AlegeriLibere.ro este atacat!
8 decembrie 2024
Hristos este cheia tuturor poveștilor – Jonathan Pageau
9 decembrie 2024
Urmăriți o discuție interesantă cu Andrei Coruț de la TVR în care dezbatem problema familiei în mediul artistic de astăzi, mai ales în ceea ce privește problema filmelor, știrilor false și a manipulărilor.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Introducere
Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Andrei Coruț: Amin.
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Andrei Coruț. Un om de imagine, aș spune eu. De mai bine de 30 de ani?
Andrei Coruț: 25 de ani.
Părintele Teologos: 25 de ani. El lucrează la televiziune. Are două emisiuni în clipa în care vorbim. E vorba de “Universul credinței”, nu?
Andrei Coruț: Colaborez la mai multe emisiuni. Dar, în mod special la “Universul credinței”, la Breaking fake news.
Părintele Teologos: Breaking fake news. E vorba despre?
Andrei Coruț: Știrile false. Sunt știri false tot timpul. Și circulă tot timpul. Circulă chiar mai bine decât știrile adevărate, din pacate. Ăsta e adevărul.
Breaking fake news: când adevărul devine prima victimă
Părintele Teologos: Ai putea să-mi dai niște exemple de știri pe care oamenii le cred adevărate, dar ele sunt false de fapt?
Andrei Coruț: Sunt multe exemple.
Părintele Teologos: Unul de care toată lumea crede că este adevărat. Că de obicei vezi treburile astea. Adică, toată lumea crede că e adevărat ceva. Dar, el de fapt este fals.
Andrei Coruț: Păi, aproape orice ziar. Și dacă te uiți într-o zi, două, unele mai spun: “Domnule. Da. Am greșit. Nu este știrea normală.” Doar că, ei, de fapt, continuă cu știrea falsă sub altă înfățișare. O schimbă un pic. O coafează. Îi dă alt înțeles. De obicei, știrile false sunt mici. Dar, sunt și cele la nivel mai înalt, cele politice, în care orice joc politic, orice campanie politică, merge pe război. Se fac din ambele părți știri. Și dintr-o parte, și din alta. Nu ai cum să știi adevărul niciodată. Darămite la toate știrile care circulă, în special în mass media și în publicitate.
Părintele Teologos: Deci, se pare că prima prima victimă într-un război este adevărul. Dacă în cazul războiului, hai că am putea să înțelegem. Nu să aprobăm. Dar, să înțelegem de ce se promovează știri false. În viața de zi cu zi, în cotidian, de ce crezi că există asemenea abundență de știri false?
Andrei Coruț: În viața de zi cu zi. Fiindcă omul se ferește să spună adevărul. E simplu. El încearcă să-i dea o altă formă. Încearcă să-și ascundă micile defecte, micile trăsături, orice. Și, atunci. Asta dacă vorbești de o persoană fizică. Dar, de fapt, toate pleacă de la mica esență.
Părintele Teologos: De la nedesăvârșirea omului. Cred că printr-o știre falsă ei încearcă să arate o realitate mai apropiată de raiul lor, de ideea lor de desăvârșire. Cred că asta încearcă. Și, atunci, încearcă printr-o știre falsă cumva să își îmbunătățească imaginea.
Andrei Coruț: Da. E vorba în special de imagine, de idolizare a imaginii. De o imagine cât mai perfectă, cât mai bună, cât mai frumoasă. Ce vreți să vă spun? E publicitate. Orice produs e cel mai bun. Cumpără-l! Ești bombardat. Acum, nu zic că toate sunt false. Doamne ferește! Nicidecum. Dar, multe știri încearcă să arate ceva la alt nivel.
Despre personalități și influențe pozitive
Părintele Teologos: Da. Am vorbit despre știri false. Despre partea negativă. Am înțeles de la tine că sunt foarte multe știri false. Hai să vorbim și despre exemple pozitive. Ai cunoscut în viața ta niște personalități, niște oameni pe care poți să-i dai ca exemplu? Niște întâmplări frumoase?
Andrei Coruț: Părintele Constantin Necula, cu care lucrez de mulți ani de zile la emisiunea lui, la “Bucuria credinței”. Și, este într-adevăr o bucurie să fiu acolo prezent. În afară că descopăr locuri și oameni frumoși, îmi place foarte mult să-l ascult. Fiindcă vorbește din inimă, din suflet despre credință, religie și istorie. Fiindcă spune și povești de istorie. Nu te uiți și vezi numai dogmatică. Să îți impuie capul. Nu, domnule. Trebuie să cunoști un pic lumea asta. Perspectiva și felul în care o face mă fascinează. Și întotdeauna îmi zic: “Oau. Descopăr ceva nou, ceva frumos și bun. Și pentru suflet, și pentru cunoștință.”
