Noul film „Albă ca Zăpada” este groaznic – cel mai prost dintre toate.

Urmăriți o recenzie amuzantă dar din păcate veridică a re-ecranizării de către Disney a celebrei povești „Albă ca Zăpada”, un film care arată în ce stare jalnică a ajuns cinematografia adaptată la principiile „woke”. În clipa în care scriem are una dintre cele mai proaste evaluări din istorie: pe IMDb are 1,6 stele din 10 (!!) (din peste 308.000 evaluări!)

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

[Filmul] Albă ca Zăpada este groaznic – cel mai prost dintre toate.

Salutări vouă, celor peste 1 milion de abonați și celor 40% care încă nu v-ați abonat. Știți, noi oamenii suntem capabili de funcții destul de la bază, ca legarea șireturilor, ridicarea pantalonilor și mergerea la baie, dar cred că e timpul să vorbim de niște oameni pentru care ar putea fi greu și asta, deoarece mulți oameni de la Disney (Sean Bailey, fost președinte Disney) care câștigă foarte mulți bani s-au gândit că este o idee bună să refacă clasicul desen animat Albă ca Zăpada în acțiune jucată live. Ne bucurăm mult să căutăm în Biblioteca noastră scumpă care se întinde pe aproape 100 de ani pentru a aduce la viață povești îndrăgite în abordări noi pentru spectatorii de astăzi. „Ah, rahat, iarăși.” Compania Walt Disney.

Deși acest lucru ar explica multe lucruri care merg rău în lumea de astăzi, tot ar trebui să fie profund deranjant, ca și piticii generați pe calculator care, din fericire, bazându-ne pe proiecțiile din cinematografe, nu vor da coșmaruri la prea mulți copii pentru că părinții își iubesc copiii și nu-i vor duce să-l vadă. Dar pentru cei care o fac, să nu spuneți că nu v-am avertizat. Veți crede că această reecranizare live nechibzuită a clasicului Disney animat „Albă ca Zăpada” nu ar putea fi mai rău decât cel mai bine documentat dezastru de promovare din istoria Hollywoodului. Trebuie să le dau credit că au coborât dincolo de așteptările mele deja scăzute. „Doamne, acesta este un semn rău. Ce facem?”

Dar stați un moment. Primele reacții pe rețelele sociale ale oamenilor care au fost aleși cu atenție de Disney la o premieră fără precedent, unde mass-media nu a avut voie să pună întrebări, au spus că „Albă ca zăpada a fost un festin vizual, iar Rachel Zegler a fost o supernovă sclipitoare.” „Ei bine, cred că îmi miroase a rahat.” Ni s-a mai spus și că „Albă ca Zăpada” nu este doar una dintre cele mai bune remake-uri live din ultimii ani, ci în plus este un film care recaptează magia filmului din 1937. „Da, cu siguranță îmi miroase a rahat.” Asta din păcate a făcut ca jurnalul „The Daily Beast” să ceară unui intern al editorialului să scrie acest articol: „Îmi pare rău urâtorilor, filmul Disney Albă ca Zăpada se pare că e bun.” Acest biet intern continuă să scrie: „Disney a primit reacții negative după ce a distribuit-o pe Rachel Zegler, o actriță latină, în rolul Albei ca Zăpada, înfuriindu-i pe rasiștii extremei drepte care s-au legat de descrierea ei ca cea mai frumoasă din lume.” Poate că acesta era un fel de ritual de aburire al jurnalului „The Daily Beast”, e doar o bănuială, dar titlul acela nu a îmbătrânit prea frumos. Acum nimic nu îi asigură că vreun studio mai are încredere în ei cu propriul film să ridice embargoul unei recenzii la un film cu 24 de ore înainte de lansare. Dar când a făcut-o, uite câți fanatici… „Ia mai taci!”

