Clerul în Ortodoxie: o introducere
28 martie 2024
Trauma mea ca vedetă porno
29 martie 2024
Ascultați un cuvânt din inimă al părintelui Pimen Vlad în care acesta ne povestește despre partea nevăzută a vizitei sale în România în urmă cu puțină vreme: cuvântarea la Ateneu, cartea de la editura Bookzone, vizita acasă la familia Măruță.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Prima săptămână de post în mănăstiri
Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși, de aici din locurile frumoase din Grădina Maicii Domnului. Uite că s-a terminat prima săptămână din Postul Mare. Știți că prima săptămână e un pic mai fără mâncare, un pic de slujbe mai lungi, mai des în Casa lui Dumnezeu, cum se spune. Cu mila lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, așa a fost și la noi, cu rânduiala care se ține în toate mănăstirile. Cei din mănăstire știu, pentru cei din lume, așa ca idee: se încheie duminică Lăsatul Secului și după aia nu se mai mănâncă până miercuri după-amiază. Nici mâncare, nici apă trei zile. După aia avem miercuri Liturghia Înainte Sfințită, care se încheie, în funcție de mănăstire, după doisprezece (la unu, la două, la trei, depinde de fiecare). După aceea se mănâncă și apoi fără mâncare sau apă până vineri când iar este Liturghia Înainte Sfințită.
Bineînțeles, dacă-i și postul și nevoința asta, încercăm și noi întotdeauna să ne împărtășim, să luăm putere, să ne întărim și duhovnicește și trupește. După aia începe normal: sâmbăta și duminica Liturghia, iar în timpul săptămânii e Liturghia Înainte Sfințită.
A ajutat Maica Domnului și a fost cu pace, cu liniște și la noi. Am închis și noi poarta, am pus un afiș și am rugat, dacă cumva mai ajung unii, să ne îngăduie și nouă să stăm liniștiți săptămâna asta, că de acum avem cel puțin trei luni în continuare oameni la capacitatea maximă, în fiecare zi. De asta am vrut, măcar săptămâna asta, să putem să ne bucurăm să fim doar noi și Dumnezeu, cum se spune și slavă Domnului, ne-a ajutat Măicuța Domnului. Slavă Domnului, de toate, mulțumim Măicuță.
Vizita în Romania
Știți că am fost un pic în țară, că n-am mai făcut nicio filmare de aici, ”de acasă”. Îi mai lăsasem vreo două filmări părintelui Theologos, ca să aibă să completeze cât am lipsit. Ați văzut chiar chiar joia trecută filmarea care a fost de undeva din țară, chiar de la zona aceea unde știți că am dus eu Sfintele Moaște – o părticică de la Sfântul Gheorghe, Sfânta Fotini. Înainte am fost la Ateneul Roman, invitat de Mihai Morar, bineînțeles cu binecuvântarea Patriarhiei, a cerut-o Mihai Morar, că i-am zis că așa e bine. Patriarhia a trimis scrisoare oficială în care a dat binecuvântarea cu tot dragul, să vin să vorbesc.
M-am bucurat că așa a fost voia Maicii Domnului, că la început am spus nu, dar după aia, sfatul duhovnicului a fost să cer binecuvântare Patriarhiei. Când am văzut că a venit și scrisoarea Patriarhiei, mi-a zis duhovnicul că-i voia Maicii Domnului să mă duc să vorbesc și într-adevăr am văzut din plin lucrul ăsta. Întotdeauna când se fac lucrurile cu binecuvântare de la mai-marii noștri, vine și binecuvântarea lui Dumnezeu. Să știți că am văzut asta și chiar m-am bucurat. Adică să fie toate cum trebuie.
Cuvântarea de la Ateneu
Cei care ați fost, ați văzut Ateneul Român plin, a fost frumos. M-am bucurat și pentru că am fost pe aceeași scenă cu doctorul Leon Dănăilă, care este unul din cei mai buni chirurgi pe creier din lume. Am înțeles de la cineva că-i trecut și în Cartea Recordurilor cu 40 și ceva de mii de operații pe creier. Are 90 de ani și încă operează pe creier. M-am bucurat că am mai stat de vorbă un pic în sala artiștilor, deoparte, unde am mai schimbat câte o vorbă. Este un om minunat.