Părintele Teologos: În afară de părintele Constantin. O altă personalitate?
Andrei Coruț: Foarte mult m-a ajutat să cunosc oameni din lumea monahală. Sunt nu numai preoți de la biserici, ci chiar și oameni simpli pe care îi văd acolo prezenți la locul respectiv. Sunt foarte multe persoane. Dar n-aș vrea să dau neapărat un nume.
Părintele Teologos: Ce te atrage? Ce ai văzut frumos la ei?
Andrei Coruț: Sinceritatea. Asta mi se pare una din cele mai bune calități. Să fii sincer și corect. Nu ai cum să răzbești altfel. Din păcate, omul astăzi are foarte multe fețe. Lăsând la o parte machiajul, care e primul lucru care se poate face. Îmbrăcămintea. Despre care zici: “Mamă ce costum am! Ce cămașă frumoasă am! Adică. Am venit prezentabil la emisiune.” Sufletul lui îți transmite ceva atunci când e sincer.
Părintele Teologos: Cu adevărat. Vedem această dualitate între contrare. Între minciună și sinceritate. Crezi că dincolo de fake news se promovează prin artă, în general, și artă vizuală, evident, crezi că se promovează ideologii?
Andrei Coruț: Noi spunem că încercăm să arătăm la emisiune. Colegul meu, Marian Voicu. El arată multe știri care sunt preluate de peste tot. De pe posturi de televiziune mai ales. Fiindcă se caută mai multe surse. Și el arată care sunt știrile false. Dar, totdeauna există întrebarea: “Cât de falsă e?” sau “Unde este adevărul?”
Părintele Teologos: E foarte dificil uneori de găsit adevărul.
Andrei Coruț: E cel mai dificil.
Filmul între ideologie și realitate
Părintele Teologos: Dar, în artă. Crezi că prin prin muzică sau prin film. Hai să vorbim despre film, pentru că este domeniul tău. Crezi că se pot promova ideologii? Și, în loc ca filmul să fie artă, să fie un mijloc de propagandă?
Andrei Coruț: Da. Bineînțeles. E un film. Să zicem, cel mai neutru e un film istoric. Se spune că întotdeauna istoria e de partea învingătorilor. Și la filme la fel. Cel care face filmul are dreptate. Nu numai regizorul. Și scenaristul, și toți.
Părintele Teologos: Și cel care plătește filmul.
Andrei Coruț: Cel care plătește este cel mai superior, și zeul pe platou. Dar, regizorul își pune și el cuvântul aici. Poate să intervină. E propagandă politică. Mă uitam pe un canal la propaganda politică a unui film istoric despre Imperiul Otoman. Undeva, pe ascuns, era o politică:” Noi suntem musulmani. Noi cucerim lumea. Și noi facem foarte bine. Creștinii ăia trebuie executați.” Acum intru un pic și în religie.
Părintele Teologos: Da,da. Sigur.
Andrei Coruț: “Uitați, că ei fac rău.” N-am văzut niciun creștin pozitiv. Toți erau răi. Încercau să arate că pe comercianți îi înțelegeau. Era vorba de negustori, de genovezi, de venețieni. Dar, întotdeauna, ei erau de fapt niște oameni ascunși, care erau foarte fățarnici. Așa îi arată filmul. Istoric vorbind, nu poate să fie unul rău. Dar tot timpul? Și toți sunt răi, numai unul e bun? Adică, partea pozitivă. E adevărat că eroul întotdeauna tinde spre asta. Și, privind un pic mai atent, mi-am dat seama că de fapt era o propagandă politică. Tot filmul. Tot filmul încet, încet, îți băga ideologie politică. Și zic: „Băi, dar de ce în capul meu vin alte idei care n-au legătură cu istoria de atunci?” Se știe. L-a luat pe Brâncoveanu, pe copii. I-au luat. I-au executat. Sau, mărturii. Sunt multe documente. S-au mai făcut acuma și despre Vlad Țepeș alte documentare. Iarăși, ce răi erau românii care veneau cu oastea respectivă.
Părintele Teologos: Deci, românii sunt prezentați negativ, nu?
Andrei Coruț: Din păcate,da. Ei chiar dacă aveau un sâmbure, un gram de bine, ăla venea din cultura poporului otoman, care i-ar fi hrănit și i-ar fi învățat de tineri. Bineînțeles, pe partea de religie nu prea se pune accent. Întotdeauna, în film se încearcă să se ocolească asta.