În momentul când înregistrez asta, evaluarea e la 46% din partea criticilor corporatiști foarte prietenoși și 27% din partea criticilor de top. Deci, după doi ani de dezastru neatenuat pe relațiile publice, incluzând, dar fără a se limita la, reacții împotriva actorilor Gal Gadot, Peter Dinklage, iritarea unor pitici, reecranizările masive ale Disney, și umflarea bugetelor, desigur, vinovată pentru tot ce e greșit în Hollywoodul modern este: Rachel Zegler.

Cum a fost filmul? Având în vedere cât timp am amânat să vorbesc despre el, ar trebui să fie evident: a fost o porcărie. Să îndrăznesc să spun plictisitor, insensibil, subversiv, cu o creativitate falimentară de aiureli corporatiste. Amintiți-vă că ni s-a spus că acest film surprinde farmecul producției originale din 1937 a Albei ca Zăpada care a lansat Disney. „Și de fapt chiar nu e așa!” În fine, poate sunt eu un pic prea dur. Ca să fiu corect, îi lipsesc doar câteva lucruri ale originalului: povestirea, creativitatea, farmecul, aspectul emblematic al piticilor, personalitatea acelor animăluțe drăguțe animate, melodiile „Îmi doresc” și „Într-o zi va veni prințul meu”. Apropo de asta, lipsește și Prințul și Albă ca Zăpada, iar în schimb avem un film cu o fată care face pe șefa, infuzat cu propagandă comunistă, deși e un film pentru copii. Și credeți-mă că nu ei pierd deloc timpul, ne lovesc cu asta de la primele replici, la început când se spune că mărinimoșii părinți ai Albei ca Zăpada vroiau să conducă Regatul în mod liber și corect, și că abundența pământului aparținea tuturor celor care îl munceau.

Și a fost atât de evident că până și BBC a considerat că este prea mult. „Ce este atât de unic la Albă ca Zăpada a lui Disney este că aparent unii dintre producători au vrut să facă un tribut bun și de modă veche basmului medieval, iar alții au vrut să facă un apel la arme marxist revizionist.” Asta dacă vă gândeați că zic doar eu. În privință acțiunii, toată lumea știe povestea Albei ca Zăpada. Geloasă pe frumusețea Albei ca Zăpada, regina cea rea ​​ordonă uciderea fiicei sale vitrege nevinovate, care vrea doar să-și găsească și ea un bărbat bun. Dar mai târziu descoperă că Albă ca Zăpada este încă vie și se ascunde într-o cabană cu șapte mineri mici și prietenoși. Regina se deghizează într-o babă cloanță și îi aduce Albei ca Zăpada un măr otrăvit care cade într-un somn similar morții, ce poate fi întrerupt doar de un sărut din partea unui prinț, cu excepția faptului că nu și în acest film.

– Ai spus că aduci o latură modernă pe scena acestui film. Ce înțelegi prin asta?

– Vreau doar să spun că nu mai este 1937 și noi am conceput o Albă ca Zăpada care nu va fi salvată de un prinț. Nu va fi salvată de prinț și nu va visa la dragostea adevărată, ci va visa că va deveni liderul care știe că poate fi.

Dintr-un anume motiv, Gal Gadot e geloasă pe frumusețea lui Rachel Zegler. Regina cea rea ​​ordonă uciderea fiicei sale vitrege, care nu e așa de inocentă, a cărei singură dorință e să devină șefă. Dar apoi descoperă că Albă ca Zăpada este încă în viață și se ascunde într-o căsuță făcând pe șefa cu șapte demoni de coșmar, unul care arată ca copilul urii al lui Alfred E. Neuman și John Campea, și niște hippioți rău mirositori de pe Strada Urii. „Ador descrierea asta, e perfectă.”

