Întâlnirea tinerilor de la Viena – p. Pimen Vlad
24 octombrie 2024
Halloween, (încă) o sărbătoare creștină?
25 octombrie 2024
Urmăriți o viziune pe care un suflet simplu a avut-o în care Dumnezeu i-a corectat destule credințe greșite din viața sa, inclusiv faptul că el credea că mama sa era mântuită.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Am crezut că mama era mântuită, până când Dumnezeu mi-a arătat asta…
Bună, mă numesc Marty Darracott aș vrea să vă împărtășesc o experiență supranaturală. Până atunci, nu auzisem niciodată vocea lui Dumnezeu. Mi-am dat viața lui Hristos în 1993. Am crescut ascultând profesori, predicatori, pastori și evangheliști spunând: „Domnul mi-a spus să vă spun asta.” sau “Domnul a spus.” sau „Duhul Domnului mi-a transmis asta pentru tine.” Nu înțelegeam ce voiau să spună, nu auzisem vocea lui Dumnezeu așa cum o făceau ei. Credeam că auzirea vocii lui Dumnezeu era ceva rezervat unui grup exclusiv de persoane supranaturale, extrem de spirituale. Eu eram doar un om obișnuit. Dar într-un final, am auzit și eu vocea lui Dumnezeu și a venit într-un mod la care nu mă așteptam.
Vreau să vă împărtășesc această poveste. Eu și soția mea ne-am dedicat viața lui Hristos în 1993 iar patru ani mai târziu, în 1997, ne-am regăsit la o cabană pentru cupluri, în Pigeon Forge, Tennessee. Erau acolo în jur de 30-40 de persoane împreună cu noi. Era o sâmbătă seara, tocmai terminasem cina, pusesem vasele deoparte și ne-am reunit cu grupul nostru de la școala duminicală. Am avut un timp de închinare și de rugăciune colectivă, am stins luminile din cabană și ne-am așezat cu toții – unii pe podea, alții pe scaune, iar câțiva se plimbau.
Îmi amintesc clar că au pus un cântec de închinare, iar la scurt timp după ce a început să cânte, am început să mă plimb în jurul mesei din bucătărie. Camera era plină – oameni pe podea, pe canapele, pe scaune, toți în rugăciune. Eu continuam să mă rog în tăcere. Unii cântau încet acompaniind melodia de închinare. Și deodată, am auzit o voce, nu cu urechile mele fizice, ci în interiorul sufletului meu… Acea mică înghiontură, acel impuls, acea atingere venită de la Duhul Sfânt, cred că așa se poate descrie. Am auzit în interiorul meu: “Du-te la fereastra bucătăriei.” Părea un îndemn complet aleatoriu, “Du-te la fereastra bucătăriei.” dar era atât de puternic în sufletul meu: “Du-te la fereastra bucătăriei.” M-am uitat în jurul camerei, încercând să văd dacă altcineva auzise ce auzisem și eu. Era atât de real pentru mine, dar nu cu urechile mele fizice.
Până atunci, nu mai auzisem niciodată vocea lui Dumnezeu în acest fel. Așa că am presupus că era Duhul lui Dumnezeu care îmi vorbea: “Du-te la fereastra bucătăriei.” Am înlemnit! Nu știam ce să fac. M-am uitat din nou în jur, dar nimeni altcineva nu părea să fi auzit ceva. Apoi am auzit din nou aceeași voce, dar de data aceasta mai clar: “Du-te la fereastra bucătăriei. Am ceva ce vreau să îți arăt.” Am început să mă îndrept încet și cu grijă către fereastra bucătăriei. Îmi amintesc cum mi-am sprijinit brațele deasupra chiuvetei și m-am uitat pe fereastră. Ne aflam în munții din Pigeon Forge, iar în curtea din față erau niște copaci, iar o alee urca ușor pe un deal. Era foarte frig afară, fiind ianuarie sau februarie 1997. Stăteam acolo, cu brațele sprijinite pe chiuvetă, gândindu-mă: “Doamne, ce caut? Ce vrei să-mi arăți?” Și nu vedeam nimic.
Am așteptat și am continuat să aștept. I-am spus: “Doamne, mi-ai spus să vin la fereastră și că vrei să îmi arăți ceva, dar nu văd nimic în afară de copaci.” Apoi am auzit: “Privește.” Un sungur cuvânt: “Privește.” El chiar vorbea cu mine acum: “Du-te la fereastră.” “Du-te la fereastră. Vreau să îți arăt ceva.” Și apoi vocea a spus: “Privește.” Pe măsură ce priveam pe fereastră, am început să văd fulgii de zăpadă căzând și am gândit: “Uou, e frumos. Dar, Doamne, am mai văzut zăpadă înainte. Nu înțelegeam ce se întâmplă. El mi-a spus din nou: “Privește”. Și dintr-o dată, printre acei fulgi de zăpadă care cădeau, am văzut-o pe mama stând pe alee, cu ochii mei fizici. Nu era în mintea mea. “O văd pe mama”, dar era ca o hologramă. Vedeam zăpada trecând prin ea, dar ea era acolo.
Îmi amintesc că m-am uitat din nou prin cameră, încercând să văd dacă altcineva observă ceea ce văd eu. Am văzut-o cu propriii mei ochi și ea s-a uitat la mine, cu un zâmbet pe față. Nu a spus niciun cuvânt, doar continua să se uite la mine. Am întrebat: „Doamne, ce se întâmplă? De ce o văd pe mama?” El mi-a răspuns: „Marty, mama ta știe despre Mine, dar nu Mă cunoaște.” Am întrebat: „Doamne, ce vrei să spui? Cum adică nu Te cunoaște? Ea cântă la pian și la orgă în biserică încă de dinainte să mă nasc eu. Merge la biserică în fiecare duminică dimineața, în fiecare duminică seara, și în fiecare miercuri seara. De fiecare dată când ușile bisericii sunt deschise, mama este acolo. Ce vrei să spui că nu Te cunoaște?” El mi-a răspuns: „Ea știe despre Mine, dar nu Mă cunoaște.”
Am început să plâng. Aceasta este mama mea! Am început să plâng gândindu-ma, fiind creștin acum, născut din nou și că voi petrece veșnicia în Rai fără mama mea. Apoi, la fel de repede cum a apărut, imaginea mamei mele a dispărut. Nu mai era acolo. M-am uitat de la pădure la copaci, la alee. Ea nu mai era acolo. Mi-am lăsat capul în jos și am început să plâng, gândindu-mă la faptul că mama mea nu s-a născut din nou. După aceea, m-am uitat din nou în sus, cu lacrimile curgând pe obraji. Mi-am șters ochii și m-am uitat din nou pe alee, aproape de locul unde stătea mama. Dar de data aceasta, era fratele meu. Fratele meu stătea acolo. Numele lui este Ricky. Ricky stătea acolo și avea și el o formă de hologramă. Nu era complet prezent. Nu era carne și oase, dar puteam să-l văd. Părea ca o hologramă, ca un spirit sau ceva asemănător. Zăpada trecea prin el și lumina strălucea prin el. Dar îl vedeam clar.
