Căutându-L pe Dumnezeu de dragul lui Dumnezeu – p. Iosia Trenham

În cuvântul pe care vi-l prezentăm, părintele Iosia Trenham expune motivele căutării lui Dumnezeu și, tâlcuind istoria patriarhului Avraam, arată care este cel mai înalt dintre ele.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Căutându-L pe Dumnezeu de dragul lui Dumnezeu – p. Iosia Trenham

Salutare tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mulțumesc mult că v-ați conectat. Am pregătit un cuvânt de încurajare pentru voi, pe care îl intitulez: „Căutându-L pe Dumnezeu de dragul lui Dumnezeu”. De ce Îl căutăm pe Domnul? Care este forța motrice din spatele dorinței noastre de a ne apropia de El? Există multe motive să-L căutăm pe Dumnezeu, unele sunt comune, dar există multe motive nobile și aș dori să menționez câteva dintre ele ca un fel de mijloc de a urca pe o scară către motivul suprem de a-L căuta pe Dumnezeu, motivul suprem, cel mai magnific dintre toate motivele.

De la bun început, căutarea lui Dumnezeu este ceva ce majoritatea dintre noi facem, cei care Îl căutăm pe Dumnezeu din cauza dezordinii noastre, Îl căutăm pentru că suntem profund conștienți de propriul nostru haos, de propria noastră dezordine interioară care se revarsă în viața noastră și ne aduce groază nouă înșine și celor din jurul nostru. Acesta este adevărul și știm că, singuri, ne aflăm într-o poziție catastrofală, nu doar o poziție de slăbiciune, ci o poziție de extremă vulnerabilitate. Și trebuie să ne apropiem de Dumnezeu pentru a depăși dominația propriei noastre dezordini în viețile noastre. Îl căutăm pe Dumnezeu pentru eliberare de amenințări, de amenințările foarte serioase din viața noastră, de amenințarea care ne va distruge propriile vieți, care ne va dinamita propriile relații, ceea ce este foarte posibil pentru oricare dintre noi dacă ne bazăm pe propria noastră putere.

Avem, desigur, amenințări concrete din partea diavolilor și a lui Satan, știm că nu suntem suficient de puternici nici pentru cel mai junior diavol, ca să spunem așa, știm, de asemenea, că avem o vulnerabilitate enormă prin păcatele și slăbiciunile noastre și riscuri de a ne distruge pe noi înșine și pe alții din cauza păcatelor noastre și a tiraniei acestora și apoi, desigur, avem teribila amenințare a judecății pentru păcatele noastre, și știm că merităm asta și că niciunul dintre noi nu ar putea să reziste la acea judecată; dacă ar fi să dăm socoteală pentru păcatele noastre nu am avea nicio apărare. Avem și amenințarea morții, care privește de sus la noi, care ne-a luat progresiv dintre oamenii dragi – bunici, părinți și, uneori, tragic, colegi – chiar dacă nu suntem bătrâni. În fiecare zi, dacă suntem onești, dacă nu ne străduim să ne orbim la evident, ne confruntăm cu moartea și amenințarea morții. Și, prin urmare, toate acestea sunt motive bune pentru a-L căuta pe Domnul Dumnezeu, toate constituie o căutare din partea noastră de a fi mântuiți. Un om, care are chiar și o minimă înțelegere, înțelege că nu se poate mântui singur. Și deci îl căutăm pe Dumnezeu.

Am putea adăuga la aceasta, pe lângă dorința de a transcende propria dezordine, de a fi eliberați de dușmanii noștri, în special de păcatele noastre, de Satan și de moarte, dar Îl căutăm pe Dumnezeu și pentru împlinire personală, știm că suntem creați să fim cu El, suntem creați după chipul Lui, noi înșine căutăm în cosmos lumea văzută și cea nevăzută, pentru că avem trupuri și, de asemenea, suflete, și pentru că nicio orientare către ceva din creație nu poate fi corectă și nu ne poate duce la liniște sau întregire, având un sentiment profund de sănătate dacă nu am stabilit o relație fundamentală cu Dumnezeu, așa că Îl căutăm pentru că știm că așa este corect, acesta este singurul mijloc către pace și împlinire personală. Îl căutăm pe Dumnezeu pentru armonie, armonie cu El, vrem să fim în armonie cu El, vrem să fim în armonie cu noi înșine, vrem să fim în armonie cu ceilalți și vrem să fim în armonie cu creația, vrem să fim în armonie cu tot ce este creat, să avem parte și de armonia cosmică..