Artă și cinematografie
Părintele Teologos: Pentru că eu cred că s-a descoperit. De mult s-a descoperit. Dar, astăzi crezi că s-a ajuns la culmi mult mai înalte. Că filmul, într-adevăr, poate să fie un mijloc de propagandă foarte eficace. Pentru că apare un fenomen oarecum de neașteptat. Acela că în clipa în care te pui tu în fața filmelor. Știi că e vorba de un scenariu fictiv. Dar, tu uiți de treaba asta, și ești influențat de ideologia filmului respectiv. Și o iei de bună. Chiar dacă știi că nu s-a întâmplat așa. Chiar dacă știi că este o regizare, o schimbare a realității. Apropo, de regizare. Ai cunoscut oameni de cultură, regizori adevărați. Sau, nu numai regizori. Și cameramani, sau așa mai departe. Oameni care într-adevăr pot să își pună amprenta bună asupra unui film, asupra unei operei de artă?
Andrei Coruț: Am lucrat ca asistent de scenografie la Craii de Curtea-Veche. Tatăl meu. De fapt, eu eram în echipă băgat la Craii de Curtea-Veche cu regizorul Mircea Veroiu. Avea un ochi artistic fantastic. Și o migală…La un moment dat s-a filmat o scenă. Era o scenă banală. Trecea un actor și se întâlnea cu un alt actor pe un hol. Și îmi intra într-o cameră. Dar, fiindcă acolo, pe holul respectiv lipsea la o dungă un anumit detaliu din epoca respectivă. Că e un film de epocă. După Craii de Curtea-Veche al lui Mateiu Caragiale. S-a reluat toată scena. S-a refilmat. Deci, era cum trebuie să fii ca să mergi spre perfecțiune.
Părintele Teologos: Atenție la detaliu.
Andrei Coruț: Mi-a plăcut iarăși Mircea Daneliuc. Foarte des, foarte hotărât. Lucra cu foarte mult nerv la filmele lui, la “Senatorul medicilor”. Am asistat la niște filmări la filmul “Triunghiul morții”, al lui Sergiu Nicolaescu. Și, tot așa. Era dedicat trup și suflet. A lucrat și până la final cu armata. Dacă ați văzut “Triunghiul morții”,
Părintele Teologos: Nu. Nu l-am văzut.
Andrei Coruț: Este soldatul acela care ține în spate chipul lui Hristos și îl poartă cu el. Fiindcă el, când apar bombardamentele este într-o biserică și se roagă. Vine, lovește, se dărâmă biserica. Iese de sub dărâmături, și rămâne doar chipul lui Hristos. Tatăl meu a pictat lucrarea respectivă. Și mai am și acasă un tablou mare, care era tabloul pe care îl vedea. Și de aia zic că am fost implicat. Și ia acel chip, și îl poartă cu el tot timpul, până își dă suflarea. Și Îl are pe Dumnezeu cu el. Iar în război mor mai mulți frați. Șapte frați mor pe rând. Fiecare: “Du-te ultimul. Salvează. Că aici, ultima redută nu va fi cucerită.” Și, într-adevăr, este poveste istorică. Este și “Ecaterina Teodoroiu”. Deci, se făceau filme istorice, și se mai fac, care au și sâmbure de adevăr, și patriotism. Fiindcă, n-ai cum să nu arăți. Și îl vezi pe erou cum transgende, și merge undeva peste…
Valori și priorități pentru tineri
Părintele Teologos: Dincolo de lumea aceasta. Ce sistem de valori? Ce ar trebui să caute tinerii? Cum ar trebui să caute un film bun? Ce ar trebui să caute la un film?
Andrei Coruț: La fiecare ține foarte mult de cultura lui. De ceea ce a învățat de acasă în primii ani. Nu mai sunt șapte. Sunt șase. De ceea ce a învățat în școală de la profesor, de la pedagog, de la primul. Mai departe, bineînțeles, facultatea. Cărțile, care îl ajută. Acum se fac niște rezumate la școală. Dar, sunt mulți care, totuși, încă citesc.
Părintele Teologos: Sper.
Andrei Coruț: Duhovnicul la care învață să se ducă. Aici e bine să te duci cât mai des la biserică. Cât poți. Cât de mult poți tu. Nu poți tot timpul. Mai ales acum. Să te trezești duminica dimineața ca să mergi la biserică. Când duminica e ziua liberă. Când stai, te odihnești.
Părintele Teologos: Ispita cea mare.
