Un budist și-a luat viața și a ajuns în infern. Experiența aproape de moarte

Urmăriți o puternică mărturie a unui fost budist care a văzut iadul după ce a încercat să se sinucidă, fiind salvat prin rugăciunile creștinilor.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Un budist și-a luat viața și a ajuns în infern. Experienta aproape de moarte

Numele meu este Steve Kein. În prezent locuiesc aici, în Districtul Orange din California. Am fost un budist foarte radical înainte să-L întâlnesc pe Iisus. M-am născut în Coreea de Sud în 1979. Bunicii mei, atât din partea mamei, cât și a tatălui, s-au întâlnit la un templu și părinții mei au avut o căsătorie aranjată și eu m-am născut. Eu nu am știut, dar și eu am fost consacrat să servesc lui Buddha și religiei ca și călugăr.

Așa că de la o vârstă fragedă am fost printre călugări în weekend-uri punând întrebări: ”De ce ne naștem? De ce există nedreptate în această lume? De ce există rău și bine?” Și pe măsură ce puneam aceste întrebări, precum: ”Cine e Dumnezeu?”, călugării mi-au spus că dacă mă rog mult și meditez și ajung la nirvana, voi scăpa de acest ciclu de suferință. Așa că am zis: „Doamne, câți ani ani va dura? Și ei au spus: ”O să dureze milioane de ani, așa că trebuie să începi acum!” Așa că mi-am zis: ”Oh, Doamne! Trebuie să las totul baltă și să încep!” Așa că înainte de a merge la școală mă rugam, în weekenduri mă duceam la templu și mă rugam și mă înclinam în fața statuii și am fost învățați că dacă te rogi mult, vei fi binecuvântat. Așa că era ca un fel evanghelie a prosperității. să încerci să scapi de reîncarnare, de ciclul de a fi născut din nou și din nou în diferite forme de viață. Am înncercat să fiu binecuvântat.

Dar în timp ce făceam toate astea, era o ruptură în mine, ceea ce cred că se întâmplă la mulți oameni. Simțeam un gol, chiar dacă luam luam note bune. Intrasem la o școală bună, vroiam să devin avocat. Așa că am luat testul ELSA, am intrat la drept etc. Dar era un gol imens în inima mea. Ca boboc proaspăt la Colegiu ai libertate. Așa că am venit aici în California cu viața mea planificată. Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, este un singur mod de a o face: spune-i planurile tale. Așa că am avut toată viața mea planificată. Sunt sigur că Dumnezeu râdea de planurile mele.

Și am studiat din greu și pe măsură ce am absolvit primul an, trecând în al doilea an, tatăl meu a trecut printr-o criză economică în Coreea de Sud unde a pierdut totul. A trecut de la milionar, de la bogății, la zdrențe. L-am sunat si el mi-a spus: ”Steve, nu mai am bani pentru tine ca să vii în Coreea.” Am zis: ”Ce? Tată, tu ești cel mai bogat om pe care-l știu! Poți să-mi trimiți biletul de avion, ceva bani, împachetez etc…” El a zis: ”Nu înțelegi! Toată țară este în faliment!” El obișnuia să aibă multe afaceri, dar toate s-au prăbușit. Și iată-mă căutând un loc unde să locuiesc. Tatăl meu mi-a spus: ”Trebuie să îți găsești un loc pentru a locui în vara asta”.

Singura casa unde mi-am permis să stau a fost o casă de traficanți de droguri. Și iată-mă aici! Cel mai drăguț copil budist și petrecând timp cu acești traficanti de droguri și gangsteri. De fapt în fiecare zi ne drogam! Nu-mi amintesc să fi fost treaz mai mult de două-trei ore în acea vară. Am fumat ceea ce se numește piscina morții, un drog care arată ca marijuana, dar jumătate din oamenii care îl fumează, statistic, mor. Era un amestec de heroină, cocaină și PCP și metamfetamină, tot ce vă trece prin minte… Și am fumat acest drog care arăta ca marijuana, piscina morții, și nu am dormit 240 de ore la rând. După a patra sau a cincea zi, habar nu aveam cât era ceasul, uitasem cine sunt… M-am uitat în oglindă și ochii mei erau atât de pierduți. Mi-am zis: ”Cine se holbează la mine?” Eram deprimat, mi-era frică și știam că voi muri.

