Lupta cu pofta într-o lume obsedată de sex – p. Moise McPherson

Urmăriți un material foarte bun și concret în care p. Moise McPherson ne expune problema luptei omului modern cu gândurile necurate și soluția pe care ne-o oferă Sfinții Părinți.

Audiție plăcută!

Powered by RedCircle

Lupta cu pofta într-o lume obsedată de sex – p. Moise McPherson

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Există această frumoasă rugăciune a cuviosului nostru Părinte Martinian în care el spune: „Din nou mintea mea blestemată a fost pătată, înrobită păcatelor obișnuite ale celui rău, din nou prințul întunericului și tatăl dulceților pătimașe m-a luat captiv și, ca un sclav umil, la dorința lui, mă obligă să slujesc poftelor carnale. Ce să fac eu, o, Doamne, Doamne, izbăvitorul și apărătorul acelora ce nădăjduiesc în Tine? Din nou, mă întorc la Tine și suspin și cer ajutorul Tău pentru ceea ce am făcut”.

Uităm adesea că în scrierile Sfinților ei scriu din experiența lor, adică nu e că ei nu au căzut niciodată în păcate, ci mai degrabă că le-au biruit și nu numai atât, dar ne dau medicamentul, direcția cum să luptăm împotriva acestor patimi care ne îmbolnăvesc sufletul și care sunt comune nouă tuturor. Și pentru că sunt atât de multe comentarii și întrebări despre pofta trupească, am vrut să vorbesc despre trei principii care se aplică în această luptă împotriva poftei trupești și despre soluția principală.

Primul principiu este evidențiat de povestea unui tânăr care merge la o mănăstire, îl întâlnește pe stareț, începe să aibă o conversație cu starețul și îi spune: „Părinte, sunt atras de femei, sunt atras de ele, nu știu ce să fac, trebuie să mărturisesc acest lucru”. Iar Starețul îi spune: „Ce spui? Ești atras de femei?” El spune: „Da, sunt captivat de frumusețea lor”. Iar Starețul îi spune: „Ascultă, dacă nu ai fi fost captivat de frumusețea femeilor, am fi avut o cu totul altă conversație. Este absolut normal să fii atras de femei, să fii… intrigat de ele, să le găsești frumoase. Ele sunt, într-un fel, pentru bărbați, vârful întregii creații a lui Dumnezeu. Nu cred că un bărbat se poate gândi la ceva, în toată creația lui Dumnezeu, care să depășească frumusețea unei femei.

 Și astfel, în primul rând, trebuie să înțelegem că atracția față de femei nu este doar naturală, ci este normală, este sănătoasă. Noi nu încercăm să scăpăm de atracția față de femei, ci încercăm să o purificăm ca să nu fie direcționată greșit. Acesta este motivul pentru care numim acest lucru o depășire a patimii.” Este ca dorința de mâncare – ne dorim mâncare, dar asta nu trebuie să se transforme în lăcomie. Da?

Numărul doi. Cu mulți ani în urmă călătoream undeva și a trebuit să spovedesc niste oameni pe care nu îi cunoșteam, iar unul dintre aceștia era un tânăr care a venit la spovedanie și a spus: „Părinte, trebuie să mă spovedesc, am căzut, nu-mi vine să cred, dar am căzut în lucruri pe internet la care nu ar fi trebuit să mă uit”. Și i-am spus: „Ei bine, pot să cred asta”. Și el a fost cumva surprins. Și i-am spus: „Ei bine, ținând cont de slăbiciunea naturii tale, pot să cred că ai căzut în acele lucruri, nu este niciun mare șoc sau uimire în faptul că ai păcătuit în acest fel. Dacă ai fi venit la spovedanie și ai fi spus că nu ai căzut în păcat, asta ar fi fost un miracol, nu-i așa?” Și a înțeles. Lăsați de capul nostru, fără ajutorul, puterea și harul Duhului Sfânt, nu vom birui această patimă.