Andrei Coruț: Da, e greu să dai și drumul la televizor. Cum? Acum e duminică. Cât să dorm? Până la 11:00, până la 12:00, dacă se poate. Din păcate, asta este tentația. Fiindcă omul modern, care este sclav la tot ce înseamnă tehnologie, e sclav și la filme. Omul modern este prins până seara târziu în a vedea un ultim serial. “Să nu-l pierd.” Și dacă vedeți, chiar și cele mai bune documentare se bagă după 12:00 noaptea. Nu se bagă mai devreme. M-am uitat Discovery. Pe canalele acestea. Dacă te culci la 3:00 dimineața poți să mai fii la 7:00, la 8:00, la 9:00 la biserică? Adică, e greu.
Părintele Teologos: Da. E o mare ispită.
Andrei Coruț: Trebuie să fugi de acasă. Numai așa. Singura soluție este să fii un pic răzvrătit. Să te împotrivești celorlalți, și să fugi de acasă.
Minuni zilnice și semnificația lor în viața noastră
Părintele Teologos: Da. E foarte important asta. Pentru că, altfel, omul rămâne rămâne sclav. Și eu cred că e vorba de cultură. Și, în principal, de cultura Duhului. Adică, de rugăciune, de mers la biserică. Pentru că astfel omului i se luminează mintea, și poate să aleagă corect. Apropo de biserică. Și, apropo de Dumnezeu și icoana aceasta din filmul “Triunghiul morții”, parcă ai spus. Cu Sergiu Nicolaescu, cu imaginea. Ai văzut pe Dumnezeu? Poți să povestești o întâmplare, o minune, ceva, cu prezența lui Dumnezeu în viața ta sau în viața celor din jurul tău?
Andrei Coruț: Minuni, eu zic că sunt zilnice. Când vezi că se ridică o biserică, este o minune. Când vezi un copil că se bucură și zâmbește cu toată trăirea lui, cu toată ființa lui, se întâmplă o minune. Fiindcă, din păcate, noi ne naștem de la primele momente când învățăm să vorbim. Învățăm. Părinții te învață rugăciunea Tatăl Nostru, Înger, Îngerașul meu. Pe care înger, încet, încet, îl cam uiți. Îl cam lași deoparte. Rămâne undeva.
M-ați întrebat mai devreme despre copil. Dezvoltarea lui. E anturajul care o să zică. Colegii de clasă nu am ce să zic. Că ei se duc la școală. Învață foarte puțin. Stau unul lângă altul. Acum, să zici că stă într-un sat. Cum era viața la sat, nu? În București, unul stă aici, unul peste trei blocuri, unul mai încolo. Mai puțin se văd. Rar. Și astea sunt distanțe apropiate între copii. Dar, și anturajul. Trebuie familia să fie implicată. Și familia nu mai are cum să fie implicată. Tatăl e plecat undeva, pe teren. Dacă mai are și muncă de teren, e mai rău. Mama este și ea la servici, sau chiar casnică. Copilul este până peste cap prins în școală. Deci, mă refer la un copil care merge la școală. Învață să se țină de școală. Dacă învață și după amiaza, dimineața se odihnește un pic. Se mai uită un pic prin lecții. Merge după aceea la școală până seara târziu. Nu mai iese afară pentru că nu mai are timp. Se apucă să își facă lecțiile. Dacă o luăm pe ore, măcar 25 de ore tot ne-ar trebui din alea 24 ca să le facem pe toate.
E și greu să ți faci timp să te închini. Te închini puțin seara. Îți faci rugăciunea. Sunt puțini care mai au timp să citească toată Rugăciunea de seară, care îți ia un sfert de oră. Nu îți ia mai mult. Și o faci. Și te ții o zi, două, trei, o săptămână. După care, apare acel inevitabil. Și o mai lași și astăzi. Mai sari două-trei zile. O lași mai mult. E greu.
Părintele Teologos: Din păcate, eu cred că totuși omul trebuie să aibă curajul, să aibă forța, bărbăția, să spună stop. Mă mai opresc puțin. Pentru că, altfel, omul se chircește. Și cred că la ora asta… și chiar aș dori să te întreb. Chiar cred că la ora asta asta este una din principalele cauze pentru care omul este îndepărtat de duhovnic, și, pe de altă parte, omul nu mai este consumator de artă. Adică, arta de astăzi, care este foarte mult, este de fapt o anti-artă. Este foarte aplatizată, foarte limitată. Nu există adâncimea artei filmelor de mai demult. Tu cum vezi lucrurile?
