Josh și călugării ortodocși

Cum își poate petrece timpul un tânăr (neo)protestant, influencer pe YouTube, dimpreună cu călugării ortodocși? Care pot fi impresiile lui?

Urmăriți acest material pentru a afla!

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Timpul petrecut de Josh cu călugări ortodocși

– Cred că, pentru mine unul dintre cele mai interesante lucruri din Armenia a fost întâlnirea cu preoții.

– Călugării tăi.

– Călugării mei, da. Părintele David și părintele Galaction.

– Galaction! Acesta este un nume interesant.

– Felul în care i-am întâlnit a fost destul de interesant. Și asta a fost ceva [special]… De exemplu, era a doua săptămână de când eram în Armenia și mă luptam spiritual cu multe dintre aceste noi convingeri și lucruri. M-a sfătuit de unul dintre liderii mei: „Poate găsești un preot undeva, cumva.” Pentru că nu sunt prea multe biserici ortodoxe în Armenia. Dar m-am hotărât să merg la una care era puțin mai aproape, așa că aveam de gând să merg acolo. Dar, așa cum te-ai putea aștepta, în Armenia, Google Maps nu e foarte precis.

– Oh, nu! Nici în Europa nu e așa precis.

– Așa că în cele din urmă m-am pierdut pe unele alei, m-am rătăcit prin aceste zone schițate foarte superficial. Eram de parcă: „Nu e bine, clar că sunt un străin, nu știu ce fac.” În cele din urmă, mă plimbam pe o alee, și am auzit niște câini lătrând, fiindcă sunt câini peste tot în Armenia, [locuitorii sunt obișnuiși cu asta]. În mod clar, aceștia erau sălbatici și au început să mă urmărească. [Câinii] au alergat spre mine. Erau doi câini de dimensiuni destul de mari, cam 70 de livre (31 Kg) fiecare, nu știam cum voi scăpa de ei. Dar din fericire a ieșit un tip dintr-o clădire și a țipat la ei apoi s-au oprit.

– Bine.

– Mi-am spus: „Bine, aproape m-a mușcat, acum sa-mi continui aventura.” Era foarte cald. În cele din urmă am ajuns la biserică transpirat, aproape fusesem mușcat, cred că era cam 3 după-amiază într-o zi de joi. Mă gândeam: „nu există nicio posibilitate să fie cineva aici.” Dar am văzut oameni intrând și ieșind din biserică și mi-am spus: „În regulă, să vedem ce se întâmplă.”

Am intrat în biserică și acolo era preotul îmbrăcat în veșmintele preoțești pe care le poartă la slujbe, cred că spovedea pe cineva din congregație. Am spus: „Bine, să văd cum pot vorbi cu cineva.” Am fost la pangar. Era o femeie acolo și nu vorbea engleză, dar am utilizat Google Translate și așa părea să înțeleagă și să spună că preotul chiar vorbea engleza. Așa că, în cele din urmă, 10 minute mai târziu, după ce oamenii au plecat, a venit la mine și el chiar vorbea fluent engleză. Aceasta a fost prima persoană din viața monahală pe care nu am întâlnit-o vreodată în viața mea. Am auzit multe povești despre oameni care au întâlnit astfel de oameni și [povești] despre viețile lor. Dar, întâlnindu-l pe el a fost probabil singurul eveniment care m-a făcut să mă decid definitiv că vreau să intru în biserică.

– Asta e super!

– Principalul motiv a fost că acest bărbat, se vedea pe el că e o persoană sfântă, nu doar prin ceea ce spunea, pentru că, chiar cum s-a apropiat de mine, primul sentiment pe care l-am avut de la acest bărbat, care era puțin mai scund decât mine, un bărbat destul de mic, cu aspect foarte blând, cu un zâmbet blând și ochi buni, primul lucru pe care l-am simțit a fost intimidare și convingere. Mă simțeam de parcă: „De ce sunt aici? Port pantaloni scurți în biserică, este lipsit de respect, m-am simțit foarte păcătos. Priveam în jos și încercam să explic de ce sunt acolo, parcă mă poticneam în cuvintele mele. În cele din urmă m-am uitat la el și prezența lui m-a atras spre el.

– Arăta cu Iisus sau așa ceva?

– Mă simțeam de parcă…. ceea ce oamenii descriu este că ideea vieții spirituale, scopul acesteia, cum ar fi obținerea vieții spirituale, pentru a crește în ea. Într-adevăr, m-am simțit ca și cum am întâlnit o părticică din Hristos în acest om, de parcă avea acea prezență, ca și cum Dumnezeu este cu acest om. După asta nu mai aveam nevoie să spun nimic, mă uitam la el și mă simțeam binevenit și el a început să vorbească. Mi-a spus…

– El vorbea în engleza?