Am avut o zi plină, putem spune, începând de la trei după-amiază până la 22:00 când am încheiat. Eu am vorbit de la opt la zece și m-am bucurat de bucuria oamenilor. I-am văzut plini de bucurie, cu atâta drag, gândiți-vă ca au stat acolo 7 ore. Bineînțeles, era o jumătate de oră pauză după fiecare vorbitor, dar totuși cu răbdarea asta s-a văzut că-i dragostea mare a oamenilor și m-a bucurat lucrul ăsta. Mai mult decât atât, când s-a terminat, m-au așteptat toți oamenii ăștia când am ieșit după și au stat toți acolo ca să-i îmbrățișez pe toți. Pot spune că nu numai eu le-am dat bucurie, că la mulți am văzut lacrimi în ochi, dar și ei mi-au dat bucurie.
A fost ceva frumos, a fost o binecuvântare pentru toți, am primit și eu multă bucurie. Aproape să nu mă poată opri din vorbit Mihai Moraru. M-a ajutat Maica Domnului să pot vorbi. Am vorbit vreo două ore și chiar i-am zis lui Mihai că dacă nu mă oprea eu mai vorbeam încă două.
Vizita în Cosmopolis
A doua zi după asta a fost hramul Sfintei Fotini. Săptămâna trecută a pus părintele Theologos cuvântul pe care l-am vorbit în biserica Sfintei Fotini din Cosmopolis. Chiar m-a ruga părintele de acolo, nici nu știa că vin în țară, dacă pot ajunge la hram. Am tot amânat să îi răspund până când am știut sigur că o să vin și cu două zile înainte i-am confirmat. Nu a mai anunțat nici el nicăieri. Am mai spus și eu la două-trei cunoștințe și au venit acolo cei pe care i-a chemat Sfânta. S-a făcut slujba în cinstea Sfintei Mare Muceniță Fotini, Luminița cum i se spune pe la noi și la urmă am stat și le-am dat câte o iconiță, am miruit pe oameni și am văzut că au fost vreo 200 de oameni acolo și m-am bucurat.
După aia, dacă tot am început cu parcursul prin țară, m-am dus să încerc să mai îndrept coloana, că o aveam în pioneză. De fapt o am și acum, în fiecare zi mai fac și eu gimnastică, încerc să o mai repar oleacă ca să o mai scot până în ziua următoare. M-am dus undeva, un pic la tratament, am zis să stau câteva zile. Bineînțeles că și acolo, am mai făcut cândva, se cheamă podcastul lui Septimiu și a insistat managerul de acolo dacă accept să mai facem un podcast și până la urmă a îngăduit Maica Domnului să mai facem și acolo vreo 2h, care cred că o să apară în timpul postului.
Apariția cărții la Editura Bookzone
Bineînțeles că nu s-a terminat acolo. Când m-am reîntors în București m-au anunțat de la editură că e gata cartea. Editura Bookzone a trimis un om care m-a înregistrat, am vorbit zece ore și a ieșit cartea asta de aproape 350 de pagini. O carte frumoasă, cuprinzătoare, mulți deja a luat-o pentru că îmi trimiteau fotografii. Deja a început să circule prin țară și mi-au spus toți că le e de folos cu adevărat cartea și m-am bucurat, pentru că orice lucru care folosește cuiva e un câștig pentru mine, un câștig duhovnicesc, înseamnă că ce am spus nu s-a pierdut în vânt, a ajuns la inima cuiva. Dacă omul ăla schimbă spre bine ceva, măcar gândul, pentru o zi, spre ceva bun, poate se oprește de la o faptă rea, atunci e un câștig duhovnicesc. Asta înseamnă să oferi dragoste și să primești dragoste.
