Postul Maicii Domnului – p. Pimen Vlad

Urmăriți un nou material în care părintele Pimen Vlad ne vorbește despre Postul Maicii Domnului despre viața Maicii Domnului precum și despre alte probleme contemporane pe care acest subiect ni le aduc în minte.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Postul Maicii Domnului, un post un pic mai aspru

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Am căutat un loc liniștit, tot aici, în România, și zic să vă mai spun câteva lucruri ca să nu vă las nici săptămâna asta fără câteva cuvinte. Cât mai pot, vă mai spun câte ceva, așa din mila lui Dumnezeu și a Maicii Domnului.

Da, dragilor! Vedeți că am intrat în postul Maicii Domnului. Postul Maicii Domnului vedem că-i un pic mai aspru. Îi asemănător cu postul Paștelui. Postul Crăciunului și postul Sfinților Apostoli sunt mai ușoare, mai cu dezlegări. Postul Maicii Domnului e un pic mai aspru, să zicem așa. Depinde fiecare cum poate să-l țină. La noi se ține fără ulei, doar sâmbăta și duminica se mănâncă cu ulei, iar restul… cum putem fiecare, după posibilități, după sănătate. Dar cam așa-i la noi în mănăstiri.

Postul Maicii Domnului sau, se mai spune, Adormirii Maicii Domnului sau a Mutării Maicii Domnului. Că vedem, Maica Domnului, după ce-o petrecut viața ei pe pământ, după toate care o trecut, toate suferințele la pătimirile Mântuitorului, la Răstignire, după care a venit bucuria Învierii și după aceea Înălțarea și mai departe, o rămas cu nădejdea că în curând se va duce și ea acolo, la Fiul ei, în Slavă, cum se spune. Și atunci ea n-o stat nepăsătoare, știm că Mântuitorul o încredințat-o Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, chiar acolo, când era pe Cruce a spus: „Fiule, iată mama ta, femeie, iată fiul tău!” O fost singura dată când o numit-o ”femeie”. O încredințat-o, adică ca și cum i-ar fi zis: „Uite, de acuma ești mama Apostolului Ioan!” și lui Ioan i-o spus: „Uite, îi mama ta!”

Maica Domnului este înștiințată de plecare. Procesiunea până la Ghetsimani

Și atunci, Maica Domnului o făcut și ea misiunea ei pe pământ, n-o stat degeaba. O făcut misiune împreună cu Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, care tot timpul a fost alături de ea, o luat-o cu el pe unde s-o dus. Și, la un moment dat, i-o venit Maicii Domnului timpul să plece și o fost înștiințată de Mântuitorul, care i-a spus că pleacă. Atunci i-o anunțat pe toți că pleacă. A fost o pregătire, putem spune, de rămas bun, ca și cum ar fi plecat într-o călătorie. Gândiți-vă, i-o anunțat pe toți, s-o adunat, s-o pregătit un pat frumos, curat, S-o așezat Maica Domnului pe el, și-o luat rămas bun de la toți. Doar Sfântul Apostol Toma nu era acolo. Așa o îngăduit, că și la început, când s-o arătat Mântuitorul, doar el nu era.

Ca după aceea, să se încredințeze prin atingerea coastei Mântuitorului, și cu ochii lui să vadă rănile. Așa și aici o îngăduit. Așa o îngăduit bunul Dumnezeu ca să ne încredințăm mai mult. Și a venit timpul, și-au luat rămas bun cu lacrimi. Vă dați seama, o iubeau mult pe Maica Domnului. Și Maica Domnului îi iubea pe toți, avea grijă de toți. O închis ochii și o plecat. O luat-o și-o adus-o până la mormântul ei, la Ghetsimani. De la Sion, de acolo, de unde era casa Sfântului Ioan, Maica Domnului a fost dusă într-o procesiune pe un car.