Este ca la ridicarea de greutăți pe bancă, când încerci să forțezi mai mult decât poți și te oprești la jumătatea drumului. Și ce se întâmplă? Antrenorul tău vine și atinge bara cu vârful degetelor, doar un pic, poate 1-2 kilograme și bara începe să se miște. Aceasta este relația noastră cu Duhul Sfânt. Noi trebuie să tragem cât de mult putem prin sârguința noastră, mergând la spovedanie, ținându-ne de canonul de rugăciune, păstrându-ne gândurile curate, evitând declanșatoarele poftei, dar în cele din urmă, indiferent de câtă putere vom exercita, în cele din urmă totul se va reduce la Duhul Sfânt care va ridica ultima parte pentru noi. El este cel care ne va păstra puri, nu propriile noastre eforturi.

De fapt, de multe ori chiar am văzut bărbați care merg bine câteva luni și fac progrese mari și apoi cad și vin și spun: „Părinte, am căzut din nou în păcat”. Și i-am întrebat: „Care au fost gândurile tale, ce s-a întâmplat înainte de asta?” Și inevitabil ei spun: „Simțeam că merg bine și că am ajuns la o anumită măsură”. Și de fiecare dată când ne asumăm responsabilitatea sau gloria lui Dumnezeu pentru ceea ce se întâmplă în viața noastră și pentru un miracol, Dumnezeu pur și simplu înlătură Harul și spune ceva de genul: „Bine, dacă tu crezi că e numai meritul tău, te las să vezi cum e când ești numai tu.” Asta nu pentru că vrea să ne pedepsească, ci pentru că vrea să rămânem smeriți. Acesta este al doilea principiu: Fără smerenie și fără ajutorul Duhului Sfânt nu există cale înainte.

Numărul trei. Părinții vorbesc despre gânduri și spun că gândul inițial sau imaginea care ne apare în minte nu este un păcat, este doar un gând. Dar ceea ce facem cu acel gând poate deveni apoi păcat. Așadar, diavolul este capabil, într-un fel, să implanteze gânduri în noi sau să ne șoptească gânduri sau sugestii și imagini care ne vor veni în minte. De multe ori, când începe o perioadă de post, oamenii vin la spovedanie și spun: „Părinte, parcă sunt molipsit, am atât de multe gânduri la pofte trupești, nu știu de unde vin”. Ei bine, sunt de la Diavol, de aici vin gândurile la pofte.

 Problema este că dacă iei acel gând și îl accepți și îl duci în inima ta și începi să te întorci și să te uiți la el și să spui: „O, acest gând este foarte atrăgător și bun și mă bucur de el”, te-a aranjat. În acel moment persoana începe să se gândească: „Cum pot satisface acest gând și această dorință și această plăcere pe care mi-o induce?” Odată ce gândul a coborât în inimă, care este locul unde se întâmplă pofta, nu în minte, ci în adâncul inimii noastre, odată ce acea energie a poftei a luat o parte din inimă și a apucat-o, atunci persoana începe să cadă în păcat și atunci totul începe să se desfășoare. Dacă nu te gândești la aceste lucruri și tai gândul de la început, nu vei avea toate activitățile care merg împreună cu pofta.

Știi, există astăzi oameni care se luptă pentru viața lor să rămână abstinenți de la heroină. Eu nu mă gândesc la heroină. Adică șansele ca eu să consum heroină astăzi aș zice că sunt inexistente. De ce? Pentru că eu nu mă gândesc la asta, nici tu nu te gândești la asta. Dacă nu te gândești la ceva, la un păcat, dacă nu ești atras de acel gând, acesta nu devine realitate. Păcatul este realitatea gândurilor pe care le găzduim, este manifestarea a ceea ce a avut deja loc și cu care am fost de acord în mintea noastră. Acesta este numărul trei: Dacă nu suntem de acord cu gândurile, ele nu vor deveni realitate. Omul care nu are gânduri la pofte, nu are nici acțiuni legate de pofte.

