Sf. Chiril al Alexandriei – p. Pimen Vlad

Ascultați-l pe p. Pimen Vlad cum ne povestește viața unuia dintre cei mai mari sfinți din toate timpurile: Sf. Chiril al Alexandriei.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Grădina cu flori puse de Dumnezeu

Iată dragii mei că ne vedem iarăși! Ca de obicei, aleg câte un cadru frumos. Chiar acum în spatele telefonului cu care filmez e o șopârlă mare, verde, frumoasă. Se plimbă și ea pe aici. Se vede și vârful Aton-ului frumos, așa un pic învăluit de nori, iar aici vedeți flori multe. În spate e plin de fluturi, dacă vedeți, se bucură și ei de flori. Deci, aici îs florile puse de Dumnezeu, nu de noi, fac parte din pădure. Am încercat să mă urc pe ultimul zid sus, aici, unde avem grădina. De la ultimul zid în sus e pădurea. Pentru că știți că iubesc florile, permanent încerc să vă duc unde-s flori, natură, verdeață, ca să ne mai amintească de Rai. Da, dragilor, pentru că acolo trebuie să ajungem, acolo e locul pregătit pentru noi, pe care cândva l-am pierdut. Ați înțeles?

Iadul n-a fost făcut pentru oameni, ci pentru căderea diavolilor. Pentru noi a fost făcut Raiul, dar dacă noi nu lucrăm cele al lui Dumnezeu și luptăm împotriva Lui, înseamnă că ne-am aliat cu celălalt și o să fim duși unde-i celălalt, ați înțeles? Că nu putem sluji la doi domni… sau lui Dumnezeu sau lui Mamona, nu există cale de mijloc, asta să știți dragilor! Să nu vă înșelați, să nu ziceți lasă, că merge și așa! Nu merge! Sau cu Dumnezeu cu Mamona! Și cât îi frumos e cu Dumnezeu! Dumnezeu care e Dumnezeul dragostei, Dumnezeul păcii, al bucuriei, a tot ce-i frumos și bun în lumea asta! Da și noi de multe ori ne dăruim celuilalt prin patimile noastre, prin ură, prin dorința de putere, de înavuțire, de invidie, de mândrie… Da! Prin toate astea ne depărtăm de Dumnezeu.

Dumnezeu ne așteaptă cu brațele deschise permanent

Dar Dumnezeu e bun și de asta ne așteaptă cu brațele deschise permanent, ca pe fiul risipitor… se tot uită, ”Vine sau nu vine fiul ăla risipitor?” care a cheltuit NESĂBUIT, s-a distrat, și-a distrus viața și tinerețea, care a făcut toate nebuniile… tot ne așteaptă bunul Dumnezeu! Ne așteaptă pentru că-i Dumnezeul dragostei, iar când se hotărăște El că ajunge, mai intervine Maica Domnului și spune „Mai lasă-l oleacă, mai așteaptă, mai dă-i o șansă!”… ați înțeles, dragilor? Și după aia intervin sfinții, care-s prietenii noștri cei apropiați de Dumnezeu.

Și așa, viața noastră, cum se zice cu ajutor din toate părțile, poate deveni frumoasă. Nu ușoară, că-i grea, asta-i firescul cum se zice aici pământ, spini și pălămidă o să ne rodească, toate celelalte boli, necazuri, osteneli, dar toate astea le putem transforma în ceva frumos… ați înțeles, dragilor? Fără Dumnezeu nu putem, singuri nu putem, fără Harul lui Dumnezeu nu putem pentru că suntem slabi și avem nevoie de ajutor. Da, dragilor?

