Nevoia de bărbați puternici într-o societate decadentă – Dry Creek Dewayne

Urmăriți un extraordinar interviu cu Dry Creek Dewayne în care acesta expune în mod foarte franc și personal problema paternității și importanța acesteia în societatea actuală.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Nevoia de bărbați puternici într-o societate în scădere – Dry Creek Dewayne

– Ce ai învățat despre importanța paternității? Ai șapte copii.

– Da, șapte copii.

– Ce ai învățat despre importanța de a fi tată?

– Cred că Dumnezeu l-a creat pe bărbat. Și Dumnezeu l-a creat pe bărbat și Dumnezeu i-a dat bărbatului cuvântul. Cuvântul la vremea aceea era: „Să nu mănânci din rodul acelor doi pomi.” Era un simbol. Acesta e tot cuvântul pe care Dumnezeu l-a dat omului la vremea aceea. Apoi Dumnezeu i-a dat omului o lucrare, iar lucrarea a fost: „Ai grijă de această grădină”. Apoi Dumnezeu i-a dat bărbatului o femeie, ca să-l ajute pe bărbat. Bărbatul acela și cu femeia pe care i-a dat-o Dumnezeu, asta a dus la o căsătorie. Apoi, bărbatul și soția au avut copii, iar acei copii au avut copii și apoi au apărut guverne.

Vedeți unde mă îndrept? În această țară, această țară a fost fondată ca o țară creștină. Eu asta cred. Oamenii pot face orice. Eu cred că această țară este pe atât de puternică pe cât sunt Bisericile ei. Chiar și părintele nostru fondator spune că America va rămâne măreață atâta timp cât America este bună. Când America va înceta să fie bună, America va înceta să fie măreață. Această țară e pe atât de puternică pe cât sunt bisericile din această țară, bisericile sunt puternice doar pe măsura familiilor care alcătuiesc acele biserici. Acele familii sunt puternice pe cât sunt căsniciile pe care sunt construite acele familii, iar acele căsnicii sunt la fel de puternice și bune ca omul pe care Dumnezeu a construit căsniciile.

Așa cum merge omul, așa merge și căsnicia, cum merge căsnicia, așa merge și familia, cum merg familiile, așa merge și biserica, cum merg bisericile, așa merge și țara. Totul este construit pe soț și pe tată, iar această țară este un eșec astăzi pentru că tații și soții au eșuat.

– Cum?

– Eșuând în a fi exemplul care trebuie să fie, eșuând în a fi liderii care trebuie să fie, eșuând în a fi disciplinarii care trebuie să fie, eșuând în a asigura familiei cele de trebuință. Dacă nu ai coloana vertebrală ca soț și ca tată ca să fii „tipul cel rău”, nu ai dreptul să fii tată sau soț. Sunt momente când trebuie să știi: „Aceasta nu este o direcție bună pentru căsnicia mea, pentru familia mea. Și toată lumea va fi supărată pe mine, soția mea va fi supărată pe mine, copiii mei mă vor urî, dar pe termen lung aceasta este o direcție foarte proastă și trebuie să pun piciorul în prag și să spun: Nu facem asta.” Și atunci devii tipul cel rău, dar o faci pentru puterea și siguranța pe termen lung a familiei. Și la noi s-a pierdut asta, am pierdut asta în această țară într-o mare măsură.

Și deci cred că următoarea noastră generație va conduce politica, va conduce finanțele, va conduce sistemul judiciar, totul în această țară, și ei vor fi rezultatul, într-o mare măsură, și știu că unii nu vor fi de acord cu asta, dar vor fi rezultatul a ceea ce i-au făcut tații lor, sau a ceea ce vor deveni pentru că nu au avut un tată. Și deci cred că paternitatea este primordială, cred că e primordială pentru viitorul unei societăți.

– Vorbind despre a face lucruri care îți supără familia, am auzit că nu le-ai lăsat pe fiicele tale să meargă la întâlniri până la sfârșitul adolescenței. Este corect?

– Corect! – Și că i-ai interogat pe potențialii pretendenți când au început să se întâlnească cu ele?

– Fiecare băiat trebuia să vină la mine.

– Spune-mi procesul, spune-mi povestea.

– Ei bine, ei veneau, știi că băieții vin și zic [fetelor]: „Hei, vrei să…?” Iar ea a fost învățată să zică: „Trebuie să mergi să vorbești cu tati. Nu vorbim noi doi despre asta, du-te și vorbește cu tati.” Doi dintre ginerii mei astăzi, ani de zile veneau și îmi ziceau: „Eu aș vrea…” Veneau la mine și spuneau: „Aș vrea să-i scriu fiicei tale, aș vrea să…” Iar eu ziceam: „Nu. Nu.” „Dar ce ziceți de asta?” Nu!” „De ce nu?” „Uite, ești un copil bun, dar problema mea cu tine e că ești un copil. Maturizează-te!” Și doi dintre ginerii mei au fost literalmente ani de zile când se tot întorceau și eu ziceam: „Nu! Lasă-mă să văd ce fel de bărbat vei deveni. Bine? Fiica mea nu se mărită cu un băiat.”

Mulți băieți cresc și nu devin bărbați buni, așa că de ce să o las să se atașeze emoțional de un băiat care nu se va maturiza niciodată și de ce să nu o protejez de acea durere în viitor? Și amândoi sunt acum căsătoriți cu fiicele mele. Dar a venit un moment ani mai târziu, când le-am zis: „Bine, te-am văzut, ai crescut. Poți să o contactezi pe fiica mea acum.”

