Sfânta Alina – p. Pimen Vlad

Ascultați-l pe părintele Pimen Vlad cum ne povestește cu mult drag și har viața unei sfinte necunoscute în arealul ortodox: Sfânta Alina!

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Nu vă preocupați de cele ce nu sunt ale voastre!

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși, așa cum știți că-mi place mie: prin pădure, prin livadă, pe unde mai pot să mă duc și eu ca să fie mai liniște, chiar de se mai aud zgomote din vale, de pe unde se mai lucrează. Mai facem câte ceva, mai construim, pentru că indiferent ce timpuri vin, viața noastră trebuie să meargă înainte. Indiferent dacă vor fi războaie, sau vor fi cutremure, noi nu putem sta pasivi: ”Gata, vine război sau altceva, nu mai fac nimic!”. Trebuie să încercăm să ne luptăm, să mergem înainte cu viața noastră aproape de Hristos, prin tainele bisericii, prin spovedanie și împărtășanie. Să încercăm să ne rugăm cât putem, să facem bine după putere, așa trebuie să fie viața noastră! Când va socoti Dumnezeu că e gata, e gata! Nu trebuie să așteptăm noi momentele acelea: ”Vai, vine, nu vine, când?”.

Vin mulți care întreabă: ”Părinte, ce-o să fie? E al treilea război, ce este?”. Oameni buni, când o fi să fie, o să fie! Nu trebuie să ne îngrijim noi de asta. Noi să ne uităm la noi înșine, la cum ne ducem viața și la cât ne luptăm ca să facem ce trebuie. Se poate ca la noapte să ne stea inima și atunci pentru noi s-a terminat și cu războaiele și cu toate. Ne ducem cu ce-am făcut noi, nu cu ce s-a întâmplat în lumea asta. Or să fie! Au mai fost de toate și or să fie de toate, cum se spune. Dar noi să ne uităm la noi înșine.

Viața sfintei mucenițe Alina

Uite despre ce vreau să vă vorbesc astăzi un pic, poate unii ați auzit de viața ei, poate alții nu: viața Sfintei Mucenițe Alina. Nici eu, mulți ani, n-am știut că există Sfânta Muceniță Alina și trăiam cu impresia că vine de pe la turci numele ăsta… Dar existau date despre viața ei, iar cu privire la data de prăznuire, sunt mai multe variante. După ce am găsit eu, ea se trage din Belgia, de pe aproape de malul Senei și data prăznuirii la noi este pe 18 sau 19 iunie. Acolo, în Belgia, ei o prăznuiesc pe 16 iunie. Gândiți-vă ca ea în anul 640 a plecat la Domnul, pe vremea când nu exista, să spunem Biserica Catolică sau Biserica Ortodoxă. Era creștinismul la timpul acela, erau primele veacuri, când erau toți era una, cum se zice.

Părinții ei erau păgâni

De asta chiar și în țările alea unde predomină acum catolicismul sau alte secte, era aceeași credința așa cum au avut și martirii din primele veacuri. Era perioada aceea când încă nu era creștinismul întru totul, încă era și păgânism în zona aceea, erau și franci și poporul încă se închina la idoli, încă aveau obiceiuri păgâne. Se spune că pe tatăl ei îl chema Leopold, iar pe mama ei – mi-am notat undeva pentru că este un nume cu care ne întâlnim mai rar, o chema Hildergart. Ei erau castelani de la Dilbeek, pe timpul regelui Claus al doilea. Tatăl ei era un fel de senior al acelor timpuri, avea un castel și era din viță nobilă. Se spune că o dată, tatăl ei s-a dus la vânat pe țărmurile Senei și prin zonele alea, prin păduri a întâlnit un pustnic care i-a vorbit de credința creștină.

Alina l-a căutat pe pustnic

El erau închinător la idoli și a râs pentru că i se părea altfel față de cum erau lucrurile la păgâni. Întorcându-se acasă, Leopold a început să povestească despre întâlnirea cu un bătrân flenduros, rupt, care trăia în pustie și care i-a povestit despre credință. Așa a început să le spună celor de acasă ce a auzit de la bătrân, cu intenția să se distreze și ei. Dar fiica lor, Alina, care era o tânără curată, a fost atinsă de lucrul ăsta. Când i-a spus de Hristos, a simțit ceva înăuntru ei, parcă a găsit ceva care o ardea înăuntru ei și l-a întrebat pe tatăl ei unde l-a întâlnit pe acel bătrân. El i-a spus și așa, fără să bage nimeni de seamă, fata s-a dus repede, a cercetat, a ajuns la pusnic și a stat de vorbă cu el.