Sfântul Chiril al Alexandriei

O să încerc în câteva cuvinte, dacă tot am mai povestit despre sfinți, să vorbesc un pic despre Sfântul Chiril, arhiepiscopul, patriarhul Alexandriei. Se prăznuiește pe 9 iunie și îi unul din cei mai mari sfinți. Zice că s-a născut în Alexandria din părinți credincioși, a fost educat și crescut cum trebuie. El avea un unchi, Teofil, care a ajuns patriarh acolo și văzând înțelepciunea copilului și buna lui creștere, l-o luat și pe el acolo. Încetul cu încetul, odată cu vârsta, l-o hirotonit, adică l-a făcut diacon, preot. Se vedea că viața lui era deosebită și numai atât, avea viață curată și multă înțelepciune. Tot studiind, a ajuns la o cunoaștere foarte adâncă a tot ce ține de Dumnezeu, de înțelegerea Sfintelor Scripturi, cum se zice, era stabil pe calea lui. Asta ajuta foarte mult pentru că era în perioada aceea cu erezii.

Lupta cu ereziile timpului și cu evreii

La timpul acela începuseră novațienii, era luptă mare. Aveau niște idei sucite rău, novațienii ăștia… Era unul, Novac sau Novan, de aia s-au denumit novațieni. Erau total împotriva a tot ce era lăsat de la Sfinții Apostoli și de la Sfinții Părinți. Când Teofil, patriarhul, a ajuns la bătrânețe și n-o mai putut, Sfântul Chiril a fost ales în scaunul Patriarhiei Alexandriei. Atunci a început el să pună rânduială și a scos toți ereticii de acolo cu toate relele pe care le făceau ei. De asemenea, a început să scrie permanent pentru întărirea credincioșilor. Bineînțeles, au fost multe probleme pe acolo. Eparhul nu prea îl accepta, că ăla iubea banii… și tot timpul erau probleme, neînțelegeri, dar până la urmă a reușit să rezolve cu novațienii, adică să le dea anatema văzând că nu se întorc, cu toate că erau destul de mult extinși acolo.

Și mai avea o problemă mare, erau foarte mulți evrei și după cum știm, ei întotdeauna au dus o luptă împotriva creștinilor că dacă ei l-or răstignit pe Mântuitorul…. lupta era foarte mare. Evrei, văzând că se extinde tot mai tare creștinismul acolo și că biserica se întărea, chiar dacă eparhul era creștin, reușiseră să-l atragă de partea lor, cu bani și cu daruri. Evreii făceau foarte mult rău creștinilor, îi atacau pe drumuri, când mergeau la biserică îi băteau. Odată, se zice că într-o noapte au strigat pe străzi ”Săriți, că arde biserica lui Alexandru!”. Era cea mai frumoasă și mare biserică făcută în Alexandria. Toți creștinii au sărit din paturi, de pe unde erau, cu ce aveau pe ei și or fugit la biserică. Acolo, evreii îi așteptau pregătiți, înarmați ca să-i atace. Ăștia, vă dați seama, nu erau pregătiți și pe drum, au început să-i omoare.

Și au omorât o grămadă de creștini, i-au bătut… A doua zi, o aflat și sfântul Chiril ce s-a întâmplat, iar creștinii s-au ridicat toți. Au făcut plângere la eparh, dar eparhul se făcea că nu vede și că nu înțelege, au făcut plângere mai departe până la împărat care a aprobat și i-au scos pe tot evreii de acolo pentru că nu încetau să facă rău în mod intenționat. Creștinii n-aveau nicio treabă cu ei, dar evreii aveau ura asta și atunci îi omorau, își băteau joc de ei… A trecut prin multe Sfântul Chiril și mult s-a ostenit, asta pe scurt, ca să nu intru în viața sa, că e foarte lungă.

Erezia lui Nestorie

Ei, după novațieni au apărut nestorienii, care erau dintre cei mai răi. Și ei luptau împotriva Mântuitorului și a Maicii Domnului. Spuneau că Mântuitorul era numai om, că nu era Dumnezeu. Iar despre Maica Domnului spuneau că era o femeie oarecare, că nu era născătoare de Dumnezeu, ci născătoare de om, fără nicio valoare.

