Întrebări și răspunsuri despre: rugăciune, deschiderea cărții, sfinți, mândrie…
1 septembrie 2024
Cele trei pietre – p. Iosia Trenham
2 septembrie 2024
Urmăriți un material antrenant în care sunt dezbătute problemele legate de adicții în relația noastră cu Dumnezeu și cu frumusețea Acestuia.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Alexandru Ionescu cu care am mai făcut podcast, se numește omul special, vă recomand să-l vedeți dacă nu l-ați văzut. Și în podcast-ul respectiv am vorbit despre activitatea pe care Alexandru o face, și printre altele, e vorba despre un centru de tratare a oricăror adicții. Cam asta este, nu?
Alexandru Ionescu: Asta ne dorim…
Părintele Teologos: Ei… Într-un mod oarecum paradoxal, o să-l întreb acuma: ce o să facă, ce o să facă, ce trebuie să facă un om, un tânăr astfel încât să nu ajungă la un centru de recuperare a adicților? Adică ce poate să facă omul astfel încât să se să se ferească de adicții?
Cum putem preveni adicțiile?
Alexandru Ionescu: Aș începe părinte, nu neapărat de la tânăr, ci de la familie, de la prieteni, de la profesori. Pentru că tânărul ajunge să facă aceste tâmpenii, nefăcute, provenind dintr-o familie, aparținând unui cerc de prieteni, unei găști. Și aici intervine familia, părinții de regulă, știu, sunt ocupați, lucrează, dar este copilul lor sau sunt copiii lor și, vorbim așa în termeni mai moderni, este o investiție, investești în copil, nu poți doar să mergi la serviciu și să aduci acasă hrana de zi cu zi, trebuie să ai grijă și de el.
E important să știi: cu cine umblă, ce de prieteni are, ce face. Evident nu să fii intruziv, nu să-l bați la cap, să-i faci un program, că e deranjant, dar comunicarea cu copilul este foarte importantă. Nu să-i spui: eu te-am făcut, eu te omor. Nu despre asta vorbim. Comunicarea de a fi și prieteni cu el. Ești tată, ești mamă evident, dar trebuie să ai o relație cu el de comunicare. Prin prietenie se rezolvă sau nu, se previne să ajungi la anumite situații. Prin această prietenie pe care eu o numesc prevenție.
Am mai spus și data trecută și o să spun mereu, toți avem nevoie de iubire și de afecțiune, de atenție. Și tu ca părinte trebuie să fii lângă copilul tău, cu problemele pe care le ai, pe care el nu le știe, dar trebuie să fii lângă el. Ajutându-l în acest mod să nu aibă de-a face cu persoane care, cu alți copii sau adolescenți care să-l tragă în aceste cercuri. Mulți dintre ei ajung să consume excesiv alcool, droguri, pornografie, jocuri de noroc pentru că acasă nu găsesc un prieten.
Părintele Teologos: Nu găsești dragoste.
Alexandru Ionescu: Nu găsesc dragoste. Apropo și de bullying. De aceea părinte trebuie să-și facă timp, trebuie! Părinții trebuie să-și facă timp să stea și cu ei. Chiar dacă nu au chef, nu au, sunt obosiți, dar trebuie să stea cu ei.
Părintele Teologos: Și mai ales să-l înțeleagă, adică să încerce să intre în sistemul lui de valori. Nu spun că neapărat trebuie să-l valideze acest sistem de valori, pentru că bineînțeles copiii nu au experiență de viață și copiii sunt în creștere. Dar neapărat trebuie să-l înțeleagă pe copilul lui: ce fac, de ce fac copiii anumite…
Părintele Teologos: Părinte, și părinții dumneavoastră au fost rebeli la rândul lor, și străbunicii noștri, fiecare în momentul lor istoric au făcut ceva ieșit din comun, și ai noștri fac același lucru. Și eu am doi copii, și eu am făcut trăsnăi. E firesc să te apleci, e firesc să cobori la nivelul lui.
Părintele Teologos: Să poți să-l înțelegi. Și trebuie să faci treaba asta.
Alexandru Ionescu: Dacă el nu vorbește cu tine o să vorbească cu altcineva. Dacă tu îl ignori se va duce la altcineva care dă atenție. Și acea atenție pe care o dă altcineva poate să fie distrugătoare. De aceea, ca să nu ajungi la un centru, este importantă, imperios necesară familia. Este fundamentală familia, profesorii de la școală! Pentru că un profesor cu înțelepciune simte elevul, simte copilul care are anumite probleme. Și poate să aibă o legătură cu el mai specială. Poate să stea cu el de vorbă altfel, poate după ore. Îl simte că are experiență de viață, e om matur. „Măi Gigel, vino încoace, hai să stăm puțin de vorbă.” Creează o legătură cu el de prietenie și simte, omul acela, copilul acela se descarcă pentru că asta are nevoie.
Nimeni nu vrea să fie alcoolist, să fie drogat, nimeni nu vrea să fie un om căzut. Ajungem acolo pentru că noi ceilalți suntem părtași la căderea lor, să știți.
Părintele Teologos: Evident.
Alexandru Ionescu: Noi suntem părtași la căderea lor, trebuie să avem grijă de ei, să nu se ajungă acolo.
Părintele Teologos: Să-i sprjinim.
Alexandru Ionescu: Să-i sprjinim. Dar trebuie să ne impunem, să avem grijă de ei. A fi indiferent e grav! Să fii prizonierul indiferenței este grav. O să dăm socoteală pentru indiferența noastră. „Asta e viața fiecăruia, să se descurce!” Greșit!
Părintele Teologos: Bineînțeles! Și iarăși cred că este o mare ispită și o mare greșeală, este aceea că spune deobicei bărbatul spune asta, dar nu numai bărbatul: „Eu aduc bani acasă și e destul.”Nu este destul absolut deloc. Adică nu este, nu ajunge să existe o anumită stabilitate financiară sau un anumit confort material. Nu, omul are nevoie, tânărul și omul în general are nevoie de mult mai mult, are nevoie de dragoste, are nevoie de atenție, are nevoie de timp.
Alexandru Ionescu: Sunt un autodidact și sunt un om care mă pregătesc. Și stau de vorbă cu oameni și le spun: „Învață-mă, pentru că nu știu.” M-a ajutat Dumnezeu să ajung aici, să spun: învață-mă. Și am stat de vorbă cu psihologi, cu psihoterapeuți, cu preoți, și majoritatea dintre ei au spus așa: copilul până pe la 12, 14 ani are nevoie de iubire, este burete, sugativă, absoarbe iubire. Dacă nu îi oferi iubire, atenție, joacă, gâdilat, acolo glume: „Hai să mergem…”, hai să faci activități cu el, îl pierzi. Pentru că acest gol al lipsei de iubire, de joacă, de atenție, după 14 ani nu îl mai poți umple cu toți banii din lume, poți să-i cumperi orice i-ai cumpăra.De aceea părinții care au afaceri încearcă să le cumpere copiilor mașină, tabletă, iaht, nu știu ce haine, ca să umple acea lipsă, acel gol,
Părintele Teologos: Să-l vadă fericit. Dar n-o să-l vadă niciodată fericit pentru că nu…
De ce au nevoie copiii
Alexandru Ionescu: Nu, el nu vrea… Adică știu asta și din cei apropiați. „Nu am nevoie de tableta ta, am nevoie de tine tată, am nevoie de tine mamă!” Și eu mai fac greșeala asta într-o măsură, evident mică, și mai îmi spune și mie femeia: „Alo ce faci? Dar copilul ăsta e doar al meu?” Și spun „Bă femeie, ai dreptate.” Hai tată să ieșim afară, ieșim cu bicicleta, ne jucăm, nu știu habar n-am. Stai în cadă cu el când face baie, te joci cu pistoale acolo în baie. Acestea sunt amintirile cu care el crește, e hrana și se hrănește cu asta, în afară de masa pe care părintele, cum spuneați dumneavoastră, tatăl pune pâinea pe masă, copilul se hrănește și cu joacă și cu dragoste, cu atenție. Are nevoie de tine măi omule, nu doar de bani, are nevoie de tine: mama, tata, fratele, sora, nașul, prietenii, profesorul!
