Sf. Nicolae și marii sfinți din apus – Sorin Damian, p. Teologos

Urmăriți un extraordinar interviu cu Sorin Damian care ne vorbește despre evoluția liturghiei și a sfințeniei în apus – interviu în care Sorin ne povestește despre mari sfinți cunoscuți și mai puțin cunoscuți precum și despre minunile pe care aceștia le fac.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Sorin Damian. Un cercetător, așa mi-a spus să-i spun. Un cercetător. A avut mai multe doctorate, dar, pe scurt, un cercetător în istorie medievală. Un specialist în istoria Italiei. Și-a dat doctoratul din istoria Bisericii Ortodoxe, nu? Bun. Este în Anglia, în Nottingham. Lucrează la facultatea din Nottingham. Și vă dau în scris sau mai bine zis, în manuscris, pentru că el este specialist în manuscrise, că are foarte multe să ne spună despre această perioadă foarte tulbure, dacă doriți, a Evului Mediu.

Mai ales, aș dori pentru început, să clarificăm anumite lucruri, fraților. Vestul este în erezie. Spun cu mare durere lucrul ăsta și cu o mare dragoste față de oamenii respectivi și compasiune față de oamenii respectivi, pentru că erezia este o mare durere, o mare distorsiune în care acești oameni se află. Din cauza asta l-aș ruga să spună Sorin, pentru oamenii din diaspora, puțin despre istoria ortodoxă a Italiei. Despre ce se întâmplă în Italia. Ce s-a întâmplat în Italia, relativ la ultimele insule de ortodoxie care au existat, există și așa mai departe. Ce ai putea să ne spui pe tema asta?

Sorin Damian: În primul rând, vă mulțumesc pentru invitație și vă mulțumesc pentru faptul că m-ați găzduit atât pe mine, cât și pe acești tineri, în această sfântă mănăstire!

Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu!  

Sfinți ortodocși în Italia. Italia și IMperiul Bizantin

Sorin Damian: Da. Este foarte interesant. Mulți și oameni se miră în ziua de astăzi cum de moaștele multor sfinți mari are ortodoxiei, se află în Italia. Noi știm foarte multe despre sfinții ortodocși și despre sfinții mari, dar foarte puține despre locul unde se află în momentul de față moaștele lor.

Părintele Teologos: Și chiar, uneori, noi credem că i-au furat cruciații, dar nu cred că tot timpul este adevărul ăsta.

Sorin Damian: Așa este. Multe sfinte moaște, gândiți-vă, au ajuns în Italia… poate puțin știu din istoria lumii, Italia făcea parte din Imperiul Bizantin.

Părintele Teologos: Da.

Sorin Damian: Ultima porțiune de Imperiu Bizantin din Italia a fost pierdută undeva către secolul al X-lea.

Părintele Teologos: Aha. Deci, destul de târziu.  

Sorin Damian: Deci destul de târziu în istorie. Bineînțeles, cu anumite intermitențe.  Au fost invazii musulmane, apoi din nou bizantinii au recucerit teritoriul. Au venit longobarzii, popoare migratoare din nord, de religie eretică ariană, care au cucerit spațiul din sud. Din nou, bizantinii au recucerit acest spațiu din sud. Dar sfinții aceștia mari au rămas pe loc. Ce înseamnă au rămas pe loc? Și o să dau câteva exemple simple.

Părintele Teologos: Da, da.

Sfântul Apostol și Evanghelist Matei la Salerno

Sorin Damian: De exemplu, la Salerno, în Catedrala din Salerno, vorbim de regiunea Campania, undeva, centrul-sudul Italiei, se află mormântul și moaștele Sfântului Apostol și Evanghelist Matei.

Părintele Teologos: Ah!

Sorin Damian: Cine s-ar fi gândit că Sfântul Apostol și Evanghelist Matei are mormântul și moaștele la Salerno, în Italia?

Părintele Teologos: Da.

Sorin Damian: Cum au ajuns aceste sfinte moaște acolo? Undeva, către jumătatea secolului al X-lea, din cauza avansării puternice a arabilor musulmani în spațiul Oriental, creștinii au dorit să salveze sfintele moaște, știind că musulmanii distrugeau tot ceea ce era creștin, tot ceea ce era ortodox, necrezând în sfintele moaște. Și atunci, aceste sfinte moaște nu erau mutate la 5, 10, 15 km distanță. Pentru că, nu se știa cât de repede….

Părintele Teologos: Da. Și până unde, da…

Sorin Damian: Și până unde. Și alegeau, bineînțeles un teritoriu care se afla, să spunem, la 1000-2000 de km distanță, cum a fost cazul moaștelor Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, care din Etiopia…

Părintele Teologos: A, chiar!

Sorin Damian: Au avansat pe tot teritoriul Imperiului Bizantin și au ajuns până în Italia, la Salerno. Dar, atenție! Această zonă făcea parte tot din Imperiul Bizantin. Deci exista o conștiință, dacă putem spune între ghilimele pentru acea perioadă, deși nu ar fi corect termenul, națională sau naționalistă. Cei de la Constantinopol considerau Salerno o parte din imperiu. Nu o altă țară, nu o altă cultură și civilizație. Era aceeași cultură și civilizație a romeilor. Pentru că mie, personal, nu prea îmi place termenul de „bizantin”, deși este foarte promovat.

Părintele Teologos: Păi, nu a existat niciodată Imperiul Bizantin.

Sorin Damian: Exact. Este o invenție a istoricilor din secolul al XX-lea. Bizantinii nu își spuneau niciodată „bizantini”. Poate puțini știu lucrul acesta. Ei își spuneau romei, urmași ai Romei.

Părintele Teologos: Bizantinii erau doar locuitorii orașului Bizanț.

Sorin Damian: Exact. Vechiul Bizanț. În rest, peste tot apare romeii. Împăratul era stăpân al tuturor romeilor.

Părintele Teologos: Așa este.

Sorin Damian: Și aceste sfinte moaște ale Sfântului Apostol și Evanghelist Matei ajung la Salerno, în Catedrala din Salerno, catedrală ortodoxă la mijlocul secolului al X-lea, bineînțeles cu gândul că la un moment dat va triumfa armata bizantină împotriva puternicelor armate musulmane. Ceea ce nu s-a întâmplat. Sfintele moaște au rămas pe loc. Bineînțeles, au venit cuceririle arabe și cuceririle ereticilor, care s-au succedat în acest sud al Italiei, și sfintele moaște au rămas pe loc până în ziua de astăzi. Același lucru s-a întâmplat puțin mai departe de Salerno, la aproximativ 50 km, în micul orășel, astăzi turistic, deși este, aș putea spune un sat mai mare, nu chiar un orășel, Amalfi.

