“Iubirea e iubire”. Răspunsul unui preot ortodox – p. Paul Truebenbach

Astăzi se promovează distorsiunea iubirii și deci distrugerea ei chiar prin sintagma că “Iubirea e iubire”. Ascultați răspunsul unui preot ortodox: părintele Paul Truebenbach.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, un singur Dumnezeu. Amin!

Dragii mei, vă aduc această reflecție la sfârșitul lunii iunie, care, foarte trist și scandalos, a devenit cunoscută drept “luna mândriei”. Noi creștinii nu am numi nici măcar o zi cu numele mândriei și cu siguranță nu o întreagă lună de sărbătorire a mândriei, deoarece recunoaștem că mândria e rădăcina tuturor păcatelor. Fiecare păcat este o expresie a voinței noastre de a birui voia lui Dumnezeu pentru noi înșine, de a lupta împotriva voii lui Dumnezeu și de a o nega într-un fel, și ca urmare fiecare păcat are ca rădăcină mândria. Deci mândria e chiar lucrul pe care vrem să-l dezrădăcinăm cel mai mult în viața spirituală, vrem să obținem smerenia pentru că smerenia este necesară pentru iubirea adevărată.

Și iubirea este termenul despre care vreau să vorbesc astăzi. Atât de mult din lume a ajuns să se răstoarne, ca și în cazul cuvântului mândrie, care odată era văzut ca ceva negativ, iar acum ca ceva pozitiv, la fel este și cu cuvântul iubire a suferit o distorsionare în lume, astfel încât cuvântul iubire nu mai înseamnă, de fapt, ce trebuia să însemne. Vedem asta cu mantra lunii mândriei a mișcării demonice LGBT, cu această expresie: “Iubirea e iubire”. Această frază a înșelat de fapt mulți creștini să îmbrățișeze mișcarea LGBT. Ei spun că dacă noi creștinii ar trebui să fim definiți de iubire așa cum Hristos spune că ucenicii Săi vor fi definiți de iubire, atunci o mișcare cu mantra “Iubirea e iubire” trebuie să fie în sfera creștinilor, dar ei nu văd că s-a produs o mare denaturare aici.

Deci, cum răspundem noi creștinii la această expresie “Iubirea e iubire”? Pentru a răspunde la asta trebuie să știm ce înseamnă de fapt. Iar în expresia “Iubirea e iubire” prima utilizare a cuvântului iubire nu se potrivește cu a doua utilizare a cuvântului iubire. Ce se întâmplă? A doua utilizare a cuvântului iubire este obiectivă, în timp ce prima utilizare este subiectivă. În esență, așa cum înțeleg eu, ce încearcă să spună acest slogan este că felul în care exprim eu iubirea sau felul în care o exprimi tu este la fel de legitim ca oricare exprimare a iubirii. Adică orice pretind eu că e iubire, pentru că vine din interiorul meu, este o formă de iubire la fel de legitimă ca oricare alta și echivalează cu iubirea adevărată. Și noi, desigur, am obiecta la acest lucru și am spune că este absolut neadevărat. Și de fapt, cei care strigă acest slogan, cei care îl poartă pe pancarte, cred că ar fi de asemenea de acord că acea frază nu e chiar adevărată, nu este întotdeauna adevărată.

Cred că fiecare dintre noi ar putea veni cu un fel de exemplu de ceva despre care cineva insistă că e iubire și la care noi privind am spune: Nu, asta nu e dragoste adevărată. În cazurile cele mai extreme, precum agresiunea sexuală, unii oameni îi agresează pe alții și spun că de fapt au făcut asta pentru că iubesc acea persoană, că a fost o expresie a iubirii. Și noi toți am recunoaște: Nu, asta nu e dragoste adevărată, e o distorsiune, este o anti-iubire, ia locul iubirii adevărate și este de fapt o iubire falsă. În mod ironic, cei care strigă acest slogan, “Iubirea e iubire”, ar privi definiția creștină a iubirii și, de asemenea, ar obiecta și ar spune: “Ei bine, asta nu e dragoste adevărată.” Am putea răspunde: “Dar credeam că ai spus că iubirea e iubire”. Iar ei: “Da, dar nu acea iubire”. Asta ar spune ei.

