauza acestei insistenței asupra unui anumit punct sau altuia, până la excluderea a orice altceva. Nu este echilibrat.
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: Echilibrul e cheia…
P. TEOLOGOS: Da. Echilibrul a venit din dragoste.
P. STEVEN: Da.
P. TEOLOGOS: Din înțelegerea celuilalt.
P. STEVEN: Da. Înțelegerea celuilalt și înțelegându-te pe tine însuți.
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: În cartea mea, care se numește Cum aleg partenerul potrivit pentru viață, unul dintre capitole se numește “Nu contează cine ești, ci al cui ești” și cred că acesta este un lucru important de știut… Toată această idee a imaginii de sine are proporții exagerate astăzi, dar cred că imaginea de sine este un lucru foarte sănătos, ca să știi al cui ești și să știi care este locul tău în această viață, pentru că fiecare este o creație unică a lui Dumnezeu, cu daruri, talente, abilități unice și cu o treabă de făcut.
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: Și dacă renunțăm la asta și rătăcim în pustietate pentru 40 de ani, cum au făcut copiii lui Israel, generația aceea moare în pustiu și o nouă generație trebuie să se nască.
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: Dar, revenind la toată această critică superioară, au distrus soliditatea istorică și gramaticală a Sfintelor Scripturi, căutând ceea ce ei numesc “Iisus cel istoric”…
P. TEOLOGOS: Aaa…?!
P. STEVEN: Și unii dintre acești oameni, una dintre cele mai importante lucrări dintre acestea a fost lucrarea germană, numită Das Leben Jesu / Viața lui Isus, scrisă de un om pe nume David Strauss. El a constatat că din Evanghelie ne putem baza doar pe două sau trei propoziții din toate cele patru Evanghelii, ca fiind informații istorice de încredere.
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: Și acest lucru a pătruns în Biserică și în gândirea teologică, dar din fericire nu a ajuns până la masele de oameni, până la oameni individuali. Și cu o generație în urmă, în anii 1970, a apărut un om, care era un ministru presbiterian, numele lui era Francis Schaeffer… Probabil ați auzit de el, părinte.
P. TEOLOGOS: Da.
P. STEVEN: Și a înființat o comunitate în Elveția, numită L’Abri Fellowship, (Frăția Adăpostul) care avea ca scop aducerea oamenilor înapoi la înțelegerea faptelor și înregistrărilor Evangheliei, care sunt de încredere, și a scris o carte numită Dumnezeul care a fost acolo, și după aceasta a urmat o altă carte care a fost numită El este acolo și nu este tăcut.
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: Apoi a continuat-o cu o altă carte numită Evadare din rațiune, și aici este unde ne aflăm acum, în această evadare din rațiune. Dar vedeți, în acele zile, cu o generație în urmă, se adresa protestantismului și acele cărți și gândirea și influența lui asupra teologiei au fost capabile să mențină corabia protestantă pentru o vreme. Încă se scufunda, dar a reușit să pompeze un pic și să o mențină pe linia de plutire un pic mai mult timp. Dar acum suntem într-o epocă în care tot acel scenariu a dispărut. Nava se scufundă foarte rapid pentru că avem întregi denominațiuni protestante care susțin avortul la cerere, care susțin această schimbare a sexului la copii și lucruri de genul acesta, pentru că au mers atât de departe, peste limită, cu liberalismul. Dacă ați vedea o liturghie anglicană cândva, unde au clovni în liturghie, au episcopi și preoți homosexuali și lesbiene… Este ceva obișnuit pentru ei…
Și îmi amintesc când mă uitam la încoronarea regelui Charles și când Arhiepiscopul de Canterbury intră și spune “Hristos a înviat!?” “Da, a înviat într-adevăr!?”. Când spui asta unui ortodox: “Hristos a înviat!”, el raspunde “Adevărat a înviat!” și vezi la el zâmbet, entuziasm, vezi…
P. TEOLOGOS: Experiența învierii…
P. STEVEN: Da. Pentru [anglicani] este doar o idee…
P. TEOLOGOS: Ah, într-adevăr?
P. STEVEN: Pentru ei e doar o idee, dar pentru noi este o realitate
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: îmi amintesc…, dacă știți numele Karl Barth?
P. TEOLOGOS: Da, sigur!
P. STEVEN: Karl Barth a fost fondatorul unei mișcări numite neo-ortodoxie, din păcate.
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: Când a venit în SUA și una din cele mai cunoscute reviste protestante, Creștinismul azi, a fost acolo la aeroport pentru a-i lua un interviu și ei au spus: “Dr. Bart, dacă ați fi fost la mormântul lui Hristos în ziua Învierii, L-ați fi văzut cu adevărat?”, iar răspunsul său a fost: “Care este numele revistei dvs? Creștinismul de ieri?”