– Cum a mers asta cu fiicele?

– Nu știu, nu au venit să se plângă la mine. Dar cred că fiicele mele au apreciat să știe că au avut un tată care nu doar avea grijă de ele astăzi, de sentimentele lor de astăzi, ci avea grijă de întregul lor viitor și le punea pe drumul cel bun. Am adus odată un bărbat în biroul meu și aveam un birou de-a lungul peretelui. Ne-am așezat în fața biroului, el stătea în fața mea. Am scos sertarul din mijloc al biroului meu, am scos un cuțit cam atât de lung, l-am trântit pe birou între noi și am spus: „Ai vreo întrebare?” El a spus: „Nu, domnule, nu am nicio întrebare.” Am spus: „Bine, atunci.” L-am pus înapoi, am închis sertarul și ne-am ridicat și am plecat. Nu au avut niciodată nicio întrebare.

Fiicele mele sunt căsătorite, toate fiicele mele care sunt căsătorite sunt căsătorite cu bărbați buni, oameni buni, și le-am spus la toți încă de la nuntă, i-am tras pe toți deoparte de la nuntă, și le-am spus: „Dacă o vei răni vreodată, nu-ți vor găsi niciodată corpul.” Am spus că nu va exista nicio instanță, nu va exista, cum îi spun ei… când te duci și juri… A, ordin de protecție. Am spus că nu va fi nimic din toate astea, dacă o rănești vreodată, nu-ți vor găsi corpul. Ea va fi fiica mea până în ziua în care va muri. Și toți știu, toată lumea știe, și cred că apreciază și cred că…

– Sunt sigur că au apreciat asta în ziua nunții, da.

– Oh, da. Ei bine, nu le-am spus fetelor, poate le-au spus ei mai târziu, dar e în regulă. Dar știi, eu cred că sunt o mulțime de femei care ar spune pur și simplu: „Aș fi vrut să am și eu pe cineva în viața mea care să aibă un astfel de angajament față de siguranța mea și față de viitorul meu.”

– De ce cred oamenii că spuneai asta? Pentru că ești un tiran? Pentru că ai vrut să domini viața fiicelor tale sau pentru că le iubești și vrei ce e mai bun pentru ele și vrei să fie în siguranță, protejate și fericite?

– Nu este asta! Nu sunt tiran! Fiecare dintre copiii mei, când s-au căsătorit, [le-am spus]: sunteți adulți. Și nu mă amestec niciodată în deciziile lor, niciodată. Nu spun niciodată: Nu poți intra aici, trebuie să faci asta… Nu-i spun niciodată soțului lor: ar trebui să obții slujba asta, ar trebui să faci asta. Nu ne amestecăm în modul în care își cresc copiii. Copiii mei nu își cresc copiii așa cum i-am crescut eu pe ei. Nu spun niciodată nimic despre asta. Ești adult. Te-am crescut să fii adult. Ești părinte. Acei copii sunt copiii tăi. Nu sunt deloc un tiran. Dar se știe că de la distanță Zeus se uită din Olympia și va arunca acel fulger dacă cineva încearcă ceva aiurea. Ei știu că tata este mereu acolo, nu se amestecă niciodată, nu ne stă niciodată în cale, nu se bagă în treburile noastre, dar este mereu acolo, dacă avem vreodată nevoie de el.

– Care crezi că au fost cele mai importante lecții pe care le-ai transmis copiilor tăi sau ce speri că au învățat copiii tăi?

– „Cuvântul tău este garanția ta. Să nu minți.” Aș putea merge la închisoare pentru asta astăzi, dar copiii mei sunt mari și au plecat. Am avut o înțelegere în casă și le-am dat palme la fund copiilor mei. Iată, asta este. Există o pedeapsă stabilită pentru încălcarea acestei reguli. Dacă faci asta, dacă încalci regula, vei primi acea pedeapsă. Dacă minți în legătură cu asta, pedeapsa se dublează. Băieților mei le-am zis: Nu loviți fetele! Voi să nu loviți fetele! Și deci, dacă se certau și își loveau sora, și ea venea și spunea: „M-a lovit”. Ea plângea, avea o urmă roșie pe față. Îl chem: „Ai lovit-o?” Acum, dacă se dovedește că a lovit-o va primi vreo 15 lovituri. Pedeapsa era severă. Nu lovești femeile! Dacă spunea: „Nu, nu am lovit-o.” „O, fiule, nu face asta.” „Nu, nu am lovit-o.” Și apoi vin doi dintre ceilalți frați și spun: „A lovit-o, noi am văzut”. Ei bine, a primit 15 lovituri pentru că și-a lovit sora, dar a mai primit 30 de lovituri pentru că a mințit, așa că a primit 45 de lovituri în total. E ca și cum minciuna ar fi cel mai rău. Nu minți! Treci prin viață fiind cinstit, spui adevărul chiar și dacă e în detrimentul tău, nu minți și nu lovești femei.

– Deci: Nu minți!

– Nu minți! Cuvântul tău este… Pentru un bărbat, cea mai importantă și mai valoroasă resursă este numele său bun. Dacă un bărbat nu are un nume bun, nu are nimic, Așa că: nu minți, fii respectuos, fii respectuos cu ceilalți, fii respectuos cu cei mai în vârstă, chiar dacă ei nu sunt respectabili, au trecut prin viață suficient de mult, poziția lor le aduce ceea ce comportamentul nu.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!