Invitat la Măruță
Chiar acolo, la editură m-au rugat să facem o mică filmare, vreo jumate de oră pentru ei. Insistase mult și Cătălin Măruță, chiar de anul trecut și l-am tot refuzat, i-am spus să vină la Athos și acum a zis: ”Părinte, dacă tot ești în țară, nu vii?”. Am si că mă duc, dacă tot am început și am ajuns la studio la el. Două ore și jumătate am vorbit și acolo, deja a apăru podcastul, că l-a pus la o săptămână după ce am vorbit. A pus el în așa fel întrebările de am intrat și în amănunte din copilărie, poate unele pe care nici nu le-am spus vreodată în amănunt. A fost frumos.
M-am bucurat că după podcastul ăsta, seara următoare m-a invitat și am fost acasă la familia Măruță, pentru că mi-s dragi și m-am bucurat împreună cu ei, cu toată familia. Am trăit ca și cum eram parte din familie: am luat masă, după aia am jucat ceva cu toată familia, un joc pe care nu îl știam, în care pui ca o coroniță pe cap cu un fel de carte cu o imagine și celălalt trebuie să mimeze ce este în imaginea aceea, până reușește să înțeleagă cel care are cartea ce a mimat. Adică un pic ține de inteligență, să știi să minezi un pic, să explici ceva, adică pune mintea la contribuție, cum se spune. M-am bucurat cu toată familia, cu soția lui Cătălin, doamna Andra, o femeie minunată și o mamă minunată pentru copilașii David și Eva, cea care a jucat în filmul ”Tati part time”.
Eva și filmul ”Tati part time”.
După aia, cu bărbații, cu Cătălin și cu David am juca altceva. Nu n-am mai jucat eu de atâția ani, dar până la urmă tot i-am bătut pe amândoi, așa că trebuie să înveți mai bine până data viitoare. Acum o să audă și ei că i-m smerit că i-am bătut. Am petrecut o seară minunată. La încheiere, am întrebat că dacă au filmul, că vreau să-l văd și eu, că văzusem câteva frânturi, dar voiam să văd cum a jucat Eva. Am stat până seara târziu, împreună cu Cătălin și cu David și ne-am uitat la film. Chiar a jucat bine Eva.
De fapt esența filmului începe de când intră ea în rol. Pentru un copil de vârsta ei, a jucat foarte bine, a fost foarte naturală și cine vrea să ia ceva din filmul ăsta poate să ia. Mă bucur pentru Eva, că nu știm ce o să gândească Dumnezeu în viață, dar o să mă rog pentru ea, ca dacă o fi să ajungă și ea actrița, sau cântăreață (că are voce foarte frumoasă), tot ce face să facă din inimă și să aibă un mesaj de folos pentru oameni.
Întotdeauna când scrii o carte, dacă ajungi să cânți, să faci un film, trebuie să transmiți un mesaj bun, ca omul, când a încheiat de citit, sau de vizionat să rămână cu ceva folositor în suflet, să tragă un învățământ, să zică ”Uite mă, are dreptate aici, așa trebuie făcut!”. Întotdeauna, să nu facem ceva din care să rămână gust amar în urmă sau să ne îndrepte spre rău, adică să te uiți la un film și când s-a încheiat vrei să dai în cap la alții. Astea-s lucruri care nu ne aduc folos și păgubesc pe alții. Tot ce facem în viață să fie din inimă făcut cu drag și pentru folos. Și de asta îmi doresc pentru Eva să crească frumos și să ajungă cum trebuie. David la fel.
Andra, mamă, soție și artistă
Andra, dacă așa-i spune toată lumea, ca să nu o mai domnesc, îmi spunea atunci că urma ca peste o zi sau două să plece în Anglia. M-am bucurat că am văzut câți români s-au adunat acolo: 12.500. Deci asta înseamnă ceva, dacă a reușit să adune atâția oameni acolo, români într-o țară străină. Înseamnă că a transmis ceva, că ce a cântat a plecat de la inimă și a ajuns la românii noștri. Poate unii amărâți, săraci de acolo, au avut câteva momente în care s-au bucurat și au trăit românește, cum se spune. Adică le-a atins sufletul și au uitat și ei de grijă.