Am întrebat: „Doamne, ce vrei să-mi arăți despre fratele meu? Ce vrei să-mi spui despre el?” Dar n-am auzit nimic. Totuși, în mintea mea, Domnul m-a dus înapoi în timp, atunci când eram adolescenți. Aveam în jur de 14 sau 15 ani… Fratele meu avea 16 sau 17 ani. Era cu câțiva ani mai mare decât mine. Ricky era un tip care iubea să muncească. A avut mai multe locuri de muncă în timp ce încă mergea la școală. După orele de școală, mergea la antrenamentele de fotbal, apoi pleca direct la muncă pentru o oră sau două, făcând diverse treburi la magazinele alimentare. După aceea, lucra la un restaurant până la 2 dimineața, livrând comenzi. Îi plăcea munca și îi plăcea să facă bani.
În timp ce priveam la fratele meu în această viziune, această experiență pe care mi-a arătat-o Domnul, mi-am amintit de vremurile când eram tineri. Fratele meu avea o pușculiță din ceramică, cu un design de „Georgia Bulldog”, care era de aproape doi metri înălțime. Avea o gaură în vârf, pe unde Ricky își punea banii câștigați cu greu: monede, bancnote de un dolar, cinci, zece, chiar și de douăzeci de dolari. Muncea întotdeauna din greu și economisea mereu. Eu, în schimb, fiind fratele mai mic, nu aveam acea etică a muncii. Eram leneș și foarte rebel. Îmi amintesc cum toți prietenii mei mergeau vara la piscina comunitară. Nu voi uita niciodată. În timp ce Domnul îmi arăta această viziune a fratelui meu, mă ducea înapoi în copilăria mea.
Îmi amintesc cum toți prietenii mei mergeau la acea piscină comunitară, dar taxa de intrare era de 2 dolari, iar eu nu aveam acei bani. Îmi doream să merg și eu la piscină cu prietenii mei, dar nu aveam cei 2 dolari necesari. Îmi doream să merg și eu la piscină cu prietenii mei. Așa că deschideam dulapul fratelui meu, luam un umeraș și pescuiam câțiva bani, sferturi, bancnote de un dolar, orice găseam, pentru a strânge suficienți bani să pot merge la piscină împreună cu prietenii mei. Îi furam fratelui meu. Nu eram născut din nou pe vremea aceea, trăiam în răzvrătire, trăiam în păcat. Furam de la fratele meu. Și Domnul îmi arăta această imagine holografică a fratelui meu în 1997, dar m-a dus înapoi în 1984, când aveam 14 ani și furam de la el.
Am spus: „Doamne, de ce îmi arăți asta? M-ai iertat de toate aceste lucruri. Mi-ai iertat păcatele și le-ai aruncat cât de departe este Estul de Vest. Cuvântul Tău spune că nu-mi vei aduce niciodată păcatul înapoi.” M-ai iertat. Nu-ți mai amintești de acele păcate.” El a spus: ”Nu. Eu te-am iertat. Nu-mi mai amintesc de acele păcate. Dar fratele tău își amintește de ele” Am spus: „Doamne, dar e acoperit de sângele Tău. Nu trebuie să cer pocăință din nou pentru asta.” El mi-a spus: „Nu, dar trebuie să-i mărturisești fratelui tău ce ai făcut. Pentru că, ai luat banii ca să mergi la piscină, iar apoi au devenit bani pentru jocuri video, bani pentru pizza, bani pentru tot felul de lucruri.” Am estimat că în decurs de 2 sau 3 ani, probabil am furat de la fratele meu în jur de 1000, poate 1500 de dolari. Fără îndoială. Domnul mă ducea înapoi la acel moment. Nu pentru ca eu să mă mărturisesc fratelui meu, pentru a-mi aduce aminte păcatul.
Domnul îmi amintea, însă: „Hei, încerc să te desprind de mândria ta. Vreau să îi mărturisești fratelui tău ceva ce ai făcut și pentru care a dat vina pe altcineva, când, de fapt, tu ai fost acela.” Am spus: „Doamne, o voi face. Îi voi spune.” Fratele meu a dispărut din viziune. Următoarea imagine care a apărut a fost tatăl meu. Tatăl meu a venit în viziune, iar imediat Domnul mi-a spus: „Tatăl tău nu știe cine sunt Eu. Tatăl tău este pierdut și dacă ar muri în seara asta, ar petrece veșnicia departe de Mine, în iad.” Acest lucru m-a zdruncinat profund. Am început să plâng din nou. Tocmai mi-am văzut mama, fratele și acum tatăl în această viziune cu holograme. Domnul îmi vorbea despre familia mea, și știam că trebuie să mă întorc acasă și să rezolv asta. Era sâmbătă seara.
Am ajuns acasă și mi-am sunat familia. Au venit marți seara. Stăteau cu toții în camera mea de zi – fratele meu, mama mea, tatăl meu. Am început să le povestesc despre această viziune, despre cum mi-a vorbit Domnul pentru prima dată în viața mea. În sfârșit, am auzit vocea Domnului, și Dumnezeu mi-a arătat lucruri. Am început să-i povestesc fratelui meu, Ricky, despre ceea ce mi-a arătat Domnul. I-am spus: „Ricky, în toți acești ani ai dat vina pe vecinul nostru pentru că te-a furat. Dar nu el a fost. Trebuie să îți mărturisesc, eu am fost.” Fratele meu iubea să lupte. Era un luptător, un fotbalist, juca pe poziția de line-backer, foarte mare și foarte puternic. Eu eram foarte slăbănog, și fratele meu avea probleme cu furia de când eram mai tineri. Știam că, dacă îi mărturisesc acest lucru, fratele meu probabil va face cu mine ce i-am văzut făcând altor tipi care l-au amenințat pe el sau pe familia noastră. Mă gândeam că mă va scoate afară, în curte, și mă va bate.
Dar când am început să îi împărtășesc fratelui meu ce mi-a arătat Domnul în acea noapte, Duhul lui Dumnezeu a intrat în acea cameră. În timp ce îi mărturiseam ce am făcut și cum Domnul mi-a dat această viziune, fratele meu a început să plângă. S-a ridicat și eu m-am gândit: „Gata, asta e. Acum mă va doborî.” S-a ridicat și mi-a cerut să mă ridic și eu. Așa că m-am ridicat, pregătindu-mă pentru un pumn. Dar fratele meu m-a îmbrățișat. Mi-a spus: „Te iert, te iubesc, ești fratele meu. Îți mulțumesc că ai mărturisit asta. E ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată. Suntem bine.” Am început să le spun mamei și tatălui meu ce mi-a spus Domnul despre ei. În următorii doi ani, mama și tatăl meu s-au născut din nou. Acum sunt credincioși și vor petrece veșnicia cu mine în ceruri.