De asemenea, Îl căutăm pe Dumnezeu pentru că știm că asta este corect. Dumnezeu merită să-L căutăm și ca toți oamenii să-L caute și este o ofensă imensă, și știm cu toții că este, să fii modelat și susținut de Creatorul Cerului și al Pământului și să-L ignori. Este pur și simplu greșit în orice mod măsurabil. Îl căutăm pe Dumnezeu și din cauza unei sete de scop și sens. Singura modalitate de a construi o fundație și un scop semnificativ este să-L găsim și să ne conectăm cu Cel care a creat toate lucrurile cu sens și scop. Așa că Îl căutăm pe Dumnezeu și pentru a discerne propriul nostru motiv de existență, atât ca ființe umane, cât și, în special, în propriul nostru timp și loc. De ce ne-a creat Dumnezeu? Acestea sunt toate motive demne și voi adăuga doar o mică notă: este o mare ironie acest zel al ateilor, ceea ce aș putea numi ateism evanghelic.

Ce nume! Zelul ateilor de a-și prezenta viziunea asupra lumii. Știu că există oameni foarte inteligenți astăzi care promovează viziunea ateistă asupra lumii cu mare vigoare și mare zel. Nu există nimic într-o lume ateistă care să susțină un asemenea ateism evanghelic, un asemenea ateism propagandistic, un asemenea ateism devotat, nu există nimic în lumea ateistă care să ofere sau să justifice acest lucru ca scop sau ca sens. Dacă nu există transcendent, nu există sens, dacă nu există origine în înțelepciune, nu există sens. Și să fii ofensat că oamenii sunt suficient de “proști” încât să fie credincioși, asta e ridicol, aceștia sunt atei care trăiesc pe principii teiste de viziune asupra lumii, pe capital împrumutat, așa îmi place să-i spun, trăiesc din capital împrumutat. Toate acestea sunt motive excelente pentru a-L dori pe Dumnezeu, motive excelente pentru a-L căuta pe Dumnezeu.

Dar vreau să sugerez acum că niciunul dintre lucrurile pe care tocmai le-am spus oricât de minunate și importante ar fi ca motive de a-L căuta pe Dumnezeu, și vedeți că există nenumărate motive, niciunul dintre ele nu e motivul suprem pentru a-L căuta pe Dumnezeu, nu e cel mai important motiv, motivul destinat, ca să spunem așa. Cel mai important motiv pentru a-L căuta pe Dumnezeu, motivul suprem, motivul pentru care Dumnezeu dorește cel mai mult să fie cunoscut este să-L cauți pe Dumnezeu pentru Dumnezeu, să-L cauți pe Domnul Dumnezeu pentru Sine Însuși, să-L cauți pe Dumnezeu pentru a-L avea pe Dumnezeu. Acesta este cel mai important lucru, să ai comuniune cu Domnul, să ai prietenie cu Dumnezeu. Știu că este o afirmație scandaloasă, dacă Dumnezeu însuși nu ar fi revelat că acesta este scopul nostru, dacă nu ar fi revelat că asta este ceea ce caută El, nicio ființă umană nu ar putea sugera că așa ceva s-ar putea întâmpla. De la nivel pur uman, conceptul că un om ar putea fi prieten cu Dumnezeu este pur și simplu imposibil. Dar se întâmplă că singurul Dumnezeu adevărat le-a revelat oamenilor că aste este exact ceea ce caută El de la noi, este exact ce își dorește El.

