Românii dispăruți – acad. Ioan Aurel Pop …și Sinteza săptămânii

Care sunt românii de azi și care sunt românii dispăruți? Vă invităm să ascultați un material de excepție cu dl. Acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române pe această temă.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și sinteza)

Powered by RedCircle

În continuare, citiți și o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat. 

Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!

Răspândiți dragostea!

Lectură și vizionare plăcută!

Deci, vedem în toată nebunia asta din lume că noi ne-a îndepărtat de Dumnezeu. Alergăm într-una după umbra noastră… și tot alergăm și alergăm. Alergăm în toată lumea asta, căutăm toate căile să trăim mai bine și să ducem o viață mai ușoară. Eu de multe ori spuneam că viața e frumoasă și am auzit pe mulți care spuneau: „Ce tot spune ăsta că viața e frumoasă? El nu vede că e grea?”. Oameni buni, voi n-ați înțeles un lucru, n-am spus că-i ușoară, am spus că-i frumoasă, e frumoasă cu toate greutățile ei! Da, greutăți, necazuri, boli, suferințe, diferite lucruri. Dar dacă știi să privești partea frumoasă a lucrurilor, permanent o să ai viață frumoasă!

Deci tânărul trebuie întotdeauna să se gândească: ce mă ajută pe mine să am o veșnicie fericită? Sau ce îmi împietează această fericire? Adică dacă o muzică mă împinge sau orice alt lucru mă împinge în trup, asta o să fie distructiv, mă transform într-un animal. Dacă un lucru, orice, inclusiv o artă – și filmele, mare problemă cu filmele – mă împinge înspre duh, înspre duhovnicie adică să iubesc mai mult, să fiu mai inteligent, mai iubitor, mai deschis față de persoane, asta o să-mi asigure o veșnicie fericită. Înțelegi?

Chiar și oamenii care merg în iad, chiar și oamenii care sunt condamnați cu totul, sunt condamnați pentru că ei pleacă, nu pentru că Dumnezeu îi alungă, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu care adună, nu care împrăștie. Deci, pentru mine, acesta a fost un alt indiciu. Cine se ocupă cu împrăștierea? Diavolul se ocupă de împrăștiere.

Doar pentru că nu am reușit să ne împăcăm cu un membru al familiei, cu un tată, cu o mamă, cu bunicii, cu un unchi, cu propriul nostru neam, în cuvintele lui Isaia, doar pentru că nu am reușit în trecut, nu spune nimic despre viitor, doar dacă nu te rogi, doar dacă ești mulțumit și fals satisfăcut cu înstrăinarea de propria familie și, așadar, permiți să vină o platoșă dură peste inima ta, când de fapt e vorba de propriul tău trup și sânge (neamul tău).

Aceștia sunt oameni pentru care ar trebui să vă rugați, pentru împăcarea cu ei, constant, și să nu faceți ce condamnă Domnul: ascunderea noastră de propriul neam. Nu, posturile sunt momente grozave pentru a ne apropia, fără să avem așteptări. Când nu ai așteptări este imposibil să fii dezamăgit. Nu, apropiați-vă cu dragoste pură, pentru a binecuvânta, pentru a oferi milă sau [a face] un act de compasiune și bunătate cuiva din familia voastră, cineva cu care poate că nu sunteți împăcați.

Cineva i-a spus unui părinte îmbunătățit: „Părinte, știu pe de rost Vechiul Testament și Noul Testament, în afară de Pavecerniță și de rugăciunile de fiecare zi. Îl întreabă [părintele]: „Când te laudă cineva, tu te gândești că omul acela te insultă? Te simți ca și cum te-ar insulta?” „Nu”, răspunse omul. „Când te insultă, simți că te laudă și meriți ceea ce îți zice?” „Nu”, zise omul acela. „Ai de străbătut drum lung”, îi zise părintele. Și gândiți-vă că acel om știa tot Noul Testament și Vechiul Testament pe de rost! Înțelegeți deci că nu acestea sunt scopul nostru.

Dacă murim singuri, rupți de iubirea lui Dumnezeu și de ceilalți, asta este iadul veșnic, în timp ce dacă ne unim cu ceilalți prin Dumnezeu, ne găsim pacea și mântuirea. Mântuirea este moartea cu o inimă iubitoare de persoane, moartea cu sufletul sănătos. Ne mântuim numai împreună, în iad mergem singuri.

De fapt, Dumnezeu ne-a dat acest mare dar care se numește timp tocmai pentru a ne mântui. Timp n-a existat și nici nu o să mai fie. Dumnezeu ne-a dat timpul ca să învățăm să iubim. Înțelegeți?

Acele lucruri pe care le credem, le credem pentru că Dumnezeu însuși poruncește să credem în ele. Acele lucruri pe care le facem, modul în care trăim, ne închinăm, învățăm și acționăm, presupunând că le facem corect, în ascultare față de Biserică, care este trupul lui Hristos, și nu pe baza propriilor noastre înclinații, capricii sau dorințe, aceste lucruri pe care le facem, le facem pentru că Dumnezeu ne descoperă că trebuie făcute astfel. Și astfel avem încredere în natura mântuitoare a ceea ce învățăm, a ceea ce facem, a ceea ce auzim, a ceea ce devenim, pentru că știm că aceasta vine de la Dumnezeu.

Vedeți, primul care ne-a deschis calea spre Hristos a fost Sfântul Apostol Andrei! De asta se cuvine să-i dăm cinstire, să-l prăznuim cum trebuie toți românii, dar nu numai prin chefuri. De ziua lui toată lumea trebuie să se ducă la biserică, să-l cinstească cum se cuvine și să-i ceară ajutorul. Mai ales cei care-i purtați numele, de ziua Sfântului să vă duceți mai întâi la biserică să vă spovediți, să vă împărtășiți, să vă pregătiți un pic și astfel o să primiți și ajutor mult de la el! Așa trebuie să îi dăm și noi cinstire pentru că e Apostolul care a călcat pe meleagurile noastre!

Viața este rezultatul creației lui Dumnezeu sau rezultatul reacțiilor chimice?

El ne spune că dacă ne rupem de viața Bisericii, atunci suntem rupți și de Dumnezeu. Și, desigur, indiferent câte rugăciuni, indiferent câte cărți sfinte, indiferent câte predici ascultăm pe internet, indiferent câte lucruri citim, doar experiența vie în trupul lui Hristos, experiența vie a lui Iisus în Biserică ne poate conduce la mântuire.

Deci e un lucru foarte întunecat, în care dacă te poți prezenta ca o victimă, atunci tu ești cel îndreptățit din punct de vedere moral și îți justifică acțiunile morale dacă te poți prezenta ca o victimă și apoi să-i prezinți pe ceilalți ca fiind asupritori.

Soluția este să te vezi pe tine însuți ca persecutor și apoi să-i ierți pe cei care te persecută. Aceasta este soluția. Dacă toată lumea ar face asta, atunci am vindeca problema identității.

Traficul de organe, recoltarea de organe este o crimă hidoasă. Pentru facilitatori, aceasta este doar o afacere, ei văd acești oameni ca bani. Și pentru că sunt vulnerabili, pentru că nu există nimeni care să-i apere, mulți dintre acești oameni sunt păcăliți [să intre] în asta.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!