Nu știu dacă ai auzit vreodată vocea lui Dumnezeu. Nu știu dacă Dumnezeu ți-a vorbit, dar îți promit că El încă îți vorbește. El încă vorbește și astăzi și vrea să îți vorbească. Ioan 10:27 spune: „Oile Mele Îmi cunosc glasul.” ”Oile Mele Îmi cunosc vocea.” Apoi continuă să spună: „Cine are urechi de auzit, să audă.” Așadar, El vorbește și vrea ca tu și eu să auzim. Dacă te afli într-un loc în care nu ai auzit vocea lui Dumnezeu sau nu ai auzit frecvent de la El, lasă-mă să te încurajez cu asta: găsește locul tău secret. În cazul meu, a fost într-un moment de închinare. A fost într-un moment de rugăciune. Am stins luminile, era un loc mai întunecat. Nu trebuie neapărat să fie un loc întunecat, dar trebuie să fie un loc în care distragera atenției să fie eliminată. Lasă toate distragerile deoparte. Găsește un loc izolat. Izolarea este terenul propice pentru o vizită de la Dumnezeu, o vizită care aduce transformare. Până când viața ta devine o locuință pentru gloria și prezența Lui.
Dacă nu auzi frecvent vocea lui Dumnezeu sau dacă nu ai auzit deloc, trebuie să știi că El vrea să-ți vorbească și că vrea să-ți vorbească astăzi. Dacă vrei să auzi vocea din ceruri, roagă-te această rugăciune: „Doamne Iisuse, știu că vorbești și astăzi. Doamne, ai vrea să vorbești inimii mele? Vreau să Te aud, Doamne. Vorbește-mi prin viziuni, vise, Cuvântul Tău sau prin alți oameni. Nu contează cum îmi vorbești, Doamne, doar vorbește-mi. Sluga Ta ascultă. Doamne, vreau să-ți aud vocea, în numele lui Iisus. Amin.” Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
49 Comments
Impresionant,intr-adevar, cu trimitere la pocainta si revizuirea relatiei cu Dumnezeu si aproapele.
O intrebare: de ce la noi la orthodocsi nu se intampla asemenea lucruri? Nu am auzit sa se intample.
Se întâmplă și la noi, dar cultura e alta, lumea nu obișnuiește să facă clipuri virale și filme documentare cu cei care au astfel de experiențe, aceasta e o practică bine înrădăcinată în occident.
Există și riscul de a cădea în păcatul mândriei sau slavei deșarte atunci când ți se întâmplă o mare minune și te apuci să o povestești altora, fiindcă te poți simți special, mai important decât alții, demn de atenția specială a lui Dumnezeu. De asemenea poți provoca sentimente de invidie în alții și gânduri de inferioritate de genul “dar mie de ce nu mi se întâmplă”, deci îi faci să păcătuiască. E complicat cu povestirea minunilor.
Se întâmplă însă nu se promovează din multe motive. Adrian ți-a expus câteva.
,,În următorii doi ani, mama și tatăl meu s-au născut din nou. Acum sunt credincioși și vor petrece veșnicia cu mine în ceruri.”
Îmi cer iertare că o spun atât de abrupt, dar nu cred că relatarea unui om înșelat este de vreun folos vreunui dreptcredincios și nu are ce căuta pe un site ortodox, mai ales un site de la Sfântul Munte Athos ! Chiar dacă omul crede sincer că ceea ce a văzut este de la Dumnezeu, el este de fapt în înșelare, din moment ce plin de MÂNDRIE spune că părinții lui vor fi cu el în Veșnicie ! Doar ereticii cred că SUNT MÂNTUIȚI, în timp ce noi cei dreptcredincioși ȘTIM că ultimul cuvânt aparține DREPTULUI JUDECĂTOR !
Păi dacă tu ȘTII că ultimul cuvânt aparține Dreptului Judecător de ce îl judeci și de ce ne judeci?
Să-mi fie cu iertare, dar nu l-am judecat pe om, ci starea în care se află când relatează cele de mai sus. starea de ,,om înșelat”. Nu a fost o condamnare, nu m-am substituit Dreptului Judecător, ci am semnalat o stare de fapt. Poate omul va reuși cândva să descopere că a fost înșelat și făcânf pocăință sinceră și smerită, în dreaptacredință, spovedindu-și păcatele la duhovnic își va mântui sufletul, însă nu cred că este locul potrivit de a relata pe acest site o asemenea experiență fără a SUBLINIA că experiența respectivă este o ÎNȘELARE ! De ce ? Pentru că Mântuitorul a spus ,,Vai de cel care va SMINTI pe vreunul din aceștia mai mici. Mai bine i-ar fi lui dacă i s-ar lega o piatră de gât și ar fi aruncat în mare.”(am reprodus din memorie). Dacă sfinția ta mă întrebi ,,de ce ne judeci”, voi răspunde că nu te-am judecat, ci am semnalat un lucru care SMINTEȘTE ! Da, am scris că nu-și are locul pe acest site. În cel mai bun caz poate fi dat ca un exemplu de ÎNȘELARE, dar nu ca un exemplu demn de urmat ! Nu este o vedenie de la Duhul Sfânt, ci de la cel rău !
Experiența respectivă nu este o înșelare, chiar dacă, datorită mediului neoprotestant în care se află, spune lucrul respectiv care este într-adevăr o înșelare. Gândiți incorect. Sunt multe astfel de cazuri – în unele oamenii ajungând să cunoască chiar ortodoxia. Este vorba de pocăință și mărturisire a păcatului. Vedeți toate comentariile de aici în care oamenii își dau seama de adevăr și nu au o gândire atât de reducționistă ca a dvs. Îmi pare rău că v-am smintit.
