Dictatura distorsiunilor sexuale – p. Pimen Vlad

Omul, fiind chip al lui Dumnezeu, are tendința de a se îndrepta la infinit către Dumnezeu. Dacă omul își face dumnezeu din trupul său, atunci el va merge la infinit în această direcție. La început va dori toleranță pentru distorsiunea sa trupească, după care acceptanță și după aceea, va dori să impună tiranic domnia idolului lor și peste ceilalți. Vizionați un material legat de un abuz care s-a întâmplat la Cluj legat de această temă.

Vizionare cu folos!

Powered by RedCircle

Iată dragii mei că ne vedem iarăși. Aici în curte, am găsit un moment de liniște și zic să încerc așa să mai prindem din florile din curte. Avem o răchită, o salcie pletoasă care și oprește un pic soarele și atunci pot să vorbesc aici, să vă mai spun câteva lucruri din cea a rânduit Maica Domnului. E cald, foarte cald, dar îi bine. Acum a început și vara, deci nu e ceva care e împotriva legilor naturii, vara e cald. Uneori mai cald, alteori mai potrivit, dar slavă Domnului, tot ce dă Dumnezeu e bine!

Pregătirea pentru veșnicie

Despre ce să mai vorbim? Despre noi. Ce mai facem noi cu viața asta? Viața asta pe care ne-a dat-o Dumnezeu pentru o scurtă perioadă de timp ca să ne pregătim pentru veșnicie. Iar când o încheiem plecăm dincolo, unde o să dăm socoteală cum am trăit noi în viața asta. Cum am lucrat, ce am făcut, cum ne-am pregătit pentru veșnicie în anii ăștia puțini aici? Chiar dacă ni se pare nouă că-s mulți, sunt foarte puțini ani. Alții pleacă mai devreme, alții mai târziu. Poate unii să zicem că trec și de 100, dar nimeni nu rămâne, toți plecăm. Și plecăm cu ce ne-am pregătit.

Suntem ca într-o trecere, într-un tren în care tot sosește stația la care fiecare trebuie să coboare. Oricât ne-am agita noi, ne-am învârti, ne-am aduna bogății, ne-am trata la cei mai buni medici… tot plecăm într-o zi. Toate rămân și plecăm cu mâinile pe piept, fără să luăm nimic din toată nebunia asta, din toată materia asta, din toate patimile astea care ne prind, ne subjugă, ne depășesc, ne îngenunchează. Toate astea ne trag în jos și de-asta Dumnezeu ne-a lăsat Harul Lui ca să putem lupta, că fără Dumnezeu nu putem. Și de-asta Dumnezeu în bunătatea Lui, ne ajută, ne sprijină ca să luptăm, să nu îngenunchem, să nu fim prinși sub toată murdăria asta a păcatului și să murim în felul ăsta. Ne-o lăsat spovedania, ca prin spovedanie să ne curățăm că suntem oameni slabi. Să nu rămânem în mocirlă!

Clujul între un concert de cântece bisericești și parada “toleranței”

Chiar zilele trecute mi-a trimis cineva un mesaj. Ce frumos o fost la Cluj unde s-or adunat 1500 de tineri și-or cântat. A fost cu binecuvântarea mitropolitului de acolo, care o participat și el. Într-o sală mare, amenajată frumos s-au cântat diferite cântece bisericești. A fost ca un concert. În pace, în liniște, armonios, fără gălăgie, frumos. Și chiar mulți spuneau: “Uite e frumos! Bine că mai sunt tineri care participă la lucrurile astea, trăiesc lucrurile astea!”, adică pun preț pe lucrurile astea, care ne fac legătura cu Dumnezeu.

Și exact a doua zi sau a treia zi după asta primesc alt mesaj tot din Cluj. O mare paradă a celor pentru care în Sodoma și Gomora, Dumnezeu o coborât foc din Cer. Erau cu steagurile alea mari cu curcubeu și toți țipau și strigau și foloseau un slogan care să atingă, să se vadă că ei doresc numai binele: “Vrem să ne iubim, nu să ne urăm”, asta strigau. Întrebarea este: Dar cine vă oprește să vă iubiți? Putem pune și altă întrebare: Ce înseamnă iubirea? Iubirea vine de la Dumnezeu, iubirea-i frumoasă. Iubirea nu face rău nimănui. Iubirea nu caută ale sale, deci iubirea se dăruiește, îi frumoasă, îi curată, cu sentimente curate și frumoase. Deci, despre ce iubire vorbim?