Deghizându-se într-o babă cloanță, regina aduce un măr otravitor, care e personajul preferat al tuturor în acest film, și-l dă Albei ca Zăpada, care cade într-un somn de moarte, și dacă s-ar fi terminat acolo ar fi fost grozav. Din păcate, nu se se termină. Acel somn de moarte poate fi întrerupt de un fost actor cu care ea vrea să se cupleze, nu de un prinț, care mai târziu o ajută să formeze o mișcare de rezistență pentru a recuceri utopia comunistă pe care era destinată să o conducă. Eu chiar sper să obținem o redistribuire a bogatelor Happy Meals [de la McDonalds] cu jucării secera și ciocanul și poate vor imprima manifestul comunist pe ambalajele burgerilor cu brânză.

Serios vorbind, unul dintre lucrurile mele favorite este când o corporație multinațională multi-miliardară, care mulțumește lagărelor de concentrare din China, ne dă lecții despre relele din capitalism. Și da, au scăpat de cântecele „Îmi doresc” și „Într-o zi prințul meu va veni”, și nu m-am gândit la acest titlu până acum, dar nu vine niciun prinț în acest film, deci îl pot înlocui cu o melodie feministă despre dorința de a conduce. „Se va ridica ea, sau își va pleca capul? Va conduce ea sau doar va fi condusă?” Și pentru a repeta ceea ce au spus unii critici, inclusiv unii în care am încredere și îi plac, Rachel Zegler chiar poate cânta mizerii Disney generice.

Ca să fiu drept, eu nu sunt un fan al muzicalurilor, în particular al muzicalurilor Disney, și chiar când cântecele sunt considerate bune, mie îmi vine să-mi bag creioane în urechi. Astea fiind spuse, ascultarea muzicii din acest film mi-a făcut dor de închisoare. Și, cu privire la personaje, unele vor fi amintite până la sfârșitul timpului în moduri în care Disney nu a intenționat, dar majoritatea vor fi uitate până când ajungi la mașină, dacă mergi să vezi filmul, ceea ce nu-ți recomand. Putem începe cu singurul personaj care nu a nedreptățit originalul din 1937, și anume oglinda magică.

Deși acum că mă gândesc, tehnic asta nu este în întregime adevărat, deoarece există câteva inconsecvențe minore în scenele cu oglinda magică, inclusiv un personaj major care spune greșit o replică faimoasă. „Oglindă magică de pe prete, cinee cea mai frumoasă dintre toate?” „Oglindă magică de pe perete, care e cea mai frumoasă dintre toți?” „Ai avut o singură treabă de făcut. Doar una.” Și dintr-un anumit motiv inexplicabil, au tăiat descrierea oglinzii magice despre Albă ca Zăpada: „Buze roșii ca trandafirul, păr negru ca abanosul, piele albă ca zăpada”. Când vine vorba de cea mai frumoasă dintre toate, în timp ce în basmul original al frațior Grimm, frumusețea Albei ca Zăpada o depășea pe cea a mamei ei vitrege la vârsta de 7 ani! „Ciudat, ciudat!” Albă ca Zăpada lui Disney nu se descurcă mult mai bine pentru că ea are 14 ani, fiind de fapt cu câțiva ani mai în vârstă decât vârsta consimțământului în Germania feudală și, în prezent, în Alabama și majoritatea țărilor din Africa și Orientul Mijlociu. Bine, Alabama, doar glumesc!

În versiunea lui Disney pentru publicul modern, Albă ca Zăpada eliberează un hoț de cartofi și are o trezire pentru justiția socială. Vorbind despre hoțul de cartofi, acela este înlocuitorul pentru prinț, care acum este un fost actor pesimist și liderul bandiților, care evident că au fost distribuiți în acest film, pe baza talentului lor și nu pe baza identității. Și asta e valabil și pentru locuitorii orașului, să nu îndrăznești să menționezi despre asta, căci, conform istoricilor moderni, așa arăta Germania medievală. Asta ne aduce la Vânător, pe care, desigur, ei l-au schimbat doar puțin, dar acțiunile lui sunt destul de fidele originalului, cel puțin la început. La ordinul reginei malefice, el o scoate pe Albă ca Zăpada la cules de mere și apoi ar trebui să o ucidă. Dar când are cuțitul îndreptat spre pieptul Albei ca Zăpada, el este copleșit de frumusețea și bunătatea lui Rachel Zegler. Și deși publicul spunea în grup: „Fă-o, ce mai aștepți? Omoar-o!” în cele din urmă Vânătorul dezamăgește publicul și o lasă să plece.

