De la baptist la creștin ortodox – Richard Ramsey

Ascultați-l pe Richard Ramsey care ne povestește cum a trecut de la baptist la creștin ortodox în urma unei vizite avute în România.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

– Spune-mi cum ați trecut voi de la universul Baptist la Ortodoxie?

– Eu am avut câteva puncte de contact cu Ortodoxia, dar niciunul dintre ele, la acea vreme, nu era foarte profund, nu era cazul că aș fi avut vreo experiență sau întâlnire cu Ortodoxia sau că eram pregătit să încep să pun întrebări. Dar când am predat tehnologie media la liceu, timp de trei-patru ani, una dintre ceilalți profesori din departamentul meu, ea și soțul ei, erau ortodocși. Cea mai bună prietenă a soției mele din Louisville era ortodoxă. Iar soțul ei este acum chiar preot la Biserica Sf. Ilie din Toledo.

– Grozav!

– Da. Vorbeam cu ei despre chestiuni legate de credință. Apoi eu am făcut o excursie în România, acum aproximativ 15 ani în urmă, lucrând la un proiect care nu s-a concretizat niciodată. Dar, am văzut o mulțime de biserici ortodoxe. Au fost deci lucruri de genul acesta. Așa că am început să devin din ce în ce mai deschis sau interesat de Ortodoxie. Apoi, când ne-am mutat în orașul Murfreesboro, din statul Tennessee al SUA, în acea zonă din împrejurimile [capitalei] Nashville, era o biserică ortodoxă pe lângă care trecem în fiecare zi, care este Biserica Ortodoxă Sf. Elisabeta, unde este preot părintele John Oliver, cel care a avut o emisiune chiar înaintea acestei emisiuni.

Soția mea și cu mine am considerat că este descurajantă perspectiva de a merge să căutăm o biserică în Nashville. Ar fi fost ca atunci când intri pe Netflix la 10 noaptea și încerci să decizi ce să urmărești, iar opțiunile sunt atât de copleșitoare încât îl închizi și mergi la culcare. Așa că, ne-am spus: ”Cred că momentul este acum sau niciodată, dacă există vreun moment potrivit să încercăm. Este chiar acolo trecem pe lângă [acea biserică] în fiecare zi. Hai să încercăm!”

Așa că, am intrat… A fost prima duminică. Biserica noastră nu este foarte mare. Nu este ca Hagia Sofia sau ca Notre-Dame. Este o clădire destul de obișnuită în ceea ce privește bisericile ortodoxe. Sperăm să se mai construiască [lângă ea] una nouă în următorii ani. Dar… Chiar și în acel spațiu, când am intrat, am simțit imediat un duh foarte palpabil de delicatețe, blândețe, smerenie și un fel de dulceață. Și în același timp, iar asta nu era în neconcordanță cu mine, [am simțit] un duh care părea să spună: “Nu te juca cu mine! Eu nu mă las batjocorit, iar dacă ești aici pentru a schimba lucrurile și a-ți aduce ideile tale fierbinți și noi, acesta nu este locul potrivit.”

Iar mie mi-a părut acea soliditate, acea stabilitate ca fiind ceva care m-a atras cu adevărat imediat. Am simțit asta. Așa că am început să mergem la acea biserică. Și ultima duminică în care am participat la slujbă înainte ca pandemia să închidă totul, a fost duminica iertării. A fost o experiență foarte profundă pentru mine deoarece nu cunoșteam pe nimeni din această parohie, dar am avut suficient discernământ creștin, la acel moment, ca să pot înțelege că atunci când păcătuiești înrăutățești, într-un fel, viața tuturor de pe planetă. Așa că, a fost ceva care nu mi s-a părut ridicol: să mergi de la o persoană la alta și să le ceri iertare. Și când s-a terminat, plângeam în hohote. A fost o experiență cu adevărat profundă pentru mine și fost prima dată, cred, sau nu știu dacă a fost prima dată, dar pot spune cu siguranță că a fost o experiență foarte profundă și memorabilă, de referință, de a-ți aduce și corpul în [practica de] credință, deoarece sunt acele metanii mari, sau măcar înclinările, cel puțin, și faptul de a merge, de la persoană la persoană. Modul cum Ortodoxia îți cere să te ridici și să faci ceva care să implice și corpul cred că a fost cu adevărat unic pentru mine și am fost…

De multe ori mă gândesc… Și sunt foarte recunoscător pentru trecutul meu evanghelic, dar cred că, am luat ceva din asta, corect sau greșit, indiferent dacă am fost învățat sau nu: Credința este întotdeauna o acțiune din interior spre exterior, trebuie să ai inima și mintea corecte înainte de a acționa. Și asta mi-a arătat aproape ca o ilustrare a ceea ce vorbește Sf. Ap. Pavel despre “îmbrăcarea cu Hristos”. (Gal. 3: 27) Uneori, credința poate funcționa din exterior în interior. Cred că C.S. Lewis spune asta în cartea „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” că: Ceea ce facem cu trupurile noastre ne afectează sufletele. Și acela a fost un mod profund de a experimenta asta.