De fapt voi cereți altceva, nu iubire. Nu are treabă cu iubirea asta. Sub motivul iubirii, cereți aprobarea mocirlei, dar o numiți iubire pentru că prinde bine la oameni să strigi că vrem să ne iubim, nu să ne urâm. Dar nu vă oprește nimeni în camera voastră să faceți ce vreți. Fiecare o să dea socoteală în dreptul lui la Dumnezeu. Dar de ce trebuie să le strigi pe stradă? Vedem Biserica, da? Își face slujbele în biserică, frumos, rânduielile care trebuie, oameni vin acolo, ascultă cuvântul fără să țipe, fără să urle că vrem nu știu ce sau nu știu cum. Nu! Să ne gândim că aici e o țară majoritară ortodoxă. Da? Nu iese Biserica să urle pe străzi, să strige că vor nu știu ce.

Patru tineri pașnici îi întâmpină cu icoane pe “toleranți”

Și mai spun alt lucru. În momentul când se defila acolo cu toate astea și țipau toți, dintr-un magazin sau poate dintr-o scară de bloc, nu știu, au ieșit patru tineri cu icoana Mântuitorului. Aveau icoane în mâini și au ieșit, s-au pus așa unul lângă altul în fața magazinului fără să zică nimic, iar la 10 metri mai încolo trecea parada, unde se țipa și se striga. Ei au venit și stăteau așa liniștit fiecare, unul lângă altul. Deci, nu erau mulți, erau putem spune, ca și cum ar fi ieșit cineva să mănânce o înghețată. Nu erau mulți, nu deranjau, era loc suficient, 10 m până la ceilalți. Ei erau liniștiți, înșirați, nici trotuarul nu-l încurcau. O trecut, nu minute, ci câteva secunde și au apărut doi polițiști în viteză, le-au smuls icoanele din mâini și i-au luat la mașinile poliției.

Ați înțeles? Și acolo i-au băgat în mașini și mai multe nu mai știm. Se spunea că i-o amendat. Pentru ce? Într-o țară majoritară ortodoxă ceilalți care țipau, urlau, strigau pe străzi erau protejați. Deci, nu era o țară musulmană, ca să fie interzise însemnele astea creștine, era în România, țară ortodoxă. Da! Deci, asta înseamnă că tu nu mai ai voie pe stradă dacă ai scos o icoană. O ai tu în geantă și vrei să o săruți, vine și te saltă Poliția. Nici în comunism nu era asta! Pe ăia i-au luat repede de acolo că n-au dreptul și cine strigă că-s discriminați? Ceilalți care au toate drepturile. Pot să strige pe străzi, pot să iasă, ei nu-s opriți și tot ei strigă că-s discriminați! Unde-i discriminarea?

Cine nu suporta icoana Mântuitorului și Sfânta Cruce?

Chiar veneau pe aici oameni din poliție și întrebau: “Părinte, noi cum să lucrăm?” și le am spus așa: “Voi vă faceți datoria, dar nu duceți la extremă lucrurile astea. Aveți grijă, v-o dat Dumnezeu și vouă înțelepciune, discernământ să vedeți unde-i un pericol, unde-i o problemă”. Deci, aici nu era justificat ca poliția să facă lucrul ăsta. Ceea ce-au făcut acei tineri nu avea treabă cu nimic, nu deranjau cu nimic. În loc de icoane oamenii ăștia puteau să aibă altceva în mână, cum am spus, o înghețată. Adică ce, n-aveau voie oamenii să stea pe marginea străzii? Problema era de fapt să nu cumva să fie deranjați ăia care țipau. De fapt cine era deranjat de icoana Mântuitorului și de Sfânta Cruce? Cine era deranjat? Știm cu toții cine nu suportă!

Și dacă diavolul nu suportă lucrul ăsta, înseamnă că se folosește de oamenii pe care poate să îi controleze. Aveți mare grijă că fiecare o să dăm răspunsul în fața lui Dumnezeu cum lucrăm, de partea cui suntem. Spun cu durere lucrul ăsta când văd cum într-o țară ortodoxă începe să fie lovită Biserica din toate părțile, creștinul să nu-și poată manifesta credința lui fără să deranjeze pe nimeni. Adică o să ajungi să treci prin dreptul bisericii, să faci cruce și o să fii prins de mână și tras la socoteală. Deci, nu-i bine deloc spre ce mergem. Să nu uităm că Dumnezeu are o limită, chiar dacă-i Dumnezeul dragostei, Dumnezeu bunătății, dar când depășim limita atunci poate și Dumnezeu se îngăduie anumite lucruri.