Andrei Coruț: Arta, filmele, au început pur și simplu de la desenul din peșteră, desenele chinezești, acele măști care sunt umbre mișcătoare. Trecem la Lumière, care, primul arată intrarea trenului în gară. Tot așa, sunt francezii care au influențat. Cinematografia avansează. Se ajunge la tehnologie modernă, la IT. După care, este trecerea. Acum, dacă vă uitați la orice fotografie, tu îi dai o temă scrisă. Iei o verigă de aici, ai pus-o acolo. Îi dai tema respectivă. Mai treci înger, mai treci cer, mai treci, nu știu, paloș, și inteligența artificială îți face o imagine pe care nici nu poți să ți imaginezi cum a gândit-o. Ce compoziție.
Și, pe urmă, mai intri un pic cu creionul și îți faci o expoziție de lucrări. “Mamă, ce creator sunt eu!” Nu mai creezi aici. Nu mai creezi. Ai impresia că creezi, din păcate. Asta este și cu viața. Ai impresia că trăiești viața. Doar ai impresia. Treci prin viață. Treci repede că n-ai timp. Timpul e principala problemă pe care nu ai cum să o recuperezi. Niciodată nu poți să-ți recuperezi timpul ăsta. E ceva ce a trecut. E doar la trecut. Prezentul nu-l știi. Îl afli. Adică, prezentul. Mă refer la viitor, la partea de viitor. Prezentul e acum.
Părintele Teologos: Da. Prezentul imediat.
Andrei Coruț: Da. Prezentul imediat după. Acum, faci ce faci. E bine să te canalizezi pe ce faci acum. Dar, prezentul următor e o iluzie. Îți faci programul pe care îl faci în cap, și, din păcate vezi că n-ai timp să te ții de el.
Familia tradițională – pilon al societății
Părintele Teologos: Da. E o mare problemă. Și, oamenii trebuie să iasă de aici. Pentru că, altfel vor fi niște oameni sfârșiți. Nu vor Nu vor avea timpul să se concentreze și timpul să se adâncească în gândirea necesară astfel încât să poată să aibă o viață fericită. Pentru că, pentru o viață fericită, totuși, trebuie să existe o oarecare planificare, și mai ales, o oarecare atenție la noi înșine, și la toate zgomotele astea, și la toate multele astea griji care intră în noi. Și din cauza asta, familia este foarte importantă. Ea trebuie să se opună la cum îi spune la avalanșa de griji, la presiunea care vine din partea societății. Tu cum vezi situația familiei?
Andrei Coruț: Atât timp cât va exista familie, mai există și această speranță spre viitor. Atât timp cât familia clasică, autohtonă, nu tată 1, tată 2, ce se mai întâmplă acum în lume. Cât timp nu apar aceste elemente, și nu se va merge mai departe să se voteze, să zică conducătorii: “Ne adaptăm la țările din Europa care vor noul format”, cu LGBT, cu homosexualitatea, cu toate problemele acestea. Cât e familia tradițională, există speranță. Fiindcă ea te călăuzește în viață. E celula societății.
Părintele Teologos: Exact. Este arătătorul către normal. Este lumina care arată cum este normalul. Apropo de asta. Dincolo de ideologiile istorice de care am vorbit în filme, crezi că există și alte ideologii sociale? Se promovează ideologii sociale prin filme? Apropo de LGBT și nu numai. Crezi că în anumite filme se promovează un anumit mod de viață, care este corect sau incorect?
Ideologiile sociale promovate prin artă și cinematografie
Andrei Coruț: Din păcate, am văzut că din ce în ce tendința e mai incorect. Nu pot să zic: “Eu acum nici n-ar mai trebui să mai joc șah. Șahul este un joc rasist. Albul dă primul.”
Părintele Teologos: Chiar vorbești serios?
Andrei Coruț: Este o glumă. Dar, du-te în America și zi “negru”. Nu poți să zici negru. Este rasism.
Zici: “Cum să îi spun eu?” îi zici: “de culoare”. Dar, încet, încet, toată chestia asta e o deformare. Uitați-vă la cărțile lui Agatha Christie. Nu mai e “Cei zece negri mititei”, nu? Chiar pe tema asta. S-a schimbat.
Părintele Teologos:Serios? S-a schimbat titlul? Cei zece negri mititei?
Andrei Coruț: Da, da. S-a schimbat titlul, da. Cineva din familie a zis: „Domnule, nu este bine. Trebuie schimbată povestea.” Dar astea sunt lucrurile mărunte la care nu le dai amploare. Dar dispare cum am și spus. Dispare familia clasică. Familia, tată, mamă, fiu. Bunicii nu mai au importanța pe care o aveau pe timpuri.
Părintele Teologos:Din păcate.
