Cum ne putem proteja copiii de Wokeism (LGBTQ) și de satanismul implicit al acestuia? – Jonathan Pageau

Ascultați pe Jonathan Pageau care ne vorbește despre satanismul curentului Woke/LGBT și despre cum ne putem proteja copiii de acest curent, având ca pretext deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris unde am văzut cu toții monstruozitatea acestui curent de gândire.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum ne putem proteja copiii de Wokeism și de satanismul implicit al acestuia?

[Katherine Bennett]: V-am auzit recent vorbind cu Justin Brierley și spunea despre cei patru călăreți ai Apocalipsei, referindu-se la ateii Dawkins, Dennit, Sam Harris și Christopher Hitchins și apoi a spus că era un grup de oameni la acea vreme care spuneau că avem nevoie de un ateism concentrat pe justiție socială și drepturile LGBT și rasiale și „nu avem nevoie de Dumnezeu”. Deci putem fi atei, dar acesta este obiectivul nostru.

Mie se pare incredibil de frustrant și știu că vă confruntați cu astfel de lucruri tot timpul, în sensul de: “ce vrei să spui cu asta?” Pentru că dvs. spuneți că avem nevoie de un set de valori. Ei bine, de unde vin acestea? Și nu știu dacă sunteți familiarizați cu Carrie Gress. Ea a scris o carte numită „Sfârșitul femeii” care cred că este fantastică, pentru că știți din conversațiile noastre anterioare că eu sunt foarte interesată de feminitatea pierdută, iar ea vorbește despre sfârșitul femeii, căutând sursa înapoi la Revoluția Franceză, și despre desacralizarea și ridicarea omului și punerea omului și a statului în locul lui Dumnezeu. Eu cred că, în parte, este necesar să căutăm originea acestui lucru. Pentru că nu cred că oamenii chiar fac legătura cu modul în care au ajuns în locul unde se află astăzi, dacă spun: „povestea asta nu înseamnă nimic”. Și, bineînțeles că nu există niciun copac și toate lucrurile astea par fără sens, pentru că ei aproape și-au pierdut capacitatea de a gândi diferit.

[Jonathan Pageau]: Da! Sigur. Dar, apropo, asta se întoarce. Ceea ce este amuzant este că se întoarce, dar este atât de ciudat cum se întâmplă. Într-un fel, oamenii sunt dispuși acum, în lumea “justiției sociale” de astăzi, sunt dispuși să admită descrieri alternative ale realității. De exemplu, în America, în universități se vorbește despre importanța de a accepta puncte de vedere aborigene, științe aborigene, medicamente aborigene și toate astea. Și, practic, acestea sunt ca o religie, este ritualic și toate astea. Astfel, ei pot, pe de o parte, să creadă că Sfânta Împărtășanie (Euharistia) este un nonsens inventat, absolut nebunesc și stupid și, în același timp să creadă că a-ți pune fum sau pene în jurul tău este un ritual minunat și frumos.

Este ciudat că oamenii încep acum să înțeleagă funcția și puterea ritualurilor, ce este un ritual și ce rol are participarea religioasă atâta timp cât nu este creștină, cât e orice altceva dar nu creștină. Dar într-un fel asta este un declanșator, cred eu, este un trigger pentru mulți oameni să se gândească: OK, ce se întâmplă? Și astfel, pe măsură ce resacralizarea se întâmplă prin tot felul de chestii ciudate de justiție socială și de New Age, amestecate împreună, va exista apoi și o renaștere creștină; ar putea fi mică, dar va veni inevitabil ca o reacție în care oamenii inteligenți vor spune: Ce? Cum se face că noii atei, care în urmă cu câțiva ani îi batjocoreau pe creștini pentru Euharistie sau lucruri similare, acum spun: “Bineînțeles că femeile pot avea penisuri, care este problema? Cu ce te deranjează? Există bărbați cu penisuri și femei cu penisuri, nu e mare lucru.” Ei pot intra literalmente într-o reprezentare cu transfigurare completă fără să înțeleagă ce înseamnă și doar văzând-o ea să devină un tabu religios ciudat care este o batjocură, sau nu chiar batjocură, ci o parodie a rolului adevăratelor tabuuri religioase.