P. TEOLOGOS: Ce drăguț!
P. STEVEN: E o respingere politicoasă, dar spune multe despre faptul că oamenii nu înțeleg realitatea Învierii, realitatea sfintei credințe, care acționează în viața unei persoane și schimbă acea viață prin procesul de vindecare…
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: Și pentru a ajunge… În protestantism scopul este: “Noi vrem doar să ajungem în Rai. Asta e tot ce ne interesează.” În Sfânta Ortodoxie, scopul este să vindecăm sufletul omului și să-l aducem în Împărăția lui Dumnezeu aici, în această viață.
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: Aceia sunt oamenii pe care îi numim Sfinți…
P. TEOLOGOS: Da, desigur…
P. STEVEN: Și aș vrea să le atrag atenția oamenilor că atunci când vedeți icoana unui Sfânt și vedeți acea aureolă în jurul capului lor, nu este reprezentarea unui artist care spune: “Ei bine, așa vom reprezenta un sfânt, punând această aureolă în jurul capului lor”. Prin pictura și scrisul lor, se arată ceea ce ei văd, care este lumina necreată a lui Dumnezeu, chiar acolo, în fața lor.
P. TEOLOGOS: E o realitate.
P. STEVEN: Da. Am o poză a Sf. Ioan Maximovici slujind Sf. Liturghie în Tunisia în 1956, cred… (întotdeauna fac o confuzie… cred că a murit în 1966, dar fotografia e din 1956) și acolo slujea Sf. Liturghie și acolo e lumina necreată…
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: Chiar acolo, pe capul lui, oamenii au făcut poze cu ea și e vizibilă.
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: Și dacă o arăți, unii spun: “Oh, asta a fost doar o reflecție…”
P. TEOLOGOS: Da, da…
P. STEVEN: Da, e o reflecție, e o reflexie a sfințeniei sale…
P. TEOLOGOS: Da..
P. STEVEN: Și totuși, când slujea Liturghia, spuneau că de multe ori Dumnezeu îl ridica de la pământ 30-45 cm, în timp ce slujea Liturghia. El era micuț, de 1,67 m și Dumnezeu îl ridica de la pământ când liturghisea. Și știți, propriul său consiliu parohial l-a dat în judecată pentru că atunci când dădea bani săracilor… se plimba pe stradă și vedea un om fără pantofi și șosete și îi dădea proprii pantofi și șosete… dădea liber bani oamenilor care aveau nevoie de ei și pentru că nu ținea nicio evidență, propriul consiliu parohial l-a trimis la Tribunal și l-a dat în judecată… Vă puteți imagina? Să dai în judecată un sfânt… Doamne ferește!
P. TEOLOGOS: Da, cred că de asta avem cel mai mult nevoie azi, de experiența Duhului Sfânt.
P. STEVEN: Da, experiența Duhului Sfânt, dar experiență în sensul de a înțelege că există un adevăr obiectiv.
P. TEOLOGOS: Da.
P. STEVEN: Și acesta e singurul mod în care putem experia Duhul Sfânt, putem experia bucuriile depline ale Creștinismului, ale Sf. Credințe Ortodoxe, adică să înțelegem că Domnul Iisus a spus “Veți cunoaște Adevărul, iar Adevărul vă va face liberi”. Și Adevărul este obiectiv. Niciodată aparține unei singure persoane, cu excepția lui Dumnezeu.
P. TEOLOGOS: Da.
P. STEVEN: Dar niciodată nu aparține vreunui individ ca să spună: adevărul meu este mai bun decât al tău. În Protestantism, asta este ceea ce spun, de fapt, și anume că “Duhul Sfânt al meu e mai bun decât Duhul Sfânt al vostru”.
P. TEOLOGOS: Serios?
P. STEVEN: Da, pentru că de aceea sunt așa de multe confesiuni, pentru că nu sunt de acord asupra interpretării unui pasaj din Scriptură și un grup se ridică și pleacă și își începe propria biserică și lasă cealaltă turmă pentru că “Duhul meu Sfânt este mai bun decât Duhul vostru Sfânt”.
P. TEOLOGOS: Asta e singularitate, este previzualizarea iadului.
P. STEVEN: Da. E orgoliu.
P. TEOLOGOS: Da, orgoliu. Egoism. Ego exacerbat, extrem.
P. STEVEN: Exact…
P. TEOLOGOS: Este o mare problemă. Cum vedeți viitorul?
P. STEVEN: Ei bine, eu văd viitorul ca pe perioadă de cotitură în istoria lumii. Acesta este unul dintre acele momente în care oamenii vor fi forțați să decidă: “da” sau “nu”, pentru că nu vei fi capabil să te strecori așa cum am reușit noi pentru generații. Așa cum am spus, atunci când Francis Schaeffer a schimbat teologia într-o oarecare măsură, în unele cercuri, era încă capabil “să stea pe gard” și niciuna dintre părți să nu îl răstoarne. Știți, e ca și cum… vă amintiți că era într-un cântec al celor de la Beatles “Mother Mary comes to me” (Maica Maria vine la mine)
P. TEOLOGOS: Da…
P. STEVEN: Și oamenii spuneau: “Ascultă, Beatles au spus Mother Mary comes to me”. Trebuie să fie creștini, iar eu îmi spuneam: “Da, sigur! Gândește-te puțin!” Ei vor să facă bani și, orice prinde la cineva, la un moment dat, hai să facem atâta timp cât ne va aduce niște bani… Dar viitorul pentru oamenii de azi, este că vor fi forțați să ia o decizie: “Ești pentru Dumnezeu 100% sau ești împotriva lui Dumnezeu 100%?” Nu există 50%. Nu există o zonă gri. Este ori alb ori negru. Dacă astăzi aș spune ceva de genul, în public: “E ori alb ori negru”, aș fi etichetat ca rasist.