Este povățuită de Sfântul Amand

Pentru că ea era cu sufletul deschis a primit tot ce i-a spus omul despre credința asta. Se spune că după ce a povățuit-o bătrânul cât a trebuit, a mers la un preot sau episcop cu viață sfântă și care a ajuns sfânt mai târziu Sfântul Amand, care  și el a povățuit-o mai bine pe calea asta și-a botezat-o. Astfel, Alina a primit credința creștină și de atunci a început să schimbe viața ei. Pleca pe ascuns de acasă, trecea Sena pe partea cealaltă, într-un sat care se chema Forest. Acolo era o biserică creștină, pentru că erau și creștini, nu erau cu totul numai păgâni și ea se ducea la liturghie.

Leopold o pedepsește pe Alina

După un timp a observat taică-său schimbarea ei și că nu se mai distrează ca înainte și a întrebat-o: ”Ai înnebunit, ce faci? De ce tot pleci, ce cu tine?”. Până la urmă a înțeles că ea a primit credința creștină și certat-o, dar ea și-a văzut liniștită de drumul ei. Odată, văzând el că ea pleca noaptea, pentru că se ducea la Liturghii, sau că pleca de foarte de dimineață, a pus un slujitor să o urmărească și să vadă exact unde se duce și ce face. Slujitorul a urmărit-o și a văzu-o la malul Senei cum s-a rugat și și-a făcut semnul crucii și a trecut pe apă ca pe uscat. Ăsta a rămas uimit, vă dați seama s-o vadă că trece pe apă așa cum am trecem noi pe asfalt, dar el nu a avut cu ce să treacă râul ca să o urmărească în continuare.

Slujitorul s-a întors acasă și a spus: ”Stăpâne, a trecut ca pe uscat peste apă, asta e vrăjitoare, a început să se ocupe de vrăjitorie!”. Atunci tatăl ei a decis că trebuie să o pedepsească pentru că păgânii nu puteau înțelege minunile creștinismului și tot ce se întâmpla vedeau ca fiind vrăjitorie. A adunat el o ceată mai mare de oameni, un fel de gardieni sau paznici de-ai lui și le-a spus: ”Vă duceți, o așteptați când vine înapoi, o prindeți și mi-o aduceți legată acasă, că trebuie s-o pedepsesc!”. Adică, i-a luat pe cei mai răi oameni dintre cei pe care îi avea el acolo și i-a trimis s-o prindă pe fată. Ăștia au așteptat-o ascunși și când Alina a trecut Sena înapoi, s-au repezit, au prins-o și au început să tragă de ea. Dacă stăpânul le-a dat libertate asupra ei, cine știe ce era în mintea lor.

Îngerul a dus brațul sfintei în biserică

Tânăra, i-a rugat să o lase în pace că va merge ea singură acasă, dar paznicii nu au ascultat-o și au tras și mai tare de ea. Se zice că acolo era un plop sau poate un alun pe care fata l-a cuprins cu brațele și că se ținea atât de strâns, iar ei trăgeau cu atâta putere încât sfintei i s-a smuls un braț care a rămas strâns de copac, iar ea a căzut și și-a dat sufletul. Servitorii au lăsat-o baltă acolo și au fugit. A îngăduit Dumnezeu să plece curată la El. Apoi, un înger a luat brațul, l-a dus în biserica din Forest și l-a pus pe Sfânta Masă. Ea tocmai ce plecase din biserica aceea, iar preotul care încă mai era în biserică, a văzut mâna și a recunoscut-o după veșmânt – pentru că se smulsese cu tot cu haină.

A recunoscut că era mâna sfintei Alina și a înțeles că e o minune mare și că îngerul lui  Dumnezeu le-a arătat că a fost ucisă și a chemat lumea să meargă să o caute, pentru că știau calea pe care mergea ea spre casă. După ce au trecut Sena, au găsit trupul ei fără suflare și atunci au luat-o cu cinste, au dus-o într-un loc curat și au îngropat-o. Se spune că au construit un fel de bisericuță deasupra mormântului ei și bineînțeles la scurt timp au început să facă minuni acolo. Tatăl sfintei nici nu mai voia să audă de ea. Slujitorii i-au spus că fiica lui a murit, iar pe el nici nu l-a interesat, zicea că a murit ca vrăjitoare. Odată, un senator mare, care era chiar prieten cu Leopold, s-a îmbolnăvit și orbit complet.