Părintele Teologos: Da…

Sfântul Apostol Andrei și catedrala din Amalfi

Sorin Damian: Catedrala Sfântul Andrei din Amalfi – catedrală tot de secol X – adăpostește mormântul Sfântului Apostol Andrei și o mare parte din moaștele sale care sunt expuse la vedere.

Părintele Teologos: Da? Pentru că grecii se mândresc foarte mult cu Patras, locul unde se află capul Sfântului Andrei, o mare parte din capul Sfântului Andrei și locul unde a fost martirizat Sfântul Andrei. Dar cum sunt mormântul și moaștele la Amalfi?

Sorin Damian: La fel. Ca să fie salvate de cuceririle musulmane, au fost strămutate cât mai departe de unde aveau loc războaiele, cu gândul că la un moment dat, când musulmanii aveau să fie îndepărtați, sfintele moaște să revină fiecare la locul lor. Dar, din nefericire, au rămas pe loc…

Istorie: Amalfi și Sfântul Munte

Părintele Teologos: Acolo,da. O mică paranteză, referitor la Amalfi, se pare că acest sat, după cum spui tu, un orășel turistic, a avut foarte strânse legături cu Imperiul Roman de Răsărit – cred că asta este titulatura corectă. Pentru că în Sfântul Munte existau mai demult, mult mai multe mănăstiri, decât cele 20 de mănăstiri care sunt astăzi. Și printre ele existau două mănăstiri cel puțin, italiene. Una dintre cele două mănăstiri italiene, era mănăstirea „ton Amalféon”, adică a celor din Amalfi. Și, până astăzi există turnul Amalfi, unde chiar la un moment dat se vorbea să creeze o mănăstire pentru români și așa mai departe. Bineînțeles că în timp, această mănăstire s-a pustiit datorită schismei și așa mai departe.

Și iarăși, o mică paranteză care nu are legătură strict cu subiectul nostru, dar are cu legătură cu mănăstirile italiene din Sfântul Munte. Și asta o spun pentru cei care ne urmăresc. Colciu, numele de „Colciu”, vine foarte probabil, hai, să nu zic 100%, dar 90 și x %, unde x tinde către 9. Vine de la mănăstirea il Collegio. De acolo vine Colciu. Il Collegio, adică mănăstirea Colegiului care era o mănăstire italiană, din care se păstrează până astăzi, turnul Colciului, turnul de apărare, mănăstire care avea și anumite manuscrise, anumite scrieri destul de interesante pe tema asta, cu niște profeții, nu are importanță.

Și această mănăstire s-a pustiit, la fel, odată cu schisma.  Era mănăstirea Colegiului,  adică a unor oameni culți, a unor oameni citiți. După care, turnul a fost reconstruit la un moment dat de către niște împărați bizantini, că nu pot să zic altfel, niște împărați romani de la Constantinopol. Și se păstrează turnul până astăzi. Și turnul de la Colciu și turnul Amalfi. Închidem toate astea. Cred că cel mai clasic caz de mutare a moaștelor în Italia, pentru protecție, cred că cazul moaștelor Sfântului Nicolae, nu? Care au fost mutate la Bari.

Sfântul Nicolae și orașul Bari

Sorin Damian: Da, da. Către secolul al XII-lea. Da. Există o întreagă legendă bazată pe fapte istorice. În momentul de față, încă nu s-a stabilit dacă cei din Bari, comercianții din Bari sunt cei care le-au luat sau venețienii sunt, de fapt, cei care le-au luat. Este o întreagă dispută în ziua de astăzi pentru că se pare că inițial le-ar fi furat venețienii și barezii, locuitorii din Bari, le-ar fi furat apoi de la venețieni. Deci și acolo este o întreagă dispută. Și bineînțeles, cred că toată lumea știe cum au ajuns și cum nu au fost confiscate de autoritățile turcești. Se pare că ar fi fost înfășurate într-o serie de veșminte peste care s-a pus carne de porc.

Părintele Teologos: Da? Nu știam!

Sorin Damian: Da. Peste care s-a pus carne de porc. Și atunci, bineînțeles, cum arabii, musulmani au oroare de așa ceva, i-au lăsat să treacă simplu cu sfintele moaște.

Părintele Teologos: Nu știam.

Sorin Damian: Chiar recent, am fost într-un pelerinaj la Bari. Moaștele Sfântului Nicolae sunt foarte venerate acolo de populația locală, ceea ce m-a uimit și pe mine.

Părintele Teologos: Da? Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: De ce? Pentru că, la Salerno și la Amalfi, unde merg cam de 2-3 pe an în pelerinaj, pur și simplu sunt foarte mulți turiști, în special americani. Fotografii cu cărțuliile în mână. Ei nu au nici o treabă. Nu știu despre ce e vorba. Se uită la desene, la picturi, dar nu au nici o treabă, nici cu credința, nici cu sfinții. Doar fac fotografii. Am bifat și locul acesta. Am fost și aici.

Părintele Teologos: Am înțeles…

Sorin Damian: Inclusiv, populația locală.

Părintele Teologos: A, da?

Evlavia la Sfântul Nicolae

Sorin Damian: Nu am văzut semne de evlavie, așa cum am văzut la Catedrala din Bari unde oamenii efectiv vin dimineața, participă la Mesa lor. Acolo, la Bari, fac trei Mese pe zi, trei Liturghii pe zi, să le spunem așa. La 7:30 dimineața, la 9:30 Și la 18:30 seara.

Părintele Teologos: Păi, dacă așa de des fac, cât de scurte sunt astea? Sau cum?

Sorin Damian: Aproximativ 30 de minute. Dar de ce sunt importante pentru noi ortodocșii care mergem în pelerinaj acolo să știm programul acestor Mese? Bineînțeles, nu pentru serviciul lor religios. Dar cei care au fost acolo și au văzut reportaje, moaștele Sfântului Ierarh Nicolae sunt băgate sub masa Sfântului Altar. Sub masa altarului lor. Altarul în sine se află într-o criptă, sub altarul principal al basilicii care se află deasupra, la nivel cu basilica. Intri în criptă, dar partea cu sfintele moaște și masa altarului de jos sunt înconjurate de jur împrejur de un grilaj ferecat cu cheile.