Parinte Teologos, am si eu o gramada de nelamuriri si intrebari pe subiectul acesta al manifestarilor si a lucrarilor lui Dumnezeu si in alte confesiuni. Mari parinti au sustinut ca nu exista mantuire in afara ortodoxiei dar unele experiente din alte confesiuni par sa indice contrariul. Spun asta ca si un om care s-a intors la credinta ortodoxa de 3 ani, pana atunci am fost un ateu feroce si asta s-a intamplat printr-o exeperienta care a avut niste elemente comune cu ce povesteste tipul din videoclip. Nu am reusit, desi am tot incercat sa gasesc pe cineva duhovnicesc sa-i povestesc experienta mea si poate sa-mi spuna unde a fost Dumnezeu si unde a fost vrasmasul in toata povestea asta. Nu pot sa zic ca am un duhovnic, ma spovedesc la parintele de unde locuiesc dar eu simt ca el nu prea ma intelege si nici nu am povestit cu el multele intrebari pe care le am si nelamuriri. Am inceput sa citesc destul de mult lectura teologica, v-a urmaresc toate articolele ca sa inteleg lumea prin partea duhovniceasca si incet incet invat dar tot simt ca lipseste ceva, este o perioada ciudata din viata mea cu toate schimbarile pe care le-am facut si cu lipsa de scop cu care ma lupt acum pentru ca inca nu am gasit calea spre echilibru, trezvie, autocontrol. Simt la maxim ca am nevoie de cineva sa ma indrume si sa ma incurajeze in acest parcurs al vietii dar nici macar nu stiu de unde sa incep sa caut si pe cine sa deranjez. Dar avand legatura cu subiectul vroiam sa zic ca la munca am foarte multi colegi neoprotestanti care au si studii teologice si vorbesc destul de mult cu ei pe subiect si de cele mai multe ori suntem de acord cu majoritatea subiectelor si ii vad oameni buni si iubitori de Dumnezeu si traitori, chiar daca sunt traitori in felul lor de manifestare dar cauta si ei Adevarul. Oare cum si cat conteaza forma de manifestare, care e cumva si influientata de cultura in care am crescut, in fata lui Dumnezeu atata timp cat il cautam cu adevarat pe Dumnezeu si cautam sa fim in voia lui? Aduce-ti putina lumina parinte caci si eu ma mai plimb in intuneric, va multumesc!
Ortodoxia este singura credință adevărată. Dincolo de ortodoxie, însă, mai există și o altă voce care ducea la mântuire, însă această voce a fost întunecată de păcat, motiv pentru care a fost nevoie de Domnul ca să ne aducă credința adevărată. Această voce este conștiința noastră – „legea naturală” după cum o numește Sf. Ap. Pavel. Dacă cineva își ascultă conștiința atunci Dumnezeu îi vorbește și încearcă să-l aducă cât mai aproape de adevăr. Curaj! Spovedește-te la părintele unde locuiești însă să ai grijă să mergi la mănăstiri duhovnicești unde poți să găsești părinți cu cunoștințe și experiențe duhovnicești mai înalte. Să fii constant pe drumul tău și Dumnezeu te va ajuta! Dumnezeu să te binecuvânteze!
Ceea ce spune Razvan este adevărat, eu m-am convertit la ortodoxie de 15 ani, venind de la neoprotestanti, pot spune că am avut multe ispite și încă le am ,de răzvrătire, de singurătate, de faptul că ortodocșii sunt dezbinați,nu empatizeaza, mulți m-au smintit și uneori mă întreb dacă am făcut bine că am ales calea aceasta, sunt într-un moment de cumpănă, de vreo doi ani mi se accentuează starea de răzvrătire și regrete, am pornit pe acest drum încrezătoare, m-am ferit să ies în evidență ca să nu am mai multe ispite, dar tot mai mult mă adâncesc în necunoscut, am momente când efectiv nu vreau să mai aud de nicio Biserică, m-am smintit prea tare… în fine, fiecare om are luptele lui, sperăm să găsim soluții să ieșim din acest necunoscut.
Bună Emi.
Atât timp cat te vei spovedi și te vei împărtăși o sa fi bine. Fi atentă la Sfânta Liturghie și concentrează-te mai ales când spune Preotul rugăciunile de prefacere a Sfintei Împărtășanie să vezi cat de frumoasă este și noi nevrednici să o auzim și așa cu fără de sminteală să avem curajul să ne apropiem de Sfânta Sfintelor. Doamne ajută și sper să fie de ajutor.
Pentru Nicolae, da , mă spovedesc, mă împărtășesc, merg la biserică însă luptele sunt acolo… deocamdată nu este nicio ameliorare, poate trebuie să mai aștept ca să simt că sunt mai bine.Multumesc pentru sfaturi!
Așa este dar în acele lupte Domnul este cel mai aproape de tine. Aici este valea plângerii dar să nu uităm că Domnul Iisus Hristos este mai aproape decât credem. Iartă-mă că îndrăznesc să îți dau sfaturi pentru că nu prea e stilul meu dar am zis din propria trăire și să îți fie de folos. Doamne ajută!
Multumesc tare mult parinte de sfaturi, conteaza foarte mult pentru mine. Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea ravna sa continuati lucrarea dumneavoastra care aduce lumina la multi dintre noi. Dumnezeu sa va dea pacea, lumina si dragostea Sa.
Sper sa ne rapsunda. Ca si eu nu inteleg ca stiu ca sfintii nostrii asa zic in afara de ortodoxie omul se mantuie greu..
E o contradictie intre ce am auzit si ce se spune..
Romanismul nostru e mai dur din cate vad..uneori
Doamne ajuta ! Sfantul Serafim Rose spunea in cartea “Sufletul dupa moarte” ca vedeniile cu Raiul si iadul pe care le-au avut oamenii care nu erau crestin-ortodocsi au fost inselari de la demoni. Este periculos sa credem “descoperirile” facute de Dumnezeu catre oamenii care nu sunt crestin-ortodocsi. In plus de asta nici crestinii-ortodocsi nu trebuie sa aiba incredere in vedenii, vise sau orice alta “revelatie” invata Sfintii Parinti. Ma iertati !
Doamne ajută! Sf. Constantin cel Mare a avut vedenia cu „In Hoc Signo Vices”, vedenie care a schimbat cursul istoriei, când nu era creștin-ortodox. De fapt, era chiar păgân. Sper că nu spui că această vedenie era înșelare de la diavol! De asemenea, Sf. Corneliu Sutașul a văzut un înger tot pe vremea când era încă păgân. Sf. Ap. Pavel L-a întâlnit pe Hristos pe vremea când era încă prigonitor al Bisericii, nicidecum „creștin-ortodox”.Trebuie discernământ! Sf. Serafim nu zice corect acolo.
Sf. Serafim Rose nu spune din câte am înțeles eu din carte(am citit-o de mai multe ori) că raiul și iadul arătat celor de altă credință neapărat este înșelare, ci mai degrabă arată diferența între felul cum se arată acestea prin înșelare și cum e de la Dumnezeu, accentuând că în occident oamenii sunt mai predispuși la înșelare deoarece sunt mai căutători de senzațional(specific sectelor). Mai mult chiar, dă și un exemplu când Maica Domnului îl salvează pe unul de altă credință când e în pericol să fie tras în iad, acesta amintindu-și în acel moment de Ea din copilărie când era mai apropiat de Dumnezeu. La părintele Serafim nu am găsit în toate scrierile lui nimic în contradicție cu credința Ortodoxă mai ales că înainte de a scrie pe un subiect, el studia foarte mult învățătura Bisericii și a Sf. Părinți. Doamne ajută!