Rolul bunicilor și pierderea legăturii cu trecutul
Andrei Coruț: Te duceai la bunic, la bunica. Mâncai ceva sănătos. O mămăliguță din aia cu brânză cu smântână. Îți făcea și o omletă. Și ce să mai vorbim de plăcinte.
Părintele Teologos:E vorba de dragostea bunicilor, care asta te învăța. Te învăța faptul că omul înțelept este omul cuminte, și omul cu minte este unul cuminte, omul blând. Bătrânii ne arătau că drumul în viață duce într-adevăr la blândețe. La o blândețe vitează. Nu la o blândețe învinsă, resemnată, depresivă. Ci, din contră, la o victorie blândă, la o victorie plină de nădejdea învierii, pe care o vedeam la bunicii noștri. Și cred ca asta e foarte important. Acum, din câte înțeleg eu de la tine. E adevărat că și eu vorbesc cu oamenii. Se vede că instituția familiei este sub atac și încet, încet, se distruge. Nu știu cât de încet. Dar, în orice caz se distruge. Tu cum ai vedea o susținere pentru familie? A familiei?
Andrei Coruț: Numai promovând tradiția. Numai prin tradiție. Nu poți altfel. În primul rând te ajută cel mai mult este religia. Fiindcă ești creștin. Ești ortodox
Părintele Teologos: Evident.
Andrei Coruț: Și, urmând tradiția, tu nu distrugi ce a fost înaintea ta.
Părintele Teologos: Și ce a fost verificat că funcționează, că e bine.
Andrei Coruț: Tu nu distrugi. Orice mic adaos are o mica parte de vină, căruia tu nu-i dai importanță. Dar, încet, încet, se acumulează și se deformează acest adevăr, care încet, încet, dispare.
Părintele Teologos: Crezi că acum pentru că ești om de imagine, televiziunea și arta vizuală ar putea să ajute aici?
Andrei Coruț: Bineînțeles. Fiindcă, mai ales, Televiziunea Română, TVR, este încă o televiziune care promovează valorile, oamenii de cultură, de știință. Și nu deformează. Nu intră pe aceste știri. Îți mai scapă aceste știri care te îngrozesc. Fiindcă, dacă te uiți la știri, nu mai ieși din casă. Te sperii. Or ajuns urșii, doar că nu au venit să bată la ușă.
Părintele Teologos: Cred că știrile sunt făcute în mod special astfel încât să-i îngrozească pe oameni. Nu sunt făcute să-i informeze pe oameni. Ci să-i conducă pe oameni prin frică. Pentru că dacă îl îngrozești pe om și îl înfrici, atunci îl ții acolo în pătrățica lui. Și el nu se gândește la avansul de neam. Nu se gândește la la dezvoltarea sa, la libertatea sa. Nu se gândește la autodeterminarea sa ca neam, ci se gândește la cum să scape de frig, sau cum să scape de urs. Și la propriu. Și la figurat.
Andrei Coruț: Numai Dumnezeu te scapă de frică e clar asta. Nu poți să scapi. Dacă nu îți e de urs, de mașină. Ce să mai vorbesc de scumpirile care apar. Toate, încet, încet, îți creează ție alte idei. Și intri în prăpastia asta. Intri în acest haos de informație, care, din păcate e negativă. Și e un bombardament de informație negativă. Nu vrei să mai vezi asta. Dacă te uiți la filme, întotdeauna apar fel de fel de personaje, care de care mai haioase. Au o mica problemă. Tu, de fapt, le înțelegi problema lor. Tu trebuie să înțelegi. Să te bucuri. “Hai, mă, ce…E prieten. Și ce dacă? E ok. Nu-i nimic.”
Părintele Teologos: Se acceptă
Andrei Coruț: Păi ești așa? Nu ești. Dar ai încercat să vezi dacă ești sau nu esti? Adică, undeva te aruncă total în altă…
Problema zgomotului social și nevoia de introspecție
Părintele Teologos: Asta înseamnă presiune ideologică, și asta se face încet, încet, astfel încât, omul să accepte treaba asta. Se numește “Fereastra Overton”. Prin care, dacă la început genera o repulsie foarte mare, după, generează repulsie mai mică și mai mică, și mai mică, până se ajunge la acceptanță. Tu ai amintit de două lucruri. Ai amintit de biserica și de familie. La Televiziunea Română sau în general, cum crezi că s-ar putea îmbunătăți situația? Cum crezi că s-ar putea promova familia tradițională sau apropierea de biserică?
