Călăuzele duhovnicești – p. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt foarte bun al părintelui Spiridon Bailey în care acesta ne vorbește despre Sfinții care sunt Călăuzele duhovnicești în viața noastră.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Călăuzele duhovnicești – p. Spiridon Bailey

Părintele Spyridon Bailey este preot al eparhiei Marii Britanii și Europei de Vest a Biserii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, slujind în Anglia și Irlanda. În acest podcast video aplică învățăturile Părinților Bisericii în viața modernă, făcând referință la textul evanghelic duminical. Și acum, Părintele Spiridon…

Dacă vrem să învățăm ceva, absolut orice, trebuie să găsim un profesor priceput. Aceasta se aplică ingineriei, artelor marțiale și chiar la a fi părinte. Tragedia pe care o întâlnim în zilele de astăzi este în special cea a tinerilor ce cresc fără a avea un model bun, fără a avea un tată în familie. Atâtea cămine destrămate, și atâția tineri crescuți fără acest exemplu, fără acel profesor în fața lor. Un dascăl care să arate ce înseamnă sa fii părinte, să fii bărbat. Și nu este de ajuns să găsim pe cineva care ne vorbește despre abilitățile pe care vrem să le dobândim, trebuie să găsim pe cineva care ilustrează aceste abilități, care le trăiește, care pune în practică lucrurile pe care noi vrem să le învățăm.

Și toate aceste lucruri sunt adevărate și pentru rugăciune, pentru viața duhovnicească. Trebuie să găsim îndrumători duhovnicești, dascăli duhovnicești. Cei care nu doar au repetat cuvintele învățăturii duhovnicești, ci au urcat ei înșiși culmile rugăciunii, culmile vieții duhovnicești, [Dascăli] ce pot trăi practic ceea ce noi căutăm, ceea ce noi ne dorim. Bineînțeles, Duhul Sfânt ne îndrumă în rugăciune. Există o vorbă între sfinți: „Nimic nu te învață despre rugăciune precum rugăciunea însăși.” Duhul Sfânt ne îndrumă și ne conduce spre plinătatea rugăciunii. Dar avem atâtea de învățat de la sfinți! În istoria Bisericii, viețile sfinților sunt acolo de-a lungul Tradiției și a istoriei Bisericii, dar sunt mulți sfinți în viață, printre noi, astăzi, pe care trebuie să îi căutăm și să învățăm de la ei.

Și învățăm ascultând, privind, punând în practică ceea ce am văzut. Punând în practică, copiind, ceea ce ni se înfățișează, pilda din fața noastră. Așadar, haideți să le studiem viețile, să le studiem cuvintele, să imităm viețile lor de rugăciune, căci așa învățăm să ne rugăm. Și bineînțeles, ei înșiși, sfinții, au învățat de la Bătrâni sfințiți. Este o tradiție vie. Iar noi suntem chemați să învățăm și noi această tradiție vie. Să lăsăm să se aprindă în inimile noastre focul rugăciunii. Trebuie să aprindem, să ocrotim acea scânteie ca să crească, să ajungem să ardă inima noastră, să fim vii în Duhul Sfânt și să ardem cu rugăciunea.

Să ne gândim, așadar, la câteva exemple simple, de lucruri pe care ei ne-au învățat. Câteva exemple simple care să ne ajute pe calea aceasta, învățăturile lor, căci ne dorim să ne rugăm, ne dorim mai multă apropiere de Dumnezeu. Ei bine, Sf. Pavel ne spune că suntem chemați să ne rugăm întotdeauna, neîncetat, iar prin aceasta Sf. Pavel ne spune, zic Sfinții Părinți, să avem mereu aducerea aminte de Dumnezeu în mintea și inima noastră, să fim conștienți că Dumnezeu este cu noi mereu. Să trăim mereu ca înaintea lui Dumnezeu. Dar Sfinții ne spun și că sunt anuminte momente când ar trebui să ne rugăm.

