Cum facem față unei boli grele – IPS Neofit de Morfou

Ascultați pe IPS Neofit de Morfou care răspunde cu mult har întrebărilor venite de la credincioși legate de boală și de calea spre sfințenie, plecând de la exemplul Sfântului Evmenie.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum facem față unei boli grele – IPS Neofit de Morfou

ÎPS Neofit: Următoarea întrebare…

– Ce ne puteți spune despre bolile grele de care suferă unii oameni? Ne-ați dat deja câteva răspunsuri, dar vă rugăm să ne spuneți mai multe… Și o întrebare relaționată cu aceasta: în ziua de astăzi încrederea în sine și credința în noi înșine sunt considerate a fi valoroase, dar Biserica ne învață smerenia. Sunt aceste două idei contradictorii sau pot coexista? Mai sunt și alte întrebări: Biserica învață despre viața de după moarte, că nu există pocăință în iad și că pomenirile aduc mângâiere sufletelor celor adormiți. Va dura această mângâiere doar până la la sfârșitul Bisericii pământești, căci după aceea nu vor mai fi slujbe de pomenire? Avem în scris o altă întrebare asemănătoare: Slujbele de pomenire doar mângâie sufletele celor adormiți, sau chiar le îmbunătățesc starea, [oriunde s-ar afla acestea]? Putem ajuta la mântuirea sufletelor prin rugăciunea noastră [putem ajuta la scoaterea lor din iad]? Sunt cazuri când prin rugăciunile celor vii s-au mântuit cei adormiți? Toate aceste întrebări sunt legate una de cealaltă.

ÎPS Neofit: În legătură cu bolile grave, acestea le oferă oamenilor, ce suferă de ele, o șansă la sfințenie. Cum am spus mai devreme, în vremurile noastre boala poate fi o cale de a dobândi smerenia. Iar aceasta nu este ceva nou. Din timpul Sfântului Isaac Sirul, toți Sfinții au învățat adevărul acesta. Mai mult, boala nu este doar o șansă la sfințenie pentru cei care suferă, ci și pentru cei din jurul acestor persoane… pentru cei care îi rabdă, le e milă de ei, le oferă nădejde și curaj, pentru cei care se roagă pentru ei, care îi îndrumă să meargă la biserică și să primească Sfânta Împărtășanie… De pildă, în Cipru mulți oameni bolnavi de cancer au învățat să meargă să se spovedească, chiar dacă înainte nici nu vroiau să audă de așa ceva! Nici de preoți! Așadar boala, fie ea neînsemnată sau grea, este o mare binecuvântare. Cu cât mai gravă e boala, cu atât mai mare binecuvântarea.

Să vă împărtășesc ceva important, aceasta e o întrebare foarte însemnată pe care am discutat-o doar pe scurt mai devreme. Aveți în vedere alt exemplu din viața Sfântului Evmenie leprosul, ucenic al Sfântului Nichifor Leprosul. Nu avea la vremea aceea decât 24 de ani. Pe atunci dăduse Venizelos o lege, care cerea tuturor monahilor să facă armata. Făcând serviciul militar, ar fi trebuit să își radă bărbile și să meargă în armată. Și așa a făcut. Cu toate că era monah, a făcut armata. A fost staționat în Salonic. Ajuns acolo, au început să îi apară leziuni mari pe corp și mi-a spus că durerea era atât de mare de parcă cineva îi dădea cu grebla pe spate și îi sfâșia carnea de pe el. Ce dureri mare! Un doctor l-a examinat și i-a spus: „Spui că ești monah și totuși suferi de o boală cu transmitere sexuală.” „Ce boală cu transmitere sexuală?” „Te-ai culcat cu vreo femeie?” „Ce spui, doctorul meu?” a zis el. „Sunt feciorelnic. Greșești.” Apoi a venit alt doctor, l-a examinat corect și a pus diagnosticul bun: „Gheronda, aveți boala lui Hansen, aveți lepră. Va veni să vă ia echipa medicală și vă va trimite la un centru spcecial”, care exista pe atunci în Aigaleo.

Acolo l-am întâlnit pentru prima dată, în Aigaleo, la spitalul de boli infecțioase. L-am întrebat: „Gheronda, cum ați reacționat la toate acestea?” Ascultați ce mi-a spus: „De atâta bucurie, am căzut de pe pat pe podea.” „Doamne, miluiește!” am zis. „Chiar ați făcut aceasta?” „Bineînțeles,” a răspuns el. „Dar de ce erați atât de fericit?” am întrebat eu. „Deoarece o boală grea e și o mare cercetare din partea lui Dumnezeu. Eram atât de bucuros încât am început să plâng și să spun: <Hristoase al meu, cum poți să mă iubești atât de mult?>” Și mi-a mai spus: „O boală grea înseamnă cruce mare, iar o crucea mare înseamnă o înviere mare!”

De aceea, când oamenii vin la mine să se spovedească, nu impun posturi stricte sau canoane grele, ci le spun: „Găsește un bătrân uitat de cei ai lui, care să nu fie rudă cu tine, și vizitează-l, ori la el acasă, ori la azilul de bătrâni, îngrijește-l, ia-l într-o călătorie sau într-un pelerinaj, ajută-l să se spovedească, curăță-l, spală-l… Sau, dacă aceasta este prea dificil, mergi la un spital și fă ceva mai simplu: oferă mângâiere celor bolnavi. Veți avea o plată mai mică însă. Doar veți oferi o alinare oamenilor! Însă prima slujire e mai mare.”

