Iertare și preoție – p. Paul Truebenbach
2 decembrie 2024
Cine face propagandă pro-rusă?
3 decembrie 2024
Urmăriți un material delicat și folositor în care ni se prezintă Pilda Bunului Samarinean.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Pildele lui Hristos – Pilda Bunului Samarinean
Hristos predica pe malul unui lac și oamenii Îl ascultau cu multă atenție. Acolo a fost întrebat de un om cu carte: „Care e cea mai însemnată poruncă a lui Dumnezeu?” “Să iubești pe Domnul din toată inima ta și din tot sufletul tău și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuți”. „Și cine este aproapele meu?”, a întrebat acela.
Atunci Hristos, ca să-i explice ce înseamnă să ne iubim aproapele, a spus următoarea pildă: „Cândva, un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, însă pe drum a căzut între tâlhari, care, după ce l-au bătut și l-au jefuit, au plecat lăsându-l pe jos aproape mort. Se primejduia să moară din pricina rănilor sale și avea nevoie neapărată de ajutor. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea și, deși l-a văzut în acea stare, nu l-a ajutat. Un pic mai târziu, a trecut pe acolo un consătean de-al său, dar s-a făcut că nu-l vede. Acest om își pierduse nădejdea.
Atunci a trecut pe cale un samarinean. Samarinenii erau în vrăjmășie cu iudeii, de aceea, călătorul rănit s-a temut văzându-l, și s-a gândit în sine-și: „De vreme ce nu m-au ajutat cei de un neam cu mine, acesta, care îmi e vrăjmaș, nu doar că nu mă va ajuta, însă chiar îmi poate pricinui un rău și mai mare. Însă acela, văzandu-i rănile, i s-a facut mila de el și s-a apropiat de el ca să-l ajute. L-a urcat pe asinul său și l-a dus la o casă de oaspeți. Acolo, s-a îngrijit de rănile lui cu multă dragoste și a rămas cu el să-i tină companie. Însă a trebuit să plece îndată. De aceea, i-a dat câțiva bănuți gazdei și i-a zis: „Ai grija de el și, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îți voi da.”
Care dintre cei trei credeți că a făcut voia lui Dumnezeu? Cine a ascultat de porunca Lui? Cine și-a iubit aproapele? Samarineanul – au răspuns lui Hristos. Pentru că a fost singurul căruia i-a păsat cu adevărat și a arătat iubirea adevărată aproapelui său. Drept ați cugetat , le-a răspuns Hristos. Tot astfel să faceți și voi!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comments
Părinte, aș dori să continui aici răspunsul la o serie de comentarii despre încriminarea păcatelor la o postare anterioară, fiindcă acolo discuția s-a complicat cu intervenția cuiva ce pare să se opună credinței Ortodoxe, și dacă răspund acolo, se complică și mai mult.
Dacă ne uităm la Noul Testament și la învățăturile și faptele lui Iisus, el salvează o femeie adulteră de la uciderea cu pietre. De asemenea, preoții voiau să-l ucidă când a citit pentru prima dată din VT și a zis că profeția s-a împlinit acolo sub ochii lor, dar El nu a permis. Deci vedem că Iisus niciodată nu salvează pe cineva de la o pedeapsă pentru o crimă de natură penală (cum ar veni în zilele noastre), adică pe cineva care a ucis sau a furat. Dar salvează de la pedeapsă persoanele acuzate sau vinovate de crime morale. Deci codul nostru penal în secularism, adică în separarea Bisericii de stat, în care crimele penale sunt pedepsite penal, dar cele morale nu sunt pedepsite penal, sunt oarecum o reflexie a învățăturii lui Hristos, care lasă pe aceștia din urmă să-și spele păcatele prin părere de rău și spovedanie, nu prin ucidere cu pietre (echivalentul închisorii în zilele noastre).
De aceea nu știu dacă ar fi bine, părinte, ca legile morale să devină legi cu pedepse reglementate de codul penal, fiindcă ne-am întoarce la VT, înainte de Hristos. Ori Hristos a schimbat de acum 2000 de ani acele lucruri. Evoluția societății spre separarea statului de Biserică pare a fi una bună, naturală, conform voii lui Dumnezeu. Catolicii prin inchiziție au avut legi penale pentru păcate morale, și astfel biserica lor s-a transformat în călău, arzând pe rug vrăjitoare. Dacă statul rămâne cel care pedepsește cu închisoarea, iar Biserica rămâne cea iertătoare prin Taina Spovedaniei, atunci Biserica își poate păstra gingășia, fiindcă ea e trupul lui Hristos. Trupul lui Hristos nu poate răni pe cineva prin pedepse penale.
Dar dacă statul se contopește cu Biserica și devine religios, atunci și Biserica devine dură ca statul. E both ways. Noi tot timpul ne gândim că vai ce bine ar fi să avem un stat cu principiile morale ale Bisericii. Dar uităm că asta ar însemna că și Biserica ar prelua multe din practicile dure ale statului, fiindcă cineva trebuie să se ocupe cu tribunalele, poliția, închisorile etc. E mai bine să fie separate.
Cum ar fi ca lumea să meargă la spovedanie cu frica că unele păcate ar putea avea consecințe penale? Și după ce primești iertarea, vine poliția ortodoxă și te arestează. Ar fi oribil. Din ce știu eu, dacă cineva spovedește la preot ceva de natură penală, precum furt sau chiar crimă, preotul nu are dreptul să anunțe autoritățile, fiindcă asta ar încălca secretul spovedaniei. El poate doar să-l convingă pe om să se predea poliției, dar nu poate chema el poliția. De aceea e bună această separației a statului de Biserică, fiindcă Biserica își poate păstra pufoșeniei, delicatețea, gingășia, cea care oferă alinare și iertare, iar statul rămâne cel cu impunea ordinii și disciplinei cu forța și cu pedeapsa.
Ce părere aveți, părinte? Oare greșesc? Dacă da, unde greșesc? Vă mulțumesc mult!
Transmit părintelui pe această cale rugămintea de iertare pentru discuția cu incriminarea păcatelor. Îi mulțumesc pentru precizări.
Bizanțul (cu toate problemele lui) a fost un stat religios. Nu a existat niciodată pedeapsă penală pentru păcat duhovnicesc. Pedeapsa trupească este doar pentru păcat trupesc (furt, crimă etc.) și asta o face statul. Biserica NU trebuie să aibă Inchiziție.
Atunci nu înțeleg, părinte, nu ați lăsat de înțeles dvs. că ar trebui incriminată apostazia? Apostazia e păcat duhovnicesc, iar incriminarea presupune pedeapsă penală.