Părintele Teologos: Și Biserica.
Alexandru Ionescu: Este fundamentală.
Părintele Teologos: Este fundamentală pentru că Biserica ne dă puterea să putem să iubim.
Alexandru Ionescu: Evident. Ei fiind inocenți, fiind mici, fiind curați, nu simt biserica cum o simțim noi.
Părintele Teologos: Așa este.
Alexandru Ionescu: Biserica e parte din ei, ei sunt Biserică. Noi începem să o conștientizăm, ei sunt acolo.
Părintele Teologos: Sunt acolo și simt foarte, foarte intens harul lui Dumnezeu, chiar dacă nu pot să exprime treaba asta, chiar dacă nu este pe plan conștient, chiar dacă nu-și dau seama de măreția acestui lucru, ei simt treaba asta și sunt…
Alexandru Ionescu: Bineînțeles! Absolut!
Părintele Teologos: …sunt foarte, foarte hrăniți cu asta.
Alexandru Ionescu: Câțiva ani să ne dedicăm lor, măcar primii 10 anișori să îi petrecem cu ei cât se poate de mult. Să nu stea lângă tine, tu stând pe tabletă sau la telefon și el făcându-și de lucru singur: „Hai fă și tu de lucru singur acolo…” Păi își face de lucru seara cu copilul o oră, 2, 7, dar se uită la tine. „Tu ce faci la telefon atâtea ore?” „Păi eu sunt ocupat, tu n-ai cum să înțelegi.” Evident că nu are cum să înțeleagă. Tocmai, că nu are cum să înțeleagă! Da, nu fi nărod, și sta cu nasul în toată… stai cu el!
Problemele tale ca adult fă-ți-le după ce se culcă El. Este o jertfă a ta. Asta-i jertfa, una dintre jertfe. După ce s-a culcat copilul, fă-ți problemele tale de serviciu ca să aduci pâinea aia pe masă.
Părintele Teologos: Sigur. Și uneori eu cred că oamenii exagerează, adică cred că se încarcă cu prea multe probleme, prea multe probleme și nu o să le mai rămână timp pentru persoană, pentru copii și pentru toți ceilalți.
Alexandru Ionescu: Eu spun așa: treimea mea în această lume în această viață este: Biserica, familia și asociația. Fiecare ne putem face o treime a noastră.
Părintele Teologos: Sigur.
Alexandru Ionescu: Familia este imperios… este fundamentală. Cu ei pleci din lume, te mântuiești cu ei, nu?
Părintele Teologos: Evident.
Alexandru Ionescu: Ce este mai de preț, Hristos care îți dă această familie? Trebuie să ai grijă de ea, ca mamă și ca tată.
Părintele Teologos: Da, și asta cred că este valabil pentru oricine, adică este vorba de Dumnezeu ca și realitate absolută personală duhovnicească, după care familia ca și comuniune de persoane, și în ultimă instanță este planul material care din păcate este…
Alexandru Ionescu: Ai nevoie de el, ai un trup și Hristos a luat trup. Ai nevoie și de hrană să pui pe masă. Bine, dar, revin: nu poți să cumperi dragostea, nu poți să cumperi afecțiune. Când vine copilul meu la mine și spune: „Tati ce dor mi-a fost de tine!” Și te ia în brațe, mă ia de picior că e mititel și mă ia de picior. Atuncea simt, în acea iubire… se uită la mine așa de jos în sus, e și puțin știrb are și ochelarii mai strâmbi, are o figură tare amuzantă, în acea iubire, în acea strângere cu toată puterea lui, este Hristos. Aia este iubire, aia e iubire, pe care nu ai cum să o cumperi și pe care nu avem cum să o recuperăm. Niciodată nu putem să recuperăm acea strângere a copilului tău. Nu ai cum să o recuperezi.
Părintele Teologos: Da, cred că un alt… deci primul motiv pentru care tinerii se îndreaptă către adicții este într-adevăr căutarea raiului, bineînțeles într-un loc greșit. Și acest Rai trebuie să existe în familie. Adică iubirea trebuie să existe în familie, siguranța trebuie să existe în familie, protecție trebuie să existe în familie, relație interpersonală…
Cât ne costă fericirea
Alexandru Ionescu: Părinte mă Iertați că vă întrerup. Tot ce este bun și frumos pe lumea asta e gratuit. Dumnezeu ne-a dat aceste trăiri care sunt gratuite. Iubirea este gratuită, bunătatea este gratuită, frumusețea este gra…, totul este gratuit.
Părintele Teologos: Trebuie doar să vrei și să renunți la patimile tale.
Alexandru Ionescu: Îi ceri să renunți la patimi și te ajută! Toată frumusețea și bunătatea este free, e moca, gratis! Ne bucurăm de ele în fiecare clipă.
Părintele Teologos: Numai să dormim!
Alexandru Ionescu: Să dorim asta. Și de aceea copiii ajung la aceste centre, ca să revenim. Și ne-am gândit să înființăm un centru, l-am și înființat, centrul Sfântul Ioan cel milostiv, în parteneriat cu doctori, cu medici, cu preoți, adică nu de capul meu. Eu sunt doar așa de… reprezentant, evident, dar eu nu mă bag peste munca dumnealor. Doar mi-au spus în ce constă și care sunt pașii și săptămâna viitoare și site-ul este gata: centrul Ioan cel milostiv.
Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu! Să ne dai linkul, să-mi trimiți linkul ca să…
Alexandru Ionescu: Vă trimit linkul…
Părintele Teologos: Ca să-l punem pe burtieră.
Alexandru Ionescu: Ne focalizăm să spunem în special pe copii de pe la 8 anișori, șapte, opt anișori până pe la 16 ani, care sunt dependenți de tehnologie. Sunt praf acești copii. Sunt copii inteligenți, sunt sclipitori, sunt extraordinari, dar au intrat în această vrie, această seducție a tehnologiei, a terminalelor.
Părintele Teologos: Așa este, a ecranelor.
Alexandru Ionescu: A ecranelor.
Părintele Teologos: Bun, nu crezi că dincolo de lipsa iubirii, de căutarea raiului, de lipsa iubirii în familie, există și o altă mare cauză? Care este dorința de explorare? „Hai să văd și eu cum e.”
Alexandru Ionescu: Părinte, este în firea noastră să cercetăm. Ce spune Hristos? „Cercetați scripturile!”
Părintele Teologos: Evident.
Alexandru Ionescu: Da? Nu spune: „Credeți și nu cercetați!” Că nu-i la noi, este în altă parte.
Părintele Teologos: În Coran este.
Alexandru Ionescu: Spune așa: „Cercetați, domnule scripturile, cunoașteți domnule, că de aia am făcut totul pentru voi! Cunoașteți, cercetați” Dar cercetezi împreună cu părintele. Eu vin cu… mai mult soția ce-i drept, dar vin și eu așa în oarecare măsură și spun „Tati hai să vedem, uite!” Și ne uităm la flori, la plante, la animale, cercetăm împreună, și spun…
Părintele Teologos: Este nevoie de ghidaj.
Alexandru Ionescu: E nevoie de ghidaj, că dacă-l lași pe el singur, dragul de el, nu știe ce să facă. Cum și noi, dacă Dumnezeu ne lasă singuri după mintea noastră, am ajuns, a ajuns omenirea unde a ajuns. Că și noi suntem copii înaintea lui Dumnezeu.
