Cum scăpăm de întunericul duhovnicesc – p. Spiridon Bailey

Ascultați un foarte bun cuvânt al părintelui Spiridon care, plecând de la exemple din Sfânta Scriptură, ne vorbește despre calea de ieșire din întunericul duhovnicesc.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum scăpăm de întunericul duhovnicesc – p. Spiridon Bailey

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

În Cap. 9 al Evanghelia Sfântului Matei citim despre vindecarea orbilor de către Iisus și apoi despre exorcizarea săvârșită asupra unui om mut. Și în acest eveniment vedem legătura dintre orbirea duhovnicească, întuneric și rău. Când Iisus a săvârșit aceste mari minuni, amândouă minunile, fariseii care au văzut acestea au reacționat acuzându-L că a făcut exorcizarea prin puterea lui Satana, prințul întunericului. Chiar în contextul vindecării orbului, în contextul tuturor învățăturilor pe care le dăduse despre Împărăția lui Dumnezeu, ei au rămas orbi la adevărul care era chiar în fața lor. Ei au refuzat tocmai adevărul care le-a fost înfățișat de Dumnezeu.

Adevărul lui Dumnezeu este chiar în fața fiecăruia dintre noi. Dar câți dintre noi rămânem orbi? Câți nu pot vedea ceea ce este atât de evident, ceea ce este atât de limpede? Atât de mulți oameni cer argumente, cer dovezi, vor să intre în dezbateri. Ei insistă asupra unor dovezi care să le satisfacă propria lor rațiune. Dar adevărul este pretutindeni în jurul nostru. Adevărul este atât de limpede și de evident. Este starea inimii noastre cea care hotărăște dacă Îl vedem sau nu pe Hristos. Este starea inimii noastre starea care ne îngăduie sau ne oprește putința de a vedea adevărul lui Dumnezeu care este atât de limpede.

Dacă vrem să cunoaștem adevărul, trebuie să ne curățim pe noi înșine, să ne curățim inima. Cum facem aceasta? Ne rugăm, ne pocăim, ne iertăm unii pe alții, ne închinăm lui Dumnezeu, ne împărtășim cu Sfintele Taine. Facem toate acestea care ne-au fost poruncite, pentru că prezența Duhului Sfânt este cea care ne convinge de adevărul lui Dumnezeu, adevăr care este mai presus de toate gândurile, de toate ideile. Putem gândi toate ideile din lume despre o persoană și apoi, când o întâlnim, când intrăm în legătură cu ea, descoperim că nu o cunoaștem deloc. Putem să fi citit toate biografiile, toate textele despre un om. Ni se poate părea că îl cunoaștem. Putem cunoaște toate lucrurile despre el, de la naștere până la maturitate, fiecare amănunt. Dar numai experiența personală directă cu cineva ne descoperă adevărul despre cine este el.

Iar acest adevăr nu ni se descoperă întotdeauna imediat. Sunt soți și soții care spun că le-au trebuit uneori multe decenii ca să-și cunoască cu adevărat, în adânc, soțul sau soția. Și, desigur, tot așa stau lucrurile și cu Dumnezeu. Putem cunoaște Biblia pe de rost. Putem fi în stare să cităm fiecare canon bisericesc care există. Dar dacă nu-L întâlnim pe Dumnezeu cel viu prin ascultare, prin închinare, prin Sfânta Împărtășanie și prin rugăciune, atunci doar știm “despre” Dumnezeu, nu-L “cunoaștem” pe Dumnezeu. Și nu este de ajuns doar să știm “despre” Dumnezeu. Aceasta este doar începutul, este primul pas.

Desigur, trebuie să ne hrănim mintea. Fiecare parte din noi trebuie închinată lui Dumnezeu. Fiecare parte din noi trebuie mistuită de Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Trebuie să învățăm să-L iubim cu tot sufletul, cu toată puterea și cu toată mintea noastră, așa cum ne-a poruncit Hristos. Iar Sfintele Scripturi ne hrănesc. Ne hrănesc și sufletul și mintea. Și este de neapărată trebuință să încercăm să citim Sfintele Scripturi în fiecare zi.