Deci omul, dacă se așează în genunchi în fața grilajului și întinde mâna, nu poate ajunge până la loc. Și atunci, oamenii participă sau vin la sfârșitul acestor Mese, când efectiv pentru 5–10 minute până când se închină toți cei de față și ating mormântul și apoi este cineva, o persoană, un laic, cu cheile imediat zăvorăște din nou mormântul.

Părintele Teologos: Deci, la ce ore?

Sorin Damian: În fiecare zi: 7:30 dimineața, 9:30 dimineața, 18:30 seara.

Părintele Teologos: Și după orele astea, la jumate de oră?…

Sorin Damian: Cam la jumătate de oră când se termină Mesa, pentru câteva minute până când se închină toți cei de față și ating acest mormânt sfânt al Sfântului Nicolae, efectiv te poți duce și atinge mormântul și te retragi.

Părintele Teologos: Năvăliți, fraților! Năvăliți!

Sorin Damian: Când s-a terminat ultimul credincios, atunci o persoană cu cheile imediat încuie porțile.

O situație

Am avut o experiență interesantă cu un grup de credincioși dintre care făcea parte și un ieromonah, acum doi ani de zile. Într-o vară, cu o familie de credincioși, niște oameni foarte dedicați sfintei biserici, am mers la aceste sfinte moaște. M-au rugat să-i duc acolo, să le explic puțin. Timpul ne presa. Nu am putut să participăm, să ne încadrăm în orele acestor Mese. Și efectiv, la un moment dat a trebuit să mă duc prin biserică. Era un preot bătrân la confesional. Cred că știți foarte bine, în biserica romano-catolică nu există taina spovedaniei cum există la noi, la ortodocși – în genunchi, sub epitrahilul preotului. Acolo există acele așa-numite confesionale. O construcție din lemn, unde într-o parte stă penitentul, în cealaltă parte stă preotul, dar ei nu se văd între ei.

Părintele Teologos: Da. Impersonal! Rece.

Sorin Damian: Este extrem de impersonală această taină. Dacă putem sa îi mai spunem taină acolo.

Părintele Teologos: Nu este, mă rog, da…

Sorin Damian: Și efectiv, l-am abordat pe acest bătrân preot…

Părintele Teologos: Catolic?

Sorin Damian: Catolic. În timpul acestei spovedanii. Și i-am spus în italiană, eu fiind și vorbitor de italiană: „Părinte, am o mare problemă. Mie îmi trebuie acum să-mi deschideți la mormânt pentru că sunt niște oameni cu niște probleme aici.” Și el se uită la mine și zice: „Măi! Dar nu vezi că sunt în timpul unei spovedanii?” „Nu-i nimic. Pot să aștept. Dar să știu sigur că îmi deschideți.” Și bătrânelul acesta preot, efectiv l-a chemat pe custodele cu cheile și i-a spus: „Măi, te duci și deschizi oamenilor ăstora. Dar numai pe ăștia să-i lași să intre!”

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: „Numai pe ăștia să-i lași să intre! Cum au intrat și au ieșit, ai încuiat!” Și așa s-a întâmplat.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Sfântul Nicolae!

Sfântul Rege Ștefan Deceanschi

Sorin Damian: Sfântul Nicolae a lucrat! A lucrat pentru acest credincioși. Încă o scurtă completare. La acest altar închis, în partea din spate a altarului, cum privești din față spre altar, este o icoană imensă ferecată în argint din secolul al XIII-lea, donată de Sfântul Rege Ștefan Deceanschi, regele Serbiei. Ale cărui Sfinte moaște se află la Mănăstirea Vioski Dečani, care este cea mai veche mănăstire din Serbia. Moaștele întregi și făcătoare de minuni.

Părintele Teologos: Da, da. Mare sfânt, știm.

Sorin Damian: Și acest sfânt, are și el o istorie  foarte tumultuoasă a vieții. Tatăl său l-a orbit în copilărie de frică să nu-i ia tronul. A fost trimis în surghiun la Constantinopol unde și-a dovedit evlavia și credința și a intrat în grațiile împăratului de Constantinopol. Dar, la un moment dat, Sfântul Rege Ștefan de la Dečani a avut un vis cu Sfântul Nicolae, care i-a spus: „Pentru evlavia pe care o ai la mine, eu îți voi dărui ochii în curând.”

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Și în această Sfântă Mănăstire există o frescă mare cu Sfântul Nicolae cu doi ochi în mână și cu Sfântul Rege Ștefan care primește ochii. Și În semn de mulțumire, a donat Catedralei din Bari, unde deja existau cam de 100 de ani aceste sfinte moaște, a donat aceasta icoană mare. Are undeva 1,5/3m.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Îmbrăcată în argint. Și este acolo.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Și am reușit să intrăm pe lateral. Sunt două uși laterale și una din față. Pe lateral nu îți dau voie. Aici în față, ai voie doar să atingi mormântul. Și am reușit cu ajutorul lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Sfântului Nicolae, să putem să atingem și această sfântă icoană în acel moment.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Deci a fost direct de la Sfântul…

Atitudinea localnicilor față de existența moaștelor

Sorin Damian: Da. Revenind, la Salerno, Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, la Amalfi, Sfântul Apostol Andrei, dar nici un pic de evlavie a populației locale, din nefericire. Aici, revenind la toate aceste Mese, sunt și tineri și bătrâni catolici, care efectiv stau în genunchi și se roagă Sfântului Nicolae pentru ajutor.

Părintele Teologos: Tare!

Sorin Damian: Este pentru prima dată când văd o evlavie reală a poporului, a unei populații romano-catolice către un sfânt. Și nu vorbesc neapărat de un sfânt ortodox, ca Sfântul Nicolae. Nu am văzut nici măcar la vreunul din sfinții lor catolici, o atât de mare evlavie. Efectiv, să îngenunchezi. Să vezi bătrânei cum se roagă în genunchi și cu o fervoare către Sfântul Nicolae, de te impresionează și pe tine.

Părintele Teologos: Da. Cu adevărat. Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Te impresionează și pe tine!

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Iată, apropo de moaștele unor mari Sfinți din calendarul nostru ortodox, care nu se află într-o țară ortodoxă, ci în Italia.