Andrei Coruț: Apropierea de biserică chiar se face prin Universul credinței. Fiindcă asta se urmărește. Ăsta este și scopul emisiunii. La familie, este un pic mai greu. Fiindcă suntem foarte diferiți. Fiecare avem tabieturile lui, felul lui de a vedea lucrurile. Aici ar trebui privit în ansamblu tot anturajul, toată locația, ce faci tu. Deci, întâi trebuie să încerci să te salvezi pe tine. Și pe urmă să-l salvezi și pe cel de lângă tine. E ca în avion. Dacă nu te salvezi tu, nu poți să-i dai și celuilalt, să-l ajuți.
Părintele Teologos: Deci, crezi că prin exemplu personal. Adică, să ne concentrăm pe desăvârșirea fiecăruia dintre noi. Sau, mă rog, a familiei noastre. Și, după aceea, lucrul ăsta să poată să fie promovat chiar și pe canalele media.
Andrei Coruț: În special pentru copii. Fiindcă ei sunt viitorul. Și dacă noi îi scăpăm pe ei din mână, se termină totul. Se termină povestea.
Părintele Teologos: Și eu cred că din păcate copiii sunt targetați în mod special. Sunt instruiți în mod special astăzi. Chiar și pe media. Prin desene animate, prin tot felul de de programe care sunt mai mult sau mai puțin satanice. Unele sunt chiar foarte agresive. Care sunt țintite direct la copii, astfel încât, copiii să fie rupți de familie. Să fie învățați niște obiceiuri foarte discutabile Tu cum vezi lucrurile aici?
Andrei Coruț: Am zis că nu ai timp, dar întotdeauna îți găsești timp de telefon. Scoți telefonul și te uiți ce a mai făcut cutărică. Nici nu te mai interesează. Ce ai văzut nu are nicio importanță. Dar, ți-a ocupat minimul ăla de timp pe care tu îl aveai liber să faci altceva. Chiar să mai citești ceva în plus. Chiar să te duci să îți ajuți părinții la cumpărături, sau să faci ceva cu mama în bucătărie. Lucrurile astea lumești, simple, banale, pe care le făceau toți în copilăria noastră. Nu mai sunt.
Părintele Teologos: Au dispărut.
Andrei Coruț: Da. A dispărut tot ce înseamnă …
Tehnologie vs. comuniune interpersonală
Părintele Teologos: Comuniune interpersonală. Nu mai este comuniune interpersonală. Nu mai este întrajutorare între persoane.
Andrei Coruț: La nici un nivel. Nici copiii. Hai să zicem că ei încă merg la grădiniță, la școală. După care, societatea își cam ia un pic mâinile de pe ei. Că trebuie să fie ajutați în perioada când ei au ajuns la maturitate. Ei sunt aruncați undeva, unde ei nu știu. Dacă nu continuă repede cu facultatea sau te mai ia în armată nu prea văd ce viitor ai putea să ai. Ai ghiozdănelul ăla mic în spate la grădiniță. Ți-ai pus ăla mai mare, și următorul e de Glovo. De ăștia de duc mâncare cu ei. Adică, n-ai niciun viitor. Sunt unii care au încercat chiar în particular să mai dezvolte niște industrii. Să ia niște copii de la școală să-i formeze, să învețe o meserie. Lucrul ăsta, din păcate, a cam dispărut la un moment dat, dar acum încearcă să revină
Părintele Teologos: Da. Pe reprofesionalizare. E necesar.
Andrei Coruț: E foarte bine IT, dar nu pot să iasă toți IT-iști.
Părintele Teologos: IT, în ultimă instanță este abstract. Sigur, dacă primești salariul, primești salariul. Dar, IT nu ține de foame. Adică, trebuie cineva să facă și lucruri concrete. Cineva să are, să crească animalele, să cultive. Altcineva să facă haine, să țeasă. Este mare nevoie de meserii concrete, care să-I asigure societății nevoile concrete. Din păcate, cred că este și aici un război ideologic, care tot prin internet sau prin mass media și prin televiziuni îi împing pe oameni în meserii abstracte. Adică, în meserii care să nu aibă legătură cu resursele primare de trai.
De ce? Pentru că omul care are legătură cu resursele primare de trai e foarte puternic. Și respectivul nu poate să fie manipulat. Omul care are grădina lui, n-ai ce să-i faci. Pentru că în clipa în care îl presezi el zice: „Domnule, nu mă interesează pe mine. Eu am mâncarea mea, am animalele mele, haine am. La revedere!” Pe când omul care are niște meserii, care la ora asta sunt foarte strălucitoare. Adică, vorbim de IT, vorbim de jurist, vorbim de diferiți alți funcționari publici. El, săracul, pentru că n-are legătură cu resurse primare de trai este manipulabil. Trebuie să cedeze la presiune în clipa în care nu are ce mânca. Deci, cred că într-adevăr, la ora asta este o mare problemă. Trebuie să ne întoarcem la aceste meserii. Trebuie să ne întoarcem la familie. Și trebuie să ne întoarcem la tradiție. Trebuie să ne întoarcem tradiție. Cum vezi cultura vizuală românească în acest punct?