Acum, în vremea noastră, Starețul Efrem din Arizona, a spus că imediat ce ne trezim din somn, în acel moment există o claritate a gândului, a minții noastre, după orele de somn, mintea se află într-o anume stare ce îi permite să se apropie mai mult, să se concentreze pe Hristos în rugăciune. Imediat ce ne trezim. Această stare a minții este îndeosebi potrivită rugăciunii.

Starețul Efrem dă câteva sfaturi foarte simple și practice. Spune: „luați un mic scăunel, așezați-vă, și, mai întâi, aduceți-vă aminte de realitatea morții voastre. Gândiți-vă la realitatea morții, că în câteva ore am putea muri. Că însăși această zi ar putea fi ziua morții noastre și aceasta ar putea fi ultima șansă pe care o avem de a striga și chema mila Domnului.” Aceasta ar putea fi ultima mea șansă de a-I cere Domnului să mă ierte, în timp ce spun cuvintele rugăciunii lui Iisus. Deci, el spune: „aduceți-vă în minte, lăsați ca gândul la moarte să fie o socoteală „la rece” a faptului că peste câteva ore demonii s-ar putea apropia de mine, acuzându-mă de tot ceea ce am greșit în viața mea. Iar aceasta ar putea fi ultima mea șansă să Îi cer lui Dumnezeu: ‘miluiește-mă pe mine păcătosul’.”

Apoi ne spune, chiar dacă este doar pentru 5 sau 10 minute, lăsați ca aceste gânduri lucide să ne încurajeze să spunem cuvintele rugăciunii lui Iisus, da, cu trezvie, dar și cu o ardoare, cu dor. Realitatea, adevărata realitate a faptului că trebuie să chemăm strigând mila Domnului… Trebuie să ne agățăm de Hristos, să ne agățăm de însăși cuvintele rugăciunii lui Iisus. Să fie aceasta strigarea noastră, ca și cum ar fi ultima noastră chemare înainte de judecată. Haideți să chemăm mila Domnului, cu simțământul adevărului și realității acestui moment.

Dar când spunem un simțământ al adevărului realității, toți Sfinții, marii noștri dascăli, ne-au spus să nu începem prin a ne închipui lucruri, nici măcar să nu ni-L închipuim pe Hristos sau pe Maica Domnului, pe Născătoarea de Dumnezeu, sau pe Sfinți, să nu lăsăm imaginația să înceapă să aducă imagini sau închipuiri ale lor înaintea noastră. Este un act de credință un act de încredere, să credem că ne rugăm și suntem auziți de Dumnezeu și că El este acolo și ne ascultă. Nu avem nevoie să evocăm cu imaginația noastră. Și de fapt Sfinții noștri învățători ne avertizează: „nu vă închipuiți niciodată nimic la rugăcine pentru că ne va induce în eroare”. Acolo, în imaginația noastră este locul în care diavolii ne pot ispiti cu fantezii și idei false. Și în acest fel începem să înaintăm în viața noastră duhovnicească, în viața noastră de rugăciune.

Un început al zilei în trezvie. Cât de puțin timp am putea găsi înaintea presiunilor zilnice – fie că sunt legate de famile, fie că sunt și solicitări de la lucru, trebuie să ne separăm, să nu ne lăsăm atacați de ele. Nu trebuie să începem să ne gândim la conversațiile și la sarcinile zilei ce ne așteaptă. Retrăgeți-vă! Găsiți, îngrădiți o mică perioadă de timp în fiecare dimineață, 5 sau 10 minute, chiar dacă doar atât putem, dar dacă o facem regulat, treptat va deveni temelia întregii zile și tot ceea ce vom face în restul zilei va fi colorat, afectat, va fi construit pe această temelie a rugăciunii. Aceasta ne învață Sfinții. Așa începem să transformăm nu doar restul zilei, ci întreaga noastră viață. Construind o temelie de rugăciune în viața noastră.