La început Nestorie și-a ascuns această erezie și a ajuns să fie patriarh la Constantinopol. Abia după aceea, împreună cu alți doi preoți care aveau aceeași erezie, au început să o facă publică. Atunci, oamenii s-au dus la patriarh: ”Uite ce spun ăștia!” și patriarhul i-a aprobat pe eretici: ”Da, așa este! Că Mântuitorul nu-i Dumnezeu, că Maica Domnului e o femeie oarecare…” și așa au început să-și bată joc și de dumnezeirea Mântuitorului și de Maica Domnului și s-a produs mare haos. Adică, unii creștini au fost prinși de erezia asta, alții erau împotriva ereziei, s-au format două tabere. Erezia i-a prins pe mulți, chiar și din biserică, episcopi, preoți și călugări.

Se zice că Nestorie trimitea scrisori peste tot cu erezia lui. La timpul acela oamenii erau mult mai simpli, nu știau carte, deci luau de bun ce li se spunea și na, dacă o spus atunci și patriarhul care fusese prins de erezia asta… Și când a văzut Sfântul Chiril la ce nivel s-o ajuns și că erezia se extindea din ce în ce mai mult, până a ajuns să-i prindă chiar pe pustnicii din pustie, atunci a început să scrie și să combată astfel toată erezia asta a lui Nestorie.

Convocarea Sinodului de la Efes

A scris și papei de la Roma, căci biserica era una toată, fiind înainte de anul 1054 când s-a separat. A scris și la împăratului Teodosie cel Tânăr. Și atunci, împăratul, văzând la ce nivel s-o ajuns, a spus că trebuie să convoace un Sinod. Astfel, o fost al treilea Sinod Ecumenic de la Efes.

Nu vreau să se încurc anii, că sunt la pământ cu memoria, dar parcă la 431, Papa de la Roma fiind bătrân, l-a rugat pe sfântul Chiril, pe patriarhul Alexandriei, să-i țină locul, adică, la timpul ăla era cel dintâi. Și s-au adunat acolo peste 200 și ceva de sfinți părinți, de episcopi și cel mai mare dintre toți era patriarhul Alexandriei, Chiril.  Acolo și-au expus fiecare părerile și o fost multe discuții, multe lupte, Sfântul Chiril a fost și bătut și chinuit… Când se făceau un Sinod din ăsta, nu vă gândiți că era ca acum, când se urcă în avioane, se duceau pe jos, cu corăbiile, dura foarte mult timp să ajungă… și câte li se întâmplau și lor pe drum… După ce ajungeau, Sinodul dura luni de zile, cu discuții permanente. Chiar și împăratul participa și asculta părerile tuturor.

Deci, mult timp dura un sinod, dar până la urmă s-a dovedit toată erezia asta a lui Nestorie. A fost atâta bucurie pentru toți, încât se zice că i s-a dat un titlu aparte Patriarhului Alexandrei, Sfântul Chiril. Ținând și locul Papei, se zice că i s-a dat un fel de văl alb, să-l poarte când slujește, adică un dar aparte pentru că a reușit să aducă dovezile care au arătat erezia lui Nestorie. S-o declarat atunci public că Iisus Hristos este Dumnezeu și Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, adică titlurile adevărate, pe care le avem până astăzi.

Sfârșitul lui Nestorie

Nestorie a fost izgonit și dus undeva, nu mai știu, mutat prin vreo două locuri. Dar știți cum s-a sfârșit Nestorie? Asta să ia aminte toți cei care aruncă cu noroi și-n Mântuitorul și în Maica Domnului!…Se zice că prima dată, limba lui au ajuns să i-o mănânce viermi de viu, încât i s-a umflat și nu mai putea vorbi, îi atârna afară din gură, pentru toate hulele pe care le-a adus. Însă chiar și atunci, se zice avea atâta ură și că tot îi hulea și pe Mântuitorul și pe Maica Domnului. Iar când s-a dus să-și facă nevoile, și-o vărsat toate măruntaiele din el și a murit în toaletă. A avut o moarte groaznică pentru că a făcut atâta rău și a creat atâta dezbinare. Da, să avem mare grijă! După Sinod, Sfântul Chiril s-o întors la locul lui, o scris peste tot și ușor, ușor s-o liniștit, problema cu erezia fiind pusă la punct.