– Da. A început să vorbească și mi-a spus tot ceea ce aveam nevoie să aud și mi-a răspuns la ceea ce se întâmpla în viața mea, fie că era o luptă personală, fie întrebări despre chestii teologice, el a început să mă sfătuiască și să mă învețe, îndemnându-mă cu exact ceea ce aveam nevoie.

– Bine.

– M-a lăsat cu o pace deosebită. Și tot ce știam după ce l-am întâlnit a fost: „Orice fel viață trăiește el pentru a-l aduce la acest nivel de duhovnicie și de prezență a Duhului Sfânt, vreau să merg și eu pe calea lui”. Bineînțeles, această cale a fost în Biserică, a fost în Biserica Ortodoxă. Acesta era Părintele David, nu era părinte Galaction, dar…

– Trebuie să-i invităm la un podcast, pe părintele David și părintele Galacon.

– Ar fi cel mai grozav podcast dintotdeauna. Oh, Doamne!

– Pentru că să ofere publicului o imagine vizuală.. Îmi pare rău, pentru ascultătorii audio. Ei au o barbă cu adevărat lungă, de culoare gri-albă și sunt îmbrăcați ca și călugări.

– Da. Dacă te uiți la preoții ortodocși arată așa: cu barba lungă, în negru…

– Dar arată toți la fel, asta e amuzant. Arată la fel, doar numele diferă, David și Galaction. De fapt, sună cam ca David și Goliat, David și Galaction. Cu părintele Galaction a fost o întâlnire asemănătoare. Era o zi liberă…

– El nu vorbește engleză.

– Nu. Era o zi liberă in Armenia, prietenul meu și cu mine ne plimbăm și am vrut să mergem la biserica de acolo, pentru că prietenul meu se gândea și el să se convertească. El pur și simplu zicea: „Știi ce Josh? Hai să coborâm.” Era cam ora 14:00 într-o zi de marți și ar fi trebuit să știu mai bine, dar am zis că nu cred că e cineva acolo. Dar am mers acolo și am intrat pe ușă și era acolo o rusoaică foarte bătrână care nu vorbea deloc engleză. Am folosit Google translate și de data asta, dar ea nu părea să înțeleagă ce vrem noi.

Dar atunci ne-am așezat spunându-ne: „Probabil nu vom întâlni pe nimeni azi. Ne vom întorce altă dată.” Dar atunci ea a dat un telefon și apoi, după două minute, vine o femeie tânără și ne spune: „Preotul nostru vă poate vedea acum.” Ea vorbea engleză și noi eram uimiți de asta. Așa că am ieșit afară în spatele bisericii și acolo era o clădire mică de lemn, aproape ca un magazie. Am intrat acolo și era părintele Galaction și o grămadă de alte femei. El ne-a făcut semn să ne așezăm și ne-a dat fructe, ciocolata și cafeaua Apoi era o nebunie: „Ce se va întâmpla?” Și apoi ne-am așezat și Tatiana, femeia mai tânără, a zis: “Nu te mai uita așa.”

– Ea era din Armania?

– Da.

– Și numele ei era Tatiana.

– De fapt, a fost numită după o sfântă rusă.

– Nu este un nume din Orientul Mijlociu.

– Este un nume rusesc.

– Serios? Tatiana?

– Sunt sigur că e un nume rusesc, Tatiana.

– Natalia din Marvel, cred că are sens.

– Da, așa că ne-am așezat.. Și noi, prietenul meu și cu mine în mod special, pentru că eram cam convinși: „Bine, trebuie să fie…” Dar apoi a existat o luptă de genul: „ideea de a lăsa lucrurile în urmă.” Pentru că această nouă cale era dificilă, pentru că noi am crescut amândoi în credința protestantă evanghelică și eram: „Avem atâtea acasă, avem oameni, avem obiective avem acestă școala protestantă. Cum o să ne descurcăm?”

– Corect.

– Și a fost multă confuzie, îndoială și luptă. Dar la fel ca la părintele David, ne-am așezat i-am dat foarte puțin context, tot ceea ce i-am spus, a fost: „Suntem americani și suntem interesați de credința ortodoxă.” Și apoi, el pur și simplu ne-a dat o lecție atât în mod filozofic, cât și teologic: obiectivele adevărului, punctele esențiale, scopul și importanța bisericii în lume, și despre sacrificiile pentru a fi în acea biserică, dar și despre viața spirituală și ceea ce poate oferi ea unei persoane și despre de ce Dumnezeu ne-a dat Biserica și de ce Dumnezeu vrea să fim în ea.

– Corect.

– Și felul în care a vorbit a fost cu atâta înțelepciune și atâta convingere, atâta blândețe, dar totuși fermitate. Și el avea o prezență tot atât de plină de grație ca și părintele David. După asta am spus: „Bine, merită. Orice ar trebui să pierdem sau să schimbăm sau să lăsăm în urmă, merită să urmăm această cale.”

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!