Cum devin fetele femei duhovnicești – p. Moise McPherson

Ascultați-l pe părintele Moise McPherson care într-un cuvânt foarte concret și folositor ne explică modul în care devin fetele femei duhovnicești.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum devin fetele femei duhovnicești – p. Moise McPherson

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh! În secțiunea de comentarii a câtorva videoclipuri am fost întrebat, atunci când am vorbit de masculinitate, ce pot spune despre feminitate sau femei și cum ar trebui să se dezvolte ele. Este interesant că în ultimul videoclip am vorbit despre motivul pentru care mulți băieți nu devin bărbați și cred că este potrivit să facem și un clip despre motivul pentru care multe fete nu devin femei. Știți, a face asta, a aborda această problemă este, într-un fel, mai complex decât în cazul bărbaților, dar cred că există trei aspecte fundamentale referitoare la femei pe care le putea aborda și care ar evidenția schimbările și evoluția și maturizarea care trebuie să aibă loc pentru a transforma o fată într-o femeie.

În primul rând, băieții și fetele sunt foarte diferiți. Dacă vă uitați la o fetiță, afecțiunea și atenția ei pentru tatăl său sunt imediate încă de când este foarte tânără, chiar când e un bebeluș, și cu siguranță în primele 3-6 luni ea este foarte atașată și foarte conectată cumva intuitiv la tatăl ei. Experiența mea cu băieții este că ei tind să fie mai puțin interesați de tații lor, își iubesc tații, dar își iubesc cu adevărat mamele și, de fapt, de multe ori, în primii 2-3 ani, poate chiar până la 4 ani, sunt foarte concentrați pe mamă ca cea de la care vor să obțină atenția, afecțiunea și conexiunea, iar apoi se orientează foarte mult către căutarea validării de la tatăl lor. Fetele sunt diferite, fetele vor să aibă o conexiune cu tatăl lor, vor să aibă o legătură emoțională, vor să primească atenție din partea lui, este foarte natural pentru ele. Băieții caută mai puțin atenția, dar caută foarte mult validarea. Ei vor să știe că ceea ce fac este bine, vor să știe că tatăl lor îi respectă, că el crede că eforturile lor sunt demne de laudă. Un băiat își bazează foarte mult imaginea de sine pe felul cum îl vede tatăl său. Acest aspect este valabil și pentru fete, dar pentru ele este vorba mai mult de atenția asupra a cine sunt ele.

Îmi amintesc că am auzit o poveste amuzantă despre un soț și o soție. Soțul a crescut într-o familie în care cred că erau predominant băieți, iar soția a crescut într-o familie în care erau predominant fete. Cred că erau trei fete. Și aceștia au ajuns să aibă unele probleme de comunicare în căsnicia lor, așa că au mers la un terapeut. Și una dintre întrebările terapeutului către soț a fost: „Ce a făcut tatăl tău pentru a arăta iubire?” Iar el a răspuns: „Ei bine, tatăl meu repara tot ce era prin casă, orice proiect, orice trebuia rezolvat de mama, el rezolva”. Deci asta făcea el în căsnicia lui. Așa că ea spune: „Bine”. Apoi îi spune femeii: „Ce făcea tatăl tău în copilăria ta?” Ea a spus: „În fiecare zi, când tata se întorcea de la serviciu, el stătea cu mine, cu cele două surori ale mele și cu mama și lua ceaiul cu noi și ne asculta și vorbea cu noi.”

Uităm adesea că bărbații au nevoie de mult timp umăr la umăr, adică avem nevoie de o sarcină pe care încercăm să o îndeplinim, braț la braț, frate cu frate cu un alt bărbat. Femeile au nevoie de mult timp față în față, vor să se conecteze, nu aș spune că la un nivel emoțional, ci la un nivel interpersonal profund. Ele vor cumva să privească în tine și tu să privești în ele și să fie considerate demne de această atenție. Știm că acest lucru este adevărat atunci când vedem fete care nu au beneficiat de suficientă atenție în copilărie; ele caută în mod constant, pentru tot restul vieții lor, acea atenție și validare din partea bărbaților. Deci, pentru ca o fată să treacă de la statutul de fată la cel de tânără femeie și apoi la cel de femeie, ce trebuie să facă?