Sfânta Liturghie și Sfântul Nicolae în Bari

Părintele Teologos: Ce am vrut să spun de Sfântul Nicolae? Am înțeles că ortodocșii fac acolo Sfânta Liturghie, nu? Sau când?

Sorin Damian: Există de câțiva ani un altar ortodox construit în această criptă, în partea stângă. În fiecare zi de joi, preotul rus din Bari, ori la ora 8:00, ori la ora 10:00, în funcție de programul stabilit, dar în fiecare zi de joi, are dreptul să săvârșească Sfânta Liturghie ortodoxă în această capelă târnosită a ortodocșilor. De ce vorbesc despre preotul ortodox rus? Pentru că, din punct de vedere istoric, comunitatea rusă din Bari este cea mai numeroasă.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Sorin Damian: Dintre toate comunitățile ortodoxe. Și comunitatea română, pentru că vorbim de Bari, iată, a reușit anul acesta, chiar recent, să obțină un lăcaș de cult propriu în Bari.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ne bucurăm.

Sorin Damian: Până acum, slujeau într un fel de capelă, fost teatru.

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Sorin Damian: Fost teatru mic, amenajat biserică…

Părintele Teologos: Da, sigur…

Sorin Damian: Amenajat biserica ortodoxă. Am avut ocazia de două ori să participi la o Sfântă Liturghie acolo în ziua de duminică. Și recent am aflat de la Trinitas TV, că românii au reușit acolo să își achiziționeze o biserică proprie.

Liturghia, trecut – prezent

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Că tot vorbim despre Mese, despre Mise, despre Liturghii, poți să ne vorbești puțin despre Liturghiile din trecut? Despre evoluție? Despre ce s-a întâmplat?

Sorin Damian: Da. În biserica romano-catolica, În momentul de fata, oficial vorbind, sunt trei Liturghii. Nu le mai pot numi sfinte. Pentru ca nu mai au nimic sfânt în ele. Nici măcar o reprezentație teatrală nu o pot numi. Dacă ceva de 25 de minute, unde nu apuci să intri, să zicem, într-un duh al rugăciunii…

Părintele Teologos: Să-ți lași pălăria în cui…

Sorin Damian: Da și deja s-a terminat momentul împărtășirii și s-a încheiat tot. Toată lumea pleacă și ne mai vedem peste două ore când avem o nouă Liturghie.

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Sorin Damian: Când avem o nouă Liturghie, dacă îi putem spune Liturghie. Dar, din punct de vedere istoric, au existat trei Liturghii importante ortodoxe în apus. Liturghia Sfântului Ierarh Grigorie cel Mare, episcopul Romei care a fost episcop al Romei între anii 590-601 și despre care știm toți cei care i-am citit viața. Și chiar vă încurajez să-i citiți viața. Nu numai că a fost un mare om duhovnicesc, a fost Episcop al Romei, are câteva sute de scrisori scrise, multe sfaturi, multe învățăminte.

Părintele Teologos: Sfântul Grigorie Dialogul, oameni buni!

Sorin Damian: Sfântul Grigorie Dialogul, da. Mi-a ridicat mingea la fileu părintele. Sfântul Grigorie Dialogul de la care avem Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite, care se săvârșește în Postul mare, în unele locuri în zilele de miercuri și vineri. Pentru că știm că în zilele de sâmbătă și duminică se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. În anumite locuri se săvârșește de luni până vineri, dar numai în Postul mare, Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul. Acest Grigorie Dialogul, episcopul Romei. De ce i se mai spune și Dialogul? Pentru că a scris o carte numita „Dialoguri”, în care într-o conversație cu un ucenic de al lui, monah, vorbește pe mai multe teme, atât duhovnicești, dar și despre marii sfinți ai Italiei, de până la el.

Părintele Teologos: Aha… Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: De până la el. Și îi ia de la nord la sud pe toți și vorbește despre sfințenia lor, despre importanța lor în ortodoxie. Bineînțeles, vorbim despre ortodoxie. Atenție! Știu că de multe ori, mai ales în ziua de astăzi, facem confuzia. Spunem Italia egal catolicism. Nu! Spunem Italia, vorbim de ortodoxia italiană.

Părintele Teologos: Și dincolo de asta, oameni buni, nu avem nimic cu Papii, să știți. Mai demult, existau doi Papi. Existau mult mai mulți Papi, iertați. Azi există doar doi Papi: Papa de Alexandria, care este ortodox și Papa de Roma. Noi nu avem nimic cu titlul de Papă, ci avem cu erezia promulgată de uneia dintre aceștia. Și în Italia trebuie să știți că au fost mari sfinți. Mari sfinți despre care o să vorbim acum și pe care Sfântul Grigorie Dialogul îi amintește în cartea respectivă. Dar acum continuați puțin cu Liturghiile.

Sorin Damian: Vorbesc despre liturghii.

Părintele Teologos: Da.

Sorin Damian: Deci Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul. Apoi, Liturghia Sfântului Ierarh Ambrozie, episcopul Mediolanului. Iarăși, un mare sfânt de secol IV al Bisericii Ortodoxe. La bază, mare general, om învățat, om de litere. A ajuns arhiepiscop al Mediolanului printr-o minune dumnezeiască. Și la fel, vă rog și vă încurajez să-i citiți viața. Avem chiar și Acatistul în limba română…

Liturghia și Apusul

Părintele Teologos: Serios?

Sorin Damian: Publicat de Patriarhia Română, de Biserica Ortodoxă Română. Și care a redactat o Sfântă Liturghie. Eu, acum câțiva ani, prin anul 2009, am tradus această Liturghie în limba română, având bilingv textul în latină și textul în limba română. Unde fac o paralelă cu Liturghiile noastre ortodoxe, în principiu, bineînțeles, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Și Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Și o să vedeți acolo, cei care aveți ocazia, există Google, poate fi downloadat, nu este nicio opreliște, totul este gratuit. O să vedeți similitudinea cuvintelor și a rugăciunilor. Este ceva excepțional, impresionant.

Părintele Teologos: Da?