Și când au văzut evreii, la timpul acela, cu câtă cinste o duceau pe Maica Domnului, ei care au încercat atâta timp să ascundă Învierea Mântuitorului, minunile care se făceau de Sfinții Apostoli, acuma, când au văzut-o și pe Maica Domnului că-i dusă cu atâta cinste, un evreu mai răutăcios, s-o repezit direct la carul care o ducea pe Maica Domnului, să o împingă. Vă dați seama până unde era răutatea? Un om care o plecat din lumea asta… nu era lăsat în pace nici atunci. Pentru ce? Din răutate, răutate multă, ură. Nu se explica, Maica Domnului n-o făcut decât bine, dar vedeți….

Minunea de pe drumul spre mormânt

Dar Dumnezeu nu doarme. În momentul în care și-o atins mâinile de car, Arhanghelii Mihail și Gavril erau acolo, și i-au tăiat mâinile direct cu sabia și i-or rămas mâinile atârnate de car și el o început să țipe. O căzut în genunchi, vă dați seama ce durere și înfricoșare! Toți au văzut cum mâinile i-au fost tăiate de o mână nevăzută. Și s-o căit, cum se zice, de nevoie, de durere și o cerut iertare când o văzut ce o pătimit. Atunci, Sfinților Apostoli le-o fost milă de el și ce-au făcut? L-or luat și l-or adus acolo, la mâinile lui, și a atins locul mâinilor care erau tăiate și s-or lipit la loc și au devenit vii iar. Și de atunci, acesta s-o căit cu adevărat și a crezut în Hristos. O propovăduit după aceea minunea asta și mai departe pe Hristos. Așa o rânduit Dumnezeu ca să se întoarcă și el la Hristos.

După aia, au dus-o la mormânt, au pus-o în mormânt, mormântul pe care îl vedem și astăzi acolo, la Ghetsimani. Se coboară niște trepte și se ajunge la mormântul Maicii Domnului. După ce o făcut toate cele necesare s-au retras toți. Toți apostolii erau împrăștiați prin lume și așa o rânduit Dumnezeu, ca ei să fie atunci pe Norii Cerului. Vă dați seama, câte un nor îi lua și-i aducea acolo. I-o adus să-și ia rămas bun de la Maica Domnului și să participe la îngroparea ei.

Sfântul Apostol Toma ajunge după 3 zile, iar mormântul era gol

Sfântul Apostolul Toma adus de un nor a ajuns după trei zile, cu întârziere, tot pentru încredințare. Și când s-o apropiat, a văzut-o pe Maica Domnului în văzduh cum se ducea la Cer. Și atunci el o strigat: „Maica Domnului!” iar Maica Domnului i-a aruncat omoforul Sfântului Apostol Toma. Atunci a zis: „Vreau să văd mormântul, vreau să deschideți mormântul ca să o văd.” Voia să se și încredințeze că el a văzut-o ridicându-se la Cer. Și când au deschis mormântul, mormântul era gol.

Deci Maica Domnului a trecut prin moarte, dar trupul Ei n-o fost supus stricăciunii pentru că L-o născut pe Dumnezeu, n-avea cum. Și atunci, Dumnezeu o luat și trupul la Cer. Ați înțeles? S-a făcut trup duhovnicesc că și Mântuitorul după Înviere și Maica Domnului s-o dus cu tot cu trup la Cer. De asta a fost încredințarea Sfântului Apostol Toma, s-o vadă când era dusă la Cer și după aceea să vadă mormântul gol.

Cu un mic efort, putem ține postul Maicii Domnului 

Vedeți ce Mamă minunată avem? Maica Domnului, Mama noastră, a tuturor, Dragostea noastră care niciodată nu scade, niciodată nu ne părăsește, nu ne minte, întotdeauna e alături de noi, ne ajută, ne mângâie, ne acoperă și mijlocește la Dumnezeu pentru noi. Asta-i Maica Domnului, dragii mei. Ați înțeles? De-asta diavolul nu-i suportă pe creștinii care o cinstesc pe Maica Domnului. Sau acuma, că-i postul Maicii Domnului, le dă diferite motive, o mie și una, ca să nu ție postul Maicii Domnului, să nu primească folos. Nu-i mare lucru, sunt atâtea mâncăruri de post, oricine poate să-l ție. Nu-i asta o problemă, doar un pic de voință.