În prezent eu predau o serie de cursuri la școala catehetică Sf. Ioan Hrisostom de aici de la parohia mea, Sf. Andrei din Rivers Side, miercuri seara, care există de 27 de ani. “Părintele credincioșilor”, așa am intitulat acest curs, “Părintele credincioșilor – Sf. Patriarh Avraam. Viața Sfântului Patriarh Avraam.” Am vrut de mult să predau un curs despre viața Sfântului Patriarh Avraam și, în sfârșit, am lăsat totul deoparte și o facem. Am avut trei prelegeri până acum, vom mai avea cel puțin încă două, poate o a treia, și apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, o voi edita și pregăti pentru lansare și va apărea pe aplicația Patristic Nectar, pe care, apropo, sper că o aveți și sper că luați în considerare să ne susțineți. Dacă nu ne susțineți nu putem continua să facem ceea ce facem și să oferim atât de mult material pentru edificarea oamenilor, gratuit. Așa că vă rugăm să luați în considerare a ne susține lunar pe aplicația noastră. Sperăm că această serie va apărea în curând.

Miercurea trecută a fost prelegerea a treia și a acoperit capitolele 15-17 din Geneză. Minunate, minunate capitole în care Domnul Dumnezeu se arată lui Avraam și îi face promisiuni de un har de neconceput, pur și simplu de un har de neconceput. Aș vrea să vă citesc doar o mică secțiune din acea prelegere, ca să puteți înțelege despre ce vorbesc. Capitolul 15 începe cu Domnul care îi apare într-o viziune lui Avraam. Avraam tocmai îl salvase pe nepotul său Lot într-o incursiune militară incredibil de curajoasă, l-a salvat pe Lot și întreaga sa familie și i-a recuperat. Acum Avraam se întorsese acasă și Domnul Dumnezeu îi apare într-o viziune și îi spune aceste cuvinte: “Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău işi răsplata ta va fi foarte mare!”

Ce cuvânt de la Dumnezeu pentru Avraam! Avraam se recuperează după o misiune înfricoșătoare. “Soldații noștri sunt războinici”, iar el a fost desigur un războinic incredibil, El și cei 318 slujitori ai săi, care au luptat cu el împotriva acestei coaliții de regi. El tocmai finalizase această misiune cu adevărat înfricoșătoare, a învins această coaliție de regi militanți, a salvat viața lui Lot, trebuie să fi fost epuizat, desigur, și a călătorit o distanță mare până aproape de Damasc, a plecat în această misiune de salvare, a reușit și acum se gândea, fără îndoială, dacă vor fi răzbunări, ce se va întâmpla data viitoare… Am scăpat de data asta, dar oare voi muri? Și dacă voi muri, nu voi cunoaște pe singurul Dumnezeu adevărat? Asta deoarece Avraam era singurul din lume care nu mai era politeist. Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din cetatea Ur a Caldeenilor ca să fie al Lui, să-și părăsească rudele și idolatria lor și să creadă în singurul Dumnezeu adevărat, iar Avraam a devenit credinciosul și părintele celor credincioși.

Și iată-l aici, după război, făcând ce fac soldații după război, încercând să se recupereze, întrebându-se ce se întâmplă. Iar apoi Dumnezeu îi apare și spune: “Avrame, eu sunt scutul tău”, [adică] nu-ți pune încrederea în arme, nu-ți pune încrederea în aceste lucruri, ca și cum acestea te-ar salva, nu e deloc cazul, Eu sunt cel care te protejează, tu tocmai ai trecut prin luptă și Eu te-am susținut, Eu sunt cel care te va apăra toată viața, nu te teme! Amintiți-vă de acel frumos Psalm, Psalmul 145:3, “Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.” Avraam a învățat să-și pună încrederea în Dumnezeu, El este motivul pentru care a reușit în luptă. “Eu sunt scutul tău.” Și apoi, în al doilea rând, Domnul spune asta, și este vorba despre subiectul nostru de acum, despre căutarea lui Dumnezeu de dragul lui Dumnezeu. Dumnezeu îi spune lui Avraam: “Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare”, nu te obosi cu prada.

