Manipularea neamului – p. Pimen Vlad

Urmăriți un material în care ni se prezintă valorile neamului, având în prim-plan pe Sfinții contemporani, precum și modul cum este manipulat neamul nostru astfel încât să-și piardă curajul.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși, tot într-un colțișor, în livadă! Am urcat dealul și deja gâfâi un pic. Sunt în capătul livezii, la deal, și am zis să vin înainte de Vecernie pentru că acuma e mai liniște și zic să apuc să fac un pic de filmare. Se mai lucrează jos, că facem o căsuță și se lucrează, acuma s-a început la acoperiș și se mai aude zgomot. Trebuie să facem și lucrurile care sunt de făcut pe lângă casă, adică fiecare avem o responsabilitate în viața noastră, Dumnezeu ne-a dat mâinile astea, ne-a dat picioarele, ne-a dat minte ca să putem face lucrurile care sunt de folos, nu numai pentru noi, ci și pentru toți ceilalți.

La fel și noi, fiind o mică comunitate aici, încercăm și noi să facem cele necesare încet, cu răbdare, cu dragoste, cu înțelegere, cu îngăduință unul față de celălalt, la fel ca într-o familie, cum ar trebui să fie și la voi. Să faceți în așa fel ca să fie bine, cu răbdare și cu dragoste. Fiți cât de îngăduitori unul cu celălalt și așa, încet-încet, se depășesc multe.

România este supusă unei încercări

Mai umblând, mai stând de vorbă, mai citind, am văzut un lucru: se încearcă foarte mult ca poporul român să nu mai aibă încredere, să fie aruncat în deznădejdea că totul e pierdut, că nu mai este nimic de făcut, că țara nu știu ce, la ce nivel este, conducerea e jalnică, oamenii la fel, că nu mai avem de nici unele, că nu se mai poate repara nimic. Nu e adevărat, fraților, asta-i încercarea! E multă luptă din exterior, a celor care au interesul ca noi, ca popor, să fim o națiune dacă se poate, de sclavi, piață de desfacere pentru alții și cât de mulți din cei tineri să plece în străinătate, să nu rămână în țară.

Ați înțeles de ce? Pentru că e o țară frumoasă, o țară bogată, cu multe resurse și atunci își doresc alții să vină în țară la noi, să poată avea acces la toate astea. Dacă dintr-o țară tineretul pleacă în exterior, bătrânii încet, încet își urmează cursul și atunci e cale liberă pentru cei care vor să vină și să profite de acest lucru. Asta se încearcă permanent, bineînțeles, folosindu-se de oameni din țară, dragilor.

Se duce o luptă pe toate nivelurile împotriva țării

Chiar văzusem recent că au început să scoată cărți prin care se denigrează istoria românilor, o schimbă că, stai, de fapt e o față întunecată a războiului, a soldaților români și de care până acum nu s-a știut. Serios?! Apăreți voi după șaizeci și ceva de ani să ne spuneți că, stai puțin, că am descoperit noi! Cărți scoase în străinătate, nu în România, în care este denigrată istoria și armata noastră. Ați înțeles, dragilor?

E o luptă pe toate nivelurile împotriva țării! De ce? Pentru că-i țară creștină, țară ortodoxă! Și asta deranjează, fraților! Îi deranjează pe toți care-s în afara legii, să spunem, în ce fel? A legii naturale lăsate de Dumnezeu, după cursul pe care trebuie să-l urmeze omul. Și, pentru că la noi în țară încă își urmează cursul normal, deranjează și atunci trebuie să denigreze. De ce mereu avem olimpici peste tot? Mă uit la tineri care-s olimpici la diferite științe, la matematică, la toate… Adică, încă-s minți curate, copii buni, curați, care învață, care sunt talente. Ei, astea trebuie astupate! Astea am văzut că nu ies la știri niciodată, astea toate sunt date deoparte! Ies tot alea rele, ca să ne pierdem încrederea ca neam, ca țară, că nu se mai poate face nimic. Se poate, fraților!