Deci ce este iubirea adevărată și cum știm când iubirea subiectivă este de fapt în concordanță cu iubirea obiectivă? Ei bine, trebuie să știm ce este iubirea obiectivă. Și pentru asta, noi creștinii înțelegem că nu noi suntem cei care definim acești termeni, nu noi definim ce sunt virtuțile și, cu siguranță, nu trebuie să definim noi ce e iubirea după propriile noastre standarde, ci Cel care ne-a creat pe noi este cel care ne spune ce este iubirea, iar Scripturile merg până la identificarea Creatorului nostru cu iubirea. “Dumnezeu este iubire”, se spune în Epistola Sfântului Apostol Ioan. Deci Dumnezeu este cel care definește iubirea și astfel înțelegem că iubirea obiectivă, iubirea adevărată, iubirea în forma sa cea mai pură și cea mai adevărată este aceea care se aliniază și, chiar mai mult, caută să ne unească cu Cel care este Iubire, cu Dumnezeu.

Orice nu se aliniază cu acest tip de iubire și orice i se opune nu poate fi numit în mod corect iubire. În cazul Mișcării LGBT avem multe tipuri de sentimente emoționale, de apropiere emoțională, de moduri de exprimare care sunt numite iubire dar care sunt de fapt bazate pe păcat. Definiția păcatului nu este doar de a face ceva rău, ci de a te îndepărta de voia lui Dumnezeu, de a trăi în afara comuniunii cu Dumnezeu, pentru că aceste lucruri se bazează pe păcat, pentru că ne îndepărtează de Dumnezeu. Nu poți să te și îndepărtezi și să te și apropii de Dumnezeu în același timp. Și de aceea aceste lucruri nu pot fi numite în mod corespunzător iubire. Așa înțelegem noi această expresie: “Iubirea e iubire”. Înțelegem că iubirea subiectivă este de asemenea iubire obiectivă adevărată doar dacă se aliniază și, sperăm, chiar încearcă să ne unească cu Dumnezeu. Aceasta e singura iubire adevărată.

Sunt două analogii pe care îmi place să le fac pentru a explica asta, care sper să ajute în a clarifica și ilumina ceea ce încerc să spun. Primul este să vă imaginați o fată tânără care crește și, în timp ce crește părinții ei, la fiecare masă, îi dau mereu ce e mai rău din mâncarea lor. Dacă ceva se strică i-l dau fiicei lor. În timp ce ei mănâncă bucățile alese de carne, ei îi dau lucrurile care încep să râncezească. Și fiecare masă pentru această fată este mizerie și chin. E se simte abuzată la fiecare masă, fiecare masă este o luptă, nu aduce nicio apropiere de familie, e doar o experiență oribilă pentru ea, în care ei practic o forțează să mănânce mâncăruri care o fac să se simtă rău.

Și să zicem că ea crește și are copii la rândul ei. Și când are proprii ei copii, îi privește și le spune: Știți, fiecare masă pentru mine când am crescut a fost o experiență oribilă, îngrozitoare, nu vreau să trăiți și voi aceeași suferință pe care am avut-o eu, vreau ca voi să vă bucurați mereu de mesele cu mine așa că vă voi lăsa să mâncați orice vreți, și dacă vreți numai bomboane și gogoși și cereale cu zahăr toată ziua în fiecare zi, așa să fie. Nu vreau să suferiți cum am suferit eu. Vreau să vă bucurați de acele mese. Subiectiv, am putea privi intențiile ei și să spunem că are intenții bune aici.

În mod subiectiv, am putea vedea că aceasta e o formă de ceva ce am putea numi iubire, dar în mod obiectiv am recunoaște că rezultatul final al acțiunii ei îi va face pe copiii ei obezi, cu toate bolile care însoțesc obezitatea, și că ei vor învăța să nu aibă niciun fel de autocontrol. Acest lucru va fi rău pentru corpurile și sufletele lor și deci nu putem spune că asta se aliniază cu iubirea obiectivă, tipul ei subiectiv de iubire, pe cât de bine intenționată este, nu este iubire adevărată obiectivă și deci nu se poate numi pe bună dreptate iubire, este o denaturare și o înlocuire a iubirii adevărate.

Cealaltă analogie care îmi place e: imaginează-ți că ai un prieten care pleacă într-o călătorie, dar fiecare drum pe care-l găsește are lucrări și trafic și gropi peste tot, sunt drumuri întortocheate și incomode, soarele îi vine mereu în ochi, vremea e întotdeauna groaznică, e o experiență mizerabilă până când în sfârșit găsește un drum drept, fără trafic, soarele bate din spate, vremea este bună și se îndreaptă într-o direcție și spune: sunt în sfârșit fericit în această călătorie. Dar tu știi că se îndreaptă către o prăpastie. Iubirea adevărată se va uita la acea persoană și îi va spune: Pe cât de fericit te face acest drum, trebuie să te întorci și să găsești altceva. Îmi pare rău că asta va fi greu pentru tine, că va trebui să te întorci la o experiență grea cel puțin deocamdată, dar te îndrepți spre distrugerea ta.