Vedeți ce înseamnă să transmiți de la inimă? De asta am spus și de Andra, că ea trăiește lucrurile astea. Le trăiește și în viața de familie, ca mamă. Am văzut dragostea ei pentru copii, că își pune sufletul. Cu toate că-i apreciam și înainte, atunci când îi cunoști de aproape îți dai seama că sunt o familie frumoasă.
Trec mai departe, ca să nu zică alții că m-am găsit eu să vorbesc. Eu spun din ce am văzut, din ce am trăit și din ce-am cunoscut. Mie nu-mi place nici să mângâi pe cineva, să-l ridic în slăvi din motive de nu știu care, dar nici să defăimez. Cei care mă cunoașteți cât de cât sau m-ați văzut în filmări, știți că nu-mi place asta și dacă am ceva de spus, o să-i spun omului în față dacă ceva nu e bine. Nu mi-a plăcut niciodată ca dacă un om e într-o funcție mare sau are posibilități, să încep să mă bag în seamă, dimpotrivă, chiar am evitat lucrul ăsta. Dar unde am întâlnit oameni frumoși, buni, oameni care mi-s dragi, m-am bucurat din plin și chiar m-am jucat cu copiii lor și am o grămadă în România.
Greutățile întotdeauna îi fac pe oamenii puternici
Prin toată țara am familii minunate, de care mă bucur tot timpul. De asta spun că noi suntem o țară bine-cuvântată, pentru că pe lângă frumusețile țării, avem oameni frumoși, oameni obișnuiți cu greul, care au știu să ridice de jos din nimic. Adică, oameni care au știut să se descurce în orice situație, oricât de greu au fost. De-asta românul, de multe ori vedem în țările occidentale, e chemat la orice, curge oleacă apa la chiuvetă, repede vine instalatorul… românul s-a descurcat, o învățat de toate, s-o învățat el până și la mașina aceea să cârpească, să lege ceva. Deci, românul s-a descurcat. De ce? Pentru că a trecut prin greutăți, iar greutățile întotdeauna fac oamenii puternici. Toate lucrurile astea ușoare, care vin pe tavă, fac oamenii slabi, care nu sunt în stare să facă nimic, care nu-s buni nici pentru țară, nici în nevoință, nici în nimic.
Să nu mai fugim numai după lucrurile ușoare și viața ușoară pentru că ne face slabi! Așa, prin greutăți, prin muncă, așa s-o călit toți ai noștri și or să se călească în continuare, să știți! Munca nu e o rușine, munca îl înnobilează pe om! Dacă ești cinstit și muncești cât poți, nu zice nimeni să te rupi cu munca însă fă-ți timp și de familie și să te bucuri, să fii în legătură cu Dumnezeu tot timpul! Astfel, o să vedeți că într-adevăr, viața devine frumoasă.
La slujbă la mănăstirea Țigănești
După aceea m-am retras o zi undeva la liniște, la o familie unde nu știe nimeni că stau și după aia m-am întors acasă în Athos. O fost așa un tur, să zicem așa, de mai bine de două săptămâni. Așa le-o rânduit Maica Domnului ca toate zilele să fie pline, să mă bucur de oameni și în limita cât am putut, să-i bucur și eu pe ei.
Nu fusesem niciodată la mănăstire la Țigănești și chiar mă întreba familia la care am stat, ”Părinte, unde mergem la slujbă?”. I-am rugat să-mi spună câteva locuri, să pot alege astfel încât să stau și eu liniștit, dacă în seara ce urma aveam de vorbit la Ateneu. Voiam să pot sta undeva la slujbă, să mă rog liniștit. Mi-au spus mai multe locașuri printre și mănăstirea Țigănești și am zis să merg, că nu fusesem niciodată. Ne-am dus, am stat eu vreo 10 minute liniștit într-un colț, că după aia, repede m-au chemat maicile, m-au pus în față, la strana unde trebuia să stea maica stareță, după aia m-au rugat să spun un cuvânt. Atunci am zis că dacă așa-i voia Maicii Domnului, mai ales că și duhovnicul îmi spusese ”Măi, când te cheamă Biserica, trebuie să te duci să spui un cuvânt la oameni, că au nevoie!”.