Salvarea este întoarcerea la Dumnezeu 

Vreți să ne ducem un pic în istorie? Vedeți poporul evreu, care de obicei era îndărătnic, mai sucit, cum se spune. Și Dumnezeu ce făcea când vedea că o ia razna cu totul, că se închinau la tot felul de idoli? Aducea alt popor peste ei și-i făcea praf, îi ducea în robie. Deci, erau ca și distruși! Ei, și când se trezeau ei la un moment dat și începeau să strige la Dumnezeu, îi readucea Dumnezeu, cum se zice, la starea de la început. Își luau din nou țara, se refăceau și porneau mai departe. N-au avut robia babiloniană când au fost duși, nu mai știu cât, 70 de ani, în Babilon?! Nu mai rețin anii, nu vreau să încurc, dar spune acolo, la Sfânta Scriptură. Deci, au avut atâtea perioade lungi! Dar și când se întorceau la Dumnezeu, Dumnezeu îi aducea înapoi, îi refăcea ca și popor.

Deci, vedeți unde-i salvarea? Întoarcerea la Dumnezeu! Nu către mai marii lumii, niciodată! Întoarcerea la Dumnezeu, deci asta rămâne, să ne fie clar! Întoarcerea la Dumnezeu, oamenii să fie aproape de Dumnezeu prin Biserică, prin Tainele Bisericii, să întemeieze familii cum trebuie sub Taina Bisericii, sub Cununie, să ducă o viață creștinească, să facă copiii pe care îi dă Dumnezeu și atunci să vedeți cum se schimbă fața țării! Nu mai trebuie să se ducă nimeni în străinătate, ba chiar se vor întoarce cei care s-au dus. Dar trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu! Să știți că asta-i salvarea!

Citiți cărțile de istorie scrise înainte

Și am văzut că se încearcă scoaterea istoriei de prin școli, introducerea altei istorii, modificate, aduse și de pe la alte popoare și așa mai departe. Și avem atâtea cărți frumoase de istorie scrise de înaintașii noștri! Să le citim pentru că-s cărți minunate! Da, avem cărți de la înaintașii noștri. De exemplu, Iorga a scris “Istoria românilor”. Citiți din cărțile scoase înainte, în care istoria noastră era scrisă frumos.

Și pentru că am auzit de ideea aceea de a arunca cu noroi și de a ne fi rușine de armata țării, vă recomand câteva cărți scrise de oameni care o trăit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oameni care au mers pe front. Și uite, o să încep cu părintele Dimitrie Bejan. Căutați cărțile sale pentru că toate-s minunate! Sunt vreo 10 cărți scrise de părintele Dimitrie Bejan. A fost preot militar și a mers cu Armata Română peste tot când s-au dus în Rusia. Spunea el că boteza zilnic o grămadă de oameni. Comunismul era deja înrădăcinat în Rusia și era o grămadă de oameni nebotezați și pe unde se ducea, el își făcea misiunea de preot. Îi boteza, îi împărtășea și mergea permanent.

Cărțile părintelui Dimitrie Blejan

El descrie în cărțile lui ce a întâlnit, ce a văzut, istoria adevărată trăită, nu scrisă din pix de peste ocean și adusă nouă să ne spună ce istorie a fost. Căutați cărțile părintelui Dimitrie Bejan! Sunt multe, nu le mai rețin titlurile, dar le-am citit pe toate, să știți! O carte este ”Bucuriile Suferinței”. Părintele nu numai că a fost pe front ca preot militar, dar era și ofițer și a fost luat prizonier șase ani în Siberia și a stat în închisoare la Oranki. Sunt și alte cărți: ”Oranki”, ”Hotarul cu Cetăți”, ”Vifornița”. În ”Satul Blestemat” povestește cum au fost aduși înapoi în țară și apoi deportați ani de zile în Bărăgan. Mulți mureau, dar pe el l-a ținut Dumnezeu pentru că era nevoie de el. La urmă, după ani și ani petrecuți așa, plimbat prin Bărăgan, l-au adus cu domiciliu forțat în satul lui, la Hârlău.

Deci, n-avea voie să părăsească satul, dar noaptea, uneori mai fugea la mănăstire la Sihăstria pentru că se spovedea la părintele Cleopa. Da, la părintele Cleopa! Povestește el într-o carte un lucru minunat, că venea seara târziu, noaptea și se spovedea la părintele Cleopa și după aia rămânea în biserică la Utrenia de noapte, care se făcea de la 11:00 la 1:00 noaptea. Și stătea ascuns într-o strană, drept, într-un colț la întuneric, ca să nu fie văzut de nimeni pentru că el, cum v-am zis, numai pe timpul nopții putea scăpa să vină.