[Mark Lambert]: Este exact ceea ce … se spune că atunci când vom înceta să credem în Dumnezeu nu este că nu vom mai crede în nimic, ci că vom crede în orice. Și asta pare cu adevărat plauzibil în zilele noastre… Mă întreb dacă există o dimensiune metafizică pentru această respingere a lucrurilor creștine?

[Jonathan Pageau]: Ei bine, da, pentru că tipul de spiritualitate care vine și care se întâmplă deja, e un fel de spiritualitate revoluționară, este un fel de spiritualitate luciferică. Practic, este dorința oamenilor de a se elibera de orice îngrădire, de orice ierarhie, de orice Dumnezeu și, în cele din urmă, e o mișcare sinucigașă, se termină cu eliberarea noastră de noi înșine. Și astfel, dacă o înțelegeți în acest fel, ca fiind imaginea rebeliunii luciferice sau…

[Mark Lambert]: … sau cunoașterea Binelui și a Răului

[Jonathan Pageau] Da, sau zeii care își castrau tatăl în cosmogonia lui Hesiod (din poemul “Teogonia”) acea imagine a revoluției, cu asta avem de-a face. Este prometeică, e luciferică și astfel poți înțelege aproape toate manifestările sale, idiosincrasia, aspectul de colaj al New Age-ismului în care toată lumea spune: „Eu fac yoga, cred și în reîncarnare dar am și rozariul meu”. Este ca un amestec ciudat, pentru că totul este idiosincratic, totul este în jurul lui “eu” – ce vreau eu, ce simt eu. Și apoi ideea autoidentificarii, că mă pot autoidentifica, fără a avea constrângeri legate de corpul meu, legate de specia mea, de orice. Toate aceste lucruri sunt legate de acest tip revoluționar de spiritualitate.

Așadar, există o coerență între toate aceste manifestări. Uneori par contradictorii la început, dar odată ce înțelegi asta, poți vedea că totul se potrivește. Și astfel, pe de o parte, avem un fel de idiosincrazie a fanteziilor religioase individuale și, în același timp, avem aceste tabuuri de tip „religie mondială” care presează și cresc la nivel global. Deci toate acestea sunt coerente.

[Mark Lambert]: Scuze pentru întrerupere dar în special în Irlanda. Atât eu cât și Katherine avem rădăcini irlandeze și ni se rupe inima să vedem ce se întâmplă în Irlanda. Nu știu dacă ați auzit, dar recent, Ministerul Agriculturii din Irlanda a propus uciderea a 200.000 de vaci pentru a combate schimbările climatice și pentru a îndeplini obiectivul UE privind clima.

[Jonathan Pageau]: Să spunem corect, ca sacrificiu pentru mama natură,

[Mark Lambert]: Sacrificarea animalelor la propriu pentru schimbarea vremii, nu?

[Jonathan Page]: Exact, să folosim cuvintele potrivite.

[Katherine Bennett]: Mie mi se pare foarte interesant că acest lucru s-a strecurat în creștinism. Și îl vedem puțin și în biserica noastră, și anume ridicarea moralității ca cel mai înalt lucru, ca și când în cele din urmă ar fi vorba despre un cod moral. Și cred că… Tocmai ați menționat Irlanda, locuința strămoșilor noștri. Iar celălalt lucru de care am vorbit săptămâna asta este participanta Irlandei la Eurovision, care a fost o femeie care s-a identificat ca fiind “ei” (la plural) și s-a îmbrăcat într-o ținută demonică și era într-o pentagramă de lumânări. Știi, ceva de genul: “Uite cât de demonic e acest lucru! Cât de demonic poate fi!” Și cred că acesta este rezultatul inevitabil al întregii narațiuni a opresorului și oprimatului: “Vreau să evadez, nimeni nu-mi va pune limite în jurul meu și voi evada chiar și din mama natură, chiar din natură, chiar și din Dumnezeu, voi evada chiar și din propria mea feminitate.” Și Simone de Beauvoir, care a fost influențată de Marchizul de Sade și toate aceste figuri neplăcute ale trecutului care au puncte în comun…

Cred că aceasta este problema. Oare oamenii știu despre ce e vorba, când ei spun, în creștinism mă refer, când ei spun: “Sunt creștin și vreau să lupt pentru drepturile LGBT și vreau un Iisus blând și dreptate socială? Mare parte din această narațiune despre justiția socială vine dintr-un loc foarte întunecat, cu o mulțime de personaje sinistre care au promovat tortura și abuzul și dragostea liberă și au lăsat o dâră de copii morți în urma lor și relații distruse. Cred că aceasta este povestea de origine pentru ceea ce ne confruntăm acum. Deci a încerca să aduci asta în creștinism și să spui că putem sincroniza cele două mi se pare imposibil.

