Cum să revii în Ortodoxie – Sfaturi practice de la un fost luteran devenit preot orthodox – p. Paul Truebenbach

Urmăriți un material în care Paul Truebenbach, care înainte a fost luteran iar actualmente este preot ortodox în SUA și foarte apropiat de ortodoxia românească, răspunde unor întrebări legate de calea de revenire la Biserica mamă.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Nu știu dacă te referi la mărturia mea personală… eh, e importantă pentru tine doar dacă vrei să fie importantă pentru tine. Adevărul este că mulți oameni sunt foarte închiși și nu vor să audă opinii diferite, așa că nu le vor auzi. Știi cum e – auzi doar dacă vrei să auzi. Înțelegi doar dacă îți dorești cu adevărat să înțelegi. Dar dacă ești foarte fixat în modul tău de a gândi, o să-ți astupi urechile, și mereu vei găsi un motiv sau o scuză să spui că celălalt greșește.

Credința mea nu se bazează pe convingerile mele personale. Se bazează în mare parte pe experiențele mele, dar mai ales pe experiențele sfinților. Privesc spre cei care au avut astfel de trăiri și am încredere în ei, pentru că avem 2.000 de ani de sfințenie în spate, mai mult decât aș putea citi sau trăi într-o viață întreagă. Am constatat că, urmându-le pașii, ajung să gust, chiar și puțin, din ce au trăit ei. Și găsesc că este adevărat.

Așa că, ceea ce îți voi spune este că, protestantismul de astăzi practic se destramă, iar oamenii văd din ce în ce mai mult că nu duce la unitate. Nu duce la pace. Practic, fiecare protestant devine propriul lui papă, pentru că ajunge să interpreteze Scriptura și credința în felul său propriu. Și lipsește tocmai ceea ce Hristos ne-a chemat să facem: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” În această lepădare de sine, trebuie să-L căutăm pe Hristos în termenii Săi, nu în termenii noștri.

Iar termenii Săi nu sunt conținuți doar în Scriptură, pentru că nu asta ne-a lăsat El. Când Hristos S-a înălțat, n-a lăsat o carte să cadă din cer. Putea să o facă. Ar fi putut pur și simplu să lase o carte și să spună: „Urmați asta. Asta este tot.” Dar El ne-a lăsat un singur lucru: Biserica. Care este El Însuși. Este Trupul lui Hristos, cu Hristos ca Cap. Așadar, dacă vrei să-L cauți pe Hristos, caută-L în El Însuși, nu în afara Lui. Și El S-a lăsat pe Sine în Biserică. Caută Biserica – aceea care are cele patru trăsături ce leagă timpul apostolilor de ziua de azi.

Ce pași practici poate face cineva pentru a reveni la Biserica Ortodoxă?

Mai întâi, slavă lui Dumnezeu că îți dorești asta! Mergi și vorbește cu un preot. Găsește un preot care este un bun duhovnic și spune-i că vrei să faci o spovedanie bună și completă a întregii tale vieți, dacă se poate – cel puțin de când ai plecat. Și mergi cu multă smerenie.

Aș recomanda să găsești un sfânt – mai ales unul contemporan – față de care simți o apropiere sau care te-a marcat în mod special, și să petreci un an întreg cu viața și scrierile lui. De exemplu, pentru un român, viața și scrierile Părintelui Cleopa de la Sihăstria – petrece un an întreg citindu-l, trăindu-l, încercând să-i înțelegi perspectiva și să înveți de la el.

Un alt exemplu – nu român, dar minunat – este Sfântul Siluan Athonitul. Un duh atât de frumos, din care ai atât de mult de învățat.

Am mai menționat înainte și pe Părintele Arsenie Papacioc – iubesc scrierile lui. Le consider de un real folos.

Așadar: mergi la spovedanie, apoi, cu îndrumare, găsește un sfânt sau un bătrân duhovnicesc și urmează-i exemplul pentru un an. Întoarce-te treptat. Nu e nevoie să te grăbești. Nu te copleși. Intră în această călătorie cu dragoste și cu bucurie pentru Hristos.