Potopul cu apă o spus că nu mai vine, ne-o lăsat curcubeul pe care l-or preluat ceilalți care nu au nicio treabă cu asta, cei care sunt împotriva lui Dumnezeu și folosesc tocmai un semn pe care l-a dat Dumnezeu ca binecuvântare și pace pe Pământ. După aceea ce facem noi cu viața noastră? Dumnezeu e bun, e dragoste, dar dacă îngăduie? Vedem cum stau acum toate așa la granițele noastre și războaie gata să izbucnescă. Chiar vrem să-l forțăm pe Dumnezeu să îngăduie lucrurile astea? Că Dumnezeu poate să îngăduie, să-și ia mâna de deasupra țării noastre și să vedeți urgie ce poate veni! De unde? Din cauza cui? O să mai dăm vina pe cineva? Nu! Din cauza noastră, că noi ne depărtăm de Dumnezeu. Depărtându-ne de Dumnezeu suntem, cum se zice, în bătaia vântului. Și acuma să trec peste asta.

Vești cutremurătoare din Suedia

Chiar astăzi am primit un mesaj din Suedia. O familie avea două fetițe de 10 și de 11 ani. Totul era bine, toate în regulă, în înțelegere, în dragoste. Dar la școală copiii văd la ceilalți. Fetița cea mai mare o cerut părinților un telefon mai modern și să-i ia un set de rujuri din astea, să se rujeze și ea la 11 ani, da? Avea computer acasă unde să-și facă temele. Părinții încercau să le crească așa cum trebuie, aproape de Dumnezeu, în familie, să nu ajungă la libertatea aceea pentru că acolo este libertatea asta în toate felurile. Încercând să o protejeze i-o spus: “Măi, încă nu-i timpul ca să ai telefon cu tine, pentru că e prea devreme”, dar și pentru că aflaseră că ceilalți colegi nu foloseau telefonul pentru școală, ci pentru a avea acces la tot ce e împotriva lor ca și copii.

Și i-au mai spus că nu se cade ca la vârsta asta la 11 ani să te machiezi și să te rujezi. Trăiește-ți copilăria și o să vină și timpul ăsta. Și atunci a început să țipe și să amenințe că o să spună la școală că nu e lăsată. Și la școală ce-o făcut? I-a povestit învățătoarei exagerând, ca să se poată răzbuna pe părinți. Bineînțeles, acolo acum abia se așteaptă așa ceva, nici n-au mai cercetat, nu au întrebat părinții și au sunat direct la Protecția Copilului și a venit și le-a luat pe amândouă, chiar dacă numai una dintre fete spusese lucrul ăsta. Au fost anunțați părinții că li s-au luat fetițele.

Practicile din închisorile comuniste sunt iar folsite

Bineînțeles, au urmat cercetări. După două trei zile, când a văzut care e situația, fetița cea mare a recunoscut că a mințit, că nu era nimic adevărat și că a vrut să se răzbune pe părinți pentru că nu au vrut să-i cumpere un telefon. Acum își dorea să meargă acasă cât mai repede, dar autoritățile i-au răspuns:

– Nu se mai poate așa ceva!

– Păi, am mințit!

– Nu-i adevărat!

Au luat-o și pe fetiță mai mică, iar ea a explicat că la ei acasă e pace și dragoste. Văzând ei că toate mărturiile erau împotriva lor, au luat fiecare fetiță și le-a spus: “Părinții o spus că nu vă mai vor acasă. Au spus clar că nu s-au săturat de voi și nu mai vă vor acasă”. Părinților ce le spunea? “Fetițele au spus că nu mai vor acasă la voi. Au zis că le faceți viața grea, le bateți. Nu mai vor acasă”. Deci, cine lucra pe minciună? Diavolul! Cine lucra foarte mult în închisorile comuniste, permanent spunea la cei de acolo că nu mai sunt doriți de familiile, că soția a divorțat de ei, etc? Familiilor le spuneau altă minciună. Permanent se mergea pe minciună. La fel se lucrează și acum. Și cine? Tocmai Protecția Copilului care ar trebui să protejeze copiii.

Protecția Copilului a ajuns să distrugă copiii

Și unde s-a ajuns cu fetițele astea două? Au fabricat multe minciuni pe seama lor ca să nu le mai dea la părinți cu toate că nimic nu s-a dovedit. Fetele au fost duse în diferite plasamente și ziceau părinții că într-un an de zile le-o schimbat la vreo patru familii, dar nu împreună, deși fiind surori, după lege așa ar fi trebuit să fie date. Dar nu! Iar locația le-a fost schimbată des. Fetița cea mare când și-a dat seama ce urmări a  avut gestul ei, a încercat să se sinucidă de cinci ori. A încercat să își ieie viața cu pastile și să-și taie venele. Și permanent nu face altceva decât să strige: “Vreau acasă, vreau la părinții mei!”, dar degeaba.