[Jonathan Pageau]: Ei bine, chiar este imposibil. Dar cumva ai putea spune că Roma, în sens negativ, în sensul ei de “curva Babilonului”, este întotdeauna acolo, nu dispare. Și deci există un aspect al Romei, precum cel reprezentat în Cartea Apocalipsei, care e întotdeauna acolo, în creștinism, și este întotdeauna înfiorător, este întotdeauna într-o margine, este întotdeauna acolo și trage cu ochiul. Așa că nu ar trebui să fim complet surprinși că, odată ce creștinismul a început să se dilueze, aceste aspecte au început să își arate din nou capetele.

De exemplu, Iluminismul s-a dezvoltat prin intermediul imaginilor păgâne, s-au folosit imagini păgâne pentru a contracara imaginile creștine. Astfel, toate acestea chiar au sens și există o coerență a satanismului. Este o poziție “estetică”, mulți dintre sataniști nu sunt sataniști adevărați, ci sunt ironici în această privință, dar totuși este o poziție estetică foarte coerentă și, analizând-o, putem înțelege de ce există o corelație directă între, să spunem, o coaliție a Curcubeului și satanism, pentru că este vorba de această auto-numire și auto-eliberare de orice tip de constrângere și de a fi fluid și de a nu fi “numit” de nimeni. Deci când vezi că se întâmplă asta nu ar trebui să fii surprins. Este complet coerent.

Ceea ce e grozav la asta, într-un fel, e că dacă în anii ’60 aceste lucruri nu erau arătate în mod explicit, acum vălul s-a ridicat și totul este clar, totul e la vedere. Hristos a spus că toate scandalurile trebuie să fie expuse, că tot ceea ce este ascuns va fi arătat. Ceva de genul acesta se întâmplă acum. Deci acum, așa cum ați spus, putem cel puțin referitor la creștini să spunem: “Uite, asta este realitatea, asta este prezentarea.” Dar tot va intra și în biserică. În Canada, într-una din bisericile protestante, o femeie a ajuns episcop și îmi amintesc că atunci când a fost aleasă a ținut o predică în care a spus: “Este timpul să ne ridicăm și să luăm dumnezeirea (pentru) noi înșine”. Iar eu mă gândeam: „Bine, Eva, dar ce se întâmplă? Devii literalmente Eva! De ce se întâmplă asta?” Dar, cum am spus, masca a căzut acum, lucrurile sunt pur și simplu la vedere.

[Mark Lambert]: Există totuși o măsură… Este prea mult la vedere, nu crezi? Unul dintre răspunsurile referitoare la problema cu Eurovisionul este: “De ce vă supărați atât din cauza asta?” Cum spui și tu, se întâmplă literalmente în fața ta, acea femeie spune că aruncă o vrajă asupra tuturor, cu pentagrama și restul, iar ei spun: “Oh, e doar un spectacol de artă, nu te enerva.”

[Jonathan Pageau]: Da, în fine. Este, desigur, artă de spectacol. Dar calitatea Satanei este de a fi ironic, așa că nici nu e surprinzător că toți cei implicați în acest tip de estetică vor spune: “Totul este ironic, totul este doar spectacol, nu este real”, pentru că exact aceasta e poziția – este o poziție ironică și îndoielnică și sarcastică, e o poziție anti-hristică. Și astfel, desigur, asta nu poate avea identitate în sine, nu poate fi sinceră, nu poți zice: “Sunt cu adevărat un satanist sincer care crede cu adevărat și totul este ironie și o joacă”, și ei cred că sunt șmecheri și că noi nu observăm. Nu, exact asta este Satana, este o lipsă de identitate, deci…

[Katherine Bennett]: Da și în tot acest timp ne sacrificăm copiii prin avort și omorâm milioane și zeci de milioane în fiecare an.

[Jonathan Pageau]: Da, dar, cum ai spus, tot ajunge să se manifeste în termeni de industrie porno, avort, destrămarea familiei, acestea sunt consecințe reale ale acestei ipostaze “estetice”, se poate spune.