Cultura vizuală românească: între comercial și duhovnicesc
Andrei Coruț: Vizual, e mai greu de dat răspunsul aici. Ca artă, ca cinematografie ne-am dezvoltat foarte bine. Suntem apreciați. Nu am distrus. Mai sunt unele filme care mai au un limbaj neadecvat un limbaj mai dur. Dar, încet, încet, s-a trecut și peste asta. Nu a fost ceva să deranjeze așa, la maxim. Până la urmă, este limbajul real, limbajul autohton, care se folosește.
Părintele Teologos: Deci, crezi la ora asta că există filme bune românești?
Andrei Coruț: Filme cu un anumit impact. Cel puțin pentru societatea de afară, filmele respective au un impact, și au luat și o grămadă de premii. Sunt filme foarte bine premiate.
Părintele Teologos: Pentru că eu cred că e vorba de o manelizare inclusiv a artei vizuale. Adică, sunt filme făcute cum spui tu, pentru impact. Nu neapărat pentru creșterea virtuții în neam, care e foarte diferit. Deci, una este clipa în care eu fac o comedie spumoasă. Dar, o comedie spumoasă în care vorbesc despre păcate. Și alta este clipa în care fac un film duhovnicesc, în care să trimit un mesaj înălțător, mesaj care să curețe pe om.
Andrei Coruț: Da. Astea sunt filmele documentare, care s-au făcut și despre Arsenie Boca un film.
Părintele Teologos: Știu că domnul Mărginean a făcut ceva.
Arta ca mijloc de înălțare spiritual sau doar divertisment?
Andrei Coruț: Este altceva. Dar, este o fereastră mai mică asta. Și așa și trebuie să fie până la urmă. Fiindcă nu poți. Arta este artă. Nu toată lumea are accesul la artă. Nu toată lumea înțelege arta. Toată lumea merge mai departe:” Da. E frumos.” Și atât. Te oprești acolo. E bun, e frumos, e asta…dar nu poți să explici. Trebuie să înțelegi.
Părintele Teologos: Da. E o taină. Marea masă se duce spre comercial.
Andrei Coruț: Spre comercial. Spre ce îți este la îndemână ușor. Și din păcate, și pe ceea ce ți se dă. Fiindcă oferta pe piață este filmul comercial. El îți aduce bani. Vine sponsorul, cel care zice: ”Păi, eu vreau așa. Nu se poate. Trebuie să intre și cutare în filmul ăsta, că ne-a ajutat. Și e actor, și trebuie promovat. Și e de al nostru.” Asta este. De când e lumea a fost așa.
Părintele Teologos: Deci este o continuă luptă pentru creșterea nivelului duhovnicesc al poporului. Cum vezi viitorul?
Credința, duhovnicia și apropierea de Dumnezeu ca soluții pentru viitor
Andrei Coruț: Viitorul e să încerc eu să-l ajut pe băiatul meu, să vadă mai mult din lumea aceasta duhovnicească. Adică, sfaturile unui duhovnic îl ajută cel mai mult. Să-l duc pe calea asta. El are 14 ani, băiatul meu, deci, el acum se dezvoltă. Acum de fapt începe răzvrătirea în el. Ține un pic și de ce i-am dat. Eu încerc să-i ofer lui această cultură spre credință, spre ortodoxism. Adică, alegerea dreaptă pe care poate să o facă orice părinte pentru copilul lui. Mai departe e viitorul. Dacă îți spun că sună bine, ar fi să spun undeva dintr-o reclamă. Nu îmi sună mie chiar atât de bine, dar nu m-aș pronunța să spun eu cum văd viitorul. Nu-l văd.
Părintele Teologos: Deci, oameni buni fiți smeriți. Concentrați-vă pe copiii voștri. Faceții duhovnicești și atunci va crește totul. Și neamul, și arta, și familia. Cred că asta este soluția. Întotdeauna soluția este duhovnicia, apropierea de Dumnezeu. Mulțumim tare mult, Andrei!
Andrei Coruț: Vă mulțumesc frumos!
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Andrei Coruț: Amin.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Site-ul este iar functional!!
Distribuiti cat mai mult petitia.
https://alegerilibere.ro/