Părintele Teologos: Comparativ cu…
Alexandru Ionescu: …și copilul meu nu știe… dacă găsește un portofel cu o sumă de bani în el și eu vin să-i ofer câteva bomboane…, imi dă portofelul fără probleme și ia bomboanele, pentru că nu știe, nu are informații. Noi avem informație, el nu are suficiente informații și e firesc să-l ghidezi.
Părintele Teologos: Și totdeauna cineva trebuie ghidat de către altcineva care are mai mare experiență de viață mai aproape de Dumnezeu.
Mărturisirea în zilele noastre
Alexandru Ionescu: Absolut. Iar părintele care are și o… are ca fundament, ca bază Scriptura și Evanghelia, omul ăla e stâncă, nu poate să-l dărâme nimic. Omul ăla știe, este un om pregătit. Că vorbeam de dumneavoastră, pe post de a mărturisi în ziua de astăzi, că… fac așa o paranteză și deschid un un subiect, ce înseamnă să fii mărturisitor. Nu înseamnă să te bați cu pumnul în piept și să ieși afară în stradă și să țipi. Mărturisitorul zilelor noastre este un om frumos.
Părintele Teologos: Nu e cazul meu.
Alexandru Ionescu: Pe un om frumos sufletește. Că dacă e frumos sufletește, ești frumos și în exterior părinte.
Părintele Teologos: Da, nici ăsta nu e cazul meu. Da. Continuă.
Alexandru Ionescu: Pe timpuri, mărturisitorii de regulă erau decapitații, erau chinuiți și în cel mai fericit caz erau exilați. Acum nu mai ne taie nimeni capul și nu mai ne chinuie nimeni. Mărturisitorul este un om frumos prin felul lui de a fi, la serviciu, în firma la care ești, în compania la care lucrezi.
Părintele Teologos: Este umbra frumuseții lui Dumnezeu.
Alexandru Ionescu: Da. Poți să mărturisești credința ta, prin faptul că îți ajuți colegii, ești lângă ei, ești un om pregătit, ești un om care te pregătești în continuu din punct de vedere duhovnicește, citești ca să poți să dai un sfat cuiva, să fii de folos cuiva care te întreabă ceva. A fi mărturisitor nu înseamnă să urli și să țipi și să ieși în stradă.
Părintele Teologos: Evident. Trebuie ceilalți să vadă în tine chipul lui Dumnezeu, chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Alexandru Ionescu: Prin felul tău de a fi, prin pregătirea pe care o ai continuu. Prin relația pe care o ai cu Dumnezeu. Nu trebuie să-ți umpli biroul cu zeci de icoane și să tămâiezi biroul. Pentru că am avut prieteni apropiați care au fost concediați. Le-a spus șeful: „Îți înțeleg credința, dar nu trebuie să-ți umpli biroul cu icoane și să tămâiezi, că avem aici oameni care practică yoga și alții care-s musulmani, dacă fiecare începe să facă ce are de făcut în religia lui, ce se, ce se întâmplă?” Prin discreție, un mărturisitor al zilelor noastre în care oarecum trăim în pace și în liniște, este un om discret, un om așezat.
Părintele Teologos: Și un om care respectă pe celălalt.
Alexandru Ionescu: Absolut!
Părintele Teologos: Nu respectă, cum să spun, distorsiunile și păcatele lui, ci respectă pe el ca persoană.
Alexandru Ionescu: Da, sigur că da. Așa poți să atragi un om către credința ta. Că se uită la tine: „Uite mă, ăla e un om așezat, un om care știe ce vorbește, când vorbește, se îmbracă cum trebuie așezat, nici prea dezbrăcat, nici cu fuste lungi…” Acest echilibru, această dreaptă socoteală, pe care o ai în fiecare gest și la fiecare cuvânt îi atrage pe cei din jurul tău. Pentru că iarăși revenim la dependențe și la nevoi. Ai nevoie de un om cu care să te sfătuiești.
Părintele Teologos: Sigur. Și, de fapt, dependențele sunt extreme. Sunt extremele care provin de la diavol.
Alexandru Ionescu: Sigur că da.
Părintele Teologos: O altă cauză a dependențelor, a extremelor, cred că este și… complexul de a fi ostracizat, frica de a fi un om normal, care la ora asta… tinerii și numai tinerii, datorită presiunilor de grup în care li se promovează că a fi normal înseamnă a fi un om plicticos, din cauza asta ei, din păcate, se duc la extreme. Se duc la extreme. Cea mai, să zic așa, hai să… nu poți să ți spui inocentă, dar cea mai puțin nocivă, dacă dorești, este extrema de a fi informat în toate cele. Și atunci de acolo încolo apar și alte… Bineînțeles nu mai vorbim de… ca să fii, ca să fii, cum se spune, să fii la modă, trebuie să te îmbeți, ca să fii la modă trebuie să fumezi.
Wifi-ul ceresc
Alexandru Ionescu: Informație. Hai să vorbim despre informație, da? Hai să vedem cum văd eu informația părinte. Aveți internet aici?
Părintele Teologos: Da.
Alexandru Ionescu: Și vă mai cade rețeaua din când în când?
Părintele Teologos: Da.
Alexandru Ionescu: Și plătiți un abonament, nu?
Părintele Teologos: Da.
Părintele Teologos: Plătiți un abonament. Părinte, wifi-ul ceresc nu cade niciodată. Rețeaua aceasta hristică este gratuită, nu te costă nimic. Rețeaua aceasta cerească wifi-ul ceresc nu a căzut, nu cade și nu va cădea niciodată. Dacă te conectezi la această rețea care transmite același semnal de la facerea lumii: „Vă iubesc, sunteți copiii mei! Și iubiți-vă unii pe alții!” Ăsta e semnalul pe care îl transmite nouă Dumnezeu Tatăl: „Vă iubesc și țin la voi!”
Părintele Teologos: Și socotesc, iartă-mă că te întrerup, diferența principală dintre rețeaua, mă rog, pe care o avem cum o avem, că e eroică și chiar Mulțumim la Sfântul Pavel Xiropotamitul care ne-a adus-o… Este, o dată, cantitatea de iubire într-adevăr, care această cantitate de iubire aduce noutate. Și doi, este diferența în veșnicie. Pentru că rețeaua pe care o avem, informația care vine pe rețeaua pe care o avem, bineînțeles că este de foarte multe ori, zgomot informațional. Și din cauza asta noi nu stăm toată ziua pe… toată ziua bună ziua pe internet, pentru că este foarte mult zgomot informațional, pentru că nu vine de la Dumnezeu. Dincolo de asta, efectul acestui zgomot informațional în veșnicie nu înseamnă împlinirea persoanei, ci mai degrabă, risipirea ei în diferiții centrii de atenție.
Alexandru Ionescu: De aceea e foarte important ca informația principală de bază care îți aduce bucurie inferioară, pentru că acea informație pe care o primești prin wifi-ul ceresc o simți aici, după aceea o…
Părintele Teologos: Și unește persoana, nu o răspândește
Alexandru Ionescu: Și îți iei informația acestei lumi, pentru că sunt multe rețele în lumea aceasta care îți oferă fel și fel de informații. Îți oferă filme, îți oferă documentare care au și ele rolul lor, bineînțeles în oarecare măsură. Dar Informația de bază care îți dorește binele, și îți aduce bine ție și celor din jurul tău este wifi-ul ceresc. La el trebuie să fii conectat. Ne deconectăm de la el, când apar interferențe. Ce sunt interferențele, din punctul meu de vedere? Începi să îți dorești lucruri de care nu ai nevoie sau care, pe care nu ți le poți permite. Începi să îți dorești vacanțe scumpe, haine scumpe, mașini. Astea sunt câteva exemple de suprafață. Începi să te deconectezi de la wifi-ul ceresc.