Dar trebuie să spun că, revăzând originalul, unul dintre cele mai mari minusuri aduse personajelor sunt la animale, care erau o parte importantă în original, iar acum sunt reduse la abominații generate pe calculator (CGI). Parcă așteptam ca marii evoluționari de la „Gardienii Galaxiei” volumul III să coboare și să facă experimente pe ele, și aș fi fost de acord. Totuși s-ar putea spune că ele au mai multă personalitate decât oamenii. Dacă tot vorbim despre abominații CGI, hai să vorbim despre pitici. Spunând că ei sunt personaje de coșmar este puțin. Au mers cu totul spre Modok aici, doar că de data asta sunt șapte. Vreo doi dintre ei arată ca variații ale co-gazdei mele de vineri seara, divizia de benzi desenate, unul arată ca George Lopez și nu mă pot hotărî asupra lui Dopey, care arată fie ca John Campea, fie ca acel puști din clipul „Galactic Starcruiser”. Spuneți-mi ce credeți voi în secțiunea de comentarii de mai jos. Tot ce știu, ca un recunoscător dependent în recuperare, care a luat ceva substanțele care modifică mintea, este: Copii, să nu vă drogați! Dar dacă eu aș fi halucinat așa ceva în trecut, renunțam la droguri mai devreme. Și de ce s-o fi gândit Disney că piticii ar fi mai emblematici decât Albă ca Zăpada? Dar asta se întâmplă când îl asculți pe Peter Dinklage jucând jocul politicii identitare – toată lumea pierde.

„Pentru că ești progresist într-un fel dar tot faci lucrul ăsta pe dos.” „Povestea celor șapte pitici care trăiesc într-o peșteră? Ce *** faci, omule?” Consecințele acestui fapt au costat slujbele a șapte actori iar pe Disney milioane de dolari pentru CGI. Și o reamintire rapidă, așa cum am spus la începutul videoclipului, mulți oameni care fac o grămadă de bani au crezut că asta e o idee bună. Și sunt aceiași oameni care au crezut că Gal Gadot știe să joace. „Plăcintele sunt luxuri, ei nu au nevoie de lux, îi derutează.”

Ascultă, n-am nimic împotriva ei, și este evident frumoasă și nu are rost în acest film în care nu cred că ea este „cea mai frumoasă dintre toți”, lucru care este întărit atunci când este în ținuta ei de regină rea, dar nu vreau să fiu nedrept față de talentul ei actoricesc pentru că este la fel de rea și la numerele muzicale. „Imaginați-vă că nu există rai…” „În regulă, taci!” Dar s-ar putea spune că există o oarecare plăcere ironică în toate scenele ei. Iar distribuția este completată de Rachel Zegler Și ce se mai poate spune ce nu a fost deja spus în ultimii doi ani ai acestei catastrofe de PR, hilară în mod neintenționat, ceea ce face imposibil pentru oricine care este chiar și puțin conștient de asta să-și suspende neîncrederea. Și acum că am văzut și eu filmul, pot spune cu siguranță că nu merita efortul. Cel mai bun lucru pe care îl pot spune e că ea poate cânta bine melodii proaste. Și referitor la performanța ei, personajul ei nu câștigă nimic și nu se evidențiează în vreun fel, e la fel de searbăd ca a bea un pahar de apă la temperatura camerei într-o cameră bej într-o zi înnorată.

Și Albă ca Zăpada a lui Rachel Zegler a avut cam la fel de multă chimie cu hoțul de cartofi, Jonathan, precum a avut cu Gal Gadot la Oscaruri. Poți simți dragostea dintre cele două! Dar după toate câte s-au spus și făcut, mare șoc: Albă ca Zăpada este un film groaznic. Și nu e ca și cum Disney nu ne-ar fi spus în ultimii doi ani exact cum va fi acest film, și ei au fost mândri de el până foarte de curând.

