Urmăriți un cuvânt dătător de nădejde al părintelui Iosia Trenham în care acesta ne face o analiză a modului în care trebuie să gestionăm corect căderile noastre.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Nu te mai chinui! – p. Iosia Trenham
Salutare tuturor! Hristos a Înviat! Mulțumesc mult pentru prezență. Am o reflecție pentru voi astăzi pe care o intitulez: Încetează să te chinuiești! Nu te mai chinui pe tine însuți! Această reflecție vine din magnificul textul numit „Războiul nevăzut”, acest text clasic în demonologie care a fost scris inițial de Lorenzo Scupoli și apoi a fost editat de Sf. Nicodim din Sfântul Munte (Aghioritul) și mai târziu de Sfântul Teofan Zăvorâtul. Așa arată. Sper că sunteți familiarizați cu textul, este un clasic de citit mai ales în perioadele de post.
Subiectul demonologiei este extrem de important, războiul spiritual este o temă centrală, desigur, în viața fiecărui creștin, în Scripturi și în scrierile părinților Bisericii. De fapt, e una dintre cele mai populare serii de prelegeri de pe patristicnectar.org și anume e seria noastră despre demonologie, șase prelegeri despre demonologie. Așa că, dacă doriți să aprofundați asta mai mult, v-aș recomanda să mergeți acolo. Titlul provine, de fapt, chiar din titlul Încetați să vă torturați, sau O mie de căderi. Ambele vin din ultimul capitol din Războiul nevăzut în care Sfântul Nicodim oferă aceste cuvinte incredibil de încurajatoare și importante după ce a petrecut aproape 300 de pagini cu o învățătură profundă despre cum să lupți cu diavolii și cum să învingi păcatul și să câștigi războiul spiritual.
Este important să recunoaștem, citind aceste cuvinte, că acesta e ultimul cuvânt al Sfântului Nicodim, în încheierea subiectului luptei spirituale. El decide să pună capăt cărții cu o încurajare spre speranță continuă și pocăință continuă și cu o poruncă pe care de fapt o dă de două ori în acest mic capitol, aceea de a înceta să te mai chinuiești. El spune: „Încetează să te torturezi, încetează să te chinuiești”. El vorbește în acest ultim cuvânt despre lupta continuă. Nu înseamnă că dacă stăpânești principiile războiului spiritual sau dacă îți luminezi mintea ca ucenic creștin al lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, despre lupta spirituală, atunci tu vei câștiga tot timpul și că nu va mai trebui să te lupți pentru că tu știi cum funcționează. Cunoscând lupta spirituală și devenind victorios în lupta spirituală, sunt două lucruri diferite, foarte diferite.
Desigur, studiind războiul spiritual și învățând din Scripturi și de la părinții Bisericii despre cum să te ții strâns de Dumnezeu și să nu cedezi în fața diavolilor este extrem de important. Învățarea facilitează practicarea acestui război, dar devii competent în el doar prin multe lupte, multe bătălii și multe eșecuri, multe pierderi și ridicându-te și încercând din nou. Nimeni nu devine un expert spiritual în această viață și nu se luptă până la sfârșit, nimeni. Așa că nu mai căuta asta, nu va exista nicio oprire a conflictelor în această viață. Aceasta este o lume căzută, aflată în puterea celui rău. Pentru noi, credincioșii, tărâmul acestei vieți în care Dumnezeu ne-a plasat, este ocazia pentru noi de a demonstra dragostea noastră pentru El și de a ne transforma prin purtarea crucii pe care ne-a dat-o, prin luptele în care El se așteaptă să ne implicăm, pentru a deveni cine trebuie să fim, purtători ai frumuseții Lui, pentru a fi în prezența Lui și a fi îndumnezeiți de lumina Sa. Asta e intenția lui Dumnezeu, prin a ne permite să ne luptăm și să ne maturizăm.
Așa că nu căuta sfârșitul lumii înainte de vreme, nu te aștepta ca lupta să se încheie. Se va sfârși la întoarcerea Mântuitorului nostru, vom fi definitiv și complet eliberați de orice suferință, boală și oftat, fiecare lacrimă va fi ștersă din ochii noștri, dar asta este la întoarcerea lui Hristos. Acum este sânge, sunt lacrimi, este luptă.
Ascultați acest sfat frumos. „De fiecare dată când cazi într-o greșeală de iertat, chiar dacă se întâmplă de o mie de ori pe zi…” Lăsați-mă să mă opresc puțin aici. Ascultați acest cuvânt frumos al marelui Sfânt (Nicodim). Ascultați ce spune Sf. Nicodim: „De fiecare dată când cazi într-o greșeală care poate fi iertată, chiar dacă se întâmplă de o mie de ori pe zi. Mă îndoiesc că pentru voi se întâmplă de o mie de ori pe zi, așa cum cred că mi se întâmplă mie uneori de o mie de ori pe zi, sau ar trebui să spun că eu cad. Nu folosesc diateza pasivă. Eu cad uneori de o mie de ori pe zi. Acesta e sfatul lui: „De îndată ce observi asta, nu te chinui ca să îți pierzi timpul fără profit.” Asta înseamnă chinuirea de sine: a-ți pierde timpul fără profit. „Dar smerește-te și, fiind conștient de slăbiciunea ta, întoarce-te la Dumnezeu cu speranță și cheamă-L din adâncul inimii tale: O, Doamne, Dumnezeul meu, am făcut asta pentru că sunt așa cum sunt și deci nu se poate aștepta nimic de la mine decât astfel de încălcări sau chiar mai grave dacă Harul Tău nu mă ajută și sunt lăsat singur. Mă întristez pentru ce am făcut, mai ales pentru că viața mea nu are nicio virtute să răspundă la grija Ta față de mine, ci continui să cad și să cad. Iartă-mă și dă-mi puterea să nu Te jignesc din nou și în niciun fel să nu mă abat de la voia Ta.”