Le tot mută dintr-o parte în alta și  tot încearcă să ascundă lucrul ăsta. Au început să-i dea pastile psihice și fetița asta, gândiți-vă la 12 ani cât are acum, că a fost luată la 11, a ajuns la 90 de kg de la stres și de la câte pastile au băgat în ea. Da! Protecția Copilului a ajuns să distrugă copiii. De ce mai e numită Protecția Copilului dacă ajunge în felul ăsta să ia abuziv copiii și după aceea se luptă pe toate căile să însceneze lucruri doar ca să nu-i dea înapoi părinților?

Și am văzut un lucru aici în Grecia. În momentul în care s-au aprobat căsătoriile astea la cei care, cum am mai spus, o coborât Dumnezeu foc din Cer, peste tot s-o strigat că s-au rezolvat toate problemele pentru copiii pe care n-avea cine să-i înfieze, pentru copiii de la orfelinate, pentru copiii care sunt luați de la familiile așa-zis abuzive. Deci, până la urmă care e scopul? De ce îi forțează pe acești copii? Ca să-i dea la familiile astea, cum spun ei, care nu pot face copii pentru că-s căsătoriți doi bărbați sau două femei? Da? Deci, unde am ajuns dragilor? Vedem care e situația!

Diaspora să se întoarcă acasă

Hai, dacă se întâmpla lucrul ăsta într-o țară precum China sau pe nu știu unde mai înțelegeam, dar aici în Europa care se spune că-i creștină?… Unde s-o ajuns? Și acum mă refer și la românii care sunteți în străinătate care aveți copii, aveți mare grijă! De-asta, eu de ani de zile am spus-o, dacă aveți posibilitatea, întoarceți-vă înapoi în România pentru că o să fie timpul când nu o să mai puteți. De ce? Mai discutam cu mame, cu familii cărora le-au luat copiii și ziceau: “Părinte, mâine m-aș întoarce în România dacă mi-ar da copiii înapoi”. Vedeți că nu se mai pot întoarce? Pentru că își dau seama că nu mai au nicio șansă la copiii lor dacă se întorc în țară. Pentru că rămân copiii acolo și le pierd urma și de asta nădăjduiesc prin tot felul de procese și judecăți să-și dobândească copiii înapoi.

De ce trebuie să ajungem acolo? Nu muriți de foame nici în România. Cei care puteți, întoarceți-vă și creșteți-vă copiii în limita în care se poate, mai curat, mai frumos, pentru că în România, încă nu s-a ajuns la nivelul ăsta care e în țările astea cum sunt Germania, Suedia sau multe alte țări. Deci, s-a ajuns ca Protecția Copilului să fie un fel de spaimă, să producă frică pentru că oricând poate veni fără niciun motiv, fără să întrebe, să-ți ia copilul nu de acasă, ci direct de la școală sau grădiniță și să nu-l mai vezi. Am întâlnit multe cazuri, aveți grijă, gândiți-vă bine și păstrați legătura cu Dumnezeu, pentru că dacă Dumnezeu vede că nu mai sunt oameni care să se roage, care să fie aproape de El, nu mai are motive să țină lumea asta.

Da, dragilor? Să avem mare grijă, să ne rugăm la Dumnezeu, să ne rugăm la Maica Domnului să ne ajute, să ne întărească, să nu ne pierdem calea. Am atins subiectele astea chiar dacă pentru unii sunt mai sensibile, ca să avem grijă, nu din ură că nu urăsc pe nimeni. Le doresc tuturor să se mântuiască, dar când văd ce vine din partea cealaltă cu agresivitate asupra noastră, trebuie să spunem și noi ceva, nu putem tăcea. Și aveți grijă că și cei care susțin lucrurile astea, chiar de nu-s intrați în ele, sunt părtașii și ei, iar la Dumnezeu nu știm cum o să se socoate, să avem mare grijă! Da?

Să nu deznădăjduim. Să avem nădejde în Dumnezeu, în Maica Domnului, în Sfinți. Să mergem cu curaj înainte, dar să avem ochii deschiși și mintea la fel, că Dumnezeu ne-o dat minte ca să avem discernământ în toate. Cu răbdare, cu dragoste, cu nădejde mergem înainte. Dar să nu ne abatem de la cale. Da, dragilor?

Să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Toți Sfinții.

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!