Avraam a refuzat prada, a returnat toate lucrurile pe care le-a luat de la inamici, nu a vrut niciun lucru, și chiar a restituit comorile furate ale regilor Sodomei și ale acelei zone și a spus: “Nu vă voi permite niciodată să spuneți că l-ați îmbogățit pe Avram”. Și dă toată prada de război înapoi. Și Dumnezeu i se arată apoi lui Avraam și spune: “Eu sunt răsplata ta nespus de mare.” Dumnezeu are ceva mult mai bun pentru Avraam și pentru credincioși, copiii lui, decât comoara pământească. Dumnezeu îi spune: Eu sunt comoara ta, Eu sunt răsplata ta nespus de mare. Sf. Ambrozie, elogiază asta în comentariul său despre cum Dumnezeu plătește o dobândă incredibil de mare. Avraam, s-a “împrumutat”, ca să zic așa, pentru a face voia lui Dumnezeu și apoi Dumnezeu i-a dat o dobândă scandalos de mare, nu doar în lucruri pământești, ci și pe Sine însuși.

Dumnezeu S-a dat pe Sine lui Avraam. De aceea toate lucrurile pământești sunt doar jucării copilărești pentru creștini. Domnul și Împărăția Lui înăuntrul nostru, acesta este marele nostru premiu, aceasta este perla marelui premiu, aceasta este comoara ascunsă în câmp, toate celelalte sunt doar zorzoane trecătoare. Dumnezeu și prietenia Lui este marea noastră avere. Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul nostru, El locuiește prin harul botezului în inima omului, aceasta este realitatea problemei. Dumnezeu vrea să ni Se dăruiască pe Sine însuși ca adevărata noastră comoară. Știți, întreagul capitolul 15 este un minunat dialog între Dumnezeu și Avraam și arată cum interacționează prietenii. Și Avram, deși este doar un slujitor umil, și Dumnezeu Cel Atotputernic au acest minunat dialog plin de dragoste ca între prieteni în acest capitol.

Spre deosebire de drama plină de acțiune din capitolele anterioare, acest capitol este intim, chiar dacă este minunat și terifiant, este un dialog extins între parteneri de conversație. Toate cele 21 de versete din capitolul 15 sunt un dialog. Domnul începe conversația în versetul 1, apoi Avraam răspunde în versetele 2 și 3, apoi Domnul răspunde în versetele 4 și 5, apoi Avraam răspunde în versetul 6, apoi Domnul în versetul 7, apoi Avraam în versetul 8 și apoi Domnul termină în versetele 9-21. Este un capitol uimitor al acestui frumos dialog care arată relația strânsă a lui Avraam cu Dumnezeu Însuși. Dumnezeu S-a oferit pe SIne lui Avraam: “Eu sunt răsplata ta nespus de mare”. Eu, nu pentru lucrurile mele. Eu Însumi.

Nu sugerez că aceasta a fost o prietenie falsă. Cu toții am văzut sau am auzit despre oameni care pretind că sunt atât de apropiați de Dumnezeu, prieteni cu Dumnezeu. Nu asta se întâmplă aici, deloc. De fapt, textul spune că Avraam cade cu fața la pământ, deci această conversație are loc între Dumnezeu și Avraam, cu Avraam prosternându-se, deci există o evlavie profundă, el interacționează cu Dumnezeul Cel Sfânt. Dar există un dialog intim, un magnific dialog între prieteni, da.

Permiteți-mi să împărtășesc câteva dintre acestea cu voi. Sfântul Patriarh este numit de cronicar, de autorul Cronicilor 1 și 2 din Scripturi, este numit “Prietenul lui Dumnezeu pentru totdeauna”. Acesta este citatul: “Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, ai izgonit pe locuitorii acestei ţări din faţa poporului Tău Israel şi ai dat-o urmaşilor lui Avraam, prietenul Tău pentru totdeauna?” (2 Cronici 20:7). Ce text! Prietenul lui Dumnezeu pentru totdeauna. Asta a fost parte din rugăciunea regelui Iosafat. Iar apoi profetul Isaia afirmă, de asemenea, această realitate incredibil de frumoasă a prieteniei dintre Dumnezeu și Avraam, asta este în capitolul 41:8 al profeției lui Isaia: “Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu.” Iată pe Dumnezeu numindu-l direct pe Avraam prietenul Său. Iar apoi și în Noul Testament există o astfel de referință în Epistola Sf. Apostol Iacov, fratele Domnului, primul ierarh al Ierusalimului. În textul său, el spune: „Vezi cum credinţa a lucrat prin fapte şi din fapte credinţa lui s-a desăvârşit? Și s-a împlinit Scriptura care zice: «Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate» și «a fost numit prieten al lui Dumnezeu».”