Și bineînțeles, să ne spovedim, să ne împărtășim, dacă ne îngăduie duhovnicul, depinde de fiecare. Dar să ne spovedim că-i mare lucru să ne curățăm, îi mare dar de la Dumnezeu, pe care ni l-o dat, să ne putem spovedi la preoți, să ne dezlege și să șteargă toate păcatele. Ați înțeles, dragilor? Să nu lăsăm asta, cât putem de des, pentru că suntem oameni. Cădem, ne ridicăm, cădem, ne ridicăm. Dar ca să putem lupta mai mult, e nevoie să ne spovedim, să ni se ia greutatea de pe umăr și să putem birui, să putem renunța la anumite patimi, să putem să le biruim, că altfel îi greu. Singuri nu putem. Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. El ne-a pus la dispoziție mijloacele astea pe care le avem. Ne spovedim, când ne îngăduie duhovnicul, ne împărtășim, participăm la Sfânta Liturghie, cerem ajutor lui Dumnezeu și Maicii Domnului și mergem înainte, cu curaj.

Se duce o luptă împotriva lui Hristos de 2000 de ani

Ați înțeles, dragilor? Se vede în lumea asta, mă uitam și eu, câtă luptă se duce împotriva lui Hristos de 2000 de ani, gândiți-vă. Luptă și iar luptă, pe toate căile. Să acoperi Învierea, după aceea, creștinii chinuiți, omorâți cu miile, cu milioanele… permanent. Acuma îs mai diplomați, să zicem, nu mai e prigoana aia directă să te strângă de gât, dar încearcă să-și bată joc, să ia în râs toate astea.

Și ne uităm acuma, chiar mă uitam și eu zic: „Bravo, măi!” Jocurile Olimpice, da? Din Franța. Jocurile Olimpice sunt un lucru care e adunat din atâtea țări, fiecare venea cu ce avea el mai bun în domeniul sportului. Este ceva care dintotdeauna a existat. Și acolo ar fi trebuit să fie ceva frumos, adică vine fiecare, își reprezintă țara, să fie ceva curat, să fie și o deschidere frumoasă acolo, care să-i încurajeze, să-i impulsioneze la ceea ce fac ei. Adică să n-aibă treabă nici cu religia, nici cu politica, nici cu nimic, să aibă treabă cu sportul, atât. Dar unde s-a ajuns? Ca să vedeți, lucruri pregătite cu premeditare, nu o fost peste noapte, că jocurile astea se pregătesc ani de zile, gândite bine de diavol, de oamenii lui, prin mai marii aia care controlează situația asta.

Ce-o zis? Să găsim ceva prin care să ne batem joc de Hristos, de creștinism, de tot ce-i sfânt, da? Și ce-o făcut? Ca să vedem unde o ajuns decăderea omenească. O încercat să interpreteze Cina cea de Taină! Cine? Anormalii lumii, cei întorși pe dos, care au, cum se zice, formațiunea asta pentru care o coborât Dumnezeu foc din Cer în Sodoma și în Gomora. Ăștia au fost puși în față. Femei, bărbați de-ăștia operați, făcuți tot felul, care nu mai știi ce-i cu ei, nici nu știu dacă mai au creier… Deci au fost puși acolo să își bată joc. Și urmăream așa, în timp, niciodată nu s-au făcut scene să-și bată joc de celelalte religii. Sunt atâtea religii în lumea asta, la musulmani, la chinezi, la indieni, diferite religii, niciodată nu s-a întâmplat așa ceva.