Vedenia cu Sfântul Ioan Gură de Aur și Maica Domnului 

Dar lui i-a rămas un lucru. Pe timpul unchiului său fusese la Patriarhia de Constantinopol, Sfântul Ioan Gură de Aur. Teofil, unchiul lui, care fusese patriarh înainte, nu-l suporta pe Sfântul Ioan Gură de Aur și a fost luptă între ei. Din cauza asta, Sfântul Chiril când s-a ridicat, l-a crezut pe unchiul său, că Sfântul Ioan era eretic și o refuzat să-l pomenească în rândul patriarhilor. Fiecare patriarh la rândul lui, îi pomenește pe ceilalți patriarhi și pe cei adormiți, care au trecut la Domnul. El a refuzat și a spus că nu-l pomenește pentru că unchiul lui îi spusese că era eretic. Cunoștințe și rude ale Sfântului Ioan au încercat chiar să-i aducă dovezi că uite Sfântul Ioan a fost prigonit pe nedrept și că era un mare sfânt, dar nimic nu accepta.

Cu timpul, fiind mustrat de mai mulți oameni de încredere, episcopi mari cu viață sfântă, el a a început să-și pună semne de întrebare: ”Măi, dacă au dreptate ăștia și eu greșesc?” și ca să înțeleagă bine lucrul ăsta, a avut o vedenie odată. I s-a arătat Raiul, care era frumos, erau toți patriarhii Vechiului Testament, sfinți mari și era o biserică minunată de unde se auzeau cântări superbe și a intrat și Sfântul Chiril acolo. Și ce-o văzut? Era Maica Domnului în cinste acolo, înconjurată de sfinți. Și cine era lângă Maica Domnului? Sfântului Ioan Gură de Aur! Dar în jurul lor erau și ostași. Și Sfântul Chiril ce-o zis? ”Mă duc și eu să mă închin la Maica Domnului, că atâta am luptat pentru Ea!” și când s-a apropiat, deodată Sfântul Ioan iese în față cu soldații și l-au luat la fugărit.

”Pleacă de aici, că tot timpul mai urât și ai refuzat să mă pomenești, pleacă, tu nu ai loc aici cu noi!” a zis Sfântul Ioan. Văzând și soldații ăia cu săbii și cu sulițe, săracul a fugit din biserică de frică. Atunci Maica Domnului i-a zis:

– Lasă, Ioane! Iartă-l!

– Nu-l iert, Maica Domnului, nu vezi că și acum mă prigonește?

– Ioane, pentru dragostea mea, iartă-l, că mult m-a apărat Chiril în fața lui Nestorie și ceea ce are asupra ta, are din neștiință nu din răutate, că așa o auzit el de la cei de dinaintea lui și i-a crezut. Iartă-l!

Și sfinții greșesc pentru a avea motive să se smerească

Și atunci sfântul Ioan, pentru că Maica Domnului i-a spus ”pentru dragostea mea”, s-a dus la Sfântul Chiril, l-o îmbrățișat și l-o primit în biserică cu tot dragul. Când și-a revenit, a înțeles greșeala lui și s-o căit. Imediat o adunat acolo, în Alexandria, toți episcopii la un fel de Sinod și le-a spus: ”Din clipa asta îi punem zi de prăznuire Sfântului Ioan Gură de Aur și îl trecem în rândul patriarhilor ca sfânt!”. A început atunci să se intereseze și să scrie despre viața Sfântului Ioan Gură de Aur tot și să-l cinstească cu mult drag. Vedeți că și sfinții mai fac și ei greșeli, ca oamenii? Și el a greșit din neștiință, nu întotdeauna îngăduie Dumnezeu să le știe pe toate ca să mai facă și ei greșeli și să aibă și motive să smerească.

Gândiți-vă, Sfântul Chiril după aceea a avut tot timpul motive de smerenie că ani de zile l-o prigonit pe Sfântul Ioan și tot timpul s-o căit pentru asta. Ați înțeles, dragilor?