Pe muntele Athos, spun monahii atoniți, mai ales în schituri, care sunt chiar mai aspre [decât mănăstirile] – o să vă spun, dar să nu mă înțelegeți greșit; vă voi spune ca să înțelegeți cât este de „practică” cu adevărat Ortodoxia. Spun: „dacă nu mănânci rahatul unui om bătrân [adică să îl speli], nu vei ajunge să fii niciodată un Gheronda sporit duhovnicește.” Cum mă numiți voi mereu „Gheronda, Gheronda!” Uitați cât este de important să îngrijești un bătrân! Cât este de important să slujești unui om bolnav ! Gândiți-vă la Sfântul Evmenie, care a îngrijit atâția bătrâni, inclusiv pe Sfântul Nichifor cel Lepros. De aceea Dumnezeu l-a binecuvântat cu atât de mult har!

Sfântul Porfirie îmi spunea: „De ce vorbesc de mine ca despre un sfânt? Nu au auzit de Evmenie? El e cu mult deasupra mea. E un sfânt ascuns, deoarece și-a iubit boala și i-a slujit pe cei aflați în durere, pe cei părăsiți de restul lumii.” Acum, să trecem la alt exemplu, ce apoi ne va duce la celelalte întrebări, legate de sufletele celor adormiți.

Cunosc un sfânt contemporan, nu îi voi spune numele, care, ca mine, a fost fiu duhovnicesc al Sfântului părinte Evmenie, și care a reușit, spre deosebire de mine, să înainteze duhovnicește. Eu nu fac decât să țin cuvântări… el nu predică. Ascultați povestea lui. El ascultă toate cuvântările mele, apoi mă sună și spune: „Ai vorbit bine aici” sau „aici trebuia să fi fost mai delicat”. Mă corectează. Știe că sunt acum aici cu voi și îi cer mereu binecuvântarea înainte de a vorbi oamenilor. Este de vârsta mea; este monah, un simplu monah. Este adoptat. L-a cunoscut pe bătrânul Evmenie și a început să îl viziteze. – Haideți să îl numim Gheorghe, de dragul poveștii noastre. – Gheorghe a început să îl viziteze și a înaintat duhovnicește în rugăciunea minții, în rugăciunea inimii. Dar el râvnea la mai mult. A înțeles că este loc de mai bine, că se poate înainta mai mult. Așadar i-a spus: „Gheronda [Evmenie], dă-mi ceva mai mult de făcut, nu doar lucrare la viața interioră, dă-mi și ceva de făcut în exterior.” „Ei bine, dacă vrei să faci ceva lucrător în afară, ia un bătrân părărsit lângă tine, unul neîngrijit de copii, unul care nu își permite să plătească un azil de bătrâni, și fă-te îngrijitorul lui.

Și Gheorghe a făcut ascultare. A aflat un om bătrân, îi gătea în fiecare zi, îi curăța casa și îl îmbăia, făcea toate cele despre care am spus mai înainte. De câte ori făcea aceasta, rugăciunea lui interioară creștea. Și și-a dat seama că Hristos i-a adăugat har peste har pentru slujirea ce i-o oferea acestui bătrân bolnav și abandonat. În curând a spus: „Părinte Evmenie, blagosloviți să mai iau în îngrijire și alt bătrân?” „Da.” Iar după al doilea, a venit și al treilea și, fiți atenți, lucra dimineața, nu era șomer. Îi îngrijea pe bătrâni începând de după amiază. La un moment dat slujea 9 bătrâni! Îi îmbăia, îi curăța, îi hrănea pe toți! A trebuit să „recruteze” și alți oameni, să îl ajute măcar cu gătitul, dar Gheorghe se ocupa în persoană de cele mai dificile sarcini.

Când bătrânii pe care îi îngrijea au ajuns să fie 9, l-a auzit pe Hristos în inima lui! Țineți minte rugăciunea dinainte de Sfânta Împărtășanie care spune: „Vor­bești cu ei, de multe ori, ca și cu niște prieteni ai Tăi adevărați”? Sfântul Simeon Noul Teolog a spus aceasta! Hristos vorbește inimilor acelor oameni care se luptă să Îi imite smerenia. Iar Hristos i-a spus: „Gheorghe al Meu, cere-mi orice vei dori.” „Și am putut să recunosc”, mi-a spus el, „că aceasta este vocea Domnului, și am spus: <Hristoase al meu, vreau să îmi arăți, chiar și numai pentru un minut, arată-mi ceea ce noi numim iad – ce este acesta cu adevărat? Iar apoi, vreau să îmi arăți și raiul.> Iar Hristos i-a arătat cum este iadul și cum este raiul. L-am rugat să îmi scrie toate acestea. „Am fost uimit” a spus Gheorghe. „Aceași lumină care se revarsă din Sfânta Treime și o cuprinde pe Preasfânta Născătoare – de aceea o numim <Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii> – aceeași lumină e primită ca Lumină de către cei drepți și sunt mângâiați și luminați de către ea. Îi umple de cunoștință și înștiințări legate de întrebări pe care le au ca oameni ce sunt. Și aceeași Lumină, pentru cei care nu sunt drepți, pentru cei ce nu s-au smerit în timpul vieții lor, adică cei ce nu au lucrat pocăința în timpul vieții, pentru ei, această Lumină e percepută ca un foc ce le arde conștiința.” Din nou: aceeași Lumină! Dumnezeu nu îi pedepsește, doar că ei nu sunt receptivi față de Lumină. Acesta este iadul! De aceea auzim într-o luminândă a Cinzecimii: “Lumină este Tatăl, Lumină est e Cuvântul, Lumină este Sfântul Duh.“ Ar trebui să fim atenți la ce se spune în cântările bisericești. Acestea nu sunt un fel de poezie, ci sunt rezultatul experienței practice și a descoperirii.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!