Dacă e voia Domnului! – p. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt frumos al părintelui Iosia Trenham în care acesta face o analiză folositoare a expresiei „Dacă e voia Domnului!”

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Bună tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mulțumesc pentru conectare. Am o reflecție pentru voi astăzi pe care am intitulat-o: “Dacă e voia Domnului”.

Știți că noi, creștinii ortodocși, avem o cultură, o cultură creștină universală, care transcende localizare, națiuni, etnii, limbi. Oriunde au mers creștinii, începând cu vremea lui Hristos, au modelat o cultură creștină comună. Desigur, avem particularități specifice pentru partea de pe glob unde trăim etc. în culturile noastre, dar în ceea ce privește credința, suntem una, avem un mod de viață care este comun, produs de Duhul Sfânt în mod universal în toți credincioșii. Și unul dintre acele obiceiuri comune este obiceiul de a face, de exemplu, sfânta cruce. Nu e niciun loc în care a mers Biserica fără să înfățișeze crucea și să invoce numele Sfintei Treimi – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, sau să spună “Slavă lui Dumnezeu”, Δόξα το Θεό (în lb. greacă) Asta se spune în orice limbă, în toate țările ortodoxe, astfel facem noi ortodocșii.

O altă expresie este a spune: “Iartă-mă”. O altă expresie care este absolut universală este: “Mulțumită lui Dumnezeu”, “Mulțumesc lui Dumnezeu”. Una dintre acele practici creștine universale este a spune: “Dacă e voia lui Dumnezeu”, “Cu voia Domnului”. Oricând facem un plan, ori de câte ori manifestăm o intenție, cu o anumită semnificație, de obicei continuăm cu a spune: “Dacă e voia Domnului!” Această practică vine din exemplul și învățătura apostolică. De exemplu, Sfântul Iacob, în cap. 4 al epistolei sale, spune aceasta: “Veniți acum cei care ziceți: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an și vom face negoț și vom câștiga, voi, care nu știți ce se va întâmpla mâine, că ce este viața voastră? Abur sunteți, care se arată o clipă, apoi piere. În loc ca voi să ziceți: Dacă Domnul voiește, vom trăi și vom face aceasta sau aceea. Și acum vă lăudați în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea.”

Nu vrem să ne lăudăm, nu vrem să fim aroganți și cu siguranță nu vrem să fim răi și de aceea ne smerim și ne amintim de guvernarea lui Dumnezeu, a Providenței Sale sfinte în viețile noastre și în lume, spunând în mod constant: Dacă e voia Domnului! Fiind atenți la planurile noastre, e calea creștină universală. Desigur, aceasta este o temă foarte centrală în literatura plină de înțelepciune a Scripturilor. De exemplu, vă voi da câteva exemple din Pildele lui Solomon, doar dintr-un capitol – capitolul 16. Ascultați aceste învățături: “În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul.” (Pilde 16:1). 16:3 – “Înfăţişează Domnului lucrările tale şi gândurile tale vor izbuti.” 16:9 – “Mintea omului gândește la calea lui, dar numai Domnul poartă pașii lui.”

Putem face planuri, dar în planificarea noastră, creștinul înțelept, creștinul inspirat de Duhul Sfânt, are întotdeauna voia lui Dumnezeu în mintea lui și știe că indiferent de ceea ce plănuim noi, suntem foarte miopi, nu știm nici dacă vom mai respira peste cinci minute, cu atât mai puțin dacă vom fi capabili să facem ceea ce vrem să facem mâine, și așadar ne supunem voii lui Dumnezeu. Această învățătură, acest mod de viață creștin universal, hrănește o conștientizare a dependenței noastre constante de Domnul. Asta ne face credincioși puternici, persoane care sunt constant conștiente de dependența lor de Domnul și se sprijină pe El, literalmente, cu fiecare suflare. Așa cum spun preoții în altar: “Toată suflarea să laude pe Domnul.”