Acesta e sfatul Sfântului Nicodim. Observați: „Nu fi șocat de căderile tale.” Uneori acel șoc este mândrie. Te gândești că ești ceva ce nu ești. „Nu fi șocat chiar dacă se întâmplă de o mie de ori pe zi.” Numărul doi: Stabilizează-te în smerenia născută din realitate. El spune aici: „Sunt ceea ce sunt.” Nu fi șocat. Nu fi șocat, fi îndurerat, desigur, fi întristat, nu te împăca cu egoismul tău, nu te împăca cu iubirea ta de sine, bineînțeles. Suntem in război, dar nu fi șocat de asta. Nu fi șocat! Cine crezi că ești de ești șocat? În schimb, stabilește-te în smerenia care se naște din realitate. „Eu sunt ceea ce sunt, așa că nu se poate aștepta nimic de la mine decât astfel de păcate sau chiar mai rău și apoi, în sfârșit, spune în acest paragraf: „Nu te chinui pe tine însuți, este inutil, nu ajută cu nimic. Domnul nu primește nicio plăcere de la faptul că te chinuiești, nu obții Har chinuindu-te pe tine însuți.” De fapt asta e numită aici de Sf. Nicodim o pierdere de timp fără profit. În schimb el spune: „Smerește-te”. Acesta e răspunsul potrivit de fiecare dată când cădem, chiar dacă este prima dată din zi sau a mia oară într-o singura oră. Apoi el continuă în paragraful următor: „Dacă ai făcut asta, nu te chinui cu gânduri dacă Dumnezeu te-a iertat sau nu!”
Acesta e un subset al chinuirii de sine. Nu te tortura, a spus el, și nu te chinui cu gânduri că poate Dumnezeu nu te-a iertat sau nu te va ierta. Domnul este aproape și ascultă oftatul slujitorilor Săi, deci calmează-te în această certitudine. După ce îți recâștigi calmul, continuă cu ocupațiile tale obișnuite ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Nu fi șocat, calmează-te, în certitudinea iubirii lui Dumnezeu, recâștigă-ți calmul și continuă-ți ocupațiile obișnuite ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Trebuie să faci asta nu o dată, ci, dacă este necesar, de o sută de ori în fiecare minut, și ultima dată cu aceeași încredere desăvârșită și îndrăzneală față de Dumnezeu ca și prima dată. Făcând acest lucru, vei oferi cinstea cuvenită bunătății infinite a lui Dumnezeu, departe de a fi îndrăzneț. A fi smerit și a apela la mila lui Dumnezeu și a te odihni în acea milă, nu înseamnă a fi mândru, ci înseamnă să Îi dai lui Dumnezeu onoarea cuvenită pentru bunătatea Sa infinită și iubirea Sa nemăsurată, care este cu mult mai mare decât păcatele noastre. Acolo unde păcatul abundă, Harul Domnului e supra-abundent, spune Sf. Pavel. „Chiar și de o sută de ori în fiecare minut, și ultima dată cu aceeași încredere perfectă și îndrăzneală față de Dumnezeu ca și prima dată. Făcând acest lucru, vei acorda cinstea cuvenită bunătății infinite a lui Dumnezeu, pe care trebuie să-L vezi întotdeauna ca fiind plin de infinită bunătate iubitoare față de noi. Atunci nu vei înceta niciodată să faci progrese în viața ta și vei continua să mergi înainte fără pierdere de timp sau muncă.
Ce cuvânt, ce mod de a termina acest text incredibil despre războiul spiritual, această injecție masivă de speranță și încredere în bunătatea lui Dumnezeu infinita Sa bunătate iubitoare pentru om. Răbdarea lui Dumnezeu și dragostea pentru tine este mai mare decât păcatele tale. Nu te chinui cu gânduri care sunt nevrednice de Dumnezeu, liniștește-te în certitudinea iertării lui Dumnezeu, fă asta de 100 de ori la rând dacă trebuie. De fiecare dată fă-o cu aceeași încredere desăvârșită și îndrăzneală față de Dumnezeu. Făcând acest lucru, vei oferi onoarea cuvenită bunătății infinite a lui Dumnezeu bunătății Sale iubitoare. Și apoi el încheie întregul text spunând că: „Atunci nu vei înceta să faci progrese în viața creștină.”