Acum veți spune: „Dar, părinte, conduc și văd o femeie pe marginea drumului îmbrăcată indecent, sau sunt în supermarket, oriunde mă duc, sunt inundat…, deschid browserul de internet, deschid știrile, sunt poze cu femei îmbrăcate provocator, sunt peste tot.” Da, este adevărat, este adevărat. Asta este ispitirea, nu este poftă, este doar ademenirea. Întrebarea este: Ce faci cu asta? Și o să vă spun asta: Aici intervine numele lui Iisus, în special rugăciunea lui Iisus: “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă” de când începem procesul de a vedea ceva ce nu ar trebui să vedem, dar la care suntem expuși, și de multe ori suntem expuși împotriva voinței noastre. Adică femeile nu întreabă cum vrem noi, ca și creștinii ortodocși, să se îmbrace ele în public, nimeni nu consideră asta, iar indecența și practic purtarea lenjeriei de corp în public a devenit practic norma.

Acestea fiind spuse, este vorba de puterea numelui Iisus, aceasta este cheia pentru a lupta împotriva poftei, aceasta este soluția. Când gândurile ne asaltează, când vedem ceva, când suntem provocați de un gând, când se întâmplă ceva, acel gând vrea să se înfigă adânc în sufletul nostru și are o energie. Acea energie este energia poftei, este un anumit tip de ademenire. Și singura modalitate de a lupta împotriva ei pe care o cunosc, care a fost eficientă în viața sfinților și, prin harul lui Dumnezeu, eficientă în propria mea viață, este: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. În clipa în care prindem gândul, în clipa în care observăm ispita, trebuie să începem să ne rugăm.

Dacă nu începem să ne rugăm, ne-am ars. Este ca acea scenă din Matrix în care Neo își dă seama că totul este un fel de iluzie sau ceva de genul ăsta și se trag gloanțe spre el, iar el încetinește timpul și începe să se ferească de gloanțe. Așa se întâmplă și cu gândurile despre pofte. Trebuie să le prindem când ne provoacă, aici în afară, pentru a nu ajunge până aici înăuntru și pentru a nu se manifesta prin păcat. Trebuie să vedem de ce lucru suntem ispitiți în momentul în care se întâmplă, astfel încât să putem începe să ne rugăm: „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine”, “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Începem să ne îndreptăm atenția către Hristos, iar Sfinții Părinți spun că numele lui Hristos este atât de puternic, de fapt la sfârșitul veacurilor orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi că Iisus Hristos este Dumnezeu, spre slava lui Dumnezeu Tatăl. Acest nume e cel care ne curăță sufletul. Părinții spun că este ca o radieră care freacă murdăria din interiorul nostru, ca și de pe o tigaie în care s-a gătit și care s-a făcut neagră și trebuie să o freci cu un metal dur. Acest nume [Iisus Hristos] este singura noastră încredere și asigurare.

Fraților, acesta nu este un mesaj exagerat de simplist, ci este un mesaj care trebuie pus în practică. Când simțim că ispitele cad asupra noastră, când simțim și vedem gloanțele care vin spre noi, când vedem lucrurile pe care nici nu vrem să le vedem și care ne asaltează, să zicem: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Aceasta, fraților, este singura modalitate de a lupta împotriva poftei într-un mediu din ce în ce mai ostil. Părinții ne spun două lucruri despre poftă. Primul – ne vom lupta cu ea până în ziua în care vom muri, nu vom fi niciodată scutiți de această luptă, iar cine spune că a „învins pofta” sau ceva similar, îșî face iluzii. Întotdeauna ne vom lupta cu pofta. Și al doilea lucru – este invocarea constantă a numelui lui Iisus și Harul, puterea Duhului Sfânt, care ne ridică și ne întărește și ne îndepărtează de păcat, folosind numele lui Hristos care ne întărește în această luptă.

Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ajute și să vă păzească!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!