Numărul 1: Cel mai bine e ca atunci când e mai tânără să primească majoritatea atenției de la tatăl ei. Când începe să devină o tânără femeie ea începe să schimbe această dinamică și [ar fi bine] să dezvolte o relație mai strânsă cu Dumnezeu prin rugăciune, prin sfintele taine, prin spovedanie, să realizeze că Dumnezeu este interesat de ea chiar mai mult decât tatăl ei. Dumnezeu este iubitorul de oameni și dorește să se conecteze profund cu noi. O tânără trebuie să înceapă să facă această tranziție astfel încât atunci când trece la vârsta adultă, când devine femeie, să nu mai caute să fie validată de toată lumea ca principal mod de a primi acea atenție [de care are nevoie].

Puteți vedea asta într-o căsnicie atunci când căsnicia se strică, deoarece de multe ori femeile intră în căsnicie căutând un bărbat care să le îndeplinească acea dorință de atenție, acea tânjire după conexiune pe care doar Dumnezeu le poate îndeplini. Acum, Dumnezeu împlinește o parte din acestea, aș spune că El trebuie să împlinească întotdeauna majoritatea, minim 51% din nevoile și dorințele noastre, dar o femeie își găsește majoritatea atenției și validării la Dumnezeu. Ea face asta prin rugăciune, prin conectarea cu scrierile despre viețile sfinților, prin participarea la slujbe, prin rugăciune, prin primirea sfintelor taine și apoi prin conectarea cu părintele ei duhovnicesc. Acestea sunt modurile în care ea trebuie să se orienteze în primul rând pentru a obține acea validare și acea conectare de la Dumnezeu. Abia apoi urmează validarea, afecțiunea și atenția de la soțul ei, dar soțul ei, pentru că este doar om, îi poate oferi doar ceva limitat, iar restul vine de la copiii ei.

Când lucrurile ies din această ordine, când Dumnezeu nu este primul… O ființă umană este concepută să primească cea mai mare parte a atenției de la Dumnezeu. Când nu găsește acea atenție și o caută în altă persoană este ca și cum ai încerca să pui un bloc într-un spațiu prea mare. Și apoi face ca golul din jurul blocului să fie și mai acut. De multe ori, oamenii încearcă să se umple cu alte persoane și ajung să se simtă mai goi, să se simtă epuizați. De ce? Pentru că o persoană nu poate să te împlinească așa cum o face Dumnezeu. Acesta este numărul 1: dorința femeilor de a se conecta emoțional, interpersonal, de a privi înăuntrul tău și de a fi privite în profunzime e absolut normală, sănătoasă, frumoasă și minunată, dar trebuie să fie îndreptată în primul rând către Dumnezeu până în momentul în care o fată ajunge la vârsta adultă și la căsătorie.

Numărul 2: femeile au emoții puternice. Acest lucru nu poate fi supraestimat. Am să vă spun o scurtă poveste amuzantă. În urmă cu câțiva ani luam un medicament și acel medicament a sfârșit prin a-mi crește nivelul de estrogen și eu nu știam, nu eram conștient de asta la momentul respectiv, pentru că organismul face un proces în fundal și nu știi ce se întâmplă. Stăteam la biroul meu de la serviciu și mă uitam la o emisiune de televiziune sau ceva de genul ăsta în timp ce făceam hârțogăraie. Și apoi am început să mă uit cu atenție și era extrem de tristă și m-am gândit: “Mă voi târî sub biroul meu de la serviciu și voi plânge acolo pentru un minut.” Și în clipa în care am avut acest gând parcă s-a declanșat o sirenă roșie, parcă mi-a bubuit în cap: „Ce faci? Ești bărbat, nu poți să intri sub birou la serviciu și să plângi pentru că simți ceva foarte profund.” Și mi-am dat seama în acel moment că ceva nu e în regulă, că se întâmplă ceva hormonal, pentru că nu e un comportament normal.

Ceea ce mi-a arătat asta și nu știam până atunci a fost că spectrul meu emoțional este cam atât și este cumva alb-negru, este doar atât de mare, pe când spectrul emoțional al femeilor este mult mai larg. Aceasta este o realitate: femeile simt și experiază lucrurile mult mai profund și mai intuitiv. Este mai bine decât la bărbați? Nu! Este mai intuitiv în unele privințe? Da! Când femeile interacționează cu copiii, ele pot adesea să citească detaliile despre ceea ce simte un copil și să intuiască ce se întâmplă într-un mod de care un soț este complet inconștient.