Oameni cu Harul Duhului Sfânt la Sihăstria

Spune că odată, după ce s-a încheiat Utrenia, o văzut acolo doi părinți de la Mănăstirea Sihăstria, bătrâni, în vârstă, care erau frați. Ei, după ce au plecat toți părinții și nu mai era nimeni în biserică, ei s-au pus în genunchi la icoana Maicii Domnului și au ridicat amândoi mâinile în sus și se rugau în taină. A zis că în clipa aceea a văzut aură de lumină în jurul capului lor, așa se învârtea ca o aură de lumină. Prin asta o înțeles la ce nivel de rugăciune erau ajunși, că erau înconjurați, cum zice, de Harul Duhului Sfânt. Și mult timp s-au rugat ei acolo, iar el a stat ascuns în colțul acela și i-a văzut. Ați înțeles, dragilor?

Mai povestește, nu știu dacă tot atunci sau altădată când o venit, că tot așa, era dimineață, înainte de a începe Liturghia, și el era ascuns în biserică și vede că vine o femeie simplă, o țărancă și se duce în față, acolo la icoană, și ridică și ea mâinile sus și începe să se roage. Cerea de la Dumnezeu să o ajute cu problemele ei și a văzut în jurul ei aceeași lumină și și-a dat seama că ea era la măsura părinților care se rugaseră atunci noaptea.

Oameni a căror rugăciuni se duc la Dumnezeu 

Părintele Cleopa întotdeauna venea cu o oră mai devreme, iar în dimineața aceea, când a venit el, biserica era goală. Părintele Dimitrie povestește că părintele Cleopa făcea proscomidia în Sfântul Altar înainte să înceapă Liturghia și de acolo a simțit că ceva se întâmplă în biserică. Atunci l-a zărit cum a ridicat oleacă dvera de la ușile împărătești și a văzut-o și el pe acea femeie în stare de lumină, de rugăciune, iar după aceea l-a auzit pe părintele Cleopa plângând în hohote în altar. Cum se zice, o primit și el din starea asta, din ceea ce a văzut la femeia aceea simplă, care se ruga.

Părintele Dimitrie mai povestește că în acea dimineață, la scurt timp, a plecat cu autobuzul care venea până la Sihăstria și că a văzut-o pe femeie în autobuz și o stat de vorbă cu ea. Era o femeie simplă, avea șapte, opt copii acasă și venise și ea să se roage. Era o femeie simplă, nu credea că are ea stare de rugăciune în simplitatea ei. Dar vedeți cum se ducea rugăciunea ei la Dumnezeu?

Și așa cu părintele Dimitrie Bejan, acolo și-o dus el, cum se spune, veacul, la Hârlău până în ’89, când s-a încheiat comunismul. Deci, un preot cu viață sfântă! Am putea spune că poate, în viitor, e bun de canonizat și el, la ce viață o avut! Da! Și de asta v-am spus câteva lucruri despre el ca să-i căutați cărțile și să le citiți, să vedeți adevărata istorie așa cum a fost scrisă de un om, și mai cu seamă preot. Deci, nu scria basme acolo, ci numai ce a trăit el în toată perioada aceea, ca să vedeți și Armata Română ce o făcut și să vedeți adevărata istorie.

Cărțile scrise de Virgil Gheorghiu

După aia, să citiți cărți scrise de preotul Virgil Gheorghiu, care era reporter în al Doilea Război Mondial. Era tânăr atunci, dar cu râvnă, și s-a dus ca reporter pe front ca să trăiască, să vadă războiul și să scrie. Despre copilăria lui a scris ”Tatăl meu, preotul, care s-a urcat la cer”, în care povestește despre lupta tatălui său ca preot într-un sat din ăla plin de noroi, uitat de lume, cum se zice, și despre ce misiune făcea el.