Asta e ceea ce încercăm să facem. Ne opunem încrederii în sine, ca și cum am avea puterea de a exista prin noi înșine, ceea ce nu avem. Ne opunem și prezumției, nu presupunem. Asta, desigur, nu înseamnă că nu plănuim. De exemplu, dacă citești Epistolele Sfântului Pavel, el avea tot felul de planuri misionare, plănuia mereu și avea intenții să facă una sau alta. De exemplu, în Faptele Apostolilor cred că încerca să meargă… era pe coasta de vest a Asiei Mici și încerca să meargă spre nord în Troia și Dumnezeu pur și simplu i-a interzis, Duhul Sfânt a spus nu. Și apoi a avut frumoasa sa viziune cu omul macedonean în Europa, prima sa chemare în Europa, și Pavel a traversat Marea Egee și a mers în Europa și a început să predice acolo. Pavel avea planuri, dorea să meargă în Spania, a ajuns în închisoare la Roma.

Nu înseamnă să nu ne facem planuri, ci să facem planuri fără încredere în sine și prezumție, să ne facem planuri cu o mare încredere în voia lui Dumnezeu pentru viața noastră și că El ne va arăta voia Sa și că, de cele mai multe ori, El dorește ca noi să încetăm să ne conducem propriile vieți ca și când noi am fi la conducere și, în schimb, să trăim smeriți, știind că viața noastră nu e decât un abur care apare pentru puțin timp și apoi dispare, după cum spune Sf. Iacob. Sf. Iacob vrea să înțelegem propria noastră ignoranță, astfel încât să nu ne credem pe noi înșine mai sus decât ar trebui.

Când cineva te întreabă ce mai faci, poți să crești această învățătură în tine, răspunzând ceva de genul: Sunt ca un nor de fum! Cineva spune: Ce faci? Tu poți să spui: Mă risipesc ca un nor de fum în aer, dispărând, pentru că asta fac norii de fum. Sfântul și profetul care a suferit mult, Iov, și-a descris viața așa, în Iov 7:7, spune: “viața mea e doar o suflare” și de Dumnezeu văzătorul și sfântul profet Moise în Psalmul 89 spune: “Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen”. Pentru noi, acceptarea umilă a voii providențiale a lui Dumnezeu, e fundamentală pentru noi. Avem convingerea profundă, chiar dacă nu putem vedea viitorul, chiar dacă nu știm ce ne va aduce ziua de mâine, că totuși, Dumnezeul nostru iubitor de oameni a planificat fiecare pas cu atenție. Și de aceea spunem: “Cu voia Domnului”. Urmăm instrucțiunile Sf. Iacob, urmăm modelul Sfântului Pavel.

Am scris câteva versete din Noul Testament, unde Sf. Pavel spune constant: “cu voia Domnului”. De exemplu: Fapte 18:21: “cu voia Domnului mă voi întoarce iarăşi la voi (în Efes).” Romani 1:10, 1 Corinteni 4:19, 1 Corinteni 16:7, Evrei 63 etc. Aceasta e calea noastră, dragilor, Dacă Dumnezeu vrea. Hotărârile Lui, ce dorește El pentru toți oamenii, voința Sa providențială, atât voința Sa universală pentru lume, și voința Sa providențială, aceste lucruri ne sunt dezvăluite în sfânta tradiție și stăm înaintea îndeplinirii voii lui Dumnezeu, așa cum spune Sf. Ioan Gură de Aur, în tăcere. Tăcerea încrezătoare este dispoziția corectă a creștinilor credincioși, în timp ce vedem îndeplinirea voii lui Dumnezeu. Să nu presupunem, ci să gândim, să vorbim și să trăim ca niște oameni creștini. Dacă vreți să explorați acest subiect mai în profunzime și să înțelegeți Epistola lui Iacob, puteți accesa aplicația Patristic Nectar și să mergeți la Prelegeri Teologice și acolo veți vedea o serie de cinci prelegeri denumite “Lucrări” și o expunere a Epistolei lui Iacob. Sper că va fi utilă pentru edificarea voastră. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!