Sorin Damian: Având în vedere cât de mult s-a distrus conceptul de Liturghie în Apus. În special, după Conciliul II Vatican din anii 1960. Unde, efectiv, acolo a fost distrusă Liturghia lor. Culmea, o mare parte a preoțimii și a credincioșilor chiar a protestat. Dar, bineînțeles, nimeni nu i-a băgat în seamă. Ce încerca biserica romano-catolică să facă, din nefericire? Crezând ca odată cu dezvoltarea tehnologică – televizorul apăruse, radioul, avioane, rachete, bombe nucleare – toți credeau ca lumea, gata, a uitat de Dumnezeu. Nu există Dumnezeu, dacă omul a putut să inventeze un avion…Cine? Cum? Adică, ce Dumnezeu?

Părintele Teologos: Mergem înainte!

Sorin Damian: Da. Și ei, crezând că scurtând toate aceste Slujbe și distrugându-le, vor atrage și mai multă lume la biserică, dar, din nefericire, a fost exact efectul opus. Oamenii au încetat să mai meargă la biserică, ritualul și Liturghia fiind distruse. Așa a apărut, un fel de mișcare paralelă în biserica romano-catolica, societatea Pius al X-lea. O societate a preoților și a unei părți de episcopi care efectiv au păstrat și păstrează până în ziua de astăzi, ritul tradițional.

Părintele Teologos: Aha…

Sorin Damian: Și ei slujesc în continuare Liturghia catolică de dinainte de Conciliul II Vatican. O Liturghie care durează aproximativ două ore și jumătate și la care – eu m-am uitat de curiozitate, cercetând aceste Liturghii, m-am uitat cu atenție – bisericile sunt pline de credincioși.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Deci, iată că cea mai marii bisericii romane-catolice au considerat în anii ’60 că va fi o evoluție și o atragere a populației catolice, atât tinere, nu mai vorbim de cea mai în etate, de fapt a avut efectul opus. Efectul fiind această societate Pius al X-lea din ziua de astăzi, care este într-un fel semi-schismatică în biserica romano-catolică.

Părintele Teologos: Am înțeles. Deci am vorbit de Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite, Liturghia Sfântului Ambrozie care seamănă, ai spus, cu Liturghiile Sfântului Ioan Hrisostom și Sfântul Vasile cel Mare. Și mai este o altă Liturghie?

Liturghia mozarabă

Sorin Damian: Da. Liturghia numită mozarabă care se mai săvârșește într-un singur loc, în Spania, în Catedrala din Toledo. La fel, dacă se face un paralelism între Liturghia mozarabă, Liturghia Sfântului Ambrozie și Liturghia Sfântului Grigorie, vorbim de secolele VI-VIII, o să vedem similitudini cu cele două Sfinte Liturghii ale Sfântului Ioan Hrisostom și Sfântul Vasile cel Mare.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Deci iată că a existat, deși mulți încearcă în ziua de astăzi, mulți cercetători mai ales protestanți, să spună că: „Domne’, între Apus și Răsărit, de fapt niciodată nu ar fi fost o comuniune deplină, ci tot timpul, ori Răsăritul a vrut să se considere mai presus de Apus, ori invers.” Dar iată, avem dovada clară, liturgică, documentară a manuscriselor existente, că a existat o comuniune liturgică, o comuniune a textelor. Pentru că, altfel cum putem vorbi în secolul al IV-lea?… Noi suntem obișnuiți în ziua de astăzi să mergem cu avionul 3000 de km în două ore. Dar, gândiți-vă, o Sfântă Liturghie săvârșită în Spania în secolul al IV-lea și o Sfântă Liturghie săvârșită în același secol al IV-lea, să zicem în Alexandria Egiptului. Cât sunt? 4000-5000 km depărtare? În cât timp putea o persoană să circule din Spania până în Alexandria?

Părintele Teologos: Cu cămila sau cu calul?…

Sorin Damian: Cu cămila, cu calul, cu căruța, cu ce se putea și nu se știa dacă ajungea la destinație. Să ne gândim că existau boli, hoți, tâlhari pe drum. Nu existau medicamentele din ziua de astăzi. Noua acuma ni se pare totul foarte simplu. Dar, iată, că în aceste două puncta, aflate la o distanță atât de mare, se săvârșea o Sfântă Liturghie similară. Deci este clar că ortodoxia apuseană a existat. A existat.

Occidentul ortodox și erezia

Ceea ce este în ziua de azi la această diluare a credinței. Nici nu știu cum să-i spun. Erezie este clar, dar, iarăși, din nefericire începe să ne fie așa, ușor, jenă, din nefericire, să mai pronunțăm cuvântul „eretic”. Începem să folosim alți termeni puțin mai moderni, puțin mai delicați. Da, suntem frați. Vorbim de o frățietate între noi și romano-catolici bineînțeles.

Părintele Teologos: Și îi iubim.

Sorin Damian: Și îi iubim, bineînțeles. Și colaborăm. Dar totul până la această co-slujire liturgică. Pentru că este clar că nu se poate face.

Părintele Teologos: Bineînțeles, pentru că uram erezia, dar îl iubim pe eretic. Iubim pe eretic, dar uram erezia.  

Sorin Damian: Bineînțeles. Dar iată, avem dovada clară: occidentul a fost ortodox.

Părintele Teologos: Da. O întrebare. Mai ales, că astăzi sărbătorim, oameni buni, facem filmarea în seara în care se sărbătorește în Sfântul Munte, Sfântul Iacob fratele, ruda Domnului, primul Arhiepiscopul al Ierusalimului, care are a avut prima Liturghie. Nu cumva există o…?

Liturghia Sfântului Apostol Iacob

Sorin Damian: Da. Sfântul Apostol Iacob știu că are o Liturghie extrem de dezvoltată. Există o traducere, mi se pare prin anii ’50 (1952-1953) în revista, dacă nu mă înșel, Studii teologice, din acel an. Știu că am citit-o și am o copie acelui text. Nu mai țin minte cine a tradus-o.

Părintele Teologos: Nu are importanță.

Sorin Damian: Un cercetător teolog ortodox român din anii aceia. Știu că a avut o bursă de studii în țările africane, în părțile acelea și a tradus efectiv. Și este imensă, are vreo 50 de pagini.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Are vreo 50 de pagini. Rugăciuni foarte dezvoltate, foarte frumoase. Dar, din păcate, nu se mai slujește în ziua de azi această Sfântă Liturghie, decât unde se dorește. Am văzut că și prin România mai sunt locuri pe la anumite catedrale unde de ziua Sfântului se săvârșește această Liturghie. Se începe foarte devreme, pentru că exact cum v-am spus durează foarte mult.