Iată! „Să nu fii surprins că nu ai făcut progresul pe care ți l-ai dorit.” Așa începe capitolul introductiv. *Nu fi surprins, nu te chinui când cazi chiar și de o mie de ori într-o zi, dar fii încrezător că urmând acest sfat, fiind smerit și având încredere în bunătatea lui Dumnezeu, care îi face cinstea cuvenită pentru că acesta e Dumnezeul nostru, un iubitor de oameni, care dorește ca nimeni să nu piară, ci ca toți să ajungă la pocăință. Acesta e chiar mijlocul de a face progres spiritual. Atunci nu veți înceta niciodată să faceți progrese în viața creștină. Sper că aceasta este o mare încurajare pentru voi, dragilor. Încetați să vă torturați, încetați să vă chinuiți cu gânduri nevrednice de bunătatea și de infinita bunăvoință iubitoare a lui Dumnezeu față de toți cei care se pocăiesc.
Hristos a Înviat!
Publicațiile Nectar Patristic se bucură să vă prezinte: „Dragostea Durabilă – Fundamentele creștine pentru căsătorie”. Pregătirea căsătoriei împreună cu instituția sacră în sine a căzut în vremuri grele în vestul postcreștin. Este mai important ca niciodată ca cuplurile să-și umple inimile și mințile cu viziunea glorioasă a căsătoriei sfinte prezentată de Biserică în tradiția sfântă și trăită de nenumărați sfinți. Aici, în aceste pagini, cuplurile vor găsi învățături inspirate din Sfintele Scripturi, scrierile Sfinților Părinți și textul de slujire a Sfintei Taine înseși despre cum să trăiești într-o căsătorie cu adevărat creștină, în care casa devine o Biserică domestică. Fie ca prin „Dragostea Durabilă” Dumnezeu să inspire inimile celor care se pregătesc să se căsătorească și, de asemenea, ale celor deja căsătoriți care ar dori să-și adâncească uniunea și să o facă mai plăcută lui Dumnezeu. Carte disponibilă acum pe Amazon și Barnes & Noble.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
2 Comment
Doamne, ajută! Părinte, cu iertare, dați-mi voie să fac un comentariu, care poate că vine din neștiință, din necredință, din neînțelegere sau chiar de la cel potrivnic. Oricum, îmi dau în vileag gândul – spre eliberare.
Și cu pocăința cum rămâne? O anulăm cu încrederea și cu nădejdea că Dumnezeu oricum ne iartă? Decât să pleci la război cu ideea că ți se iartă, că nu trebuie să te chinuiești, nu mai bine stai în frica de Dumnezeu departe de păcat și te nevoiești să greșești cât mai puțin, pentru că n-ai folos dacă greșești „de o mie de ori” fără îndreptare? Poate sfatul este bun într-adevăr, dar pentru cei care sunt atât de afundați în pocăință, în deznădejde, în tristețe, încât nu mai văd Învierea Domnului. Sfatul din video trebuie aplicat cu discernământ, cu înțelepciune – nu cred că putem fi toți „autodidacți” (sau mai bine zis „teodidacți”). De aceea, cel mai bine este să asculți de duhovnic: dacă el te încurajează să te ridici și să crezi în mila Sa, nu te mai mustri nici tu. Dacă îți dă o formă de canon sau vreun sfat, iei aminte și priveghezi.
Să nu ne smintim! Pocăința și ascultarea față de duhovnic nu interferează cu ceea ce spune părintele american citând din „Războiul nevăzut” editat de Sfântul Nicodim Aghioritul.
Pe scurt, spun eu, ideea este să nu-ți pierzi încrederea în Doamne al nostru. Toate merg mână în mână și cu spovedania. Odată spovedit, nu te mai tortura cu păcatele vechi, cu aducerile aminte. Dacă Doamne al nostru ne-a iertat, cine suntem noi să nu ne iertăm?
Faptul de-a te chinui, de-a te tortura pe tine însuți e tot un păcat care vine din mândrie. Mândria de-a fi fals smerit și de-a continua să crezi că bunătatea lui Dumnezeu e condiționată de ceea ce crezi tu. Pocăința și canonul sunt o terapie duhovnicească, fiecare duhovnic ne știe putințele. Niciun un duhovnic bun nu-ți va da mai mult decât poți duce sau ceva ce te poate sminti. Ne rugăm, postim după ascultare de duhovnic și puterea fiecăruia.
Canoanele sunt pentru noi cei bolnavi, nu suntem noi făcuți pentru canoane. Sunt „pogorăminte” pentru fiecare după starea de boală a păcatului. Toți cădem zi de zi, dar nu trebuie să ne pierdem, fiindcă Dumnezeu ne va ierta, atâta timp cât ne vom lupta mereu ca sufletul nostru să fie curat. Esențial e să luptăm zi de zi. Putem cădea oricând. Sunt atâtea situații când au căzut oameni sfinți la bătrânețe. Nu trebuie să ne încredem în pocăința noastră, e și asta o capcană, ci trebuie să ne încredem doar în mila, bunătatea și iubirea lui Dumnezeu!