De aceea atunci când soția mea îmi vorbește despre copii, o ascult atent. Soția mea are o percepție grozavă cu privire la copiii noștri pentru că este foarte intuitivă emoțional cu privire la ceea ce fac ei, de unde vin și ce fac. Acesta este un lucru frumos. Femeilor li s-au dat aceste emoții parcă în Technicolor, ele au un simț profund asupra lumii, ele au de fapt… Știți ce spun sfinții părinți, că avem inima, care este nous-ul nostru, ochiul sufletului nostru. Bărbații adesea trăiesc foarte mult în capul lor, sunt foarte raționali, deductivi, observaționali, uneori chiar au o abordare rece asupra vieții și lumii. Femeile, pentru că sunt capabile să vadă lucrurile aproape ca în Technicolor, sunt de fapt capabile să acceseze mai ușor părțile profunde ale sufletului lor.

Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care femeile tind în mod natural să fie mai spirituale decât bărbații. Asta este o realitate, chiar este o realitate: femeile tind să fie mai capabile să se conecteze cu Dumnezeu pentru că sunt capabile să conecteze și să vadă toate lucrurile care se întâmplă în interiorul lor. Știți, de când am avut această experiență la locul de muncă, mi-a crescut respectul față de femei și față de faptul că ele simt ceva despre care eu nu eram conștient că ele simt. Nu știam că femeile simt așa. Adică te gândești: “oh, femeile sunt emoționale”. Ele nu sunt doar emoționale, ci au aproape o superputere de a simți cu adevărat lumea într-un mod profund. Și totuși, acea conștientizare emoțională nu este o busolă bună.

Cred că atunci când Sfântul Pavel spune că femeile sunt sexul slab nu sugerează că femeile sunt inferioare bărbaților, deloc, nu asta vrea să spună. Ceea ce vrea să spună este că puterea femeii, adică conștiința ei emoțională este de multe ori și punctul ei slab, deoarece ea se bazează pe asta pentru a naviga în lume, iar realitatea este că femeile nu au fost menite să navigheze în lume fără bărbați. De asemenea, bărbații nu au fost meniți să navigheze în lume fără femei.

De foarte multe ori mă confrunt cu lucruri la biserică, cu copiii, cu alți oameni, cu orice altceva, adică se întâmplă ceva care este public. Și o întreb pe soția mea: “Dă-mi părerea ta despre asta, despre ce s-a întâmplat.” Perspectiva ei e neprețuită, neprețuită. Ea vede lucruri pe care eu pur și simplu nu le văd. Acesta este un semn al cuiva care este mai avansat decât tine. De asemenea, atunci când ea are toate aceste emoții care îi solicită atenția și îi oferă toate aceste informații, e aproape ca un surplus de date. Cred că, de multe ori, femeile cad în această paralizie prin analiză pentru că, de fapt, ele absorb atât de multe din lume. Când li se întâmplă asta, ele nu știu ce să facă și, sincer, aproape întotdeauna caută răspunsul perfect.

Acum, când ești analitic ca un bărbat și ești oarecum puțin separat de ce simți, îți dai seama că nu există răspunsuri perfecte, ci doar răspunsuri, trebuie doar să iei decizii și să mergi mai departe. Acesta este motivul pentru care femeile au nevoie disperată, în feminitatea lor, de un soț sau de un părinte duhovnicesc care să le poată ghida și direcționa. Asta este, în special, un lucru foarte puternic pentru femei, a avea un părinte duhovnicesc, deoarece ele știu că acesta nu caută “ceva” de la ele, el este neutru, le iubește, îi pasă de ele. Femeile au adesea un fel de neîncredere în soțul lor, mai ales în primii ani, pentru că femeia e îngrijorată că soțul va folosi nevoia sau dorința ei pentru el pentru a-și atinge propriile scopuri. Despre asta va fi un clip separat, dar doar să amintim puțin de asta. Acesta este numărul 2: o femeie are nevoie de ajutorul unui bărbat pentru a naviga în peisajul ei emoțional și a lua cele mai bune decizii posibile.

