Sfânta Casiana Imnografa …și celebrul ei imn

Ascultați un scurt și frumos cuvânt despre una dintre cele mai delicate compozitoare din istoria imperiului bizantin: Sfânta Casiana Imnografa, aleasa împăratului bizantin Teofil. După clip vă prezentăm cel mai celebru imn al ei care se cântă în Săptămâna Mare, imn în care Sfânta Casiana se prezintă pe sine-și drept femeia păcătoasă care a uns cu mir picioarele Domnului și le-a șters cu părul ei.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Istoria omenirii a fost multă vreme pusă pe muzică, iar Biserica este plină de imnuri puternice și frumoase care ne amintesc de Iisus Hristos. Astăzi, vă vom prezenta pe unul dintre cei mai iubiți imnografi ai noștri, Sfânta Casiana.

Casia sau Casiana este una dintre cele mai vechi compozitoare femei cunoscute în istorie. Ea era o femeie creștină profund devotată, care l-a iubit pe Dumnezeu și care a lăsat o moștenire frumoasă Bisericii. Ea este cea mai veche femeie compozitor al cărei nume îl știm și a cărei muzică ne-a rămas. Aproximativ 25 de imnuri ale lui Casiana se cântată încă în Biserică, deși ar putea fi mai multe care încă nu i-au fost atribuite. Cel mai faimos imn al ei e cântat anual în Biserica Ortodoxă într-una dintre cele mai sfinte zile ale anului, în Marțea Mare și Sfântă din Săptămâna Mare, care este săptămâna care precedă Vinerea Mare și Ziua Învierii, ziua Sfintelor Paști.

Ea provenea dintr-o familie foarte înstărită din Constantinopolul secolului al IX-lea, și de la o vârstă fragedă înțelepciunea și cunoștințele ei au strălucit și au impresionat cu adevărat oameni cu educație înaltă. Când era încă adolescentă, unele dintre scrierile ei au atras atenția unuia dintre cei mai mari sfinți ai epocii, un sfânt pe nume Teodor (Studitul). Scrierea imnurilor este o profesie foarte dificilă, deoarece implică combinarea teologiei profunde cu priceperea muzicală, iar Teodor a fost șocat că o femeie atât de tânără putea face asta.

Teodor și Casiana au rămas prieteni apropiați până la moartea lui Teodor. El i-a scris odată o scrisoare în care îi spunea că frumusețea spiritualității ei depășește cu mult chiar și frumusețea aspectului ei fizic. Și Sf. Teodor nu era superficial, cu complimente drăguțe, Casiana era vestită pentru frumusețe. Se vorbea despre ea în tot orașul Constantinopol și fiecare familie bogată dorea ca ea să se căsătorească cu unul dintre fiii lor. Ea a fost chiar înscrisă în echivalentul din acea epocă pentru concursul Miss Univers. Marele premiu era căsătoria cu tânărul împărat și deci a deveni împărăteasa întregului Imperiu.

Acea înscriere a fost ideea părinților ei și ea nu a fost foarte încântată de asta. Cu toate acestea, tânărul împărat Teofil a fost șocat că o femeie atât de frumoasă se afla acolo în fața lui. Dar a făcut o greșeală teribilă și a insultat femeile și chiar nu trebuia să facă asta. Teofil a spus gânditor: „Totuși, printr-o femeie au venit cele mai rele lucruri”. El se dădea un pic teolog, făcând referire la Eva care a adus păcatul în lume. Iar Casiana a răspuns instantaneu: „Și tot printr-o femeie au venit și cele mai bune lucruri”, referindu-se, bineînțeles, la Maica Domnului, cea care l-a născut pe Isus Hristos. Acest mic schimb de cuvinte chiar l-a stânjenit pe Teofil. Fusese întrecut teologic de o femeie la un concurs de frumusețe. Nu știm sigur dacă el a eliminat-o pe Casiana din concurs sau dacă ea a decis că de fapt nu vroia să se afle acolo și a plecat. Ceea ce știm este că el nu a mai considerat-o ca o opțiune și, în schimb, a ales o altă frumusețe celebră a Constantinopolului, o femeie pe nume Teodora.

Înainte de a trece mai departe de la împăratul Teofil, este interesant de observat că ambele femei de care a fost atras, Teodora și Casia, sunt ambele amintite în Biserică ca sfinte, în timp ce Teofil este amintit ca eretic. El pare să fi fost atras de genul potrivit de femeie, dar nu le-a ascultat. Pentru că soția sa, Sfânta Teodora, ca și Sfânta Casiana, a devenit o faimoasă apărătoare a iconografiei și a reușit să readucă icoanele în Biserică după controversele iconoclaste. Așadar, Teofil avea oameni care l-ar fi putut ajuta cu adevărat, dacă ar fi fost atent.

Între timp, Casiana a lăsat în urmă lumea Constantinopolului și lumea superficială a familiilor nobiliare și s-a dus la o mănăstire. Acolo, în mănăstire, și-a continuat scrisul și imnografia, precum și susținerea adevărului într-o epocă foarte grea. Deși nu știm întreaga amploare a ceea ce a făcut ea în lupta cu iconoclasmul, avem referiri la suferința ei pentru susținerea iconografiei. Se știe că vechiul ei prieten, Teodor, i-a scris pentru a-i mulțumi pentru protejarea iconodulilor, apărătorii iconografiei. În afară de imnurile ei, mai avem și alte scrieri ale Casianei cunoscute ca „versete gnomice”. Acestea sunt scurte enunțuri de un rând, amintind de modul în care este construită Cartea Pildelor și a fost un stil de scriere care i-a fost predat de Sfântul Teodor.

Tradiția spune că mulți ani mai târziu, pe când era stareță la mănăstire, împăratul Teofil a vrut să o vadă pentru ultima oară. S-a îndreptat spre mănăstire, dar ea auzise deja că el vine și, când a ajuns, a constatat că ea nu era de găsit nicăieri. Ea plecase să se ascundă și a rămas ascunsă până după ce împăratul a plecat de la mănăstire. Se spune că el s-a dus în chilia ei să o aștepte să apară și acolo a văzut unul dintre imnurile la care lucra. În timp ce citea ce scrisese ea, s-a gândit să adauge și el un vers. Se spune că l-ar fi scris, iar când Casia s-a întors în sfârșit în camera ei și a văzut ce a adăugat el, i-a plăcut și l-a păstrat în imn. Teofil a plecat și nu a mai văzut-o pe Casia niciodată.

Imnul pe care ea îl scria și la care a adăugat și el e cel mai cunoscut imn asociat Casianei. Imnul este scris din perspectiva femeii păcătoase fără nume din Evanghelii, cea cu vasul de alabastru, care vine să spele picioarele lui Iisus Hristos (cu lacrimile ei) și să i le șteargă cu părul ei. Acest imn, adesea cunoscut sub numele de „Cântarea Sfintei Casiana”, e citit în fiecare an în Săptămâna Mare. Este sobru și este mișcător și este incredibil de puternic. „Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simțind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiță și tânguindu-se a adus Ție mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este înfierbântarea desfrâului, și întunecată și fără de lună pofta păcatului. Primește izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoți cu norii apă din mare; pleacă-te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare și să le șterg pe ele iarăși cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva, în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulțimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.”

Mulțumesc foarte mult că ai urmărit episodul nostru despre Sf. Casiana. Am iubit-o mereu ca pe o sfântă și a fost o plăcere să îți vorbesc despre ea.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!