Și iată că mama și frații mei au zis: trebuie să ne rugăm mai mult. Așa că i-am sunat pe călugării budiști și le-am zis: ”Ajutor! Nu m-am simțit niciodată atât de năpăstuit în viața mea.” Ei au zis: ”Noi facem acum o rugăciune tăcută și nu te putem ajuta!” Și am zis: ”Uau! Ce sincronizare!” Mama mea a zis: ”Hai să ne rugăm lui Buddha!” Așa că ne-am rugat mai mult lui Buddha. Încercam să ne rugăm și iată-mă în a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi fără somn. Cam în ziua a noua, ceea ce credeam pe atunci că e Dumnezeu, dar acum știu că era diavolul, Dumnezeul budist a venit la mine, dar ca un bunic asiatic și vorbea cu mine așa cum vorbesc eu cu tine acum, Josh. A spus: ”Steve, știu că suferi. Dacă te sinucizi, dacă îți oferi viața ca pe un sacrificiu pentru mine, îți voi scădea 50.000 de ani din iad.” Am zis: ”Știi ce? Este o afacere grozavă pentru că nu pot dormi, sunt atât de oprimat, creierul meu este prăjit, nici măcar nu știu ce zi sau ce oră este. Trebuie să ies din mizeria asta, trebuie să ajung la nirvana! Dar 50.000 de ani de iad mai puțin sună bine pentru 3 minute de durere.

Așa că m-am dus la bucătărie. I-am scris mamei mele o scrisoare: ”Mamă, îmi pare rău că te-am dezamăgit în această viață, dar sper să te văd în altă lume.” M-am dus la bucătărie în dimineața următoare și am luat cel mai mare cuțit pe care l-am găsit și eram în genunchi pregătit să-mi ofer viața ca un drogat prăjit, deprimat (ceea ce acum numesc posedat de diavol), discipol budist. Mama mă vede, se grăbește într-o cameră și am aflat mai târziu că a sunat la 911. Atunci trăiam în orașul Irvine care are mai mulți polițiști decât civili, adică e cel mai sigur oraș din toată SUA. Așa că patru sau cinci ofițeri au dat buzna în cameră și au spus ”Aruncă cuțitul!” Și atunci spiritul budist al bunicului a spus: ”Acum sau niciodată!”. Așa că am făcut-o.

Și am împărtășit această mărturie în 300, 400, 500 de biserici și posturi de televiziune și radio și este aceeași poveste de fiecare dată. Când mi-am tăiat gâtul, cicatricile sunt chiar aici, polițiștii au sărit pe mine să ia cuțitul departe și au început să mă lovească cu bâta și a durut atât de tare. Bunicul asiatic sau duhul budist, a zis: ”Du-te la stomac!” Așa că m-am înjunghiat, mi-am tăiat arterele. Mama și fratele meu au spus că întreaga cameră era acoperită cu sânge. Foarte dureros! Așa că m-am gândit: ”Mulțumesc Doamne că măcar s-a terminat!” Polițiștii au luat cuțitul.

Eram pe o targă și mă duceau. Mă văd inconștient. Corpul meu e acolo. Cum se face că sunt aici, când eu nici măcar nu cred în rai sau iad? Și spiritul meu a început să se scufunde, frate. Începe să se scufunde și m-am simțit ca și cum aș fi fost într-un lift coborând, coborând, coborând… Ca un roller-coaster care merge în jos, niciodată în sus. După vreo cinci minute… BUM!, am aterizat și m-am uitat în jur și eram într-un loc total întunecat. ”Ce se întâmplă?” Și erau oameni în fața mea, la stânga, la dreapta. Nu era nici o lumina a soarelui, nu existau plante, doar uscat, pietros, sol purpuriu și acolo erau demoni și aveau aceste coifuri… Știam că ei conduceau acest loc și în mod supranatural am știut în acel moment că acest loc se numește iad.