Numărul 3, și acesta este foarte important: femeile trebuie să treacă de la orientarea către sine la orientarea către ceilalți. Este exact același lucru și pentru bărbați, exact același lucru. Diferența principală este că un bărbat, într-un fel, iese la luptă în fiecare zi, merge la mina de cărbune, merge și muncește pentru a întreține familia, trebuie să intre pe această cale, în timp ce o femeie trebuie de fapt să își folosească abilitățile de a lua practic materia primă pe care soțul ei i-o dă și de a o transforma în ceva minunat. Folosim adesea analogia că soțul cumpără casa, dar femeia o transformă în cămin. Soțul ajută la aducerea copiilor pe lume, dar soția face să fie o familie, ea îi unește pe toți, pregătește mesele, planifică activitățile, face toate astea. Femeile sunt fenomenale la asta, în atât de multe feluri, femeile fac viața să merite… nu vreau să spun trăită, ci fac viața mult mai bună. Nici nu-mi pot imagina o viață fără soția mea. Ea este cea mai importantă persoană din viața mea, de departe, nu există nimeni care să fie nici măcar aproape de locul doi.

Totuși, acest lucru îi cere unei femei să intre pe o cale extremă de renunțare la sine. De ce spun că este extremă? Pentru că este foarte grea. Viața de negare a sinelui pentru o femeie implică de obicei să aibă copii. Iar a avea copii este incredibil de ascetic. Cred că oamenii văd videoclipurile cu mine și spun: “Oh, părintele este puternic, ridică greutăți, poate ridica la bancă peste 200 Kg, are toate aceste abilități…”

Ascultați, eu nu sunt la fel de puternic ca soția mea, pur și simplu nu sunt. Soția mea a alăptat copii, a fost privată de somn, i-a educat, i-a crescut, a făcut toate aceste lucruri timp de aproape 10 ani. A fost însărcinată cu cinci copii și a avut două cezariene și s-a recuperat după cezariene și a trecut prin toate și a purtat copii în brațe aproape în fiecare zi. Știi, băieții au aceste postări pe Instagram: “Hei, o să fiu grozav azi, am un bolovan de 9 Kg și o să lucrez cu el 30 de minute.” Frate, soția mea a purtat un copil de 12 Kg timp de 5 ore astăzi. Nu suntem pe același plan cu femeile, pur și simplu nu suntem. Și partea nebunească este că femeile vor face toate lucrurile astea, când au o atitudine bună, fac toate astea și cumva, în mod miraculos, se vor gândi că nici măcar nu e mare lucru, le vor face pur și simplu, le vor face din iubirea și din slujirea lor pentru altcineva.

Aceasta este traiectoria sens-scop pe care trebuie să se afle o femeie, ea are nevoie să aibă copii pentru a-și realiza acest sens și scop în viața ei, după care tânjește. Dar sensul și scopul nu este ca cineva să o împlinească, și aici uneori când fetele trec de la statutul de tânără la cel de femeie, [trebuie să înțeleagă] că a avea copii nu înseamnă ca aceștia să-ți dea lucruri, a avea copii înseamnă ca tu să le oferi: o viață, experiență, dragoste, protecție, educație, hrană. Este ceva orientat spre exterior. Și, din nou, acest lucru este și în clipul despre bărbați, și anume: cu toții trebuie să ne găsim un scop prin care să-i servim pe ceilalți oameni din jurul nostru. Așa a spus și Hristos, El a venit să slujească, nu să fie slujit.

Iată cele trei lucruri la care o tânără fată trebuie să lucreze dacă vrea să treacă de la statutul de fată la cel de femeie. 1. Trebuie să-și găsească validarea și atenția în primul rând la Dumnezeu, 2. Trebuie să… am uitat care e a doua. Trebuie să învețe cum să navigheze în peisajul ei emoțional, călăuzită de un bărbat. 3. Trebuie să își dedice viața pentru copiii ei, pentru familia ei, pentru a cultiva un mediu iubitor pe care doar ea îl poate construi. Și asta este incredibil.

Tot respectul și dragostea mea pentru soția mea și pentru toate mamele care muncesc neobosit în strădania lor ca femei, aducând atâta dragoste și bucurie în lume. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!