[Katherine Bennett]: Da! Ei bine, totul e cam întunecat, nu-i așa?

[Jonathan Pageau]: Totul devine cât de întunecat vrem, dar putem oricând să ne întoarcem la lumină, este și asta posibil.

[Katherine Bennett]: Da! E îngrozitor. Dar cred, Mark, că ceea ce ai spus este foarte interesant. Voi încerca acum să vorbesc cu tine și în calitate de tată, știu că ești aici ca simbolist, cred.

[Mark Lambert]: Robert Langdon, tu ești Robert Langdon din viața reală, nu-i așa? Din “Codul lui DaVinci”.

[Jonathan Pageau]: Îmi amintesc că am citit „Codul lui DaVinci” și m-am gândit: “Tipul ăsta nu știe despre ce vorbește.”

[Mark Lambert]: Oh, dar asta e o slujbă grozavă, cred că voi aplica.

[Katherine Bennett]: Dar, știți, totul este atât de la vedere încât, de fapt, chiar și în școli, totul este prezentat ca și cum ar fi frumos și minunat. Și de fapt este sinistru, este o încercare sinistră de a-i face pe copiii noștri să creadă ceva ce este fals și de a-i face să creadă că sunt nebuni dacă nu cred asta. Și astfel, putem analiza și spune: “Uite, ce tipare interesante, nu-i așa?” Și îi mulțumesc lui Dumnezeu că faceți asta. Dar ce facem ca părinți care chiar trebuie să se opună la unele dintre aceste lucruri și ni se spune: “ești extremist, ești de dreapta, ești fanatic” și așa mai departe, când de fapt tot ce spui este ceva ce acum puțin timp în istorie toată lumea ar fi recunoscut ca fiind adevărat. Este dificil.

[Jonathan Pageau]: Da, cred că trebuie să fim înțelepți ca șerpii și inocenți ca porumbeii. De asemenea, trebuie să fim atenți la ceea ce se întâmplă și la narațiune și să fim capabili să vorbim despre asta atunci când merită să vorbim. Nu are rost să alergăm cu viteză maximă înspre un zid și să ne izbim cu capul în el. Nu cred că asta a făcut Hristos și nu cred că asta este util. Și nu cred că asta au făcut nici primii creștini. Așa că eu cred că trebuie să fim atenți și să fim aproape de copiii noștri. Aceasta este, evident, soluția.

Soluția este să fii aproape de copiii tăi, să știi ce se întâmplă, să știi ce li se spune, ce li se predă la școală și să îi ajuți să gândească și să cugete bine. Pentru că adevărul este că este o filosofie haotică care nu se susține, care nu are sens, care duce la sfârșitul civilizației, care duce la abolirea oamenilor. Avem o scădere masivă a natalității și acesta este un lucru real, e un lucru cuantificabil, iar toate aceste lucruri sunt legate între ele. Așadar, poziția satanică sau luciferică este sinucigașă. Nu este una care să continue viața, nu este una care să ofere roadele pe care le dorim de la societate, și, cel puțin acum, suntem într-o poziție mai bună decât eram în anii ’90 sau începutul anilor 2000, într-un fel, deoarece pisica a ieșit complet din sac și totul este clar, totul este pur și simplu acolo. Și astfel putem avea acele discuții cu copiii noștri.

Ne luptăm cu aceste lucruri în special cu fiicele noastre pentru că ele sunt pline de compasiune și iubesc oamenii, ele vor să le pese, vor să respecte oamenii și au acea afecțiune. Dar încet-încet, făcându-i [pe copii] să observe și să vadă și discutând deschis cu ei despre unde duc toate aceste lucruri, la un moment dat vor vedea singuri. Unii dintre prietenii fiicei mele, la un moment dat ea a început să realizeze că sunt foarte obsedați de ei înșiși, că sunt narcisiști și că trăim într-o societate narcisistă, deci la un moment dat începi să vezi asta. Dacă ai crescut într-o casă în care oamenii sunt generoși și dăruiesc unii altora, se ajută unii pe alții, se dăruiesc pe ei înșiși, atunci când începi să te confrunți cu acest narcisism ciudat al identității îți dai seama, durează ceva timp, dar îți dai seama.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!