Icoana izvorâtoare de mir din Hawaii

Urmăriți un documentar artistic despre o minune din zilele noastre: o icoană izvorâtoare de mir din Hawaii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Icoana izvorâtoare de mir din Hawaii

Părintele Efrem din Grecia mi-a spus că icoanele sunt ferestre către rai. El a spus: ”Ceea ce este interesant e că această fereastră a fost lăsată deschisă.” A spus: ”Alte icoane în jur, cred că s-ar putea să începă să izvorască mir.” și din acel moment au fost 10 sau 12 care au izvorât mir. Este una în orașul Tally, una în Taylor, Pennsylvania, sunt câteva în Canada, două în California și câteva în Rusia și Georgia, una în România. Așa că este foarte interesant.

 – A mers în spate și în sus.

– O Doamne. Așa este!

Cum a început? Vara. Acum peste 3 luni, cândva în mai, iunie sau iulie 2007, soția mea și cu mine am observat o mireasmă de parfum de trandafir în zona din jurul colțului nostru cu icoane din capela noastră de acasă. 2007 d.Hr. Ceva ne-a făcut să ne uităm la icoana cu Hristos pe cruce, situată în spatele relicvarului familiei. Am observat o mică picătură de lichid în jurul rănii laterale a imaginii lui Hristos, unde soldatul i-a străpuns coasta cu o lance. Lichidul mirosea foarte dulce, ca mirul. Nu am spus nimănui despre acest lucru și am continuat să urmărim icoana pentru orice schimbare sau orice posibilă continuare a izvorârii [de mir]. În cele din urmă picătura de mir s-a uscat și după un timp am uitat de [întâmplare].

Acum, [să vorbim] despre cele mai recente evoluții.

Toamna. HAWAII, SUA. În ultima săptămână din septembrie am început să simt un miros incredibil de puternic de mir la mine acasă, în mașina mea, chiar și la muncă. Nu putem să-mi explic. Era doar în mintea mea? Am întrebat-o pe soția mea și ea a spus că ea nu a simțit niciun miros. Așa că am vorbit cu mai multe persoane care ne-au vizitat acasă și ei au spus, de asemenea, că nu au mirosit nimic. Unul dintre acești oameni era nașa noastră sârbă ortodoxă de căsătorie. Nici ea nu mirosise nimic. Acum eram convins că totul a fost în imaginația mea. Asta se întâmpla pe 27 septembrie, de sărbătoarea Înălțării Sf. Cruci.

Apoi, în prima săptămână din octombrie, soția mea și cu mine am fost extrem de bolnavi și am ratat Vecernia din acea seară, dar noi nu ratasem multe slujbe, așa că am reținut data, 6 octombrie, praznicul zămislirii Sf. Ioan Botezătorul (pe stil vechi). În jurul orei 22:30, în acea noapte, lucram în biroul meu care, de asemenea, reprezintă și capela noastră de acasă, locul unde se află colțul cu icoane. Pisoiul meu a intrat în birou și a început să se învârtească în jur ca și cum ar fi mirosit ceva, deși eu însumi nu simțeam niciun miros. El a continuat să meargă spre zona în care familia noastră ține relicvariul. Mi s-a părut ciudat, deoarece nu se apropia niciodată de relicvariu. Inexplicabil, ceva întotdeauna l-a oprit și el este o pisică băgăcioasă. Dar de data asta stătea pe picioarele din spate și adulmeca în jur, presupun că pentru a-și da seama ce era ceea ce mirosea, deși eu încă nu simțeam nici un miros.

Am mers să-l ridic și atunci am observat mirosul. Era puternic, chiar copleșitor. Niciodată în viața mea nu mai mirosisem ceva de genul. Nu-mi puteam explica de ce nu simțisem mirosul înainte. Era ca și cum o mie de trandafiri ar fi căzut în cameră. Mi-am făcut cruce și m-am protejat cu rugăciunea lui Iisus. Am pus pisica jos și am început să mă uit la icoane. Recunosc că îmi era teamă. Până când, în cele din urmă, am ajuns la Cruce și am observat că stropul de mir de lângă rana laterală a lui Hristos era încă uscat. Pentru o fracțiune de secundă mi-am recăpătat calmul, chiar dacă mirosul de trandafiri devenea din ce în ce mai puternic.