Maica Domnului se arată unui părinte pustnic

Și ca să înțelegeți cât de rea era erezia asta a lui Nestorie, să vă zic o istorioară cu un părinte pustnic, retras în rugăciune. La un moment dat vede că în fața chiliei lui cum vine Maica Domnului, în slavă și lumină, împreună cu Sfântul Ioan Botezătorul  și Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Și el atât s-o bucurat, s-o închinat și a zis: ”Vă rog, Maica Domnului, intrați și-mi binecuvântați chilia!”. Și Maica Domnului, puțin severă așa, i-a zis: ”Nu pot să intru acolo pentru că ai în chilia ta pe dușmanul meu!” și s-o făcut nevăzută.

Atâta s-o întristat și a început să plângă: ”Cu ce am greșit eu Maicii Domnului? Ce dușman am eu în chilia mea?”. Și a început să se învârtă prin chilie, să se uite, dar nu vedea nimic, nu vedea unde era dușmanul Maicii Domnului și era tare trist. Avea însă o carte și la sfârșitul cărții erau scrise câteva hule. Cartea era bună, dar numai la sfârșit erau câteva hule de-ale lui Nestorie împotriva Maicii Domnului și atunci o înțeles cine era dușmanul. Cartea era împrumutată de la altul și s-a dus și i-o dus-o. Acela l-a întrebat:

– Te-ai folosit?

– Mai mult rău mi-a făcut, mai mult m-o păgubit decât m-am folosit!

– Dar cum așa?

Și atunci i-a povestit, iar ăla când a auzit, a rupt foile acelea de la sfârșitul cărții și le-a ars. Ați înțeles? Și cum făcea Nestorie, fac mulți și în ziua de azi, o hulesc pe Maica Domnului și mereu aruncă cu noroi în Ea. Ați văzut și voi, eu tot am vorbit de Maica Domnului cu mult drag și mulți s-o ridicat și au început să facă filmări împotriva mea, că ce tot vorbesc de Maica Domnului. Nu suportă lucrul ăsta! Vin cu tot felul de mărturii, încearcă ei să răstoarne! Ce să răstoarne? Sau când vorbesc eu despre minuni de-ale Maicii Domnului, vin imediat să comenteze: ”Ce Maica Domnului? Ce minuni? Minciuni!”. Sunt atâtea icoane făcătoare de minuni, atâtea minuni face Maica Domnului și noi permanent ne împiedicăm de rațiunea noastră omenească.

Maica Domnului este Mijlocitoare noastră la Fiul Ei

Să nu acceptăm ăsta că, Maica Domnului e minunată, e alături de Mântuitorul și are multă putere prin mijlocirile ei la Mântuitorul! Ați înțeles, dragilor? Noi nu o punem pe Maica Domnului ca Dumnezeu, o punem mijlocitoare la Fiul Ei pentru noi, că are mare putere dragilor, trebuie să înțelegeți. Să nu uitați niciodată de Maica Domnului! Ați înțeles? Că și Sfântul Chiril mult o iubit-o și o luptat împotriva ereziilor și pentru a înțelege oameni adevărata putere a Maicii Domnului și unde-i locul Ei. Se zice că Sfântul Chiril, după multă nevoință, o plecat și el la Domnul. Ca să nu greșesc, parcă 32 de ani a fost un scaunul ăsta. Bineînțeles, a fost și prigonit, a trecut prin multe, dar îl avem în rândul sfinților ca mare sfânt, mare rugător și marea apărător al Maicii Domnului. Să-i cerem permanent ajutorul, dragilor!

Și cum am spus, să nu uităm de Maica Domnului, întotdeauna o să vă repet lucrul ăsta, chiar de-i arde pe mulți. O fac cu mult drag, că mi-e dragă Maica Domnului și în atâția ani am înțeles cât îi de mare ajutorul Ei, cât îi de mare putere Ei. Să-I cerem ajutorul dragilor, și n-o să ne lase niciodată! Și la sfinți să le cerem ajutorul, că-s prietenii noștri cei mai de încredere, care întotdeauna își fac timp să ne ajute și mijlocesc pentru noi la bunul Dumnezeu. Da, dragilor?

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului, Sfântul Ierarh Chiril și Toți Sfinții, Amin! Doamne ajută!

Vedeți florile? Câtă frumusețe e aici!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!