Diavolul a fost întotdeauna deranjat de Creștinism

Totdeauna, ce i-o deranjat o fost Hristos, creștinismul, asta i-o deranjat. Și întotdeauna, dacă nu-o putut să lupte față către față, că diavolul nu poate – Hristos doar cu suflarea lui îl arde și îl biruiește, deci știe că nu poate – și atunci diavolul se folosește de oamenii ăștia slabi, de oamenii pătimași, de oamenii ăștia prinși în toată murdăria lumii, ca să încerce să murdărească și să batjocorească lucrurile sfinte. Niciodată n-o să reușească. Lucrurile sfinte rămân sfinte, ați înțeles? Nu fac altceva decât să îți arate slăbiciunea lor, neputința lor, starea lor morală, pentru că asta înseamnă și o decădere morală, o dăm de partea duhovnicească, ca oameni, așa.

Deci tu, când te cobori mai jos decât animalele, nu mai poți să te numești om, pentru că starea ta este la nivelul acela, demonic. Aici mă refer nu doar la aceia care au fost puși în față, să facă asta, ci și la toți ceilalți, care au fost în spate și au pregătit lucrurile astea, pentru că n-a fost numai scena asta, au fost altele prin care s-au înscenat diferite lucruri. Lucruri de-o decădere morală, lucruri care nu transmit nimic bun. Cu ce curaj mai porneau tinerii ăștia să participe, după toată deschiderea asta murdară la toate nivelurile? Vă dați seama? Ce influență bună putea să aibă așa ceva? De asta au reacționat toți, din toată lumea, când au văzut asta. Chiar și cei care nu cred în Dumnezeu au reacționat.

S-au coborât la un nivel animalic, cei care au prezentat asta, adică la cel mai de jos nivel. Se vede clar, dacă s-a ajuns la nivelul ăsta, la ce stare se află lumea, pentru că acolo au participat majoritatea celor cu bani. Și nu doar atât, odată ce Franța a acceptat lucrul ăsta, este evidentă starea Franței. Mai poate ea să se numească țară creștină? Niciodată! S-o terminat, se vede nivelul ei. Deci vedem starea noastră, ca oameni, la ce nivel s-a ajuns. Atunci, mai așteptăm ca Dumnezeu să facă o minune în viața noastră? Să facă schimbări?

Să luptăm cu toții, cu armele lăsate de Hristos: rugăciune și post

Dragilor, cu părere de rău o spun: asta e situația, asta e starea noastră la nivel general! Da, dragilor. Ce-i de făcut? Uite noi, creștinii din toată lumea asta, trebuie să luptăm cu armele pe care ni le-a dat Hristos. Nu cu parul, nu cu aceeași murdărie cu care încearcă să ne murdărească ei, ci cu rugăciune, cu post. Spune undeva la Evanghelie că a venit un demonizat și l-au adus la apostoli, dar ei nu au putut să-l vindece și atunci Mântuitorul l-o vindecat. După aia L-au întrebat: ”Doamne, noi de ce n-am putut?”. El le-a răspuns: ”Acest fel de diavoli nu poate fi scos decât cu rugăciune și cu post.”

Ați înțeles? La fel și acum, toată starea de demonizare a lumii nu poate fi vindecată decât cu rugăciune și cu post. E o demonizare generală, doar că nu ne dăm seama, pentru că acuma nu se mai manifestă diavolul la fel ca înainte: când era unul demonizat, îl trântea pe jos. Acuma și-a luat alt nivel, altă stare, ca să nu mai priceapă oamenii, dar tot demonizare se cheamă când vezi un om la decăderea asta, că nu mai știe ce face, că se coboară la nivel de animale, așa cum am văzut în alte părți, că se declară că sunt animale. Asta e la un nivel de demonizare. E nevoie de rugăciune, post și multă dragoste. Ați înțeles?

Să nu judecăm, dar să ne rugăm mai mult, să fim mai buni între noi, să ne ajutăm mai mult, pentru că Hristos este dragoste. Se zice că atâta timp cât îl avem pe Hristos, avem și dragoste. Avem dragoste, îl avem pe Hristos. Asta nu o să dispară deodată. Se mai zice că miezul credinței noastre e dragostea și toate celelalte vin în jurul ei. E ca și cum ai spune că toate celelalte nevoințe sunt zerouri și dacă nu pui unitatea în față, care-i dragostea, nu au valoare. Ați înțeles? Ura, dezbinarea, nu sunt de la Dumnezeu pentru că spune clar: roada duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare și multe altele.

