Ce s-a întâmplat cu cei șapte diaconi din Faptele Apostolilor?

Urmăriți un material informativ legat despre ce s-a întâmplat cu cei șapte diaconi din Faptele Apostolilor și, legat de asta, avem și o concluzie folositoare de suflet, chiar dacă este una la care poate că nu ne așteptăm.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Imediat după Evangheliile din Biblia creștină se află Faptele Apostolilor. Cartea Faptele Apostolilor relatează începuturile Bisericii creștine. Ceva ce se întâmplă la începutul acestui text, este că apostolii își dau seama că Biserica a devenit prea mare pentru ca ei să se ocupe de toată munca de zi cu zi care trebuie făcută. Așa că ei aleg șapte oameni cu bună reputație și îi hirotonesc ca primii diaconi ai creștinismului.

Deci, ce se întâmplă cu ei în continuare? Diaconii sunt o parte familiară a Bisericii de astăzi. În slujbele ortodoxe, îi vei auzi cântând majoritatea cântărilor pentru cler și ei vor fi cei care citesc Evanghelia în fiecare duminică. Veșmintele diaconului încă reflectă originile diaconatului (sau ordinului diaconilor) din acel moment din secolul I din Cartea Faptele Apostolilor. Diaconul poartă ceva numit orar, care este o fâșie de stofă trecută peste umărul stâng și peste brațul stâng. Trebuie să îl poarte în timpul slujbei pentru că acesta e semnul poziției sale. Nu poate sluji fără el.

În momentele speciale din Sfânta Liturghie sau când dorește să atragă atenția la ceva, sau când conduce o ectenie, își ia orarul în mâna dreaptă. Acest orar, această fâșie de stofă drapată peste umărul stâng și peste brațul stâng, iar în unele părți ale slujbei înfășurată în jurul taliei, simbolizează un prosop. Un prosop folosit pentru curățare, pentru ajutor, pentru muncă. Aceasta e slujirea pe care au avut-o de la hirotonirea primilor șapte diaconi. Sarcina de a sluji oamenilor Bisericii lui Hristos.

Acum, pentru că toți preoții au fost cândva diaconi, unii ortodocși au impresia că diaconii, sau diaconia, reprezintă o pregătire pentru preoție, dar nu este [chiar așa. Diaconatul este o slujbă complet  separată și o poziție separată. Numai diaconii pot deveni preoți, dar nu toți diaconii sunt chemați să fie preoți, iar diaconii buni sunt coloana vertebrală a multor comunități puternice din întreaga lume. Data viitoare când sunteți într-o catedrală mare în timpul unei slujbe mari, unde sunt mulți episcopi, preoți și diaconi, uitați-vă la diaconi! Pentru că diaconii fac lucrurile să meargă fără probleme. Ei continuă lucrarea celor șapte strămoși ai lor din secolul I.

Deci, ce s-a întâmplat cu cei șapte primii diaconi? Biblia notează că, atunci când apostolii au vrut să hirotonească acești diaconi, ei au cerut oamenilor să-i nominalizeze pe cei pe care îi considerau cei mai potriviți pentru această slujbă. Apostolii au fost de acord cu acele nominalizări. Au ales șapte bărbați care erau plini de înțelepciune, plini de Duhul Sfânt și oameni de bună reputație. Ei au fost rânduiți să se ocupe de munca de zi cu zi a Bisericii. Numele lor sunt Ștefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae.

Cel mai faimos dintre aceștia este, evident, Ștefan. Povestea lui e consemnată în Faptele Apostolilor. Am făcut deja un scurt episod despre el, dar o puteți citi în Faptele Apostolilor, capitolele 6 și 7. Ștefan a fost dus în fața unei instanțe unde a susținut un cuvânt foarte bun în apărarea creștinismului. El L-a văzut într-o viziune pe Iisus, stând la dreapta lui Dumnezeu. Dar consiliul nu a vrut să audă de asta și [Ștefan] a fost condamnat la moarte și ucis cu pietre afară. El a devenit primul martir al creștinismului. Numele Ștefan înseamnă coroană și până astăzi vom spune despre martirii creștini că „au fost încununați (încoronați) cu martiriu”.

Următorul diacon de pe listă este Filip. Filip este singurul alt diacon care are o poveste suplimentară în Scripturi. După moartea lui Ștefan, el părăsește Ierusalimul și este implicat în câteva povești interesante care sunt consemnate. Cea mai faimoasă se referă la faptul că a fost chemat de Dumnezeu să vorbească cu un etiopian pe drum. Acum îl întâlnește pe acest etiopian care citește Scripturile, iar Filip îi spune: „Știi ce citești?” iar acesta spune: „Cum pot să înțeleg asta dacă nu îmi explică cineva?”

Acum, această declarație, atât a înțelepciunii cât și a umilinței, este baza pentru modul în care ar trebui să abordăm citirea Scripturilor, ca și creștini, până astăzi. Nu este doar vorba de a lua cartea, ci de a permite să ni se explice înțelesul ei, să urmăm învățăturile Bisericii, ale Apostolilor, astfel încât să citim corect acest text. Filip și etiopianul au o conversație excelentă, care are ca rezultat botezul etiopianului. Filip a devenit episcopul unui oraș din Asia Mică și a trăit până la bătrânețe.