Despre frumusețea Ortodoxiei

Părintele Teologos: Deci se pare că de fapt, acesta a fost trunchiul și la un moment dat a apărut toată familia de celelalte Liturghii care se seamănă între ele?

Sorin Damian: Da. Ei, aceasta este frumusețea credinței. Vedeți, când ai un lucru static, formal și fac referire acum la Misalul roman. Ce este Misalul roman? Ceea ce este pentru noi ortodocșii, Liturghierul, cartea în care se găsește textul Sfintelor Liturghii. Deci, este un formalism total. Nu s-a mai dat voie la nici o tradiție, la nici o influență culturală locală…

Părintele Teologos: La nicio evoluție, de fapt.

Sorin Damian: La nicio evoluție, la nici o frumusețe. Pur și simplu, un text static pe care trebuie să-l repete și spaniolul, și francezul, și italianul.

Părintele Teologos: Și în latină, care e posibil ca nici măcar să nu o înțeleagă…

Sorin Damian: Da. Pe când, la noi, vedeți, frumusețea ortodoxiei! Fiecare, în comunitatea lui și fiecare sfânt mare, vorbim de Sfântul Vasile cel Mare în primul rând și Sfântul Ioan Gură de Aur care și-au pus amprenta pe aceste Sfinte Liturghii. Atenție! Aceste două Sfinte Liturghii – a Sfântului Ioan Hrisostom sau Gură de Aur și a sfântului Vasile cel Mare – nu sunt create de acești doi Mari Sfinți. Se face de multe ori o confuzie. Ei au avut o influență foarte mare, au introdus foarte multe rugăciuni extrem de importante în săvârșirea Sfintei Liturghii. Dar, iată, că de la ei până în ziua de astăzi au mai avut loc foarte multe puține modificări ale Sfintei Liturghii.

Părintele Teologos: Da. Au apărut lucruri mai noi, oameni buni. Deci Liturghia pe care, hai, să zic așa, a făcut-o Sfântul Ioan Hrisostom nu este 100% egală cu Liturghia noastră de astăzi. Ca au apărut în timp modificări, să știți.

Sorin Damian: Exact. Dar, iată aceasta este frumusețea cultului. Aceasta este frumusețea cultului. La fel cum frumusețea cultului, în special pentru Biserica ortodoxă română, a fost trecerea de la Liturghia în limba slavonă, la Liturghia în limba română, pe care o înțelegeau toți românii. Să reținem puțin, până mai acum vreo 200-300 de ani, Sfânta Liturghie era săvârșită în limba slavonă, și efectiv preotul săvârșea Sfânta Liturghie și omul simplu stătea în biserică și se uita la slujbă. Probabil, cum se uită grecii la liturghia lor în greaca veche.

Părintele Teologos: La Liturghia lor, exact…

Sorin Damian: Ceea ce este clar pentru noi și pentru orice om normal la minte, este un nonsens. Sfânta Liturghie trebuie înțeleasă și trăita de orice om.

Părintele Teologos: Așa este.

Despre participarea la slujbă și semnificația ei

Sorin Damian: Nu trebuie creată o separație între preot și credincios. Același lucru l-au făcut romano-catolicii și au creat o separație intre preot și credincioși.

Părintele Teologos: Și credinciosul nu mai participa la Liturghie.

Sorin Damian: Exact. Credinciosul, efectiv în biserica romano-catolică, efectiv, asistă. De-asta nouă nu ne place și este incorect să spunem „am asistat la Sfânta Liturghie”. Noi nu asistăm. Asistăm la un spectacol de teatru.

Părintele Teologos: Trebuie să participăm.

Sorin Damian: Trebuie să participăm fiecare. Rugăciune individuală, îngenunchiere, Deci conlucrare între preot și credincioși. Eklesia, conceptul tradițional de eklesia.

Părintele Teologos: De unitate, de adunare.  „Eklesia” înseamnă „adunare” în limba greacă.

Sorin Damian: Aceasta este frumusețea tradiției liturgice ortodoxe, răsăritene. Noi am păstrat-o în continuare și o vom duce până la capăt. Din nefericire pentru dumnealor în Apus, noroc cu binecuvântarea lui Dumnezeu, să spunem așa. Nu, noroc! Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, avem manuscrisele originale și încă le putem citi. Încă le putem citi și aprecia frumusețea  în original, în vremurile când Apusul era ortodox.  

Despre sfinții latini

Și va mai redau acum o scurtă istorioară interesantă, ca să vedeți ce înseamnă aceasta neînțelegere sau rea interpretare, de fapt, a conceptului de sfânt ortodox și sfânt catolic. De fapt, este o mare confuzie pe care din păcate și mulți dintre noi o facem. Când vorbim de sfinții până la marea schismă din apus noi vorbim de sfinți latini. Atenție! Nu de sfinți catolici. Sfinți latini.

Părintele Teologos: Evident.

Sorin Damian: Sfinți latini, pentru că erau popoare latine. Sfinți latini. Și, la un moment dat, prin anul 2005, dacă nu mă înșel, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist a primit de la Cardinalul Dionigi Tettamanzi, Arhiepiscopul și Cardinalul de Milano de la acea vreme, o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Ambrozie. Și atunci, Arhidieceza romano-catolică de București a făcut un amplu reportaj, care se încheia cu următoarea concluzie: „Ne bucurăm că în sfârșit Biserica Ortodoxă Română recunoaște un sfânt catolic.” Și mi-a rămas până în ziua de astăzi….

Părintele Teologos: Cuiul…

Sorin Damian: Cuiul acesta, ideea aceasta. Și, din păcate, nimeni n-a protestat la acea vreme. Păi, cum să spui așa ceva? Tu, care știi adevărul. Spune, un sfânt latin. Nu, „ne bucurăm că un sfânt catolic în sfârșit își primește aprecierea în Biserică Ortodoxă Română.”