Cu toate că am spus de atâtea ori că vreau să retrag, până la urmă am înțeles că Maica Domnului nu vrea. Și eu mă rugam: ”Maica Domnului, hai să-l întreb pe duhovnic, să nu fac voia mea, să fac ce-mi spune!”. Când colo, toate sfaturile erau împotrivă față de cum mă gândeam eu sau față de cum aș fi vrut eu de fapt. Și atunci am înțeles că Maica Domnului vrea. Mi-a zis duhovnicul: ”Vezi cum faci, că oamenii au nevoie. Cât de greu ți-o fi, că te doare, că una, că alta, când chiar ești chemat așa, la nivel mai mare pentru oameni, mai du-te, că au nevoie, mai ales tineretul. Și ce ți-a pune Maica Domnului în gând, le spui și tu mai departe!”, și asta încerc să fac. Nu îmi place mie să fac spectacol sau să arăt că-s grozav, că știu că nu sunt.
Sunt un simplu călugăr
Am spus-o de atâtea ori, sunt un simplu călugăr, nu sunt altceva, nu am titluri nu știu de care… că-s stareț aici la chilia mea… aici suntem ca într-o familie, dar trebuie să fie unul care să ocupe de toate. Eu sunt un om simplu, cu 10 clase, am spus-o la toată lumea, să nu se mai gândească unii că nu știu ce, nu! Sunt om simplu, ce-mi pune Maica Domnului în minte, aia încerc și eu să transmit mai departe, nimic altceva. Nu m-am considerat niciodată un om mai deosebit pentru că nu sunt, știu asta. Dacă vrea Maica Domnului să-și ia mâna, atunci nu mai știu nimic și de asta încerc să rămân acolo unde sunt eu, cu picioarele pe pământ. Da, dragilor? hai că acuma v-am plictisit oleacă, dar v-am spus un pic despre drumurile astea prin țară.
Adică, nu mai pot să stau tot timpul cu oamenii. Dacă mă duc în țară, oamenii îmi scriu, mă întreabă unde sunt, vor să ne întâlnim că au probleme… nu pot, nu mă mai ține sănătatea atât de mult. Deci, mă duc la anumite ocazii, poate la o slujbă când rânduiește Maica Domnului sau vorbesc în anumite situații când sunt invitat, dar în particular nu mai pot, nu mai rezist. Am văzut că trebuie să fiu un pic atent cu sănătatea, cu coloana, v-am mai spus de atâtea ori. Nu e asta o problemă, slavă Domnului! Eu îi mulțumesc Maicii Domnului și nu i-am cerut niciodată să-mi ia suferința asta, să nu mă mai doară. Am zis: ”Maica Domnului, măcar să mă ții să nu fiu povara altora!”. Restul nu contează, că mă mai doare, îmi prinde bine că durerea te ține, cum se zice, acolo unde trebuie.
Pe celelalte nu le bag în seamă. Mă mai duc și eu la cine se pricepe, mai mă pune oleacă la loc, mai un masaj de-ăla și o mai scot câteva zile, slavă Domnului, mulțumesc Maicii Domnului!
Bucuria Postului
Și acum să închei, că m-am lungit cam mult. Vedeți, o trecut prima săptămână din post, postul continuă, e frumos… Mai ales că întotdeauna în prima săptămână e ca un examen, ni se pare mai greu, dar de acum ni se pare că plutim în post. Adică nu contează că doar sâmbăta și duminica se mănâncă cu ulei, pentru noi o bucurie. Asta a fost mai greu, examenul de săptămâna asta, că na, slăbește organismul un pic vreo 3 zile, dacă nu bei nici apă, dar e frumos, e bine. În fiecare an mă bucur că pot să-l mai țin oleacă pentru că-s conștient că poate la anul îmi slăbește trupul și nu mai pot. Să mai facem câteva metanii în plus, să mergem la biserică, toate aste sunt un câștig care se trece undeva acolo la Dumnezeu.