Apoi s-a întâmplat Covid-19. Pentru o vreme, am asistat la slujba bisericească de la distanță (online). Dar apoi, parohia noastră, deoarece are un spațiu în aer liber, un spațiu în aer liber acoperit, am putut reîncepe să ne întâlnim destul de curând după acele restricții, ceea ce cred că a fost vital. Cred că un alt lucru care pe mine m-a întărit în ortodoxie a fost… Cred că mulți evanghelici s-au convertit la ”biserica YouTube”. Dar în Ortodoxie e ca și cum trebuie să te ridici și să mergi. Când crezi că prezența lui Hristos este în Euharistie, trebuie să te ridici și să mergi la biserică. Deci asta a fost ceva care m-a atras într-un fel. Și așa am trecut de la a fi curioși la a fi catehumeni și apoi am fost botezați în Biserica [Ortodoxă] în februarie 2022. Așa că, sunt încă un copil ortodox, în principiu, dar asta e povestea noastră.

– Atât de frumos. Îmi place și că ați avut liturghie în aer liber. Pentru că noi suntem în Austin, Texas, și era destul de cald, era vreme perfectă, și eu imploram să avem liturghie în aer liber, dar consiliul nostru parohial a spus: “Absolut nu!” Iar eu: “Chiar așa? Dar e vreme atât de perfectă!” Dar oricum, cred că asta este soluția perfectă, este fantastică. Deci, în regulă. Asta este grozav! Deci, iată-te în Murfreesboro, acum ești ortodox, cam de doi ani. Ce poți să ne spui despre copiii tăi? Cum s-au adaptat? Câți ani au?

– Copiii mei au 19, 16, 13, 10 și 8 ani. Ei sunt: fată, băiat, fată, fată, băiat.

– Aveți o combinație frumoasă acolo, nu ca mama ta. Haha!

– Da, și asta a fost o experiență interesantă, pentru că… aș putea spune că, indiferent la ce perioadă neclară și nespecifică, se referă Biblia când spune… Biblia folosește o expresie de genul: Înainte ca el sau ea să distingă binele de rău… Când eram un evanghelist, știi că se numea vârsta responsabilității… Este această vârstă la care, dintr-o dată devii responsabil. Cu siguranță, am experimentat asta în familia noastră. Toți cei aflați sub acest gen de linie misterioasă au luat-o ca și când: Bine, deci asta trebuie să facem acum. Și au mers la biserică și au îmbrățișat asta și au ținut pasul.

Cei doi copii mai mari ziceau mai degrabă: ”Ce este asta? Ce facem aici? Credeam că suntem protestanți…” Ei au trebuit să o proceseze cu propriile lor criterii și a trebuit să fim foarte răbdători cu ei în privința asta. Cred că, ceea ce a fost destul de relevant pentru ei ca să intre în sânul Bisericii Ortodoxe și să îmbrățișeze asta au fost relațiile pe care le-au format acolo. Fiul meu cântă la tobe și avem un fel de spectacol de talente în fiecare ajun de An Nou. Fiul meu a cântat la tobe la spectacolul de talente. Apoi a venit un prieten de-al nostru și a zis: „Hei, fiul meu cântă și el la tobe, ar trebui să se întâlnească.” Așa că au început să cânte împreună. Au format prietenii foarte bune acolo și cred că asta i-a ajutat într-un fel să se adapteze. Ne-am botezat cu toții în aceeași zi! A fost o experiență cu adevărat remarcabilă.

– Uau, asta este cu adevărat frumos!

– Dar cu siguranță au fost două niveluri diferite de procesare.

– Da, mă gândesc că pentru un copil mic, de patru-cinci ani, este ca și cum: OK, mergem acum aici, este frumos. Îmi place să aprind lumânări…

– Corect!

– Dar pentru ceilalți, asta este o schimbare uriașă! E ca și cum: ”Acum schimbi tot ce m-ai învățat”. Nu știu, adolescenții sunt oricum puțin sceptici… Deci este mult pentru ei acum. – Cred că există și ceva care a fost foarte interesant cu copiii mai mici. Cât de mult le place, având în vedere cât de puțină activitate specifică implică pentru ei, în comparație cu tradiția noastră anterioară.

Adică de multe ori Evanghelismul, pentru care repet că sunt foarte recunoscător și am multe sentimente dragi pentru el, dar de multe ori, ei fac multe programe grele pentru copii. Ca și cum: Liturgia noastră e Liturgia noastră. Nu o vom schimba, nu o să punem păpuși în mijloc ei. Orice ar fi, eu cred că le place foarte mult evlavia și sentimentul de altă lume, lumânările și tămâia… Din nou, cred că pentru ei un alt mare atu este că se pot juca cu prietenii lor după aceea.

– Vreau să spun că este un lucru frumos să ai o comunitate creștină iubitoare. Și copiii răspund la asta. Ca adulți facem și noi la fel, chiar dacă ne luptăm cu toate aceste întrebări teologice. Asta are ceva de-a face și cu acel sentiment că: ”Aceștia trebuie să fie creștini, deoarece eu chiar simt dragoste aici și știu că Hristos este iubire.” Dar uneori cred că adulții și copiii au nevoie de aceeași programare. Și ne gândim prea mult, în Statele Unite, toți aceștia se gândesc: ”Copiilor le place asta, apoi când au 10 ani le place asta, când au 12 ani…” Nu, nu nu! Toți suntem trupuri și suflete în mișcare, trebuie să le hrănim pe amândouă. Ei (copiii la biserică) fac cateheze și fac evenimente adiacente slujbelor. Astăzi au pictat cruci, fac aceste lucruri pe care le iubesc. Doar că slujba propriu-zisă nu este destinată pentru distracție.

– Da, exact. La noi este la fel. Sunt director la școala duminicală. După Liturghie, facem tot felul de lucruri specifice. Dar este ceva pur și simplu frumos referitor la evlavie și lumânări, iar copiii iubesc și asta. Și le place să sărute icoanele când sunt mici, ceea ce este frumos, cred.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!