Și mai are o carte parcă așa, ”Cum am vrut să mă fac sfânt”, când era el copil își dorea atât de mult să ajungă și el sfânt și cum voia să aibă dușmani pe care să-i iubească și în acest fel să se sfințească. Adică, se ruga ”Doamne, dă-mi dușmani care să-mi facă rău, să mă urască, ca să-i iubesc și să pot să mă fac sfânt!”. La un moment dat, mai la bătrânețe, spune în altă carte: ”Acum mi-a dat Dumnezeu atâția dușmani că nu știu dacă o să mor de moarte bună!”. După instaurarea comunismului, el a plecat în străinătate și a trecut prin câteva țări, și a fost prigonit și pe acolo. 

A mai scris și alte cărți frumoase. Una este cu submarinul Delfinul la sediul Sevastopolului, un jurnal din război care descrie întâmplări prin care a trecut. Sunt mai multe cărți, să căutați, pentru că sunt și din astea ca un roman, la care trebuie să fii atent ca să le înțelegi, în care descrie întâmplările într-un fel de umbră.

…la o librărie din Salonic

Odată eram la Salonic, la o librărie, și era o grecoaică acolo care cumpăra și ea cărți, și m-a întrebat:

– Ești român?

– Da!

– Vai! Am citit o carte atât de frumoasă, cea mai frumoasă carte din viața mea!

– Ce carte?

– ”Ora 25:00” scrisă de preotul Virgil Gheorghiu…

…că era tradusă și în grecește și de asta spunea ea ”Vai, ce carte!”. Deci, să citiți și ”Ora 25:00”. După aceea, mai este o carte, ”Memorii. Martorul orei 25”, tot așa, scrisă frumos, căutați și citiți! Citiți despre istoria neamului nostru scrisă de oameni care o trăit-o, ca să nu vă pună pe tavă alții o altfel de istorie falsificată, să vă întunece mințile. Încercați, pentru că sunt cărți frumoase! Am avut scriitori buni, și Sadoveanu și mulți alții care au scris cărți frumoase. Citiți din cărțile vechi pentru că avem o istorie minunată!

Citiți și iar citiți

Să nu uit un lucru! Să căutați, nu mai știu autorul acum, dar am citit trei cărți, se intitulează ”Răstignit între cruci”, despre viața lui Vlad Țepeș. Ați înțeles? ”Răstignit între cruci”, sunt trei volume, s-o căutați că am înțeles că nu prea se găsește prin librării. Mie mi-a trimis-o cineva chiar de la autor, acum câțiva ani, că nu-i scoasă acum recent. Sunt trei volume minunate, ca să vedeți viața lui Vlad Țepeș. Ce frumos e scrisă, nu e ceea ce ni s-a pus nouă peliculă prin filme că a fost nu știu ce. Că dacă-i întrebi pe unii tineri zic că a fost un vampir sau nu știu ce, nu! O să vedeți cât de mult și-o iubit el țara și cât o luptat pentru țară și cum a murit. Căutați, citiți istoria scrisă de românii noștri! Da, dragilor?

De asta spun: citiți și iar citiți! Pentru ca altfel, dacă stați numai pe Internet și luați de bun numai ce se spune de acolo, o să vă distrugă mințile. Nu vă luați după cei care denigrează țara noastră că nu-i bună! Uitați-vă un pic la țara asta despre care zic toți că-i nu știu cum… Ce țară a mai adunat peste 300.000 de oameni la închinare la un sfânt, timp de o săptămână?! Ați înțeles? La Cuvioasa Parascheva de la Iași, 300.000 de oameni! Ați văzut ce oameni buni avem în România? Care știu unde își găsesc scăparea, mângâierea, alinare și ajutorul: la sfinții care mijlocesc la Dumnezeu! Și la Sfântul Cuvios Dimitrie, la Patriarhie, câtă lume a fost și acolo! Vedeți, dragilor? Încă avem oameni buni, oameni credincioși, oameni care Îl caută pe Dumnezeu!