Apoi m-am uitat în jos și mâna mea era udă. Era mir. Cum ajunsese acolo? Icoana era uscată… Sau nu? Am observat apoi că genunchiul stâng al imaginii Domnului nostru forma o mărgea de mir chiar în fața ochilor mei. Am strigat la soția mea și ea a venit alergând și când am întrebat-o dacă a vărsat ceva pe icoane, ea a spus că nu, că nu s-a apropiat de ele. I-am arătat icoana și a fost șocată. În biroul meu am două rafturi de cărți. În partea de sus a acestora sunt icoane, avem multe multe icoane, poate prea multe icoane. Am stat pe vârfuri pentru a ajunge la una dintre icoanele de deasupra rafturilor de cărți și soția mea a făcut la fel.

În cele din urmă, am apucat icoana [Maicii Domnului] din Iviron, primită de mine de la părintele Anatol. Era complet udă și apoi mirosul a devenit și mai puternic. Chiar și soția mea îl putea mirosi. Pentru cei care nu o cunosc pe soția mea, are simțul mirosului foarte limitat. Poate simți doar mirosuri de citrice. Ne era frică și ne-am întrebat unul pe celălalt dacă am curățat sau uns icoanele recent și amândoi am spus nu. “Atunci, ce se întâmplă?”, am întrebat. Am pus icoanele înapoi unde erau. Am făcut câteva poze cu camera noastră digitală, apoi am făcut un acatist către Maica Domnului în cinstea icoanei ei Iviron și am mers la somn. Sau cel puțin am încercat.

A doua zi, duminică, 7 octombrie, după multe dezbateri am lăsat icoanele acasă și am mers la Biserică. După Sf. Liturghie am vorbit cu nașa noastră care ne-a spus să vorbim cu preotul imediat. I-am spus părintelui Anatol ce s-a întâmplat și el a ascultat cu răbdare, apoi a spus: ”Aduceți icoanele la Biserică.” Am aranjat apoi cu preotul să aducem icoanele la Biserică miercurea următoare, pe 10 octombrie, și până în acea miercuri, icoanele au continuat să izvorască [mir]. Am colectat mirul pe vată și, în fața lor, am spus rugăciuni pentru sora mea care era bolnavă și pentru alte câteva persoane. A doua zi, sora mea l-a sunat pe tatăl meu să-i spună că doctorul ei nu își poate explica, dar pancreasul ei, care încetase complet funcționarea, a revenit la starea sa normală și diabetul ei era sub control. Abia am putut aștepta până miercuri.

În acea zi de miercuri, 10 octombrie, am adus icoanele la Biserică și le-am așezat pe două iconostase în centrul Bisericii. Părintele Anatol le-a inspectat și le-a șters cu vată și a început săvârșirea slujbei Imnului acatist al icoanei de la Iviron. După slujbă, icoanele au fost șterse din nou, izvorâseră puțin mir în timpul slujbei. Părintele Anatol ne-au confirmat apoi că izvorăște, cu siguranță, mir, și că este un mir foarte pur. Ne-a cerut să lăsăm icoanele în Biserică pentru moment. Nimeni nu știa despre icoane. Erau în siguranță acolo.