Nu te lăsa copleșit de anxietate, gândindu-te cât de mult ai de recuperat. Nu te îngrijora pentru asta. Mergi pas cu pas. Caută-L pe Hristos cu smerenie și iubire și roagă-te – și totul va fi bine.

Cât de importante sunt rugăciunea și răbdarea în acest proces de întoarcere?

Așa cum am spus – totul va fi bine dacă te rogi. Și, bineînțeles, trebuie să ai răbdare. Ortodoxia nu se forțează. Nu funcționează așa. Aceasta este o relație vie cu Hristos. Trebuie să ne bazăm pe El și pe modul în care vrea El să ni Se descopere. Treaba noastră este doar să ne smerim și să-I facem loc în inimă. Dar vrem ca El să o facă în termenii Săi, pentru că El știe ce e bine pentru noi mai bine decât știm noi înșine.

Așadar, nu trebuie să faci prea multe… și ai grijă să nu devii ceea ce eu numesc un „consumist ortodox”. Nu trebuie să citești fiecare carte, să asculți fiecare conferință, să urmărești fiecare videoclip de pe YouTube sau audiobook. Devine prea mult.

Ia puțin, apoi mergi la rugăciune. Pentru că, până la urmă, vrei să vorbești cu Hristos despre toate acestea. Rugăciunea îți va deschide inima. Harul te va transforma. Acolo vei vedea adevărata lucrare.

Pot să-ți spun că regret mult timp pierdut ascultând conferințe, uitându-mă la videoclipuri sau citind cărți, când aș fi putut să mă rog. Acum nici nu mai vreau să citesc atât de mult. Vreau doar să mă rog. Am descoperit că rugăciunea e cel mai de folos lucru.

Nu te mulțumi doar să te rogi. Nu te mulțumi doar să postești. Învață să iubești rugăciunea și postul. Vei învăța iubindu-le prin practică. Cu cât le faci mai mult, cu atât le vei iubi mai mult.

Dar fă-le cu smerenie și cu răbdare. Nu te îngrijora pentru rezultate.

Când rugăciunea pare „uscată”, nu e un lucru rău – înseamnă că timpul tău în rugăciune este o jertfă vie adusă lui Hristos.

Trăiește-ți viața duhovnicească pentru Hristos. Trăiește-o simplu, doar pentru a-I aduce bucurie. Asta e tot ce vrei – să-L mulțumești pe Hristos.

El îți va da roadele atunci când consideră că ai nevoie de ele. Dar noi nu merităm rezultate. Cine suntem noi să cerem așa ceva?

Ar trebui doar să spunem: „Sunt atât de recunoscător că Hristos m-a adus la credința adevărată. Și dacă azi rugăciunea este grea, o voi face ca jertfă, știind că Îi place Lui. Asta vreau – dacă Hristos zâmbește, eu sunt fericit.”

Ce gânduri finale ai pentru cei care urmăresc acest interviu?

Cred că trebuie să-ți privești credința ortodoxă ca și cum ai fi un outsider, chiar dacă ești „înăuntru”.

Ce vreau să spun e că atunci când ceva e parte din cultura noastră, din familia noastră, din modul nostru de a gândi, tindem să-l luăm de-a gata și să nu ne dăm seama cât de profund, strălucitor și frumos este. Pentru că suntem prea obișnuiți cu el.

De exemplu, aici în Salt Lake City avem munți superbi de-o parte și de alta a văii. Un peisaj minunat.

Dar dacă trăiesc aici 30 de ani, ajung să uit să mă mai opresc și să-i privesc. Dacă aș fi mutat temporar într-un alt stat – Doamne ferește, iubesc locul acesta – dar unde nu sunt munți deloc, și apoi m-aș întoarce, i-aș aprecia din nou.