Parinte dar daca Sf Serafim vedea in om si chiar vorbea cu Dumnezeu, de ce atunci acesta greseala.
Am mai intalnit o si la pr Cleopa Ilie cand spunea ca impartasania nu trebuie sa fie deasa.
Nu prea inteleg.
Ma scuzati
Toți Sfinții au avut greșeli. Dumnezeu lasă intenționat aceste lucruri pentru ca să știm că suntem limitați și să fim smeriți și să nu divinizăm om. Darul clarvederii nu înseamnă atotștiința.
În sfârșit un răspuns pe care îl căutam demult, am întrebat atâția oameni chiar si preoți dar nu au răspuns așa, mulți cred tot ce a spus un sfânt, devine chiar literă de lege, apoi cad în tot felul de judecăți și prejudecăți, analizează și își imaginează lucruri ,mie mi-au spus unii creștini că nu e bine să ma împărtășesc des pentru că nu mai simt acea putere din împărtășanie, alții că este bine …tot felul de păreri, alții chiar te judecă că te împărtășești des… în fine, tare greu cu părerea oamenilor
Mulțumesc pr Teologus
Nu intelegeam nimic era cam varza in capul meu.
Nu stiam sa cred sau nu testimonialele de acest gen.
Dupa ce le ascultam imi curgea uneori cate o lacrima.
Sa fie semn ca e adevarar de la Dumnezeu?
Sarut mana, parinte Teologos. Pentru nu-i face vreo nedreptate sfantului Serafim Rose prin faptul ca pot interpreta eu gresit ceea ce a vrut sa transmita de fapt, voi lăsa aici in acest mesaj un fragment din cartea “Sufletul dupa moarte”scrisa de sfantul Serafim Rose :
“Cine cunoaşte această învăţătură ortodoxă nu poate decât să socotească cu uimire şi înfricoşare uşurătatea cu care „creştinii” de astăzi se încred în vedenii şi arătări, care ajung acum să fie atât de obişnuite. Pricina acestei necunoaşteri este limpede: romano-catolicismul şi protestantismul, desprinse de veacuri de învăţătura ortodoxă şi de rânduiala vieţii duhovniceşti, au pierdut toată iscusinţa pentru dreapta socoteală limpede asupra duhurilor. Însuşirea creştină neabătută, de neîncredere în gândurile şi simţirile cele „bune”, li s-a făcut lor cu totul străină. Trebuie să adăugăm că înşişi creştinii ortodocşi, în vreme ce se află teoretic întru cunoaşterea adevăratei învăţături creştine, arareori sunt conştienţi de aceasta, şi adesea sunt înşelaţi cu aceeaşi uşurinţă ca şi ne-ortodocşii. Cei care istorisesc acum experienţele lor de „după moarte”, se vădesc a fi la fel de încrezători în experienţele lor, ca oricare alţii care s-au rătăcit în trecut. În toată literatura contemporană despre acest subiect, sunt foarte puţine situaţii în care o persoana socoteşte cu dreaptă judecată, că cel puţin o parte a experienţei ar putea să vină de la diavol”.
Mi se pare că nu are legătură cu subiectul de față.
Mai sus nu este vorba cu viziuni legate de persoane trecute dincolo, ci de persoane încă vii, despre care se descoperă anumite lucruri despre starea lor interioară.
Totuși, sunt și eu precaut cu acest video.
E periculos și să luăm de bun totul, dar și să cădem în extrema cealaltă, in care tot ce e non-ortodox este în egală măsură de lipsit de valoare.
Parinte, cand eram mica am fost chemata la o intalnire a unor sectari (nu mai stiu ce erau, dar cred ca erau baptisti), unde ne au pus celebrul film despre viata Mantuitorului si ne au vorbit ei acolo (nu mai stiu exact ce) ce mi a ramas in minte este faptul ca am simtit foarte puternic ca acolo nu e Duhul Lui Dumnezeu, nu mi a placut deloc desi ei incercau sa fie foarte prietenosi. Parintii m au lasat sa merg pt ca au zis ca e bine, ca se vorbeste despre Dumnezeu, desi noi eram si suntem ortodocsi. Mi se intampla des sa imi dau seama daca o persoana este de alta credinta, ba chiar mi s a intamplat (cu o fosta colega de facultate) sa am sentimentul ca ea a fost botezata ortodox chiar daca acum era adventista (impreuna cu toata familia), am intrebat o si mi a confirmat ca asa este. Credeti ca fiind botezati ii putem simti, prin Duhul Sfant, pe cei botezati asemenea noua? Exista o legatura mai puternica intre noi, crestinii ortodocsi?
Este, probabil , sau este o înșelare, eu venind din familie de baptiști, sunt mulți ortodocși care mă simt că nu am fost ortodoxă de la naștere, alții îmi spun că nici nu se gândeau că eu am fost vreodată baptistă, deci cred că trebuie să avem grijă cu aceste simțiri, uneori mintea te minte cum și simțirile te pot înșela, eu am cunoscut familie de creștini ortodocși practicanți, în sinea mea credeam că au fost baptiști sau adventiști, chiar simțeam din suflet că au acel duh , însă am fost doar înșelată, aceia nici măcar nu au călcat în adunări de baptiști,sau să fii avut rude de alte credințe…eu una încerc să evit aceste simțiri,m-am înșelat de multe ori.
Și mulți de la baptiști sunt veniți de la ortodocși, practic au fost botezați ortodocși apoi au devenit baptiști sau alte dominațiuni, de exemplu străbunicii mei au fost ortodocși însă s-su botezat la baptiști.Cam toți convertiții la alte dominațiuni au fost creștini practicanți ortodocși….chiar cunosc și un pastor , practicant ortodox care a devenit penticostal parcă sau baptist, în fine,dar nu are duh ortodox ,eu am crezut că a crescut în familie baptistă/ penticostala, însă el fusese practicant ortodox,bunicii ortodocși, părinții ortodocși….deci nu ne putem lua după simțiri.
Nu inteleg de ce se publica articole de la penticostali sau alte secte fara sa se specifice ca nu sunt ortodoxe avand in vedere ca aici citesc si incepatori si usor pot aluneca in alte parti..avem destule minuni in ortodoxie care sa fie evidentiate nu trebuie sa citim de la sectanti inselari
1. Nu cred că acest articol promovează erezia neoprotestantă. 2. Ați putea să ne oferiți un material video până în 25 de minute în engleză (preferabil) sau în greacă cu o minune pentru a fi evidențiată? Suntem foarte interesați.