Stând conectat la această rețea hristică, știi exact ce îți trebuie, ce îți aduce pace ție. Mie îmi aduce pacea, asta, îmi aduce liniște. În momentul când te-ai gândit că îți dorești altceva, ai o neliniște.
Părintele Teologos: Așa este. Și cred că… adică să să spun din punct de vedere al Sfinților Părinți. Această neliniște este provocată din două cauze: energie demonică evident, dar și din lipsa de hrănire, lipsa de hrană. Sufletul uman se hrănește cu harul lui Dumnezeu care vine prin rețeaua, cum spui tu wifi-ul ceresc, vine de la Dumnezeu. În clipa în care sufletul se hrănește cu har, se hrănește cu informația adevărată de la Dumnezeu, sufletul ajunge la o stare de împlinire, ajunge la o stare de bucurie. Și se liniștește pentru moment. Nu se… dacă dorești este sătul împlinit, pe când în cealaltă parte, când e vorba de… cum este vorba de acest zgomot informațional, sufletul nu se hrănește, face foamea, este flămând, este schilod dacă dorești, cade, leșină, și atunci sufletul începe să caute din ce în ce mai mult mâncare, care bineînțeles nu găsește, vorbesc așa…
Alexandru Ionescu: Wifi-ul ceresc este Duhul Sfânt care pretutindenea este, nu? Pretutindenea sunt toate le plinesc. Ăsta este wifi-ul, Duhul Sfânt, să traducem acuma duhovnicește, eu vorbesc lumește.
Părintele Teologos: Prin harul Duhului Sfânt, sigur. Ei, și atunci când omul nu este hrănit, într- adevăr atunci omul, ca și omul care nu este hrănit trupește care merge pe trei cărări săracul că nu se poate ține de foame, la fel și în sufletul care este foarte flămând și nu se poate ține pe calea, să zic așa, dreaptă, sufletul hămesit se tulbură. Și din cauza asta, el căutând mâncare duhovnicească, ajunge la adicții, pentru că caută încontinuu harul în diferitele informații, pe diferite rețele.
Alexandru Ionescu: Este adevărat. De aceea trebuie să îți… să ceri oamenii de care ai nevoie, nu să cauți, că noi de căutat căutăm, și căutăm greșit. Să ceri ceea ce ai tu nevoie pentru binele tău și Dumnezeu scoate în cale oamenii de care ai nevoie, începând de la duhovnic până la prieteni, copiii de care ai nevoie se vor naște, care să te smerească sau să te ajute.
Părintele Teologos: Evident.
Alexandru Ionescu: Dumnezeu lucrează arc peste timp, nu lucrează acuma, lucrează arc peste timp. Căutând ce am nevoie domnule, ce am nevoie, ce? Că nu știu exact ce am nevoie. Teoretic știm, practic nu știm exact ce avem nevoie. Și atunci Duhul Sfânt lucrează, Hristos lucrează în fiecare dintre noi, adunându-ne pe fiecare. Știe exact. Tu ai nevoie de el, tu ai nevoie de el, și ne aduce și se formează un întreg și toți ne bucurăm unul de altul, și nu mai ajungi la adicții.
De aceea spun: e foarte importantă comuniunea, să fim împreună. Oamenii care stau în comuniune sunt oameni frumoși, sunt oameni atenți cu ceilalți, sunt oameni cărora le pasă de cel de lângă tine. E important să-ți pese de cel de lângă tine. „Băi frate, ai nevoie de ceva, te ajut cu ceva?” Pentru că el în mintea lui o să spună: „Uite, omul ăsta pe care eu îl urăsc, uite vine și mă întreabă dacă am nevoie de ceva.”
Părintele Teologos: Mă iubește.
Alexandru Ionescu: Mă iubește. Cum poți să schimbi un om care te urăște, dacă nu prin felul tău de a fi, delicat și așezat și tot timpul atent la el. „Băi frate, cu ce te ajut? Hai să ridicăm împreună asta. Hai să facem împreună proiectul ăsta.” Chiar dacă nu ai chef. Omul ăla are nevoie de tine, trebuie să fii lângă el. Pentru că așa-l aduci, așa dai mărturie; mărturisitori ai zilelor noastre. Și asta înseamnă și libertate, libertate în Hristos. Cum? Să-ți pese de cel de lângă tine. Că dacă te gândești doar la tine, evident că după aceea încep depresiile încep nemulțumirile, nu ești mai… nu mai ești mulțumit de tine și cu ce ai și cauți. Și cauți ce?
Ce este libertatea?
Părintele Teologos: Libertatea ce este?
Alexandru Ionescu: Libertatea pentru mine ce este? Păi v-aș spune așa, în termeni populari: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.”
Părintele Teologos: Asta este o limitare.
Alexandru Ionescu: Asta este o limitare, dar libertatea, v-am spus, o găsești în această rețea hristică o găsești, conectat la Hristos, conectat la Dumnezeu.
Părintele Teologos: Libertatea este posibilitatea de a ajunge perfect.
Alexandru Ionescu: Cine te face perfect?
Părintele Teologos: Sigur, bineînțeles, despre asta vorbim. Dacă nu există Dumnezeu, atunci libertatea se transformă în libertinaj, adică într-o băltoacă amorfă în care este permis orice. După cum spunea Dostoievski.
Alexandru Ionescu: Sigur. Așa cum… revin, noi ne purtăm cu copiii noștri, și Dumnezeu se poartă la fel cu noi. Și trebuie să vorbim cu El. Ce-i spun eu băiatului meu? „Măi tată, măi întreabă-mă când nu știi ceva. Nu știi, e în regulă că nu știi, că nici eu nu le știu pe toate, dar întreabă măi tata și eu te sfătuiesc.” Așa fac și eu: „Doamne ce fac aici, ce fac aici? Că nu vreau să te fac de rușine, dă-mi un gând, spune-mi ceva, cum rezolv situația asta?”
Părintele Teologos: Da, e foarte importantă rugăciunea și întrebarea, și în cazul tău, întrebarea celor care sunt mai aproape de Dumnezeu decât tine.
Alexandru Ionescu: Absolut. Asta zic, tot timpul cer sfatul. Când nu știu ceva: „Măi, fraților cum procedez aici? Cum procedez aici?” Așa sfărâm și mândria. „Aaa, nu întreb eu, ce sunt prost?” Da sunt prost, uneori sunt nărod, nu știu. „Măi frate, spune-mi ca să ies din prostia asta.” Cum vrei să evoluezi, cum vrei să-ți depășești condiția? Cum vrei să crești, dacă nu ceri ajutorul celor din jurul tău? Mai mult decât atât când ceilalți văd că tu le ceri ajutorul, prind și ei curaj să ceară ajutor la rândul lor, să spună: „Măi și eu sunt nărod, nici eu nu știu, explică-mi.”
Puterea exemplului este năucitoare, năucitoare de bună, de progresiv bună. „Stai mă să întrebăm, hai să ne ajutăm!” Nu știe nimeni. Acum câteva zile a fost la magazin, să fac cumpărături pentru cineva, și îmi trebuia să trec cif-ul asociației pe bonul fiscal. Și îi spun domnișoarei de acolo: „Vă rog la sfârșit să-mi treceți și cif-ul asociației.” Și a făcut o pauză, mi-am dat seama că nu știu despre ce este vorba. Și zic: „Să nu uitați de cif, fără RO.” Și iarăși a făcut o pauză. Zic: „Domnișoară, nimeni nu s-a născut învățat. Dacă nu știți, spuneți domnișoară, că nu știți, nu-i o problemă. S-a rușinat și a zis: Da, domnule, nu știu.” Păi și nu e mai bine să spui: „Domnule, nu știu, învățați-mă!”