Sâmbăta următoare, pe 13 octombrie, s-a întâmplat să fie ziua de curățenie în Biserică. Pregăteam Biserica pentru sărbătorile următoare, cum ar fi hramul parohiei Crăciunul, vizita episcopului sârb, etc. Și în timp ce curățam Biserica, nu ne-am putut lua ochii de la cele două icoane izvorâtoare de mir. Icoana Maicii Domnului parea să miroase mai mult a trandafiri decât cealaltă icoană. Crucea avea un miros mai picant, nu pot explica exact. Nu mulți oameni puteau aștepta Vecernia în acea seară. Nașa noastră mi-a spus mai târziu că ea este Toma necredinciosul și că nu i-a venit să creadă până ce nu a văzut cu ochii ei. Cu totul de înțeles. Nu și-a dat seama că icoanele chiar izvorau mir în timp ce făceam curat, pentru că nu izvorau continuu. Ea s-a închinat crucii și a sărutat picioarele Domnului nostru și a primit o porție bună de mir în gură, ca Apostolul necredincios, care și-a pus degetele în [rănile] mâinilor și coastei lui Hristos. Ea și-a pus gura chiar pe mir, unde nu ar fi trebuit să fie mir. Nu m-am putut abține să nu râd.

A doua zi, duminică, 14 octombrie, era Sărbătoarea Sf. Acoperământ al Maicii Domnului și părintele Anatol a arătat icoanele oamenilor. Icoanele au izvorât mir destul de puternic. A fost destul mir pentru toată lumea și au continuat să curgă de atunci. Mulți au venit să le vadă: ruși, greci, sârbi, romano-catolici, protestanți. Toți cei care se apropiau de icoane simțeau harul lui Dumnezeu. Au fost zile în care icoanele au fost complet uscate, în timp ce în alte zile erau acoperite în mir. – Uită-te la asta. Este complet plin. Dar, fie că izvorăsc sau nu, continuu emană un miros extrem de puternic de trandafiri. Este cu adevărat o minune. Uneori mă întreb dacă e un avertisment.

Acum că mă uit în urmă, se pare că revelația a fost tema centrală. Am povestit despre mirosul parfumat nașei noastre de Praznicul Înălțării Sf. Crucii. Am găsit icoane izvorând mir și am dezvăluit asta preotului nostru la Praznicul Zămislirii Sf. Ioan Botezătorul. El a fost cel care L-a descoperit pe Hristos lumii. Preotul nostru a arătat icoanele izvorâtoare de mir din Biserică în ziua sărbătorii Sf. Acoperământ al Maicii Domnului. Acestea nu pot fi coincidențe. Parohia noastră este închinată icoanei originale izvorâtoare de mir a Maicii Domnului din Iviron, icoană care nu a călătorit niciodată în Hawaii. Fratele José a vrut să vină aici, dar nu a reușit niciodată.

Trebuie să vă mărturisesc că uneori simt că micii noștri frați ortodocși de pe continent au uitat mica noastră parohie, mica noastră comunitate. Trăind aici în mijlocul Oceanul Pacific, ne-am luptat să supraviețuim ca parohie ortodoxă, am luptat să ne plătim facturile, să plătim chiria. Uneori mă întreb: A uitat Domnul de noi? Trebuie să ne luptăm mereu? Am făcut ceva greșit? Te-am supărat, Doamne? Chiar și dacă colegii noștri clerici, credincioși noștri ortodocși ne-au uitat sau nu, un lucru este clar: Preasfânta Maică a lui Dumnezeu nu ne-a uitat. Ea nu ne-a abandonat și nu ne va abandona.

Prin aceste icoane am acum speranța că există o lumină la capătul tunelului. Dacă suntem sau nu binecuvântați să avem o biserică a noastră, chiar nu contează. Dumnezeu ne-a arătat că El nu ne-a uitat și asta e tot ce ne trebuie. Dumnezeu ne spune că El este real. Îndrăznim să ignorăm această Revelație? Îndrăznim să întoarcem spatele acestei mari minuni? Îndrăznim să uităm de Hristos? Dumnezeu să ne ierte dacă o facem! De la această descoperire, icoana Maicii Domnului din Iviron a călătorit prin lume cu [cel devenit] preotul Nectarie, ca și gardian al ei.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!