Pe când iubirea falsă a acestei lumi, această temă distrusă a iubirii va spune: Dacă te face fericit, continuă, continuă. Asta se întâmplă cu această mișcare astăzi, oamenii se îndreaptă spre distrugerea lor, se îndepărtează de Dumnezeu și spun: Dar asta mă face fericit. Și mulți creștini sunt înșelați și spun: Păi dacă te face fericit, cine sunt eu să spun ceva împotrivă. Dar dacă tu te îndrepți spre distrugerea ta, cea mai adevărată iubire e aceea care spune: Ascultă, îmi pare rău că e greu pentru tine, dar există de fapt o iubire mai mare spre care poți să te îndrepți. Această viață [pe care o duci] nu e cea bună. Și trebuie să ai discernământ corect și înțelepciune și o relație adecvată cu cineva pentru a putea avea o astfel de conversație, nu spun să stai la colțurile străzilor și să strigi asta oamenilor, asta cere o explicație, și de asta facem un videoclip.

Nouă ne place ideea că dacă expresia “Iubire e iubire” e atât de scurtă și rapidă, ar trebui să avem un răspuns rapid. Nu e așa ușor să avem un răspuns rapid, o lume întreagă vine împreună cu asta. Dar realitatea e că oamenii se îndreaptă spre distrugerea lor, iar ca noi să îi susținem să meargă spre acea distrugere nu e iubire adevărată.

Acum, încă un lucru de menționat despre asta: sunt mulți care au devenit parte din această mișcare, despre care eu cred că sunt bine intenționați, ei nu înțeleg ce e dragostea adevărată, nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu au o viziune adecvată asupra lumii și, prin urmare, cel puțin încearcă să aducă oamenilor acceptare și bucurie în viețile lor, fără să-și dea seama că îi conduc spre distrugere. Pentru asta eu cred că trebuie să avem o inimă moale, cred că trebuie să avem ceva înțelegere, nu înseamnă că nu-i corectăm, ci că trebuie să-i corectăm cu multă blândețe și dragoste. În același timp sunt și aceia care susțin mișcarea în mod agresiv, care știu că împing împotriva voii lui Dumnezeu, sunt cei care sărbătoresc faptul că acest lucru este păcătos.

De fapt, regret să spun că parada mândriei și festivalul sunt doar la un bloc sau două distanță de parohia unde slujesc și anul acesta trecând pe lângă, am văzut un bărbat purtând o cămașă pe care practic scria, cu alte cuvinte pe care nu le pot repeta, dar practic spunea: “Treziți-vă, cu toții, e timpul să păcătuim!” Aceasta e o afirmație extrem de tristă. Și sunt și aceia care au îmbrățișat faptul că aceasta este o ideologie demonică, este absolut născută în fundul iadului. Și trebuie să putem spune asta, ferm, dar cu dragoste, pe cât posibil. Deci există și aceia cărora ne opunem cu fervoare și cu înfocare și cu zel, și, din nou, un zel corespunzător, bazat pe adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu, pe iubirea și smerenia adevărată, dar majoritatea oamenilor sunt într-adevăr târâți în asta pentru că au fost înșelați în această falsă, distrusă, distorsionată definiție a cuvântului iubire și ei nu recunosc că nu e în concordanță cu iubirea adevărată, care vine doar de la Dumnezeu.

Trebuie să subliniem că iubirea adevărată și, în primul rând, înainte de orice, trebuie să devenim exemple ale acelei iubiri adevărate, trebuie să fim exemple pentru cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu că există o cale mai bună, că există o cale mai plină de bucurie, mai pașnică, mai împlinită, care ne face întregi, nu sparți cum ne face păcatul și așa cum face această mișcare nefericită. Deci hai să ne rugăm pentru cei care au fost înșelați de acest lucru și să devenim în primul rând exemple ale adevăratei iubiri a lui Dumnezeu în viața altora și să fim gata să răspundem la acest slogan distorsionat: “Iubirea e iubire” și să fim capabili să exprimăm cât putem de bine ceea ce este de fapt iubirea adevărată.

În cuvintele marelui stareț al României, Cuv. Cleopa Ilie de la Sihăstria: “Mânca-v-ar Raiul!” Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!