Sfântul Ierarh Dionisie Mărturisitorul

Același lucru s-a întâmplat peste câțiva ani, când tot așa, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist a primit o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Dionisie Mărturisitorul, un sfânt de secolul IV, tot Episcop al Mediolanului, care a suferit martiriu în exil, deoarece nu a vrut să se supună ereziei ariene. Moaștele lui se află în Catedrala din Milano în ziua de astăzi. Și am primit și noi o părticică. Se află această părticică în momentul de față este unica în România, la mănăstirea Duminica Sfinților Români din București. De ce vă spun despre acest sfânt? Pentru că, eu i-am tradus din limba latină viața, în limba română, pentru a fi cunoscut. Iată, încă un sfânt mare latin…

Părintele Teologos: Care a fost ortodox…

Sorin Damian: Care a fost ortodox și care iată, și-a găsit loc într-un loc ortodox, în sfârșit. Deci trebuie să fim foarte atenți la ceea ce înseamnă ortodoxie latină și să nu facem  confuzia cu catolicism apusean.

Părintele Teologos: Da. Alți sfinți mari din apus?

Sfinți din Apus. Sfântul Ierarh Chad

Sorin Damian: Un Sfânt mare din apus, având în vedere că eu și băieții aici de față cu care am venit în pelerinaj la Sfântul Munte în ultimele zile, venim din Marea Britanie. Locuim de ani de zile în Marea Britanie. Unul dintre marii sfinți de acolo, sfânt de secol VI este Sfântul Ierarh Chad.

Părintele Teologos: Serios?

Sorin Damian: Da. Chad, Episcop de Lichfield. Lichfield, este un orășel lângă Birmingham, ca idee. Mă rog, spre centrul Angliei.

Părintele Teologos: De la intersecție spre dreapta…

Sorin Damian: Așa, puțină așezare geografică. Catedrala din Lichfield, catedrala actuala, bineînțeles, eretică anglicană. Anglicanii au căzut mai jos decât catolicii…

Părintele Teologos: Din păcate…

Sorin Damian: Ei au și hirotonia femeilor și ca preot și ca episcop. „Sfântul Sinod”, între ghilimele, dacă îi putem spune, „Sfântul Șinod al Bisericii anglicane” are de fapt două ramuri. Este un singur sinod, dar are două ramuri: o ramură să-i spunem tradiționalist-conservatoare și o ramură modernă, care sprijină LGBT.

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Sorin Damian: Sprijină tot ceea ce nu are legătură cu credința în sine. Dar, iată, sunt de fapt ,două sinoade într-unul singur și conlucrează. Această catedrală este construită ca să vedeți ce interesant și cât de departe, vorbim și gândindu-ne la Imperiul Roman, cât de departe era acest teritoriu, Britania, Britania veche cucerită de Iulius Cezar. Pe locul unde a fost construită această Catedrală au fost martirizați 3.000 de creștini.

Părintele Teologos: 3000?…

Sorin Damian: În timpul lui Dioclețian. Deci, vorbim de începutul anilor 302-303.

Sorin Damian: Și există documente istorice. Și acest Sfânt Chad, sfânt de secol VI, a construit o biserică pe acel loc, știindu-se și rămânând prin viu grai – în viața lui, aflăm o primă mărturie istorică a acestor 3000 de martiri. Este exact pe un mic deal tăiat și deasupra a fost construită prima biserică. Nu biserica actuală. Biserica actuală este ceva de secol XVIII. De ce este important acest sfânt? El a fost unul dintre marii mărturisitori ai ortodoxiei în Insulele britanice. Britania, așa cum v-am spus, pentru acea vreme era foarte departe de centrul ecleziastic care era Roma, bineînțeles cel mai aproape. În Britania se știau episcopii, dar nu se știa linia de succesiune a episcopilor.

Pentru cei care ne urmăresc și poate nu știu, atunci când este hirotonit un episcop, în Biserica Ortodoxă, trebuie să fie de față cel puțin doi episcopi. Ei, în Britania, pentru că existau foarte multe războaie cu romanii, cu popoarele migratoare, cu scoții din nord, picții din acea vreme, scoții actuali, se pierduse această linie de succesiune. Dar, se știa, de exemplu, episcopul cutare…. La un moment dat, către anul 600, este trimis de la Roma unul dintre marii sfinți. Fac o legătură cu Sfântul Ierarh Chad. Unul dintre marii sfinții ai Bisericii Ortodoxe Britanice, Sfântul Ierarh Teodor, arhiepiscop de Canterbury. El a fost trimis de la Roma ca să facă ordine în cler și să stabilească cu exactitate ce episcop are cu adevărat linie succesorală apostolică și ce episcop pur și simplu s-a numit pe sine episcop.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Sorin Damian: Pentru că existau… Și gândiți-vă că această cercetare nu a durat un an sau doi, ci câțiva zeci de ani. Unul dintre acești cercetați a fost și Sfântul Ierarh Chad, episcop de Litchfield. Bineînțeles, a fost chemat la un fel de judecată. El a putut să dea mărturie până la un punct, dar avea foarte foarte mulți dușmani. Pentru că, din nefericire și în acele vremuri, cum se mai întâmplă și în ziua de astăzi, exista o luptă pentru o putere. Și efectiv ca să nu apară discuții, să nu fie probleme, sa nu fie schismă în popor, a preferat să renunțe la episcopat și să se retragă la o mănăstire. La un moment dat, Sfântul Ierarh Teodor, arhiepiscopul de Canterbury are o vedenie în care Dumnezeu îi spune: „Ai făcut o mare dreptate cu acest om. Pentru că el este un ales al meu.” Și atunci, el a fost pus din nou în funcție.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Și i s-a dat ca misiune acest spațiu care astăzi, v-am spus, ca idee, vine în jurul orașului Birmingham, al doilea oraș ca importanță și ca mărime al Marii Britanii, după Londra, și ca populație și economic, ca să pună efectiv ordine în episcopia lui. Să verifice hirotonia preoților. Să continue cu apostolatul în rândul creștinilor. Să ne aducem aminte, britanicii din vechime se închinau idolilor.

Părintele Teologos: Da. Erau idolatri.

Sorin Damian: De acolo avem druizii.  Cei care avem o vârstă, copiii din ziua de azi nu știu, druizii din Asterix Și Obelix. Druidul care era și medic și vrăjitor și…

Părintele Teologos: De toate…

Sorin Damian: De toate. Dar acești druizi, în realitate, în istorie, erau niște oameni foarte răi, foarte răzbunători. Și,cu greu au reușit sfinții din acea vreme, inclusiv Sfântul Ierarh Chad, să își poată continua misiunea apostolică, misiunea de propovăduire a lui Hristos. De ce? Pentru că, acești druizi, făcând minunile lor mincinoase, diavolești, atrăgeau pe foarte mulți oameni de partea lor.