Părintele Teologos: E cornul acela al mândriei din noi, cornul întunecat a lui Adam, care nu dorim să ne smerim, nu dorim.
Alexandru Ionescu: Dar ești conștient că lucrurile acelea nu le faci din mândrie, dacă ești conștient că nu le faci din mândrie, atunci spune: „Domnule eu sunt mândru, că spun și eu, eu sunt mândru și n-aș vrea să fac lucrul ăsta. Dar ajută-mă tu să fac lucrul ăsta, pentru că eu nu vreau să-l fac din mândrie, din căpoșenie, din prostie. Ajută-mă tu să-l fac.” Și vine și te ajută.
Părintele Teologos: Așa este. Dar, ca s-o… cum să spun, s-o îndreptățim oarecum, nu s-o aprobăm, să o îndreptățim puțin și pe domnișoara respectivă, este adevărat că societatea ne învață să fim mândri. Odată. Și doi, dacă ne arătăm neștiința, atunci societatea ne învață în mod greșit bineînțeles, că… cum se spun, ne arătăm slabi și apar insecurități.
Alexandru Ionescu: Părinte, din cine este formată societatea? Este formată din noi oamenii, nu?
Părintele Teologos: Sigur.
Alexandru Ionescu: Da, noi dăm legi și noi le putem modifica. Sunt legi scrise și legi nescrise. Dacă această societate e formată din noi, hai să-mi caut oameni care sunt de teapa mea sau mai buni decât mine și să stau între ei. Avem această libertate, vorbim de libertate. Am libertatea să-mi aleg prietenii. Șeful, nu. Dar șeful se poate schimba. Nu schimba din funcție neapărat, se poate schimba el ca om, când vede că tu ești un lucrător care îți faci treaba, vii când trebuie la serviciu, ești…
Părintele Teologos: Totdeauna exemplu luminos este lumină, ca să folosesc o tautologie.
Alexandru Ionescu: Aducem lumină, oricare dintre noi poate să ducă lumina acolo unde este. Vă spun din experiența mea, și vă spun din cei apropiați. În cadrul unei instituții, nu știu dacă am spus, acum poate mă repet, unde lucrurile sunt bine așezate și puse așa pe căprării, o doamnă extraordinar de… o minunată doamnă, avea colegi toxici. Și acest amic al meu foarte apropiat, drag mie, pe care îl iubesc foarte mult: „Cum să-mi ajut eu nevasta?” Cum s-o ajute… stând lângă acei oameni toxici. S-a rugat o zi, două, nouă, un an, doi… Toată conducerea s-a schimbat, și au venit niște oameni foarte faini. Ceva ce era imposibil să se întâmple.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Rezultatele credinței
Alexandru Ionescu: Orice este posibil. Ca și cu un ninivitenii, ca și în cazul colegului meu, prietenului meu, orice se poate schimba dacă ai o relație firească și onestă cu Dumnezeu. Să nu fi lingușitor, să nu fii un fals evlavios, să fii un om demn.
Părintele Teologos: Da și să ai credință, adică să ai o credință simplă.
Alexandru Ionescu: Simplă, atât cât e. „Doamne atâta pot să cred eu în tine, dar ajută-mă să cred mai mult! Nu pot să cred mai mult, ce vrei să fac?” Dar acest dialog sincer și onest înseamnă libertate, pentru că El este liber absolut și ne-a făcut și pe noi liberi absolut. Toate vă sunt îngăduite, dar nu toate vă sunt de folos. Și fii liberi cu El și vorbește cu El.
Părintele Teologos: Adicția, cred că… nu cred, știu. Adicția taie libertatea.
Alexandru Ionescu: Taie libertatea. Dar cum ajungem acolo? Vedeți că într-un fel ne învârtim așa în jurul cozii. Avem nevoie unii de alții.
Părintele Teologos: Sigur.
Alexandru Ionescu: Iar acei oameni care ajung într-adevăr și au o problemă, atunci hai să-i ajutăm. Cum îi ajutăm? În cadrul acestui centru… se întinde pe aproximativ două hectare, în care avem o livadă, în care avem un mic lac de pescuit, în care există o fermă. Oamenii care vin acolo, în special adolescenți, au ce să facă. Să-i aduci într-un centru, să-i pui să citească, nu este cazul. Nu au ei chef de citit.
Părintele Teologos: Ar trebui, dar e foarte dificil într-adevăr.
Alexandru Ionescu: Ca să ajungă să citească există o echipă care să te facă să fii curios, să-ți ofere această curiozitate. Dar până acolo, ai de mers la livadă, culegi fructe, plantezi, sunt diverse activități care au legătură cu pământul…
Părintele Teologos: Cu natura. Cu creația, ca să vezi Creatorul prin creație.
Alexandru Ionescu: Exact. Și este un grup de oameni faini acolo și sunt alți oameni și sunt fel de fel de activități care te bucură interior. Iarăși revenim la bucuria interioară pe care nu o poți cumpăra. De orice altceva te plictisești până la urmă. Cel mai frumos telefon, îmbrăcăminte, apartament… devine un obiect obișnuit.
Părintele Teologos: Nu iubește. Omul are nevoie de iubire, omul are nevoie de Dumnezeu.
Alexandru Ionescu: Absolut. Și, în cadrul acestei comunități, pentru că dorim să creăm o comunitate acolo, despre asta este vorba, de a înțelege pe altcineva, să-i înțelegi nevoia ăluia, pentru că el vrea să fie înțeles. „Bă frate, înțelege-mă că nu mai rezist, simt nevoia să mă droghez, simt nevoia să beau. De ce simt nevoia? Care-i cauza?” Iar specialiștii ajung acolo. Mai mult de atât, toți acești specialiști pe care, să spunem, îi are centrul, sunt oameni care au o așezare în Hristos. Pentru că nu doctorul îl vindecă pe el, ci trăirea și credința pe care o are. Acești oameni căzuți, cum am fost și eu de altfel, și… mai sunt, m-am vindecat doar prin credință. Aceasta este forța, puterea care schimbă interiorul omului. Medicul, evident, face și el săracul tot ce poate.
Părintele Teologos: Partea umană. Transformarea se face prin credință.
Alexandru Ionescu: Dar sufletul, acolo lucrează sfinții: Sfântul Luca, Sfântul Pantelimon, Sfântul Ermoloae și Sfinți doctori fără de argint. Pe ei îi avem ca ocrotitori și ca medici cu adevărat, să vindece aceste suflete. Este o lucrare duhovnicească. Acest centru, Sfântul Ioan cel milostiv, este o lucrare duhovnicească, în spatele a tot… toată partea materială văzută este o lucrare uriașă de salvare a sufletelor. Dacă acești oameni nu-L întâlnesc pe Hristos, sunt pierduți.
Părintele Teologos: Da, există acea, acel chin al singurătății.
Alexandru Ionescu: Iadul. Mama a rămas singură, tata a plecat la Domnul și mama a rămas singură. Mama credincioasă. Singurătatea este năucitoare, este cruntă singurătatea. Mă sună și îmi spune: „Mămică nu aud o voce de om.” O femeie care crede. Deci singurătatea din lumea asta este cruntă, te nimicește la propriu. Dar veșnicia? Să pleci de aici însingurat, singur.
Părintele Teologos: Și să fii stabilizat pe singurătatea asta în veșnicie.
Alexandru Ionescu: E… nici nu vreau să mă gândesc în profunzime. De aceea oamenii, sunt oameni terifiați de moarte.
Părintele Teologos: Evident. Pentru că sunt singuri.