Trebuie să trăim cununați

Iar biserici și mănăstiri, Slavă Domnului, avem! Vă așteaptă cu ușile deschise! Să vă duceți să vă rugați, să vă spovediți, să vă împărtășiți, să stați aproape de Dumnezeu și o să vedeți cum se schimbă și fața țării! Avem nevoie, cum am mai spus, de familii bune, credincioase, cununate în biserică pentru că sunt prea multe familii care trăiesc necununate! Și trăiesc o viață din asta și nu știi când vine moartea și pleci nepregătit. De asta, cei care trăiți necununați, nu mai trăiți așa! Duceți-vă, nu vă trebuie balamuc mare, nu știu ce distracții, ca să-ți faci o cununie! Du-te frumos, ia-ți nașii, restrâns așa, du-te și fă-ți cununia ca să fii în fața lui Dumnezeu cum trebuie pentru că timpurile sunt cum sunt și nu știm când plecăm de aici. De aceea e bine să fim pregătiți. Ați înțeles, dragilor?

Scăparea e la Dumnezeu, indiferent ce o să fie în lumea asta, orice nebunie o să fie, scăparea la Dumnezeu! Și Dumnezeu are grijă de toate, poate ridica din nimic țara noastră, să o facă minunată. Nu ca pe Elveția, dar nu vă gândiți că dacă în Elveția partea materială e bună, e bună și cealaltă parte, că nu e așa.

Dumnezeu îngăduie uneori necazuri ca să schimbăm ceva în viața noastră

Noi nu ne uităm? Deci, cei mai mulți sfinți s-au făcut în perioada grea, în perioada prigoanelor, în perioada când n-o fost bunăstarea așa de bună ca acum. Ați înțeles? De asta uneori Dumnezeu mai îngăduie necazuri, mai îngăduie suferințe, mai îngăduie lipsuri ca să nu ne legăm atât de mult de partea materială și să ne mai ridicăm ochii la El și să strigăm la El și să-I cerem ajutorul să schimbăm ceva în viața noastră. Ați înțeles, dragilor? Faceți asta pentru că timpul e scurt și atunci o să ne trezim că plecăm fără nimic.

Și știți că într-o filmare am vorbit despre întâlnirea cu soția lui Ioan Ianolide, care a trecut prin închisorile comuniste. Și el a scris o carte minunată, dar nu-mi vine acum în minte, căutați-o pe Internet că eu îs cu memoria la pământ. Am citit-o, e minunată, am spus și în filmarea aceea despre carte. Ca să vedeți ce s-a petrecut și în închisorile comuniste, nu ce ne spun alții. Câte li s-au întâmplat, cât au suferit! Sunt cărți minunate!

Nu vă uitați istoria!

Și chiar acum citesc, sunt două volume, o carte… Ia să văd eu cum se cheamă…, se cheamă ”Destăinuirile unui pribeag”, mi-o trimis-o cineva, e foarte frumoasă. Este despre un ofițer român care a luptat în al Doilea Război Mondial și povestește cum a trecut Prutul oștirea română și toate întâmplările până au fost înconjurați și a trebuit să se predea și a ajuns și el prizonier undeva prin Rusia. Sunt două volume mari și au pe Maica Domnului cu Mântuitorul în brațe pe copertă, pe amândouă. Nu știu ce editură a tipărit-o, dar dacă vreți să o căutați și pe asta, o să vedeți ce cărți frumoase sunt și bune ca istorie, scrise de oamenii care au trăit istoria, au luptat, au suferit, au trecut și prin Siberia… Da, dragilor?

De asta spun din nou: cred că Iorga spunea că un popor care nu-și cunoaște istoria, riscă să o repete, să facă greșelile care s-au mai făcut. E bine să ne cunoaștem istoria și s-o citim, istoria noastră, a românilor! Să vedem ce oameni am avut, ce voievozi am avut și câte s-au făcut în țara noastră! Ați înțeles, dragilor? Și pe timpul regilor câte s-au făcut în perioada aceea în țară la noi! Mai ales Regina Maria, care a fost ca o mamă pentru români, am citit câteva cărți scrise de ea. Citiți, sunt cărți minunate! Să vedeți cât a luptat pentru țara noastră și cât suflet a pus! Da, dragilor? Închei aici!

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții! Pentru că știți că fără Cer suntem pierduți! Fără Dumnezeu, fără Maica Domnului, fără sfinții care mijlocesc suntem bătuți de vânt, se alege praful de noi! Ați înțeles, dragilor?

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!