Arta recunoștinței – p. Haralambie Papadopoulos

Ascultați un cuvânt scurt și frumos al părintelui Haralambie Papadopoulos despre care sunt efectele recunoștinței – o virtute atât de necesară dar și atât de uitată astăzi.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Arta recunoștinței – p. Liviu

Omul care are recunoștință și o stare de doxologie este un om luminat lăuntric și nu foarte bine în exterior. La ce mă refer când spun asta? De multe ori credem că se va întâmpla ceva în afară, ca să se schimbe lucrurile. Nu se va întâmpla niciodată lucrul acesta. Niciodată! Și chiar dacă se petrece ceva în exterior, schimbarea nu va dura în timp. Să spunem că ai câștigat bani. Acest lucru nu îți va aduce bucurie. Se poate să se schimbe ceva în exterior, dar să nu îți aducă bucurie. Schimbările se fac în interior. Luminarea vine în sufletul omului, și se schimbă lăuntric toată starea sa.

Vă pun o întrebare. Să ne gândim și să ne problematizăm: Ce se petrece cu un om care era cârtitor, plângăcios? Dădea vina pe toți, era lacom, nemulțumitor, și la un moment dat se pocăiește, se schimbă, și vezi că se bucură, râde, este senin, are o stare de doxologie, de mulțumire, merge la biserică, iubește pe toată lumea, iartă. Ce s-a întâmplat cu el? Vreți să îmi spuneți că au încetat luptele din afară? Au încetat stresul, bolile, dezbinările, ura, împătimirile, răutățile? S-a petrecut ceva în exterior care l-a schimbat? Nu s-a schimbat nimic. Schimbarea se face în interior, în afară nu s-a schimbat nimic.

E aceeași poveste a lumii. E în zadar când aștepți să se schimbe lumea aceasta, ca să te schimbi și tu. Tu trebuie să te schimbi lăuntric. Și când vei face asta, se vor schimba și lucrurile de lângă tine. Pentru că nu vor mai avea aceeași putere pe care o aveau înainte, să-ți influențeze mintea și sufletul. Se spune în Pateric că s-a întors acasă cândva Sf. Pavel cel Simplu și a prins-o pe femeia sa înșelându-l cu un prieten de-al său, și le-a spus: „Nu contează, voi continuați aici, eu am plecat.” Și a plecat în pustie. Citiți Patericul să vedeți mai exact povestirea. Nu s-a tulburat deloc și a plecat. Ce înseamnă asta? Înseamnă că acest om luase lăuntric hotărârea că “nimic exterior nu poate schimba starea mea lăuntrică!”.

E o iluzie să aștept mereu din exterior o validare. Astăzi poate fi această întâmplare cu femeia mea, mâine cu șeful meu, poimâine o pandemie, apoi un război, apoi poate fi altceva. Acestea nu se vor termina niciodată. Niciodată! Cine așteaptă liniștea exterioară, ca să i se împăciuiască inima, nu o va face niciodată. Pentru că este dependent și nu a priceput-o. Are dependențe, frici, neliniști. Toate sunt lipite de el. Și vezi creștini cărora încontinuu le este frică: „Uite războiul acolo, pandemia aici! Ne vor face așa și pe dincolo!” Frică, teamă, tulburare! Nu pot afla pacea, nu se pot liniști: „Vezi acolo! Ce ne vor face!” Așa nu te vei liniști. De ce? Pentru că acest lucru nu are sfârșit. Nu ai priceput că aceste lucruri nu au sfârșit? Așa a fost această lume! Așa a fost dintotdeauna acest lucru mincinos! Să nu aștepti ceva din exterior! Trebuie să găsești înlăuntrul tău bucuria, pacea, acceptarea, liniștirea, unitatea, integritatea ta. Și atunci, după cum spune Sf. Serafim de Sarov, “dacă vei afla pacea înlăuntrul tău, atunci mii de oameni se vor schimba lângă tine”.

Mi-a spus cineva de multe ori: „Părinte, spune-mi ce să fac, ca să se liniștească fiul meu?” „Liniștește-te tu mai întâi!” „Asta îmi spui?” „De vreme ce te văd tulburat! Ești neliniștit, nesigur, fricos. Ești tulburat și transmiți acest lucru!” Sfântul Porfirie spunea să lăsam multele cuvinte, căci sufletele comunică altfel, au codul lor propriu de comunicare, au un limbaj propriu. Poate celălalt să nu-ți spună nimic, dar tu să te simți oribil. Poate să te întrebe ce faci, dacă ești bine, dar tu să simți tulburare. Poți merge să bei o cafea cu o prietenă și să-i spui: „Haide, mergi sănătoasă! Ne-am simțit foarte bine! Ținem legătura!” Și doar ce ajungi la colț, să spui: „Ufff, a plecat! Am scăpat!” Ți-a transmis stresul, tulburarea, toată starea ei, pentru că sufletele comunică nevăzut și transmit lăuntric mesajele. Nu e doar ceea ce spunem! Aceasta e superficial! Există ceva lăuntric mult mai profund.

Așadar, fericirea este vederea lăuntrică, este harul, este luminarea, și nu ceva exterior pe care îl aștept să se petreacă din niște condiții istorice. Vai mie dacă aștept o lege sau o dispoziție sau o hotărâre a societății, ca să-mi aducă pacea în suflet. Ei! Azi o poate aduce, mâine-poimâine se va schimba legea… Aceste lucruri nu îmi rezolvă nicio problemă. Creăm, așadar, ceea ce credem. Recunoștința – după cum o prezentăm și o aducem în discuție – se leagă în mod absolut de bucurie, pentru că omul care are recunoștință este în același timp pe picioarele lui. Deoarece prețuiește ceea ce are, Îl slăvește pe Dumnezeu pentru acestea, Îi mulțumește, în timp ce noi ne ocupăm încontinuu de ceea ce ne lipsește. Fără încetare! Niciodată nu spunem: „Slavă lui Dumnezeu pentru ce am!” Spuneți-mi cine o spune? Cine spune: „Slavă lui Dumnezeu pentru ceea ce am!”?

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!