Alexandru Ionescu: Sunt singuri.
Părintele Teologos: Și cel mai mare așa… o mică paranteză, cel mai grav, cel mai rău, cel mai mare, cel mai…, nu știu cum să zic așa… groaznic chin, tortură, de la CIA, care a fost interzisă, este că îi luau pe oameni și le tăiau toate simțurile. Îi băgau într-o cameră, care era izolată fonic, era întuneric, și așa mai departe. Și efectiv oamenii stăteau singuri acolo, înnebuneau.
Alexandru Ionescu: Zâmbesc acuma, știți de ce?
Părintele Teologos: Sigur, dacă ești sfânt reziști.
Alexandru Ionescu: Asta e, să iei un om care are rugăciunea inimii…, e o pustie acolo, părinte…
Părintele Teologos: Exact, e perfect. Dar, din păcate, cei care ajung acolo nu sunt sfinți și atunci să văd față în față, nu cu raiul dinăuntrul lor, ci cu iadul din lăuntrul lor.
Alexandru Ionescu: Părinte, dar nu trebuie să vorbim acuma de de sfințenia omului. Pur și simplu dacă ai o umbră de credință, o umbră de credință, în orice mediu ai fi, că este corporație, că e firmă mică, că e firmă mare, că este închisoare, nu ești singur.
Părintele Teologos: Evident.
Alexandru Ionescu: Uitați-vă la sfinții din închisori de la noi și numai de la noi și din Gulag și de peste tot, aveau acea umbră de credință, ca să nu spun…
Părintele Teologos: Da, o stâncă de credință, da.
Alexandru Ionescu: Au schimbat în jurul lor, totul au schimbat în jurul lor.
Părintele Teologos: Și mai ales că stăteau îmbrățișați cu Mirele lor, vorbeau cu dulceață cu Maica Domnului, și așa mai departe, și asta îi făcea foarte puternici, foarte siguri, atâta de siguri și de pașnici, cum este copilul mic în îmbrățișarea mamei.
Cum ne manifestăm credința?
Alexandru Ionescu: Ei, și de aceea spun, cum să dăm noi mărturie în zilele noastre când se spune că-i pace? Prin această bunătate, prin acest firesc, prin această așezare pe care tu o ai cu tine, se vede și se simte, și ceilalți vin către tine, că ești un om fain. „Mă, ăla e un om fain!” Și așa îi aduci și pe ei la credință. „Bă, cum reușești mă, să fii așa?” Mă întreabă lumea: „Dar ce ești tot timpul așa de zâmbăreț?” Și le spun de ce sunt zâmbăreț. E important să ai această comuniune cu cei din jur și legătura ta cu Hristos. Rețeaua, wifi-ul ceresc, ăla să fie tot timpul acolo ”on”, nu te costă nimic. Și așa îi aduci și pe ceilalți în jurul tău.
Evident, când va veni momentul. Asta știe Hristos, să pui mâna pe retevei, se va știi asta, vei simți. Dar până la momentul ăla, nu trebuie să tulburi tu apele, să începi să țipi și să urli în societate. Fii tu acolo, așezat la locul de muncă, acolo unde ești. Și dacă tu ești așezat la locul de muncă unde ești, și tu la fel, și tu la fel, sute și mii, așa aducem oamenii la credință domnule.
Părintele Teologos: Sigur.
Alexandru Ionescu: Credința este simplă. E tata și mama, simplă credința. Dar fii tu, fii tu așezat în primul rând.
Părintele Teologos: Trebuie să ai curaj pentru asta. Oamenii trebuie să aibă curaj, pentru că din păcate la ora asta oamenii sunt conduși prin frică. Oamenilor le este frică să-și manifeste credința. Adică sau sunt oameni care își manifestă credința într-un mod exagerat, sau sunt oamenii care dintr-o frică, de fapt, exagerată, adică să nu deranjez, să nu…, și așa mai departe… se ascund. Nu. Eu cred că omul trebuie să fie natural, să fie natural, să fie firesc, firesc și în relația ta cu Dumnezeu și de acolo încolo și în relația ta cu ceilalți.
Alexandru Ionescu: Dacă relația ta cu Dumnezeu este firească, se simte în jurul tău, nu trebuie să faci ceva special tu ca să fii văzut de ceilalți, nu. Ești tu cu tine și cu Dumnezeu și se vede și în exterior. Un pom nu face niște lucruri extraordinare, el își vede de rodul lui acolo așa cum…
Părintele Teologos: El este!
Alexandru Ionescu: El este. Și Hristos este, nu trebuie să facem ceva ieșit din comun. Nu, aia se numește maimuțăreală. Nu, fii tu cu Hristos, un om așezat, un om pregătit, pentru că trebuie să ne pregătim. Fii conștiincios acolo unde ești. Fii respectuos cu colegii. Iarăși revin și spun același lucru: Fii frumos!
Părintele Teologos: Frumos și normal, e foarte important asta.
Alexandru Ionescu: Foarte important! Fii frumos!
Părintele Teologos: Și fără… Oameni buni, fără extreme, fără extreme! Pentru că extremele sunt întotdeauna de la diavol.
Alexandru Ionescu: Absolut! Eu asta simt din experiența mea și din relațiile pe care le am cu prietenii, sunt oameni așezați, oameni frumoși, oameni conștiincioși, oameni care se pregătesc. Te bucură prezența unui om liniștit lângă tine, unui om căruia poți să-i ceri sfatul, unui om care te ajută, unui om corect.
Părintele Teologos: Unui om care te ascultă!
Alexandru Ionescu: Mare lucru, să știi să asculți și să poți să-i dai…
Părintele Teologos: Să stai să asculți, să-i dai un sfat.
Alexandru Ionescu: Da, dai un sfat, dar sfatul vine în urma unei pregătiri a ta. Eu stau și ascult în mașină din Sfinții Părinți, stau și ascult, mă pregătesc, ca cândva… în primul rând pentru mine, dar are nevoie un frate de al meu de o vorbă. Ce să-i spun? Dacă am avut experiența respectivă îi spun, dacă nu, îi spun și eu din ce am ascultat. Dar e important să-i dai omului un sfat. Și asociația a crescut așa. Asociația noastră a crescut așa, este incredibil. Mă minunez și mă mir tot timpul. Oamenii simt, nu fac ceva deosebit… eu îmi văd de treaba mea acolo cumințel.
Părintele Teologos: Nu extremă.
Alexandru Ionescu: Nu extremă. Și văd, și Dumnezeu trimite oameni, trimite oamenii să-i salveze pe acești oameni care au dependențe, medici, prin doctor, prin familie, prin prieteni, terapeuți… asociație la fel, oamenii trimit și ne ajută, ei fac milostenia lor. Suntem atât de mulți oameni părinte, buni și frumoși și așezați, că dumneavoastră spuneți că societatea te împinge. Da, te împinge societatea. Iar revin, eu omul pot să aleg cu cine mă asociez.
Părintele Teologos: Am puterea…
Alexandru Ionescu: Am puterea asta. La serviciu mă pot manifesta în credința mea, în taină, în pace, în liniște, cu bun simț. Noi schimbăm societatea, nu societatea ne schimbă pe noi. Noi suntem societatea, fiecare acolo unde este.
Părintele Teologos: Dacă nu avem curaj, ne schimbă societatea pe noi.
Ce găsim în Biserică
Alexandru Ionescu: Evident. Ca să ai curaj, du-te și tu într-un loc… du-te domnule în biserică, mergi în biserică și acolo îl vei găsi.
Părintele Teologos: În Biserică omul caută, omul găsește curajul ca să înainteze în viață.
Alexandru Ionescu: Absolut! În Biserică…, Biserica te face curajos, te face omul care ești de fapt.