Să înțelegi frate că eu nu cred în iad. Am fost învățat că există reîncarnare. Ar trebui să am cu 50.000 de ani mai puțin aici și iată-mă în mod supernatural știind pentru prima dată în viața mea că sunt un păcătos și că merit să fiu acolo. Nu mi-a trecut niciodată prin minte, când am fost în viață, în cei 19 ani de viață aici pe Pământ, și în al doilea rând am știut că nu voi ieși niciodată din acest loc. În mod supranatural am știut că voi fi aici pentru totdeauna. Și durerea spirituală, emoțională, fizică, sufletească, pe care o simți pe Pământ, este de o sută de ori mai rea în iad. Mai bine mi s-ar fi smuls brațele și să fiu torturat pe Pământ, decât să fiu acolo.

Prin harul lui Dumnezeu, am putut experimenta ce înseamnă separarea veșnică de Dumnezeu, pentru că în iad nu există nici măcar o licărire de Dumnezeu, nici 1% din Dumnezeu. Dar iată, slavă Domnului că mama a sunat-o pe mama prietenei mele și ea era creștină. A mers la o biserică plină de duh, numită Grace Ministries International. Și mama i-a spus: ”Fiul meu e pe moarte! Am nevoie de ajutorul tău!” Și ea a spus: „Asta este război spiritual voi suna pastorii să se roage la biserica noastră. Vom merge la Centrul Medical UCI în sala de operații și ne vor ruga.”

Deci acești străini care sunt creștini, cu dragostea și ascultarea lor pentru un suflet pierdut, au venit la spital, au început să se roage: ”Aleluia” nu pentru una sau două ore, ci pe toată durata operației, care durat 8 ore. Și medicul specialist care a intrat în ultimul minut, a spus: ”Steve, e un miracol că ești în viață! Ți-am făcut două operații. Presiunea sângelui, ritmul cardiac scădea. Am crezut că te vom pierde. A fost un miracol că am intervenit la momentul potrivit și am legat vasele de sânge la momentul potrivit. Aproape te-am pierdut! Este un miracol că ești în viață!”

Și înainte să-mi deschid ochii, pentru prima dată în viața mea am auzit vocea Domnului. Dar eu nu știam a cui voce era, dar am auzit o voce spunând: ”Steve, te iubesc! Gata cu budismul și cu drogurile!” Mi-am zis: ”Wow! Cine a fost?” Am deschis ochii, eram la terapie intensivă, cu tuburi pe tot corpul, întins pe pat, înconjurat de acești pastori care au venit de la biserica locală numită Grace Church. Aceasta este o biserică care a botezat un milion de oameni și a făcut 10.000 de biserici. O biserică locală!!! Tipii ăștia erau ca focul! Total aprinși pentru Iisus. S-au uitat la mine și au spus: ”În numele lui Iisus, diavolul să dispară!” Și am spus: ”Hei, eu nu sunt diavolul!”, pentru că ei erau îngrijorați, știau că am încercat să mă sinucid, poate eram posedat….

”Hei băieți. Eu nu sunt diavolul. Pot să împărtășesc cu voi ceea ce am văzut.” Și m-au ascultat și au zis: ”Steve, ai văzut iadul!” Și am zis: ”Da, cred că da. Nu am crezut în el, dar nu vreau să mă întorc acolo.” Și ei au spus: ”Ai nevoie de Iisus!” Am zis: ”Și cum Îl accept? Eu cred că am auzit vocea Lui. Nu știu a cui a fost vocea, dar eu vreau să-L accept pe Iisus.” Așa că ei zis: „Spune rugăciunea păcătosului”. Așa că ne-am rugat rugăciunea păcătosului, Josh. M-am rugat o dată și încă îmi amintesc cum arăta iadul și am zis: „Hei, pot să mai zic iar acea rugăciune?” Au zis: ”Da!” M-am mai rugat o dată și apoi a treia oară am zis: „Vreau să mă mai rog încă o dată.” Au zis: „Da, poți”. După trei repetări, m-am rugat singur cu rugăciunea păcătosului de 10 ori în acea zi de septembrie 1998. Și asta a fost introducerea mea către Iisus, Creștinismul și Evanghelie.