Cred că pentru românii care urmăresc asta – pentru că Ortodoxia e atât de adânc înrădăcinată în țară – există riscul să nu realizați cât de mult v-a binecuvântat Dumnezeu cu această credință. Asigurați-vă că o apreciați cu adevărat. Trăiți-o. Trăiți-o cu adevărat. Îmbrățișați-o. Iubiți-o. Toate mănăstirile din jurul vostru, toate bisericile frumoase, toți sfinții și bătrânii, toate sfintele moaște – nu le luați de-a gata. Căutați credința ca pe ceva nou în fiecare zi.

Așa cum am spus: trăiți pentru Hristos. Trăiți simplu ca să-L mulțumiți.

Veți descoperi adevărata libertate. Nu aveți nevoie de mai multe lucruri, de muzică americană groaznică, care cu greu poate fi numită muzică, de filme și de alte distracții. Nimic din toate acestea nu vă vor aduce pace sau bucurie.

Din păcate, valorile vechi sunt acum respinse ca fiind „demodate”.

Dar ai observat că valorile vechi au dus la familii întregi, fericite și pașnice?

Iar valorile noi – care sunt, de fapt, anti-valori – îi fac pe oameni nefericiți. Tot mai mulți copii cresc fără ambii părinți. Nu mai putem suporta crucea căsătoriei. Da, căsătoria este o cruce, dar e o cruce frumoasă.

Iar românii, în adâncul sufletului, înțeleg asta – că prin suferință ne golim de sine și ne umplem de har. România e o țară care a suferit mult, dar suferința a clădit caracter, virtute și a atras harul. Problema Americii este că am avut prea mult succes și n-am suferit suficient – așa am devenit moi, slabi și leneși. Iar oamenii sunt din ce în ce mai nefericiți.

Găsiți mereu noutatea Ortodoxiei. Cred că ăsta e cel mai bun sfat pe care pot să-l dau.

Puteți recomanda cărți sau resurse pentru cei interesați să afle mai multe despre Ortodoxie?

Nu știu exact ce s-a tradus în română din ce am citit eu…

Este o carte numită Know the Faith („Cunoaște Credința”) de părintele Michael Shambour, foarte bună pentru comparația dintre Ortodoxie, Catolicism și Protestantism.

Sunt multe resurse disponibile. Întregul meu catehism e pe YouTube.

Dar nu ar trebui să ai dificultăți în a găsi resurse despre Ortodoxie.

Principalul lucru este să-L cunoști pe Hristos în mod direct – adică să te rogi, să participi la slujbe și să găsești un îndrumător.

Dacă ar fi să recomand sfinți contemporani de citit, probabil cei doi pe care i-aș recomanda cel mai mult sunt Sfântul Siluan Athonitul și… din puținul care a fost tradus, Părintele Arsenie Papacioc – a fost foarte transformator pentru mine. Le-am găsit extrem de folositoare.

Dar găsește pe cineva care să te îndrume, care să te cunoască și să îți recomande potrivit cu personalitatea ta.

Ați putea da o binecuvântare pentru cei care caută adevărul și îndrumarea?

Binecuvântarea mea personală nu valorează nimic – dar am preoția, deci este binecuvântarea lui Hristos.

Așa că voi spune doar atât:

Dacă vrei să descoperi Ortodoxia sau să o redescoperi, fă-o cu toată smerenia. Caută un duhovnic – fie el preot, călugăr sau maică – care să te îndrume.

Mă rog ca istoria bogată a României, cu nenumărații ei sfinți, să mijlocească pentru tine. Să fii sprijinit de rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria. Ca Hristos să te călăuzească și să te păzească în toate lucrurile.

Și să descoperi adevărata frumusețe a credinței ortodoxe. Hristos să te binecuvânteze și să te păzească în toate.

Vă mulțumesc că mi-ați dat ocazia să fac parte din asta. Mă rog ca aceste videoclipuri să fie de folos, clare și ajutătoare.

Și sunt fericit să spun că în curând… mă întorc în România!

Dacă Dumnezeu vrea, voi avea o călătorie frumoasă acolo în câteva luni.

Domnul să vă binecuvânteze și să vă păzească în toate! Amin.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!