Sfânta Alina l-a vindecat pe prietenul tatălui său

Era păgân, dar văzând că nimeni nu îl poate vindeca a zis să meargă și el la mormânt, dacă tot să spune că se fac minuni. A ajuns acolo, s-a rugat și i-a revenit vederea. Înfricoșat și el de minunea asta, s-a dus la Leopold și i-a spus: ”Știi că eram orb?! M-am dus la mormântul fiicei tale, m-am rugat și uite că m-am vindecat!”. Abia atunci a înțeles și Leopold ce a făcut el. Când a văzut că senatorul s-a vindecat, l-a luat frica și a început să-i pară rău. S-a dus, a cercetat și el pe creștini, s-a dus la episcopul locul, i-a povestit ce a făcut și s-a căit. S-a pregătit, cum se zice, pentru botez, s-au botezat și tatăl și mama sfintei Alina și au devenit creștini.

Căința tatălui…

Se spune că tatăl și mama ei au construit o biserică frumoasă în cinstea Sfântului Ambrozie, iar moaștele ei le-au luat și le-au dus la biserica asta. Mai apoi, după multă pocăință pe care au făcut-o ei, au plecat la Domnul și au fost îngropați lângă acea biserică. Se mai spune că multe minuni se fac acolo la moaștele sfintei Alina. Deci, vedeți?  O sfântă aproape necunoscută pentru noi ceilalți, care face minuni acolo în zona aceea unde se păstrează moaștele ei! V-am spus așa, în mare, ce am aflat și eu despre viața sfintei mucenițe Alina. Ați văzut, o tânără pe care n-a interesat-o bogăția, cinstea părinților, ci l-a urmat pe Hristos și a fost ucisă pentru dragostea față de El. Pleca în noapte, singură cu un toiag în mână…

Alte minuni ale sfintei Alina

Pentru că tot vorbim de toiag, se zice că odată, ajungând la biserică, sfânta a înfipt toiagul în pământ, în afara bisericii, ca să îl ia la întoarcere, că doar nu era să intre cu toiagul în biserică. Când a ieșit, toiagul prinsese rădăcini, înfrunzise și îi crescuseră crengi, ca la un copăcel. Asta fost o minune, din timpul vieții ei. Se mai zice că altă dată când s-a dus acolo, găsit biserica închisă și l-a întrebat pe slujitorul care se ocupa de ce nu e slujbă. Acesta i-a răspuns că părintele e foarte bolnav și nu poate să se ridice din pat. Sfânta i-a spus să meargă înapoi la părinte și să-i spună să vină, că s-a vindecat. Omul s-a mirat, dar s-a dus și când a ajuns, preotul tocmai se ridicase din pat și i-a zis că s-a făcut deodată bine.

Deci, vedem credința ei? De când era în viață făcea minuni! Nu se îndoia de nimic și gândiți-vă că din dragoste față de Hristos, se scula noaptea, mergea pe jos, poate prin păduri, trecea Sena și se ducea până în satul acela la biserică. Iar pe noi acum ne cheamă clopotul la cinci minute distanță, poate chiar mai aproape și ne învârtim pe partea cealaltă și ne este greu să ne ducem la biserică. Gândiți-vă bine la viața ei: o tânără, poate la 20 de ani, care nu a ținut cont de nimic. Fetelor, care știți că sunteți tinere, gândiți-vă bine la viața sfintei Alina: cum se nevoia, cum pleca fără să țină cont de nimic, doar cu nădejdea în Dumnezeu și se ducea la biserică. Urmați-i și voi viața, duceți-vă, rugați-vă, pentru că nu știm timpurile cum sunt, cât mai avem și de-aia să fim aproape de Hristos!

Cam asta am vrut să vă spun despre Sfânta Muceniță Alina. Să ne ajute și pe noi Sfânta Muceniță Alina și bineînțeles Maica Domnului care este Împărăteasa noastră a tuturor!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!