Următorul diacon de pe listă este Prohor. El nu are nicio mențiune suplimentară în Faptele Apostolilor, dar este totuși o figură binecunoscută în Biserica Primară. El a continuat să-l însoțească pe Sf. Petru în multe dintre diferitele sale călătorii, iar mai târziu l-a însoțit pe Sf. Ap. Ioan Evanghelistul, autorul Evangheliei. Prohor a fost de fapt exilat pe insula Patmos împreună cu Apostolul Ioan, iar multe icoane ale Sf. Apostol Ioan Evanghelistul îl arată, de fapt, și pe Prohor alături de el, notând cuvintele apostolului Ioan. Prohor a fost scribul lui Ioan. După moartea Apostolului Ioan, Prohor va ajunge înapoi în zona continentală unde a trăit și a lucrat, în Antiohia. În final, a fost martirizat acolo pentru credință.

Nu știm prea multe despre următorul diacon de pe listă: Nicanor. Și asta pentru că a murit foarte devreme în slujirea sa. El a fost, ca și Ștefan, ucis cu pietre împreună cu alți creștini. Este posibil să se facă aluzie la asta în Faptele Apostolilor cap. 8, verset 1. Potrivit unor povești, el și acești alți creștini au fost de fapt uciși în aceeași zi cu Ștefan, mai târziu în acea zi.

Diaconul Timon avea să devină în final episcop în Arabia, în Siria de astăzi. Și el a suferit martiriul pentru credință. Potrivit poveștilor, el a fost aruncat într-un cuptor pentru a fi ucis. Acum, unele povești spun că de fapt a supraviețuit asta, în mod miraculos, dar mai târziu a fost ucis prin crucificare. Oricum, el e un alt martir al Bisericii Creștine Primare. Nu știm prea multe despre slujirea lui.

De asemenea, nu știm prea multe despre slujirea lui Parmena. Parmena a călătorit prin Asia Mică, lucrând ca misionar și, în cele din urmă, s-a stabilit în Macedonia. Acolo a fost și el martirizat în timpul persecuțiilor împăratului Traian. A murit la sfârșitul secolului I.

Ultimul nume de pe listă este Nicolae din Antiohia. Acum ai crede că prima mențiune creștină a unei persoane pe nume Nicolae ar fi una bună. Nicolae este un nume asociat ulterior cu marele Sfânt din Myra. Dar nu este așa. Aici, povestea se schimbă dramatic. Undeva între scrierea Faptelor Apostolilor și scrierea Cărții Apocalipsa, diaconul Nicolae a deraiat complet. El a intrat în erezii și a creat erezii care au deranjat mult Biserica. În Cartea Apocalipsei, Sf. Ioan condamnă de două ori erezia. O dată mulțumește Bisericii din Efes pentru că s-a împotrivit acesteia și critică o altă biserică pentru că a dat prea mult teren „nicolaiților” și ereziei „nicolaismului”.

Acesta trebuie să fi fost ceva ciudat, pentru a fi scris de Sf. Ioan și Prohor. Sentimentul de trădare în Adevăr de către un bărbat pe care-l numeau cândva prieten. Părinții Bisericii Primare, inclusiv Irineu și Hipolit, scriu despre ura acestei erezii, șocați că cineva care avea totul în favoarea sa și care avea încrederea apostolilor ar mai putea alege calea greșită. Dar această întorsătură a poveștii, pentru mine, face ca întreaga poveste să pară și mai naturală. Pentru că ceea ce avem aici este o afișare clară a alegerii.

Apostolii nu au greșit când au hirotonit pe cei șapte diaconi, ei știau cu adevărat că acești șapte oameni erau de bună reputație, oameni de bună credință, i-au ales bine. Acum, unul dintre ei a ales să-și urmeze propriul sine în eroare. Din fericire, erezia nu a durat prea mult în Biserică și sfârșitul ei a venit destul de repede, dar povestea și lecția rămân încă. Ceilalți șase diaconi au ales să-L urmeze pe Hristos. Nu a fost un lucru automat. Ei au ales în fiecare zi să-L urmeze pe Hristos și să-I slujească.

Lecția acestor șapte diaconi pentru noi este că ai putea fi considerat înțelept și sfânt de către oameni care sunt mai înțelepți și mai sfinți decât tine. Ai putea fi un creștin respectat. Dar încă ai liberul arbitru să renunți la toate acestea și să greșești. Și ai și liberul arbitru de a urma exemplul frumos al celor 6 diaconi drepți, de a sluji lui Dumnezeu și Bisericii Sale aici pe Pământ.

Vă mulțumim foarte mult pentru vizionare și pentru revenirea la Patristix în această nouă serie de episoade. Nu este prima dată când diaconii vor fi menționați. Vom avea episoade în care ne uităm la diferitele ordine ale clerului – preoți, diaconi și slujirea lor în Biserică, la un moment dat pe parcursul seriei. Evident, sunt o mulțime de subiecte pe care le putem trata pe acest canal.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!