Să avem grijă cum plecăm

Ați înțeles? De asta să încercăm să fim mai buni, cu mai multă nădejde în Dumnezeu și în Maica Domnului. Să facem ce putem noi, alea puține: să ne spovedim, să ne împărtășim, să participăm la Sfânta Liturghie, să ajutăm pe unul, pe altul, cu ce putem, să avem sentimentul ăsta permanent de bunătate, de milă, de îngăduință față de ceilalți. Să fim mai buni și cu mai multă dragoste, că altfel trăim degeaba pe pământ, dragilor. Viața asta e scurtă și vedem că în fiecare zi, în jurul nostru pleacă oameni, pleacă mulți cunoscuți, prieteni și nu știm când e rândul nostru. Poate fi azi, poate fi mâine. Și cum plecăm? Care e situația noastră? Suntem împăcați cu Dumnezeu, împăcați cu cei din jur? Ce lăsăm în urma noastră?

Când pleacă un om, pe lângă cum îl privește Dumnezeu, vezi dacă sunt mulți oameni care îl regretă, mulți care varsă o lacrimă când vorbesc de el, mulți oameni care se uită la lucrurile pe care le-a făcut el și zic: ”Măi, uite, am și eu datorită lui ce da de mâncare la copii sau am și eu căsuța asta sau uite cât de mult m-a ajutat, uite cât m-a susținut, uite cum m-a ajutat!”. Adică să lase ceva, ca o aromă frumoasă, cum ar fi flori, în urma sa. Să nu zică lumea: ”Slavă lui Dumnezeu că am scăpat de el!”. Nu! 

Noi să nu căutăm lucrurile astea lumești, ci după plecarea noastră să rămână un gol în urmă. Chiar de n-am avut de-a face cu mulți oameni, dar să se simtă un gol: ”Uite, măi, omul acela umplea golul ăsta în viața cuiva, în societate se simte lipsa lui, a lucrurilor lui bune, a rugăciunilor lui, a tot ce făcea el!” Să încercăm, dragilor, să facem ceva bun în viața asta, pentru că pe toate le vom găsi dincolo. Altfel ne ducem cu traista goală și nu mai putem face nimic. Ați înțeles? Totul se încheie aici, pe pământ. Dincolo s-o terminat. Nu mai putem scoate sau adăuga nimic până la Judecata Finală. Ne mai pot ajuta prin rugăciuni, biserica, milosteniile de la rude, de la toți ceilalți, dar au o oarecare limită și acestea, pentru că important este ce am făcut noi în viață.

Conferința de la Vaslui

Da, dragilor? Cam asta am vrut să vă spun, nu mă lungesc prea mult, să fie câteva cuvinte, să nu ziceți că v-am uitat, chiar dacă sunt obosit, pe drumuri, dar cu mila Domnului… Așa, ca o idee: pe 15 august, pentru că tot e aproape, dacă-s bine cu sănătatea și cu toate, și dacă îngăduie Maica Domnului, fiindcă m-a rugat Multpreasfințitul Ignatie al Hușilor (pe care îl cunosc de mult timp, de când era preot) și a insistat mult să vin acolo la o conferință, la Casa de Cultură din Vaslui: din câte am înțeles, va fi pe 15 august seara, pentru cei din Vaslui și de prin zona aceea.

Da, dragilor? Și nu uitați de Maica Domnului, pentru că e Mama noastră, e Mama dragostei, Mama bunătății, rugați-vă la Ea, cereți-I ajutorul! Mai ales acum, că se apropie Praznicul Mutării Ei, să O cinstim cum trebuie, să ne ducem la biserică, să ne spovedim înainte.

Da, dragilor? Să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!