Dragă Elena, nu îmi place cum sună cuvântul sectant, mi se pare lipsă de respect față de cei care sunt de alte culte, îți spun pentru că eu am fost baptistă până la vârsta de 20 ani, ca și copil am avut parte de mult bulling din partea multor profesori și copii, ori îmi spuneau sectanta ori pocăită proastă, habar nu aveți vreunul dintre voi cum se simte un copil, un adult, un adolescent folosind aceste cuvinte jignitoare, mai ales că sunt spuse cu ură, am avut o profesoară de religie care la ora dânsei mereu mă avertiza că voi arde, că voi deveni cenușă, mă privea cu ură și îmi aruncă cuvinte jignitoare, iar pe colegii mei îi întorcea împotriva mea, nici nu mai vorbeau cu mine în acea zi, poate unii din ei nici a doua zi și mă jigneau cu tot felul de cuvinte, deși eu nu făceam prozelitism, îmi vedeam de banca mea, intr-o alta oră de religie le a cerut colegilor să aducă toate bibliile care sunt scrise de Cornilescu, în fine au adus aceste biblii, doamna de religie le-a spus că le va arunca în foc si vor deveni cenușă, apoi s-a uitat la mine cu ură că voi deveni și eu cenușă precum acele biblii. De ce am spus toate astea? Pentru că ortodocșii au o mandrie că ei sunt cei mai adevărați iar ceilalți neica nimeni, mandria aceasta eu nu o văd prea bună, oricum m-am smintit maxim de această ură a ortodocșilor față de celelalte culte, culmea că pentru musulmani sau alte religii nu am văzut aceeași ură, fiți sinceri cu voi și gândiți înainte să vorbiți ceva urât despre alte culte sau să le spuneți ” sectanți” , încă nu am auzit vorbind despre musulmani asemănător, un părinte drag mie a recunoscut lucrul ăsta și mi-a spus că da, este multă ură din partea ortodocșilor pentru celelalte culte, dar față de alte religii nici dânsul nu a văzut ceva asemănător.Ura și mândria nu sunt bune, degeaba suntem ortodocși dacă nu scăpăm de ele.Cel puțin pe mine m-au smintit foarte tare toate, câteodată mă gândesc dacă pasul ăsta spre ortodoxie l-am ales bine sau trebuia să rămân baptistă în continuare, chiar dacă risc să fii judecată sau criticată de mulți dintre ortodocși, prefer să fiu sinceră. Eu i-am lăsat un comentariu acum puțin timp părintelui Theologos, i-am spus că sunt dezamăgită de dânsul, dar mi-a șters acel comentariu, am fost iar smintită, încet încet nu îmi prea mai găsesc locul în ortodoxie…este multă mandrie și ură…Iertare dar am simțit să spun acestea.
Emi, nu te necăji. Țelul, așa cum gândesc eu, nu este să devin un membru ortodox în societate. Să devin o femeie ortodoxă. Țelul este Hristos. Pentru asta nu avem nevoie de părerile altora. De un sfat bun, da.
Odată ce ai pornit cu toată convingerea pe drumul bun, vrăjmașul nu stă și se scarpină in cap. Va face tot posibilul să te întoarcă.
Doamne ajută! Nu permitem atacuri la persoană. În general nu șterg comentarii. Ortodoxia este într-adevăr singura cale spre Adevăr însă noi ortodocșii mai avem de mers pe această cale. Ereticii trebuie mai întâi să o găsească. Nu avem ură față de oameni ci față de învățături greșite. Îmi pare sincer rău de experiența ta. Repulsia despre care vorbești provine de la faptul că neoprotestanții sunt foarte agresivi în spațiul ortodox de zeci de ani și provoacă multă tulburare iar pe tine te-au asociat implicit cu acest comportament. Despre termenul de „sectar” am discutat aici: https://www.chilieathonita.ro/2024/08/06/cu-ortodocsii-despre-neoprotestanti-si-sectari-p-teologos/ .
Doamne ajută! Am înțeles de ce mi-ați șters comentariul, asta e, eu doar am fost sinceră, sinceritatea în ziua de azi este taxată. Oricum eu vă spun din prisma mea și a multora care au trăit cest bulling din partea ortodocșilor plini de ură, pe mine oricum m-au smintit, abia mai reușesc să merg la biserică, am o stare de răzvrătire și amărăciune în suflet, de doi ani mă lupt cu asta, le spovedesc însă nu mă simt înțeleasă, nu simt că empatizeaza cineva cu mine, toți sunt reci și își văd de drumul lor, habar nu au pe ce lume trăiesc, dar cu siguranță sunt plini de ura și mandrie, am prieteni care chiar au ură în ochi când vorbesc despre celelalte culte și nu mi se pare corect, nu toți neoprotestantii sunt așa cum cred ei, nu știu ei despre experiența lor de viață, eu provin din familie de neoprotestanti dar nu am facut niciunul din noi prozelitism, am stat în bancă noastră, ne-am văzut de credința noastră, deși am fost jigniți dar în același timp apreciați că suntem diferiți de restul lumii. Oricum chestia este că am o durere în suflet destul de mare cu privire la întoarcerea mea către ortodoxie, nu știu de ce dar știu că mă roade asta de ceva timp…. știu că pot fii ispite, însă parcă nu mai văd lumina de la capătul tunelului și chiar dacă mă ridic tot simt că sunt căzută în prapastie fără fund.
Dragă Smaranda ai și tu dreptate, nu te contrazic, oricum este destul de dificil să rămâi pe linia de plutire.Multumesc pentru mesaj, apreciez! Îmi cer Iertare că poate am provocat tulburare , nu asta a fost intenția mea, încerc doar să regăsesc drumul pe care l-am pierdut. Doamne ajută!
Am recitit postarea dvs, da în mare parte aveți dreptate dar ce vină poate avea un copil pentru că așa s-a născut? Eu așa m-am născut neoprotestanta, străbunicii mei au fost neoprotestanti, bunicul meu cumva provine din partea sașilor din Transilvania ,unchii mei sunt pastori, în fine e complicata treaba, eu tot nu voi înțelege această ură, înțeleg de ce ortodocșii se manifestă așa însă mai au de lucrat la capitolul dragoste și empatie. Eu deocamdată încerc să regăsesc drumul pe care l-am rătăcit, sper să nu dureze mult.Multumesc pentru mesaj! Numai bine, Doamne ajută!
Dragă emi, eu zic că ai făcut un pas mare. Să recunoști ura din ochii oamenilor trebuie să fii cât decât ” treaz”, conștient. Următorul pas- nu-i ușor- este să vezi dragostea nemărginită dincolo de ură.