Dar există și lucruri mai presus de acestea. Acestea sunt o parte din viața noastră duhovnicească, părți importante, dar nu sunt ele însele scopul. Scopul nu sunt ele. Adevăratul scop al tuturor acestora este unirea cu Dumnezeu. Unirea cu Dumnezeu. Prefacerea întregii noastre ființe prin prezența Sa. Prezența Sa în noi. Aceasta este unirea cu Dumnezeu. Vindecarea orbirii înseamnă dobândirea vederii duhovnicești și, așa cum vedem în vindecarea orbirii trupești, unii își recapătă vederea îndată, alții treptat, unii doar printr-un cuvânt, iar alții prin lucrări minunate.

Tot așa e și cu vederea noastră duhovnicească: unii arată credință, desigur, chiar și înainte ca orbirea lor să fie vindecată, așa cum este cazul orbilor din capitolul al nouălea al Evangheliei după Matei. Ca să ni se vindece orbirea, trebuie să fugim de întuneric. Trebuie să fugim de tot ceea ce se împotrivește luminii lui Dumnezeu. Tot ceea ce vine de la diavol este întuneric și se împotrivește luminii lui Dumnezeu, este orbire duhovnicească. În credință, trebuie să ne facem părtași ai luminii, știind că întunericul ne va umple de mânie, de nerăbdare, de judecată și de tot felul de răutate.

Și rămânem orbi față de noi înșine dacă nu umblăm în lumina lui Dumnezeu. Nu ne putem vedea păcatele, când suntem în întuneric, când ne mulțumim să gândim: „Nu sunt chiar așa de rău”. „Păcatele mele nu sunt chiar așa de mari”. Să privim la sfinți. Să ne uităm la sfinți. Cei care sunt atât de plini de harul lui Dumnezeu plâng pentru păcatele lor. Ei fac aceasta pentru că sufletele lor nu pot suferi să fie unite cu răul. Sunt atât de plini de har, încât văd realitatea, grozăvia păcatului pe care îl săvârșesc împotriva lui Dumnezeu. Dacă mărturisim că-L cunoaștem pe Dumnezeu și avem toate argumntele, toate citatele cu care să dezbatem cu ateii și cu necredincioșii, ce adevăr este în noi dacă rămânem judecători, mânioși, dacă batjocorim pe oameni, dacă trăim și rămânem stăpâniți de întuneric? Ce adevăr este în noi?

Să ne aducem aminte de cuvintele din Tit 1, unde citim: „Ei mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc”. „Ei mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc”. Acesta este fariseul, care nu poate vedea puterea lui Dumnezeu în Hristos. La aceasta ne facem și noi părtași atunci când nu este dragoste de Dumnezeu sau de aproapele în inimile noastre. Dacă nu ascultăm de conștiință, credința noastră se preface în necredință.

Să reținem aceste cuvinte. Dacă nu ascultăm de conștiință, credința noastră se preface în necredință. Aceasta este fapta de a închide ochii, după ce am fost vindecați de orbire. Atunci izgonim lumina și ne întoarcem iarăși la întuneric. Țelul nostru este Însuși Hristos. Ca să nu mai trăim noi, ci El să trăiască în noi, după cum spune Sfântul Pavel. Aceasta este restaurarea, aceasta este vindecarea vederii și a vieții noastre. Aceasta este vindecarea chipului lui Dumnezeu din noi.

“Să nu vă lăsați înșelați, fraților: fără sfințenie, precum a spus apostolul (în Evrei 12:14), nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu. Pentru că Domnul, care este mai mult decât sfânt și dincolo de toată puritatea nu se va arăta unei persoane impure. Precum cel care iubește pe tată sau mamă, fiică sau fiu (Matei 10:37) mai mult decât pe Domnul nu este vrednic de El, tot la fel și cel care iubește [mai mult] orice este trecător și material. Dumnezeu respinge pe oricine nu se dezice de toată necurăția: stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea. (1 Corinteni 15:50)” (~ Sf. Teognost)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!