La rândul lor, și publicul a tot spus lui Disney exact ce cred despre film în secțiunea de comentarii a tuturor acelor traileruri și este doar ultimul dintr-o serie foarte lungă de eșecuri Disney previzibile. Cât de previzibile, vă întrebați? Ei bine, se pare că publicul, sau potențialul public, sau publicul pierdut în acest caz a avut dreptate din nou. Box-Office: Albă ca Zăpada șchiopătează la încasări alarmant de mici de 43 mil. $ la lansările interne și 87.3 mil. $ global, ceea ce este cu 2 milioane mai puțin decât deschiderea internă pentru „Dumbo” al lui Tim Burton, care a ajuns la 45 mil. $ în 2019, fără să adaptăm după inflație, și a fost un eșec. „Care este personajul Disney cu care te identifici cel mai mult? Mickey, Nemo, Peter Pan sau Dumbo?” „Hmmm! Dumbo. E trist, dar da.” „Bine, bine, bine… Uite cum se întoarce roata!”

Și eu pot să aud deja criticile la criticile mele ale celor câțiva zeci de oameni care se vor bucura de acest conținut și să fiți binecuvântați. Nu a fost făcut pentru voi, este pentru copii și este un basm. Vom începe cu faptul că nu a fost făcut pentru mine și aveți absolut dreptate. Dar cumva în trecut am reușit să mă bucur de unele filme care nu erau pentru mine. În vin acum în minte: „Pur și simplu dragoste”, „Liceenele din Beverly Hills” „Diavolul poartă Prada” și cel mai bun film pe care l-am văzut în ultimul an, care e de asemenea unul dintre cele mai mari eșecuri, „Better Man”. Apoi e argumentul că este pentru copii. Evident că este, dar nu înseamnă că trebuie să fie prostit până la statutul de lichior de pus în vitrină. Întrebarea mea pentru voi este: De ce urâți copiii? Știm că Disney îi iubește cu adevărat.

Astea fiind spuse, repet, dacă îți iubești copiii, nu-i duce la acest film decât dacă vrei să-l pedepsești, dar dacă o faci totuși, să nu te miri dacă cineva sună la Serviciile de Protecție a Copilului pentru că este un abuz psihologic. Și, în sfârșit, este un basm pentru fete. Da. Și la fel este o utopie comunistă. Dar știți cu toții de ce astea sunt toate niște argumente stupide pentru că sunt doar două chestii care pot promova conceptual o mizerie insensibilă în ceva bun: calitatea și autenticitatea, și nu e niciuna dintre acestea aici și nici în Hollywood. În timp ce Albă ca Zăpada și cei șapte pitici încapsulează tot ce era bun la Disney, versiunea din 2025 a Albei ca Zăpada încapsulează tot ce este în neregulă. Scena frumos animată pentru „dorința de bine” a trecut de la asta la asta, „fluieră când muncești” a trecut de la asta la asta. Finalul spectaculos cu moartea reginei celei rele a trecut de la asta la asta, iar Albă ca Zăpada a trecut de la aceasta la aceasta.

Eu nici nu aș fi văzut acest film dacă nu era dezastrul de publicitate de doi ani care a transformat asta într-un bine-meritat sac de box cultural. Și da, acest film ar fi mers mai bine în cinematografe, măcar în weekendul de lansare, dacă Rachel Zegler ar fi găsit o cale să-și țină gura închisă. Și poate avea mai mult succes dacă Disney avea respect pentru propriul material și ar fi făcut ceva cât mai fidel originalului pe cât era omenește posibil. Dar asta nu s-a întâmplat. Și după ce am vizionat „Albă ca Zăpada” pentru un public modern, un lucru este foarte clar: Disney urăște Disney.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!