Bine-înțeles, să încercăm să îmbinăm cu oleacă de tăcere, cu rugăciune în plus… Eu și atunci mă bucur, chiar și flămând găsesc motive, mă duc, mă mai plimb printre flori, mai vorbesc cu ele, adică mă bucur de natură, de tot ce ne-a dat Dumnezeu și de toate frumusețile astea care sunt grozave, dacă le putem privi, dacă ne facem timp de ele, dacă le respirăm, cum se spune. Și păsărelele, eu când le aud cântând prin copaci, vorbesc cu ele, le mai spun ”Fetițele mele, ce faceți?” și ele încep să cânte mai tare. Deci, toate astea sunt lăsate Dumnezeu să ne bucurăm de ele, dar frumos, să nu să ne batem joc de ele. Și în primul rând să ne bucurăm de oamenii din jur tot timpul, să nu le facem rău, să nu-i facem să sufere, nu!
Dacă putem să-i bucurăm, să-i îmbrățișăm, să-i sprijinim atunci când îi doare. Știți ce mult contează lucrul ăsta? Nu vă dați seama câtă valoare are și pentru acel om, dar și în fața lui Dumnezeu și câtă bucurie primim noi în schimb! Dar să facem asta din toată inima! Da, dragilor! Bine, vă las acum, că am început să răgușesc. Să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului care e mijlocitoarea noastră.
I-am simțit prezența de mii de ori și m-a ajutat numai când mi-am îndreptat gândul spre Ea!
Chiar, în legătură cu Maica Domnului mulți tot mă întrebau ”Ce tot Maica Domnului în sus, Maica Domnului în jos?”. Le zic cum să nu fie dacă eu I-am simțit prezența de mii de ori și m-a ajutat numai când mi-am îndreptat gândul spre Ea! Cum să nu ajute? Și chiar aici mai fac o mică abatere: am vrut să nu mai zic, dar am văzut multe comentarii, dar nu de la ortodocși, de la ceilalți.
Mai ales când am apărut la Cătălin Măruță, că ”Ce tot Maica Domnului, de unde spuneți voi Biblia în sus, Biblia în jos?”, bine-înțeles cei care sunt în afara ortodoxiei, sectari sau așa. Au tot comentat ”că ăsta nu-i sănătos, că ăsta-i nu știu cum, ce tot spune el de Maica Domnului?”, dar eu nu m-am supărat, însă stăteam și mă gândeam oare ce problemă au oamenii ăștia? Înseamnă că au o problemă mare dacă ei nu-s mulțumiți cu ce au de la pastorii lor, indiferent ce-s ei, că sunt protestanți, că-s evangheliști, că-s ce-o fi… Deci, ei odată ce ascultă ce spune un călugăr ortodox, înseamnă că-s neîmpliniți acolo unde sunt, se bagă și ei în seamă aici. Ascultă ce spun și după aia îi răscolește pe interior și începe să le lucreze conștiința, iar ca s-o astupe încep să comenteze negativ.
Maica Domnului, luminează-i și pe ei
Dar de fapt lupta lor e din cauza nemulțumirii și a neîmplinirii care le au. Adică în acest fel dovedesc slăbiciunea care o au. Un om care e pe linia lui, nu se bagă în seamă așa, să înceapă să înjure pe cineva care vorbește, stă cuminte în banca lui, dacă vrea să asculte, ascultă, dacă nu, se retrage fără comentarii răutăcioase. Deci, reacțiile astea vin de la oamenii slabi și neîmpliniți. De aceea se bagă și tot trântesc citate din Biblie. E un fel de neputință a lor. Noi să rămâne liniștiți, să ne rugăm pentru toată lumea, că și eu mă rog în fiecare zi la Maica Domnului: ”Maica Domnului, ai grijă de toată lumea, nu contează cine sunt, Tu în bunătatea și-n dragostea Ta, poți să-i luminezi pe toți!”.
Într-o zi m-am uitat un pic pe comentarii și am zis ”Maica Domnului, luminează-i și pe ei, poate într-o zi prin cuvintele astea or înțelege și s-or întoarce și ei la calea dreaptă, la ortodoxie!” și știe Maica Domnului să aibă grijă de fiecare.
Da, dragilor! Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții să ducem cu bucurie postul până la capăt și să ne bucurăm de Sfânta Înviere. Doamne ajută!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