Și, bineînțeles, partea importantă este să nu ne depășim resursele, să nu mergem peste ceea ce ne stă în putință. Să începem cu ceva ce putem face și păstra. Dacă sunt doar 5 sau 10 minute, începeți cu aceasta. Nu începeți cu ceva ce e cu mult peste putințele noastre, încât după o săptămână abandonăm și renunțăm. Căci așa eșuăm. Găsiți ceva ce puteți face regulat, frecvent și țineți-vă de aceasta. Să vă fie temelie, cadru, structură a vieții, ce începe să ne transforme zilele.

Bineînțeles, diavolul urăște în mod special această rugăciune. Urăște rugăciunea lui Iisus. Și va arunca tot felul de ispite, de semințe, care să ne tragă deoparte, să ne distragă chiar și de la acest scurt timp de rugăciune. Ne va bombarda cu gânduri și griji, va crea în noi o stare de letargie, descurajare, va crea în noi o nevoie de a merge mai departe, de grabă. Dar să le dăm la o parte aceste gânduri,aceste ispite, să începem să ocrotim acest timp. Dacă găsiți, sau dacă aveți un metanier, folosiți-l. Spuneți-vă: „nici nu te gândi la cât timp te-ai rugat.” Folosiți nodurile de pe metanier să ocrotiți timpul. Spuneți-vă: „nu contează cât timp cred că am stat aici la rugăciune sau cât timp am stat de fapt, voi face poate 30, poate 40 sau oricâte [noduri]. Doar lucrați nodurile de pe o singură sfoară. Lăsați ca această structură să vă ocrotească timpul, să facă loc păcii să se așeze, ca voi să fiți apărați de gândurile ce vă distrag legate de timp, de grabă și în restul zilei.

Diavolul urăște această formă de rugăciune și dacă nici această realitate nu ne dă avânt să ne rugăm mai mult în acest fel, atunci nimic nu o va face. Trebuie să dăm la o parte toate ispitele atunci când ne rugăm. Aduceți-vă aminte încă, înainte de a vă ruga, de sfințenia învățătorilor noștri, acești Sfinți, acești Stareți, acești Părinți care au trăit înaintea noastră și care, da, trăiesc și în lumea aceasta așa ca noi. Ne dăm seama atunci când întâlnim Sfinți: sfințenia lor, felul lor de viață, blândețea și dragostea lor, acestea ating ceva în inima noastră.

Să ne reamintim de această sfințenie deoarece drumul spre sfințenie este calea spre care suntem chemați ca și creștini ortodocși. Ortodoxia este calea spre sfințenie. Ortodoxia este calea sfințeniei. Ortodoxia este mireasa lui Hristos. Ortodoxia e singura cale prin care găsim plinătatea adevărului. Sunt mulți creștini, oameni foarte pioși și devotați, care însetează după Dumnezeu, dar sunt în afara Ortodoxiei și este sfâșietor să știm că orice ar face și oricât de credincioși ar fi nu vor putea afla niciodată această deplinătate a adevărului în afara Ortodoxiei. Sunt frânturi, aspecte și licăriri ale adevărului în toată lumea creștină, dar această deplinătate a lui Hristos, realitatea deplină a lui Hristos, se găsește doar în Ortodoxie. Și doar în Ortodoxie găsim acești învățători cu adevărat sfinți, și doar în Ortodoxie putem primi aceste învățături și putem parcurge noi înșine această viață de rugăciune și această cale spre sfințenie.

Calea simplă către Dumnezeu – descoperirea drumului înapoi spre credința autentică. Părintele Spyridon Bailey este autorul mai multor cărți, printre care și „Ortodoxia și împărăția lui Satana” și „Călătorie în Muntele Athos”. Îi puteți scrie un email părintelui Spyrindon la simplepath@ancientfaith.com

Aceasta a fost o prezentare susținută financiar de către ascultători a Ancient Faith Radio.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!