Uau, acesta este capitolul 2:23 (din Epistola Sf. Ap. Iacov). Ce ne spune acest text despre caracterul lui Dumnezeu? Imensa Lui smerenie. Ce caută El de la oameni? Ce a căutat Dumnezeu la Avraam, în primul rând? Încredere. De aceea părintele nostru, Sfântul Patriarh Avraam, este numit părintele credincioșilor. El s-a încrezut în Dumnezeu și Dumnezeu i-a recunoscut aceasta ca dreptate în viața Sa și aceasta este ceea ce caută Dumnezeu. El caută prietenia oamenilor. El l-a declarat pe Avraam prietenul Său. Atât de smerit este Dumnezeu. Și vedem acest lucru, desigur, în împlinirea a ceea ce căuta Avraam. Avraam tânjea să vadă ziua lui Hristos și, 2.000 de ani mai târziu, Dumnezeu S-a dăruit pe Sine Însuși, dându-Și propriul Fiu. Nu fleacuri, nu daruri pământești, El Și-a dat propriul Fiu. Și apoi Fiul Său, după ce i-a învins pe dușmanii noștri și ne-a câștigat mântuirea, după sfânta Sa Înviere, după Înălțarea Sa glorioasă la cer și întronarea Sa la dreapta lui Dumnezeu, care este marele dar care ne-a fost dat nouă? Ei bine, Dumnezeu a trimis, prin Fiul Său, pe Duhul Său Cel Sfânt ca să se sălășluiască în poporul Său, să locuiască în adâncul sufletului, în inima profundă a poporului Său și să inspire Biserica din interior, pentru că Dumnezeu dorește o uniune intimă, o prietenie adevărată.

Acesta este cazul. Dumnezeu dorește cea mai prețioasă prietenie spirituală cu copiii Săi, cu toți credincioșii care au devenit copiii Săi prin harul înfierii în sfântul botez. Acesta este Dumnezeul căruia Îi slujim. El nu ne vrea ca sclavi, El ne vrea copii mari, ca prieteni dragi ai Săi. Uau! Deci iată, dragilor! Căutați-L pe Dumnezeu când El poate fi găsit așa cum poate fi găsit acum. Căutați-L, doriți-L din toate motivele pe care le-am menționat la început, dar cel mai mult și mai ales pentru El, ca să putem participa la inimaginabil, și anume să devenim prieteni ai lui Dumnezeu. Desigur, asta este exact ceea ce au descoperit ucenicii la sfârșitul lucrării lui Iisus când El le-a spus: „Sunteți prietenii Mei!” Fie ca Dumnezeu să spună asta și despre noi! Dumnezeu să fie cu voi!

Publicațiile Patristic Nectar au binecuvântarea de a prezenta o nouă publicație, netradusă până acum în limba engleză, intitulată „Împotriva tuturor ereziilor”, cu un dialog împotriva latinilor și capitole despre rugăciune, scrisă de marele arhiepiscop și teolog din secolul al XIV-lea, Sfântul Simeon al Tesalonicului. Această lucrare profundă oferă creștinilor o ereziologie compactă și o introducere holistică în teologia Bisericii, foarte edificatoare atât pentru clerici cât și pentru laici. “Împotriva tuturor ereziilor” abordează probleme critice de relevanță directă, inclusiv relația Bisericii Ortodoxe atât cu islamul, cât și cu romano-catolicismul. Acest text nou este disponibil în două formate: o ediție cartonată cu textul grecesc original și o ediție în limba engleză cu copertă de hârtie. Este disponibil și în format audio și ebook. Comandați-vă exemplarele astăzi la PatristicNectar.org

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!