Nu descuraja. Este posibil.
Mulțumesc! Deocamdată încerc să mă redresez , mai am de mâncat mămăligă până voi ajunge să văd dragostea din creștinii ortodocși. Sunt într-o etapă a vieții mai tumultoasă , dar mulțumesc pentru mesaje de încurajare!
Nu deznadajduii Emi, toti avem incercari si ispite, diavolul loveste exact acolo unde ai slabiciunea, mai ales in indoiala. Si eu am ispite pe diferite subiecte care sunt chiar diferentele intre ortodoxie si neoproteatantism dar de fiecare data cand ma macina un subiect care ma pune la indoiala atunci caut si citesc pe acel subiect sa vad cum e justificat de sfinti si asa ajung sa-mi fundamentez credinta si dogmele ortodoxe. Legat de amintirile dureroase din perioada cand ai fost batjocorita cel mai bine este sa privesti acea perioada sau umilintele pe care le-ai indurat ca si un proces necesar de a devenii omul frumos care esti acum. Si mie imi vine in minte de multe ori pe nesimtite o perioada din viata mea care a fost destul de umilitoare dar stiu ca asta este o ispita mare care ma face sa ma simt victima si sa-i privesc pe toti care mi-au gresit oamnei rai si agresori. Dar totusi incerc sa ii privesc ca oameni care sunt buni dar un momentul cand mi-au gresit erau bolnavi de anumite patimi de care nici macar nu erau constienti si asta o vad asa pentru ca inclusiv eu eram asa si inca sunt de cele mai multe ori asa, nu-mi place dar cu asta trebuie sa ma lupt. Curaj Emi, Dumnezeu este si va fi intotdeuna acolo pentru noi cu ajutorul si iertarea Sa, noi cateodata pierdem capacitatea de a-L simti dar asta doar inseamna ca trebuie sa ne straduim sa ne despatimim cu ajutorul Sau ca sa descoperim asemanarea Sa in noi. Nu suntem singuri in acest parcurs, Hristos ne-a dat-o pe Maica Sa si pe toti Sfintii Sai sa ne ajute. Sa-I multumim Domnului pentru toata secunda pe care ne-o da in dar din dragostea Lui. Emi, Dumnezeu cu toti Sfintii Lui si cu toate rugaciunile parintilor nostri sa te calauzeasca spre Imparatia Sa… credinta se arata atunci cand e greu… Nu renuntam, suntem toti impreuna 🙂
Mulțumesc mult, Răzvan! Ai dreptate, nu te contrazic, însă am perioade când îmi vine să renunț alteori când vin aceste gânduri le ignor, dar tot vin și uneori persistă și vin cu mai multă putere spre mine, dar tot așa fac și eu ca și tine, citesc din sfinții părinți, din Noul Testament, mă uit la documentare cu călugării de prin mănăstirile noastre și le ascult mărturiile și așa revin pe drumul de la care m-am abătut, plus rugăciuni la sfinții pe care îi am la suflet , rugăciunea mă ajută foarte mult să rămân aici chiar dacă sunt abătută, dacă nu ar fi rugăciunea nu as reuși, când am simțit să mă convertesc la ortodoxie,m-am convertit datorită rugaciunii profunde pe care nu am găsit -o la neoprotestantii, rugăciunea este una din cauze pentru care m-am convertit, apoi au mai fost și altele , însă pentru mine în momentul de față a mai rămas doar rugăciunea și sunt mulțumită că ma ajută să merg prin acest întuneric.Multumesc pentru îmbărbătare și pentru toate gândurile! Doamne ajută și vă doresc tuturor bucurie și liniște sufletească!
Doamne ajuta!
Dumnezeu ne-a facut pe toti si vrea ca toti sa ne mantuim. Este foarte corect ca Dumnezeu sa se manifeste si fata de alti oameni decat cei de credinta ortodoxa, pentru si ei sunt copii lui, pe care ii iubeste foarte mult si vrea ca si acestia sa vina la cunostinta adevarului si sa se mantuiasca. Aceasta manifestare poate fi prin vorbire directa, cum a fost experienta acestui om, sau prin vorbirea prin alti oameni (am o amintire in care un prieten mi-a deschis un drum important in viata desi el nu este un crestin practicant), poate sa ne vorbeasaca prin alte fiinte vii (plante si animale – sunt la Sfintii Parinti si schiar si in evanghelii mai multe marturii despre cum un o intamplare sau un fenomen legat de o planta de ex le-a deschis mintea sfintilor spre Dumnezeu), mai poate sa ne vorbeasca prin feniomene naturale, si poate si prin alte moduri.
legat de acest domn care a vorbit in podcast, ultima viziune, cea legata de fratele sau, l-a dus la marturisirea pacatului / spovedanie, ceea ce este foarte bine
prima viziune, cea legata de mama sa, “stie de mine dar nu ma cunoaste”, m-a facut sa-mi sara inima din piept, pentru ca in intelegerea mea era clar ca ar trebui sa se orienteze catre ortodoxie unde avem plinatatea invataturii, dar nu a facut-o… Dumnezeu sa le ajute sa inteleaga mai bine
legat de aceasta marturisire in general, lui personal i-a prins bine, dar deschide o cutie a Pandorei, validand-ui pe toti “Vizionarii” din cadrul protestantantilor care sustin ca au avut o viziune de la Dumnezeu, ca asa i-a invatat Dumnezeu, insa daca ne uitam la drumul pe care au mers, nu prea este cel catre Dumnzeu…
In ortodoxie ne folosim de impreuna-sfatuirea cu alti oameni duhovnicesti pentru a afla daca viziunea a fost sau nu de la Dumnezeu, ceea ce le recomand si lor, protestantilor
multumim pentru aceasta marturisire, recomand o aprofundare a ei de catre autor si in general impreuna sfatuirea cu oameni duhovnicesti cand aveti parte de astfel de viziuni
multumim admin!
PS: noi nu cautam viziunile, cautam mantuirea cred, iar pe acest drum, daca mai avem parte de cate o viziune, ii multumim Domnului!
@admin, 16.52
,,Gândiți incorect.” ,,Aveți o gândire reducționistă”. Da, gândesc incorect politic 🤷♂️ Într-adevăr reduc totul la Dreaptacredință 🤷♂️ Și, nu, Slavă Domnului, nu m-am smintit, dar sunt persoane care se pot sminti așa cum se poate ușor deduce și din comentarii ! Trebuie deci să-mi previn urmașii despre ambiguitatea anumitor lucruri postate pe acest site ! Căci, din păcate, aici pe site nu este cum ne-a sfătuit Mântuitorul :,,ce este da,da și ce este nu, nu (…) ce este mai mult decât atâta, este de la cel rău”! Multmilostivul Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale și ale tuturor Sfinților să ne lumineze pe toți ! Iertare ! Amin și Doamne ajută tuturor !