Părintele Teologos: Sfântul care trebuia să devii.
Alexandru Ionescu: Da, acolo îți găsești, în altă parte nu găsești, decât în biserică. Și îți găsești poate, dacă ești tânăr și o domnișoară sau un un prieten, dacă ești deja căsătorit, îți găsești acolo o familie de care ai nevoie să te sprijini pe ei. Iarăși revin la comuniune, suntem un singur Adam și o singură Eva, nu că n-ați ști, suntem o familie, avem un Tată ceresc și o mamă pământeană, avem frați și surori, unii, pe unii îi vedem, alții sunt deja în veșnicie, în veșnicie. Unde trebuie să ajungem și noi?
Părintele Teologos: Acolo.
Alexandru Ionescu: Acolo trebuie să ajungem și noi. Despre ce vorbim părinte? Lucrurile sunt simple, dacă noi le ținem simple. Dacă ne complicăm și ne scărpinăm așa, da e chinuitor. Găsește-ți prieteni, oameni cu care să poți să stai în pace, să ai încredere în ei, să ai odihnă lângă ei. Dumnezeu să odihnește întru sfinții săi, nu? Și eu trebuie să mă odihnesc lângă frații mei. Lângă cine îmi găsesc eu odihna?
Părintele Teologos: Lângă omul odihnit. Și când spun omul odihnit, nu cel care doarme mult, cu toate că, într-adevăr somnul ajută, ci la cel care este odihnit, adică care nu se tulbură de gânduri, nu este umbrit de gânduri, nu este tulburat de gânduri. Deci omul trebuie să aibă iubirea, trebuie să aibă pacea, trebuie să aibă în normalitatea, trebuie să aibă frumusețea, astfel încât să nu fie tulburat de gânduri, să nu primească gânduri.
Alexandru Ionescu: Știți, Mântuitorul a intrat prin ușile încuiate, în foișor, între apostoli. Și stau eu așa și mă gândesc în mintea mea și la ce am citit… Hristos a intrat în foișorul lumii ăsteia, noi suntem apostoli, suntem fii de Dumnezeu. Trebuie să umblăm pe stradă cu demnitate, nu înseamnă că… nu cu nasul pe sus…
Părintele Teologos: Nu cu mândrie.
Alexandru Ionescu: Nu cu mândrie, dar suntem fii de Dumnezeu.
Părintele Teologos: Sigur. Să nu fim complexați de mirajul acestei lumi.
Alexandru Ionescu: Nu. Umblă cu bun simț. Iarăși revin la bunul simț, suntem fiii de dumnezei.
Părintele Teologos: Să nu-ți fie frică și mai ales să nu ai gânduri că celălalt îți vrea răul. Întâi de toate, celălalt nu neapărat îți vrea răul, numărul unu, și numărul 2, chiar dacă îți vrea răul este problema lui.
Alexandru Ionescu: Problema mea e să fiu conectat la wifi- ul ceresc. Aia este. Eu trebuie să fiu conect, pentru că Dumnezeu are grijă. El știe ce se întâmplă în inima fiecăruia dintre noi, și știe cum să-și ferească copiii Lui, cum și eu știu să-mi feresc copiii mei și Dumnezeu ne ferește. Nu îmi fac eu griji. De aceea nu stau, nu intru în discuții despre războiul din Ucraina, mă rog pentru ei, nu intru în discuții despre pământul plat, nu intru în discuții despre vibrația…, intru în discuțiile astea pentru că-mi pierde mie…, îmi pierd timpul. Am un timp pe pământul ăsta, nu știu cât trăiesc, nu știu cât trăiesc…
Părintele Teologos: Și timpul îți este dat pentru perfecționarea ta.
Timpul de aici și viața veșnică
Alexandru Ionescu: Exact. Mi-a venit așa un un gând… părinte, dacă vedem pe stradă o doamnă, o mămică că are în burtă un prunc, un copil, un făt…, noi știm exact cum se dezvoltă acel copil. Da? Avem informația acum, avem informații cum se dezvoltă acel copil…
Părintele Teologos: Relativ.
Alexandru Ionescu: Avem o…, avem informații mai mult decât acum 300 de ani, avem o informație acum, da? El trăiește într-o altă dimensiune, într-o altă lume, el trăiește acolo în lichid, noi trăim aici în aer, da? Cu aer. El nu știe ce se întâmplă în lumea asta, noi știm ce se întâmplă în lumea lui. El trăiește opt, nouă luni în acea dimensiune, în acel spațiu, în acea lume. Noi trăim aici 80, 90 de ani. O lună a lui, sunt 10 ani ai noștri, așa în linii mari. Noi știm când va veni el pe lume, el nu știe când o să plecăm noi de aici, dar noi știm că o să plecăm din viața asta.
Aceea acolo este o viață, se desfășoară în alt timp, în altă lume, aici este o viață, se desfășoară în alt timp, în altă lume. Acel copil nu își vede mama, cu simțurile nu-și vede, dar simte că este iubit, că este îngrijit, că cineva îi vorbește, aude bătăile inimii, simte că cineva are grijă de el. Și noi simțim aici că Cineva are grijă de noi și ne iubește. Prin simțurile lui și prin puțina lui informație ia poziția să plece din lumea aceea. Și nouă ne vine sorocul să plecăm din lumea asta. Lumea lui dispare. Când se naște, vine, pleacă din uterul…
Părintele Teologos: Moare în uter…
Alexandru Ionescu: Și vine în uterul ăstalaltul mai mare. Lumea lui dispare de acolo, dar vine aicea, gălăgie, reflectoare de la lumini, mediul care spune una alta, asistenta care îl ia, îl spală. Intră într-o altă lume. Părăsește lumea aceea și vine în lumea asta, da? Și noi plecăm din lumea asta, plecăm în lumea cealaltă.
Părintele Teologos: Așa este.
Alexandru Ionescu: Voiam să subliniez… cel mai profund din toată discuția, nădejdea, nădejdea. Plecăm și noi din lumea asta, unde plecăm? În veșnicie plecăm, acasă plecăm.
Părintele Teologos: Eu chiar aș dori, și asta este un gând cu mult înainte să-mi spui tu treaba asta, aș dori să fac un film. Bineînțeles că n-am pregătirea, n-am expertiza de rigoare, dar aș dori să fac exact filmul ăsta: să fie doi gemeni în pântecele mamei, să arăt drama lor pe de o parte, pe un plan drama lor, cum că ei o să moară în nouă luni, în opt luni, în șapte luni, în șase luni, și ce se întâmplă și cum… discut acolo și bineînțeles într-un plan, iartă-mă puțin, într-un plan paralel să arăt pe oameni cum se raportează la acești doi copii. Bun, la un moment dat ei se nasc, să urmăresc iarăși povestea lor cum se apropie de moarte, iarăși, drama lor că mor și pe un plan paralel cum Dumnezeu cu sfinții lui vorbesc referitor la ei, ca să arăt că sunt cele trei, de fapt sunt patru stadii în viața veșnică.
Adică e vorba de stadiul intrauterin, viața asta în care ne aflăm noi, și în veșnicie sunt cele două stadii, e vorba de viața fără de trup, după moarte și viața cu trup de la învierea din morți, de la Judecata finală și așa mai departe. Deci, ca să arăt că așa cum este viața de aici față de viața intrauterină la fel este și veșnicia față de viață de aici.
Alexandru Ionescu: Și mai completez ceva. Gândiți-vă că copilul, el se… fătul se pregătește de naștere, dar mai este o moarte subită, cezariana care la noi se poate traduce prin a te îneca cu un dumicat de pâine la masă, printr-un accident de mașină, printr-un război. Poți să pleci din lumea asta pe nepusă masă, cum și el printr o cezariană este adus în uterul ăsta, așa și noi plecăm din lumea asta prin diverse moduri și trebuie să fii pregătit când pleci de aici. De aia eu le spun tuturor celor pe care îi iubesc și sunt în jurul meu: „Frate, ziua de azi contează. Azi să faci bine, azi să fii bun, azi să fii frumos.”