Am fost de fapt foarte traumatizat de ceea ce am a văzut în iad. Gândindu-mă că mama mea, tatăl meu ar merge acolo, m-a înspăimântat. Verișorii mei, fosta mea prietenă, vecinul meu… Așa că, deși nu știam Evanghelia, le spuneam: ”Trebuie să mergeți la biserică!” Fosta mea prietenă mi-a spus: ”De ce îți tot schimbi religia, Steve? Credeam că suntem budiști.” Am spus: ”Nu! Nu suntem! Tu nu ai idee la ce duce acest lucru. Trebuie să mergem la biserica.” Așa că a venit la biserică cu mine. Mama și fratele meu L-au acceptat pe Hristos în aceeași săptămână. Tatălui meu i-a luat vreme de 10 ani. Asta e o altă poveste, dar el e salvat acum, e aprins pentru Domnul.

Mama mea este un războinic al rugăciunii. Ea este motivul pentru care eu sunt un predicator al Evangheliei. Fratele meu s-a căsătorit cu o femeie evlavioasă. Și unchiul meu a venit la Hristos. El era gangster în Coreea, dar acum merge la biserică, citește Biblia în fiecare zi. Salvează pe cineva, crede în Domnul Iisus și vei fi salvat tu și familia ta. Așa că nouă luni după experiența din iad, am avut această viziune a raiului. Se făcea că eram în mijlocul unei mari catastrofe. Fiecare creștin era pe moarte, eu, fratele meu și mama în mașina ei. Încercam să scăpăm de acești oameni care încearcau să ucidă creștinii. Și știam că fie murim, fie învingem lumea. Era sfârșitul vieții și eram pe vârful unui munte și stăteam acolo, și era ca un câmp deschis uimitor care părea fără sfârșit, cu râuri frumoase și munți, cu iarbă și câmpii… Era ca Edenul, nu știu… Era atât de frumos și am știut că încercările s-au terminat. Și eu stăteam acolo cu mama și fratele meu și m-am uitat în sus la cer. Un oraș uimitor s-a coborât, care știu acum că era Noul Ierusalim, pentru că am citit Biblia de vreo 80 de ori după ce am fost salvat. Și am văzut acest Nou Ierusalim coborând, făcut din aur, și această minge de lumină vine și mă întrebam ce este. Și era Dumnezeu care încerca să se manifeste în fața mea într-o lumină de neatins, glorioasă. O armată de îngeri care se închinau lui Dumnezeu, frate Josh! Și Dumnezeu îmi vorbește în timp ce îmi arăta gloria și confortul Raiului și îmi spune: ”Iisus este Fiul meu iubit în care Îmi găsesc mulțumirea. Ascultă-L, ascultă-L, ascultă-L!” Și eu eram: ” Uau! Tatăl Ceresc tocmai mi-a vorbit. Nu I-am mai auzit vocea până acum. Și îmi spune să-L ascult pe Iisus! Îmi spune să ascult!”

Vreau ca toți cei dragi mie să experimenteze asta. Vreau ca mama, tata, fratele meu, prietenii mei, chiar și dușmanii mei, oamenii care mă urăsc sau mă iubesc, nu-mi pasă, vreau ca toți oamenii să vadă asta și să experimenteze asta. Și scrie în Biblie, la Timotei 2, că El dorește ca toți să fie salvați, orice rasă, trib, limbă, clasă, păcătos, prizonier, ex-condamnat, religios… El dorește ca toți oamenii să fie salvați. Așa că da, asta mi-a schimbat viața. Asta a fost experiența mea cu iadul și raiul.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!