Reduci totul la dreapta credință? Sf. Constantin cel Mare a fost dreptcredincios? El a avut viziunea cu crucea pe cer care a schimbat istoria pe vremea când era încă păgân. După această viziune, în timp, și-a omorât copilul și după aceea soția. Cu toate acestea este unul dintre Sfinții de referință din Biserică. Iar ne judeci strâmb. Lucrurile sunt mult mai complexe decât crezi chiar dacă te consideri dator să-ți previi urmașii folosind viziunea îngustă pe care o ai.
Părinte, îngustă (strâmtă) este calea care (ne) duce la Viața Veșnică ! N-am dorit decât să semnalez că din punct de vedere ortodox este vorba despre o înșelare. În cazul în care omul respectiv va continua sincer și smerit CĂUTAREA, va descoperi adevărata cale care-l va duce în Împărăția Cerurilor după cum am scris în alt comentariu, dar deocamdată, în urma acestei vedenii el a rămas în rătăcirea sa 🤷♂️
Cu tot respectul pentru haina monahală, pentru nevoința sfinției tale, pentru prezența sfinției tale în grădina Maicii Domnului și pentru rugăciunile făcute pentru noi, dar se cuvine a asculta de Dumnezeu mai mult decât de oameni, mai prieten fiindu-mi Adevărul decât Părintele Teologos 🤷♂️
Nu fac acest lucru din ambiție (să nu fie !), dar am trecut prin destule rătăciri ca să mai iau de bună o rătăcire ca vedenia domnului respectiv prin care și eu am trecut cândva și n-am cum să n-o recunosc de la care duh vine (adică de la un duh căzut)…
Iertare și Doamne ajută tuturor !
Deci Sf. Constantin cel Mare a fost un înșelat că a văzut vedenia pe care a văzut-o pentru că s-a botezat doar pe patul de moarte la mulți ani după aceea – să nu fie! Mai ales că vedenia pe care a văzut-o Sf. Constantin îl îndemna la omor organizat (la război). Nu e așa. Vedenia respectivă a fost adevărată și Sf. Constantin s-a sfințit înainte de botezul său.
Părinte, dar arătările de la Dumnezeu care s-au făcut pentru Sf. Constantin, Sf. Corneliu și Sf. Ap. Pavel au avut ca scop fie de a arăta care este dreapta credință fie de a-i aduce la ea. Și eu cred că nu ar trebui promovat acest fel de materiale provenite de la cei de altă credință – cunosc ortodocși care iau de adevăr acest gen de relatări de la protestanți(care sunt multe) și asta nu face decât să întărească mișcarea ecumenistă,cu atât mai mult dacă sunt postate de preoți/călugări.
Așa și aici. Dumnezeu i-a arătat adevărul. Ortodoxia cf. Sf. Părinți este modul corect de a fi și nu „partidul est-europenilor”. Nu face deloc să întărească mișcarea ecumenistă pentru că nu validează Sola Scriptura sau Sola Fide. Din contră – experiența pe care o are acest om este total contrară Sola Fide care este unul din perceptele de bază ale (neo)protestanților.
Păi eu nu văd să fie deloc așa și aici deocamdată – domnul din videoclip tot protestant era(am verificat). Iar dacă Dumnezeu i-a arătat – nu știu, că și cel rău nu odată a arătat unora adevăruri petrecute în lumea/viața noastră. Referitor la Ortodoxie și Sf. Părinți – aceștia ne îndeamnă să fim reticenți la asemenea arătări. De unde până unde “Partidul est-european”? Din câte văd din comentarii lumea vorbește prin prisma învățăturii ortodoxe în funcție de cât știe fiecare, și chiar este dată ca referire cartea unui american, nu estic(poate cea mai bună carte pe acest subiect și care prezintă învățătura Bisericii și a Sf. Părinți). Cât despre mișcarea ecumenistă – aceasta are loc și fără validarea oficială a ceva. Credința ortodocșilor e atât de amestecată cu idei străine – eu văd asta trăind în lume și într-un ținut al mănăstirilor. E suficient să se afișeze un ierarh ortodox cu papa îmbrățișând-se și asta face poate mai mult decât dacă s-ar semna ceva oficial – în mintea unora apare semnul egal între credințe. Același lucru cred că se întâmplă și atunci când pe site-uri ortodoxe sunt puse clipuri ca cel de mai sus. Și nu pare să fie deranjată sola scriptura la ei cu asemenea cazuri – chiar pare a fi motiv de mândrie la mulți: de la începutul clipului se înțelege că domnul era preocupat de asemenea minuni și spune că a auzit mulți pastori care pretindeau că Dumnezeu le-a vorbit. Doamne ajută!
Deci și Sf. Constantin cel Mare a fost înșelat și a văzut o vedenie falsă pentru că el a fost păgân până pe patul de moarte? Unde mai pui că viziunea sa îl îndemna la omor organizat (la război)… Sunt de acord că trebuie să fim circumspecți însă nu trebuie să ignorăm realitatea. Această experiență în care este vorba despre pocăința relativ la niște fapte rele contrazice frontal Sola Fide.
Am citit cartea Maicii Gavrilia, unde amintea in cartea sa că era o femeie neoprotestanta in misiune acolo unde era și Maica Gavrilia,undeva prin India, iar aceasta spune de femeia neoprotestanta că era sfântă fără să știe că este, avea atâta smerenie și bunătate încât îi cuprindea și pe ceilalți, deși era neoprotestanta. Eu nu cred că Dumnezeu se uită la religie neapărat atâta timp cât omul se luptă să se mântuiască, se luptă să se sfințească….mi se pare mie că ultimele comentarii de aici sunt foarte răutăcioase și cam cu ochelari de cal….nici nu ar trebui să convingem noi pe cineva dacă este greșit, îi va arăta Dumnezeu atâta timp cât în noi cei ortodocși există dragoste și smerenie, dacă nu le avem atunci să nu ne așteptăm ca cei din jurul nostru să se schimbe…atitudinea unor ortodocși față de alte culte lasă de dorit, în loc să își consume energia pe schimbarea interioară se uită la alții cum că nu sunt în dreapta credință sau eu mai știu ce…. în fine, mă gândesc că dragostea multora dintre noi se va răci, eu cam asta simt…prea multe discuții și prea puțină tăcere. Doamne ajută!
Cred că se încurcă lucrurile. Nu e vorba despre dacă se mântuiesc cei de altă credință ci despre pericolul de a fi înșelat prin arătări supranaturale. Iar a te crede mântuit pe tine sau pe altcineva în viață încă fiind e de prisos a scrie cred.