Părintele Teologos: Da, să fii frumos și să te gândești la veșnicie, că altfel nu poți să fii frumos.
Alexandru Ionescu: Nu poți să fii frumos. Te gândești la veșnici și dacă astăzi faci lucrurile bine, te străduiești pe cât poți să le faci bine, mâine e altă zi. Mâine vei încerca să faci ceea ce faci astăzi, mai bine și fiecare zi să trăiești așa, și nu mai stai cu frică că cineva îți vrea răul, că cineva te înjură, că cineva te urăște. Tu astăzi faci bine, că poți să pleci de aici.
Părintele Teologos: Și să fii frumos.
Alexandru Ionescu: Asta-i, să fii frumos.
Părintele Teologos: Ceea ce este, ceea ce este fenomenal aicea că, vezi cuvântul de bine este răstălmăcit, este discutat că ăsta e bine că așa mai departe. Pe când cuvântul de frumos este mult mai greu interpretabil, orice om știe ce înseamnă frumos, orice om știe ce înseamnă frumos, pentru că frumosul este mult mai aproape de Dumnezeu. Și atunci, în clipa în care îi spui unui om „Fă bine!” sau mai ales unei doamne „Fă bine!”, ea, da ok, dar când îi spui fii frumoasă, ea știe cam ce înseamnă treaba asta. Știe de noblețe, știe de… să fie într-adevăr frumoasă, și orice om…
Alexandru Ionescu: Da. De aceea când am vorbit de Mântuitorul că a intrat prin ușile încuiate în foișorul unde erau apostolii, m-am gândit și la această mămică care a născut un copil și intră în foișorul acestei lumi, și uitați ce gând îmi vine mie acum părinte. Am avut discuții când făceam uber cu persoane care erau de altă, de alt cult și nu credeau în fecioria Maicii Domnului. Și le-am spus așa, i-am luat mai pe de parte, i-am luat: „Credeți că Hristos a intrat prin ușile încuiate?” „Dar bineînțeles că a intrat prin ușile încuiate!” „Bă, sunteți siguri că a intrat prin ușile încuiate Hristos?” „Da, scrie în Scriptură!” „Păi dacă Hristos a intrat prin ușile încuiate fără să strice ușa, nu așa a ieșit și din Maica Domnului fără să strice fecioria Maicii Domnului?”
Părintele Teologos: Evident. Așa spun Sfinții Părinți. Da, sigur, pentru că spune Sfântul Grigore Palama: „Nu este demn, nu este nobil ca Creatorul acestei lumi să intre în lumea pe care a creat-o stricând.”
Alexandru Ionescu: E o frumusețe Hristos. De aia trebuie să fii pregătit, să te pregătești continuu, toată viața, câtă o ai, că nu știi câtă o ai, fiecare zi este o pregătire, a citi, a asculta, a fi bun cu cei din jurul tău, a-i ajuta pe cei din jurul tău. În primul rând, pentru ei să fii bun, poate tu nu ești mulțumit de tine. Dar dacă tu îi ajuți pe ei, pe cei din jurul tău, oricare ar fi ei, prin felul tău de a fi, devi și tu bun.
Părintele Teologos: Evident, pentru că omul devine bun prin iubire, prin fapte bune. Ei, și dincolo de asta, vezi, adicțiile ca să revenim…
Alexandru Ionescu: Da, da, da, ne învârtim în jurul lor.
Părintele Teologos: Sigur. Evident. Adicțiile sunt o distrugere a iubirii, pentru că omul uită de celălalt, comportamentul adictiv înseamnă că își pierde libertatea, își pierde aproapele, se însingurează, și de fapt, în clipa în care apare, eu știu, ”cezariana” sau ”nașterea”, ”se sugrumă cu cordonul ombilical”. De asta este foarte important, până murim să scăpăm de adicții. Pentru că dacă nu scăpăm, după moarte ele vor constitui chinul nostru.
Cum scăpăm de adicții?
Alexandru Ionescu: Neapărat să scăpăm de ele. Și se poate, adică clar, convingere de 101%, poți scăpa de orice adicție, dar v-am spus cum. Asta este cazul meu și al multora din anturajul meu din trecut, care am scăpat prin rugăciune.
Părintele Teologos: Rugăciune, credință, curaj…
Alexandru Ionescu: Deci, se poate scăpa fără doar și poate. Să nu existe în mintea cuiva că nu poți să scapi de vreo adicție, de orice adicție, cât de adâncă ar fi ea. Și nu există păcat inventat de satana pe care Dumnezeu să nu-l ierte. Că la fel, și acuma am prieteni care spun „Bă eu îs păcătos, nu vin în Sfântul Munte, că eu îs păcătos.” „Păi tocmai, eu de aia merg acolo!” Eu de aia merg în Sfântul Munte ca să mă curăț de păcatele mele, de problemele pe care le am eu, luptele mele interioare.
Ăsta este un spital mare aici și mă duc la spital, cum tu te duci la spital să te tratezi de bolile pe care le ai și eu vin aici să mă tratez de cele sufletești, așa că „Haideți în Sfântul Munte, întâlnim niște părinți care pot să-ți dea un cuvânt bun, care poate să-ți deschidă mintea, altfel așa cum tu nu te-ai gândit. Hai aici la spital!” De aia, eu vin aproape în…, cu ajutorul Maicii Domnului, vin lunar. Cel puțin o dată pe lună vin în Sfântul Munte. Transformările sunt de nedescris. Nu poți să descrii nedescrisul, că nu ai cum.
Părintele Teologos: Dar se poate trăi.
Alexandru Ionescu: Dar le poți trăi și le simți aici. Și de aia le spun tuturor, orice adicție se poate trata, orice păcat și oricât de păcătos ai fi poți să devii un om frumos, pentru că suntem în esență oameni frumoși și oameni sănătoși. Ăsta este omul cu adevărat sănătos, omul frumos.
Părintele Teologos: Așa este! Amin!
Alexandru Ionescu: Amin!
Părintele Teologos: Mulțumim tare mult! Pe scurt fraților, dacă nu veniți în spitalul Sfântul Munte sau mă rog, în Biserică o să mergeți la centrul lui la Alexandru. Glumesc, dar vreau să spun că a avut foarte mare dreptate Alexandru și are foarte mare dreptate, ceea ce singurul lucru care dacă rețineți, cred că nu am pierdut timpul, este că puteți, se poate, nu stați închiși în cutia foarte strâmtă a propriilor gânduri, ieșiți de acolo!
Cea mai mare adicție, este adicția de propriile gânduri, de propriile idei. Ieșiți de acolo! Vă rog eu tare mult! Mulțumim tare mult Alexandru!
Alexandru Ionescu: Și eu vă mulțumesc. Vă îmbrățișez pe toți cu drag și dragoste. Și pe dumneavoastră părinte și pe voi toți de aici.
Părintele Teologos: Da, avem foarte mulți oameni în jurul nostru.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comments
Va Multumim Parinte Teologos. Prin articolele postate gasesc raspunsuri la multe intrebari. Domnul Hristos si Maica Domnului sa va dea puterea sa continuati a ne lumina mintile.
Amin!
Parinte Teologos, imi dau seama ca multe persoane va scriu, multe cerinte, intrebari, nedumeriri.
Va rog sa va rugati si pentru romanii din a.me.ri.ca Dumnezeu sa ne intareasca in credinta si sa ne rugam unii pentru altii.
Pomenim!