De la sinagogă la Harvard, Lance Rodgers în căutarea ADEVĂRULUI

Ascultați frumoasa poveste a unui evreu povestită de el însuși care, în drumul său în viață de la sinagogă la Harvard, a căutat încontinuu Adevărul și l-a găsit în Iisus Hristos.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Întotdeauna am avut o dorință înnăscută de a căuta adevărul. Albert Einstein, cu teoria relativității, a vrut să știe ce se întâmplă cu adevărat în lume. Mi-am dat seama că am perceput lumea pe dos.

Prima încercare: iudaismul

Când aveam 11 ani, mama mea a făcut cancer la creier. I-au deschis craniul și a murit de la asta, la scurt timp după. Și îmi amintesc de înmormântare, rabinul era rabinul Binstock, un rabin important, și în elogiul său a spus: „Oamenii în general trăiesc șaptezeci de ani, dar în cazul Lolitei…”, care era mama mea, „ea a fost foarte binecuvântată pentru că ea poate fi în rai, tânără pentru totdeauna.” Și-mi amintesc minyanul (cvorumul de 10 evrei) de după, pentru că nu îmi dădea pace, când m-am dus la rabin și i-am spus: „Când mama mea a murit, avea capul ras și craniul deschis. O va lua Dumnezeu [la El] așa cum era acum un an, când era frumoasă? Și dacă poate face asta, de ce nu-i ia pe cei bătrâni și să-i întoarcă pe ei în timp cu câteva decenii înapoi pentru a fi tineri și frumoși? Rabinul a fost foarte consternat și s-a uitat la mine ca… și a zis către bunicul meu: „Ruben, cum ai putut să crești un astfel de nepot ca acesta? Trebuie să părăsească acest minyan imediat!” Și asta a fost prima mea încercare de a căuta în iudaism răspunsuri la întrebările mele.

Filiera academică

Nu aveam cum să aflu adevărul prin educația mea evreiască. Nu am putut obține răspunsurile. Așa că am spus că o să îmi iau asta asupra mea. Am fost admis la Facultatea de Drept de la Harvard. Îmi amintesc prima zi când am fost acolo, trecând pe sub arcadele din curtea de la Harvard, cu emblema și motto-ul de deasupra, înconjurat de fierul forjat, care spunea: „VERITAS”. Semnificația este „adevăr” în limba latină. Și m-am gândit că aici va fi locul unde aveam să-mi împlinesc în sfârșit căutarea după adevăr.

Legea era foarte relativă și provincială, deci când am intrat în practică am luat lucrurile în propriile mâini, mă consideram atotștiutor, scriam documente care puteau prevedea orice neprevăzut și clienții s-au îngrămădit la mine. Eram cunoscut drept avocatul care putea rezolva probleme pe care alți oameni nu le puteau rezolva. Eram atât de mândru de ceea ce realizam și chiar nu m-am uitat la ce se întâmpla cu restul vieții mele, la lucrurile care nu depindeau de notele mele. Căsnicia mea se destrăma, aveam un fiu și nu urma să fie în custodia mea, tatăl meu era pe moarte și nimic nu reverbera cu adevărat în mine pentru că eram atât de îngropat în documentele mele legale. Și apoi, în plus, odată ce economia s-a schimbat la sfârșitul anilor 80, oamenii puneau la îndoială lucrurile pe care le scrisesem acele „documente sacre”.

Descoperirea lui Iisus Hristos

Deci lumea mea chiar se prăbușea, într-un fel pentru că iarăși efortul meu nu m-a condus la adevăr. Și în mijlocul a toate astea… am devenit serios alături de o femeie frumoasă pe nume Susan. Ea avea ceva special, a avut o grijă și o bunătate extraordinară față de mine și fiul meu într-un mod care a fost liniștitor, ca un unguent pentru cât de zdrobit mă simțeam atunci. Deci când mi-a spus să mergem la o biserică la o cină de Paște, care era ținută de un urmăritor evreu al lui Iisus Hristos ceea ce nu avea niciun sens pentru mine, a trebuit să mă ia „cu forța”. Dar când m-am dus, el a vorbit despre legătura dintre robia sclavilor din Egipt și învățăturile lui Iisus despre robia și sclavia impuse de păcat. M-am simțit ca Helen Keller la fântână când a simțit că apa a început să spună cuvintele aflate în mâinile ei.

Fiecare pagină a acelei Biblii îți vorbește despre limitele legii și documentele…, dacă inima ta nu e în ele, nu valorează nici cât hârtia pe care au fost scrise. Pentru a crede că cineva ca El, perfect, ar muri astfel încât eu să pot obține recompense ca și cum aș fi respectat legea când de fapt n-am făcut asta… a fost ceva incredibil de semnificativ pentru mine. A reieșit că, în retrospectivă, eram la fel de prost ca toți acei evrei pe care îi criticasem la școala ebraică. Eram la 11 zile distanță de țara promisă, dar petrecusem, în felul meu, în timp real, 40 de ani în pustiu.

În 1998, când m-am căsătorit cu noua mea soție Susan și urma să vină pe lume copilul nostru, s-a dovedit că va avea sindromul Down. Avusesem deja o viață suficient de grea, cu mama murind devreme și toate lucrurile pe care le-am confruntat și îmi mergea bine în sfârșit, nu aveam nevoie de o astfel de durere pentru tot restul vieții și chiar nu voiam să se întâmple. Dar credința mea s-a legat de Avraam, gândindu-mă că el a fost dispus să-și arate credința în Dumnezeu, ucigându-și fiul și ce slab aș fi eu să nu-mi pot arăta credința în Dumnezeu făcând actul natural de a-l lăsa pe fiul meu să trăiască. L-am numit Matei, ceea ce înseamnă darul lui Dumnezeu, iar Susan și cu mine nu am avut idee cât de emoționant va fi. Toate lucrurile de care eram atât de mândru și corelate cu meritul au zburat pur și simplu pe fereastră [de când] cu Matei. Când își ridică mâinile și e în comuniune cu Dumnezeu, e așa o apropiere la care oamenii ca mine din jur pot doar aspira.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!