P. TEOLOGOS: Serios?
P. STEVEN: O, da! Aș fi etichetat drept rasist dacă aș spune că e fie alb, fie negru, pentru că aș denigra rasa neagră, asociind negrul cu răul.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comments
Părinte, e adevărat că îngerii n-au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, cum au fost creați oamenii? Deci chiar dacă îngerii sunt mai presus decât noi, noi avem potențialul de a deveni mult mai presus decât ei. Adică noi avem potențialul îndumnezeirii, pe când ei nu-l au. Și dacă e adevărat, atunci să fie acesta și unul dintre motivele pentru care îngerul căzut Lucifer l-a ispitit pe om să muște din pomul cunoașterii? Fiindcă el efectiv nu putea mușca nici dacă ar fi vrut să muște, nu avea acel potențial de a mușca din cunoașterea lui Dumnezeu. Și atunci l-a ispitit pe om să o facă. Probabil Satan îl ispitește pe om să-și folosească acest potențial împotriva lui Dumnezeu fiindcă Satan știe că nu-l poate învinge pe Dumnezeu de unul singur.
Și desigur că Satan nu-l poate învinge pe Dumnezeu nici împreună cu omenirea ispitită și cu stomacul plin de merele cunoașterii, dar înțeleg de unde vine iluzia posibilității de a-l înlocui pe Dumnezeu. E ușor paradoxal de fapt, fiindcă noi teoretic avem acel potențial de îndumnezeire, dar practic nu-l vom atinge niciodată. Cel mult vom tinde către infinit, dar nu vom fi niciodată infinitul. Iar folosirea acelui potențial la modul corect ne apropie de Dumnezeu, nu de depărtează de El sau ne face rivalii Lui. Doar că suntem creați liberi, iar apoi din nou eliberați de Iisus, așa că… da… acel potențial poate fi folosit și împotriva lui Dumnezeu.
Și aici apare o nouă întrebare, părinte: dacă omenirea e creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, având potențialul de a mușca din cunoașterea lui Dumnezeu, potențial pe care îngerii și mai ales îngerii căzuți nu-l au, nu înseamnă asta că omenirea, atunci când o ia pe un drum greșit, poate fi mai periculoasă și mai întunecată și mai puternică decât Diavolul însuși? Omul pare să aibă un potențial distructiv mai mare decât Satan. Înțelegeți logica? Cred că Antihrist, dacă va fi o combinație de om și AI, va fi mai puternic decât Satan prin prisma faptului că Antihrist încă va purta chipul și asemănarea puterii lui Dumnezeu.
Impotriva lui Dumnezeu? Aici nu e o relatie tata fiu lumesc in care ambii au aceeasi conditie. Nu se pune problema infruntarii lui Dumnezeu. Nici nu ii putem face rau, decat daca il intristam prin faptele noastre, ca si un copil care sa zicem se drogheaza, parintele va suferi din iubire, dar efectele consumului sunt ale persoanei in cauza. Bineinteles ca ingerii aveau cunoastere, altfel nu ar fi avut cum sa tinda spre mai mult, nu erau ca o marioneta manevrata de Dumnezeu, ce nu intelegi e ca a mai spus Parintele, noi avem toate acestea prin apropierea de Dumnezeu, cum ar fi sa zicem linistea unui camin unde esti iubit, protejat etc. Toata creatia are o parte din Dumnezeu, nu toti pot fi una cu Dumnezeu. O mana e parte a unei persoane, conlucreaza impreuna cu restul corpului. satana e ca un cancer, a vrut sa fie nemuritor si sa se recreeze singur si sa creeze. Asa si cancerul sunt celule din corp care au luat-o razna nu isi mai urmeaza cursul, si se replica. Satana nu poate crea fiind o minte, de aceea are nevoie sa ne fure sufletul, spre slava lui desarta si mereu in cautarea unei himere. La urma urmei, de ce sa vrei atata putere, cand puterea e apasatoare, nu vi se pare ca sunt mai fericiti bebelusii care depind de mama lor si o iubesc neconditionat, se simt iubiti si protejati si cunosc cu adevarat fericirea?
Ce spuneți dvs. n-are treabă cu ce am zis eu. Eu porneam de la premisa că îngerii n-au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.