Părintele Teologos: Erau niște vrăjitori foarte puternici.

Sorin Damian: Foarte puternici. Bineînțeles, toși acești sfinți mari, exact ca și Sfinții Apostoli, pentru că, asta este, credința omului simplu din popor, trebuie și dovedită de multe ori…

Părintele Teologos: Cu minuni.

Sorin Damian: Din nefericire, trebuie și dovedită cu minuni. Ei, și acești sfinți, inclusiv Sfântul Ierarh Chad, a primit darul facerii de minuni. A primit darul tămăduirilor. Viața lui este mult mai complexă. Nu vreau să intru acum în multe detalii, dar este un mare Sfânt al ortodoxiei.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

O icoană ortodoxă

Sorin Damian: Al ortodoxiei și, în special, al ortodoxiei britanice, dar al ortodoxiei generale. În catedrala actuală, ca să vedeți peste ani o ironie a sorții, este o mare icoană pictată ortodox…

Părintele Teologos: Serios?

Sorin Damian: Chiar în fața altarului cu Sfântul Ierarh Chad.

Părintele Teologos: Serios?

Sorin Damian: Și lângă icoană este pus un lumânărar, pentru că probabil foarte mulți ortodocși – și sunt foarte mulți ortodocși în Marea Britanie – au venit acolo și au vrut să aprindă o lumânare. Și custozii catedralei  au spus: „măi, hai să le amenajăm și un loc pentru lumânări acuma, dacă ăștia vin sa aprindă lumânări.” Și, efectiv, se vede și în fotografii dacă veți căuta în Catedrala din Litchfield, o să vedeți icoana central, pusă pe un tetrapod și într-o parte, locul de aprins lumânări.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Este o capelă laterală în această catedrală. Deci gândiți-vă că este o imensitate. Se află Capela Sfantului Chad. Acolo, într-o firidă, în perete, unde arde până în ziua de astăzi o lumânare. Atenție! Pentru noi este un lucru normal. Dar, ca să vezi într-o biserică anglicană așa ceva, este ceva excepțional.

Părintele Teologos: Da, cu adevărat.

Sorin Damian: Într-o firidă din perete, s-au aflat moaștele, capul Sfântului Ierarh Chad.

Părintele Teologos: Serios?

Sorin Damian: Vreme de sute de ani.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Undeva, către anii 1500, după reforma lui Henric al VIII-lea, care a poruncit o dată confiscarea averii tuturor bisericilor și mănăstirilor și nu numai. Un lucru și mai dur, distrugerea tuturor sfintelor moaște găsite.

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Moaștele Sfântului Ierarh Chad

Sorin Damian: Distrugerea tuturor sfintelor moaște găsite. Nu mai conta că era vorba de moaștele sfinților ortodocși sau sfinți catolici. Totul trebuia nivelat, distrus. O mare parte au fost păstrate de niște familii romano-catolice din acea vreme. Și iarăși, există o istorie foarte frumoasă, cu un preot romano-catolic care pe patul morții le spune celor care aveau grijă de el: „Măi, vedeți că într-un loc din casa aceasta, vă dau o cheie, se află moaștele Sfântului Ierarh Chad și cu un manuscris din vechime, ca dovadă a existenței lor.”

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: În rest, s-au pierdut. În această firidă nu mai există nimic, dar este aprinsă în permanență o lumânare.

Părintele Teologos: În amintirea sa…

Sorin Damian: În amintirea existenței acolo a capului Sfântului Ierarh Chad.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! 

Sorin Damian: O părticică din moaștele sale se află astăzi la Catedrala romano-catolică din Birmingham.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sfântul Ierarh David de Wales Și Sfântul Patrick al Irlandei

Sorin Damian: Deci, iată, un sfânt. O dovadă de sfânt, o istorie a unui sfânt, pe scurt, a unui sfânt din Insulele britanice. Nu mai vorbesc Sfântul Ierarh David de Wales. Wales, Țara Galilor de astăzi. Iarăși, un mare sfânt, un mare rugător și un mare propovăduitor al creștinismului acolo. Să nu uităm un lucru! Irlanda și Britania… Sfinții din Egipt în momentul în care au început discuțiile teologice și monofiziții – o erezie foarte puternică și care din nefericire a câștigat teren acolo – i-a făcut pe foarte mulți călugări să fugă. Și unde și-au găsit lăcaș?

Părintele Teologos: În Britania?

Sorin Damian: În Irlanda.

Părintele Teologos: În Irlanda, serios?

Sorin Damian: În Irlanda, pentru că în Irlanda îl avem iarăși pe un mare sfânt al ortodoxiei. Din păcate, mai puțin cunoscut și prăznuit la noi, dar prăznuit la ei, prin foarte multe petreceri în ziua praznicului său: Sfântul Ierarh Patrick.

Părintele Teologos: Patrick, da.

Sorin Damian: Sfântul Ierarh Patricius.

Părintele Teologos: Oameni buni, Sfântul Patrick e un sfânt imens. Și să știți ca în Irlanda când e Sfântul Patrick este…

Sorin Damian: Totul închis. Este o sărbătoare națională.

Părintele Teologos: Sărbătoare națională, da.

Sorin Damian: Sfântul Ierarh Patrick, în viața lui, se pare că el a fost convertit de la păgânism la creștinism, de urmașul unuia dintre acești călugări fugiți din Orient.

Părintele Teologos: Din pateric, să zic…

Sorin Damian: Da.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Ca să vedeți cât de mică și cât de mare era lumea. Gândiți-vă! Cu corăbiile, ascunde-te… Și acolo s-a format un nucleu de trăire a patericului egiptean. În Irlanda. Și apoi, misionarii din Irlanda în toată Britania și Scoția.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Și aici, iarăși este o întreagă istorie a vieții acestor sfinți și a multitudinii lor.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Sorin Damian: Dar iată, filiera a fost patericul egiptean, Egiptul.

Încheiere

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Mulțumim tare mult, Sorin! Tare, tare mult! A fost ceva foarte, foarte frumos și foarte antrenant.

Sorin Damian: Mulțumesc și eu!

Părintele Teologos: Altădată continuăm. A trecut într-o clipă, fraților. Din păcate, timpul știu că nu ne permite și o să continuăm altădată, neapărat. O să-l aducem iarăși din Nottingham să ne vorbească mai pe larg despre sfinții englezi.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați