Cum se îmbină eforturile lui Dumnezeu cu cele ale omului pentru mântuire – p. Paul Truebenbach

Urmăriți o prezentare practică prin care p. Paul Truebenbach ne ilustrează vizual cum funcționează procesul care duce în cele din urmă la mântuirea noastră.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum se îmbină eforturile lui Dumnezeu cu cele ale omului pentru mântuire – p. Paul Truebenbach

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Ei bine, dragilor, există o demonstrație pe care o dau adesea fără recuzită, care ajută la explicarea modului în care eforturile omului și eforturile lui Dumnezeu se întâlnesc când vine vorba de mântuire. În Biserica Ortodoxă, avem o mare credință în ceea ce se numește sinergie, un cuvânt pe care Sf, Pavel îl folosește de fapt și care descrie acest lucru, întâlnirea eforturilor omului cu eforturile lui Dumnezeu. Oamenii aud despre asta și cred că ceea ce propovăduim noi e o mântuire bazată pe fapte ceea ce nu este absolut deloc ceea ce propovăduiește Biserica Ortodoxă. În schimb, Biserica ne învață exact ce spune Sf. Pavel, că vom fi mântuiți prin Har, prin credință.

Dar credința însăși este activă și vie. Dacă credința nu este vie și activă, atunci este, așa cum spune Sf. Iacov, moartă. Și atunci este inutilă pentru noi, devine doar un exercițiu mental. Credința nu e asta. Credința înseamnă, de fapt, a pune în practică convingerile noastre, e o credincioșie față de Hristos și de poruncile Sale din Evanghelie. Și așa, cum se face că eforturile omului și eforturile lui Dumnezeu se întâlnesc, astfel încât omul să fie mântuit?

Ei bine, explicația am dat-o de multe ori, dar niciodată cu recuzită. Astăzi, voi oferi și recuzită. Imaginează-ți pentru o clipă că această cupă goală reprezintă inima ta. Ceea ce îți dorești este ca inima ta să fie pe deplin împlinită. Fiecare inimă omenească tânjește după ceva. Și ceea ce tânjește sunt realități divine. Tânjește după o întâlnire cu Dumnezeu, astfel încât Hristos, Harul Său și Duhul Sfânt să locuiască în noi. Asta este ceea ce își dorește inima cu adevărat. Încercăm, prin felul în care trăim, să ne umplem inima cu lucruri trecătoare și pământești și sfârșim întotdeauna prin a fi dezamăgiți. De aceea putem cumpăra lucruri și avea faimă, avere, tot ce credem că ne dorim în viață și totuși să fim nefericiți, pentru că inima tânjește, de fapt, după realități divine, eterne și invizibile.

Ceea ce ne dorim cu adevărat este ca inima să fie plină de desăvârșita apă dătătoare de viață. Este apa despre care vorbește Hristos. Este apa vie, din care, dacă bem, nu ne va mai fi sete niciodată. Adică inima ta va fi plină și nu se va simți niciodată goală. Înseamnă că cele mai adânci dorințe ale inimii tale vor fi împlinite într-un mod în care lucrurile materiale și pământești ale acestei vieți nu pot împlini. Problema este că nu putem pur și simplu să venim la Hristos și să spunem: „Umple-mi inima cu acel har”. care va reprezenta folosirea apei. Iată apa. Nu putem face asta pentru că inima este deja plină.

Și cu ce este plină inima? Ei bine, inima e plină de pământ. Și acel pământ reprezintă păcatul nostru. Și, într-adevăr, principala sursă a păcatului este egoismul. Egoismul este, de fapt, sursa fiecărui păcat pe care îl avem. De ce devenim nerăbdători? Pentru că, cum să fiu eu pus să aștept? De ce devenim leneși? Pentru că odihna mea și ceea ce îmi doresc și ce este cel mai important lucru – dacă nu vreau să fac ceva, atunci nu voi face nimic. De ce ne enervăm când oamenii ne bârfesc? Cum îndrăznesc să bârfească despre noi, chiar dacă eu am bârfit despre alții? Deci, de ce este nevoie pentru a umple acest pahar cu apă?

Ei bine, e un proces dublu. Trebuie să scoatem pământul și apoi să turnăm apa înăuntru. Ei bine, acestea sunt eforturile omului și eforturile lui Dumnezeu. Eforturile omului sunt să trăiască în ascetism sau altruism, despre care vorbește Hristos când spune: „Dacă voiești să vii după Mine, leapădă-te de tine însuți, ia-ți crucea și urmează-Mie”. Este abnegație. Trebuie să-i spunem nu egoismului nostru. Și când facem asta, scoatem pământ. Oamenii mi-au atras atenția înainte, când spun asta, zicând: „Unde e implicat și Dumnezeu în asta?” Dumnezeu e implicat în fiecare aspect al acestui lucru, dar noi trebuie să lucrăm cu El. Și astfel ne curățăm.

Problema e că e mult pământ acolo. O parte din ea e cu adevărat compactată. E ca și cum ar fi o piatră foarte, foarte dură. Și astfel pentru a o scoate afară e nevoie de mult efort, motiv pentru care sfinții trăiesc într-un ascetism profund. Dar cealaltă problemă e că nu iese totul deodată. Deci ce se întâmplă? Ce se întâmplă când începem acest proces al vieții creștine? Ei bine, începem să trăim ascetic, negându-ne pe noi înșine așa cum ne cere Hristos, și apoi venim la biserică, și prin slujbe, prin rugăciune și în principal prin Spovedanie și Sfânta Împărtășanie, turnăm apă înăuntru.

Dar observați ce se întâmplă când turnăm acea apă. Acea apă devine repede murdară. Acea apă se transformă în noroi și nu vedem efectele acelui Har imediat. Aceasta nu arată ca o inimă plină cu apa vie pe care a promis-o Hristos. De fapt, dacă luăm puțină din acea apă, vedem că apa e într-adevăr tulbure, ceea ce înseamnă că Harul și Lumina lui Hristos nu pot străluci până la capăt. De aceea, atunci când trăim viața creștină, adesea simțim că nu facem niciun progres, dar continuăm din dragoste pentru Hristos și continuăm să scoatem tot mai mult din acel pământ și să săpăm, iar acel Har chiar desprinde o parte din pământ, ceea ce înseamnă că unele dintre patimi, unele dintre păcatele adânci care sunt înrădăcinate în noi se desprind puțin câte puțin și le tot scoatem.

Și în acest proces, continuăm să luăm mai multă apă și să o turnăm înăuntru. Și pe măsură ce avansăm, vom constata că apa devine puțin câte puțin mai limpede. Și din nou, se desprind unele dintre acele pietre adânci, dar este un proces lung. E un proces lung. Am lovit o piatră acolo. Am găsit o piatră mare și veche. Aceasta e viața estetică. Pe măsură ce ajungem la un punct mai profund, hai să mai golim din asta, vei descoperi că pe măsură ce scoți tot mai mult din acel pământ, ceea ce durează mulți, mulți ani, decenii, ceea ce este în regulă, face parte din proces… Cred că o să fac mizerie aici, nu funcționează prea bine. E în regulă.

Dar, pe măsură ce scoți tot mai mult vei descoperi că, dintr-o dată, inima ta devine mai obișnuită și mai sensibilă la Harul din tine. Cu alte cuvinte, pe măsură ce acea apă o umple e acum mai puțin tulbure și are mai puțin pământ în ea. Și dintr-o dată, lumina lui Hristos începe să strălucească puțin câte puțin. Bine, Hai să scap de mizeria asta. Și pe măsură ce facem asta, vom explica puțin mai multe. În cele din urmă, ceea ce se întâmplă cu sfinții e că inima lor e atât de plină de har încât este atât de puțin pământ încă prezent acolo, atât de puțin egoism prezent acolo, încât continuă să crească cu Harul. Este din ce în ce mai mult și în cele din urmă se umple și ce se întâmplă? Se revarsă în afară.

Asta e, în definitiv, un sfânt. Un sfânt e cineva care a fost umplut cu atât de mult Har încât acel Har se revarsă asupra întregii lumi. Asta este, în cele din urmă, ceea ce căutăm să devenim în viața creștină. Și acesta este cel care a fost umplut cu apă vie, și care nu va mai înseta niciodată, pentru că, pe măsură ce experimentează acel har, harul nu se epuizează, harul rămâne. Aceasta e taina lui Dumnezeu. Harul necreat al lui Dumnezeu, așa cum e revărsat, s-a extins asupra întregului popor al Său. Nu se diminuează în Dumnezeu. Rămâne la fel. Este întotdeauna o sursă infinită. Și deci nu ne simțim niciodată epuizați. Și nu ne e niciodată sete. Niciodată nu însetăm după dreptate. Nu ne e niciodată sete în singurătate, ci mai degrabă, suntem împliniți în Hristos. Asta e, în definitiv, un sfânt.

Acum, în mod normal, demonstrația se termină aici. Voi încheia demonstrația fizică, dar cineva, Dr. Christopher Lockwood, mi-a dat recent o imagine, spunând: știi, demonstrația nu e terminată. Procesul nu e încă încheiat, pentru că, în cele din urmă, ceea ce se întâmplă cu adevărat e că atunci când Hristos vine cu adevărat în plinătatea Sa în inimă, atunci El face din inimă un tron. Și nu este doar plină de Har, ci cu însăși prezența lui Hristos, astfel încât așa cum a făcut la nunta din Cana, El transformă apa în vin. Și dintr-o dată există o dulceață a vieții.

De aceea, sfinții, chiar și în mijlocul tulburării și suferinței, ei au o dulceață și o frumusețe desăvârșite tot timpul. și acea dulceață se revarsă și către alți oameni. De aceea, Sf. Serafim din Sarov spune: „Dobândește duhul păcii și mii de oameni din jurul tău se vor mântui.” Alți oameni vin în prezența lor și pot simți parfumul acelui vin, îl doresc și ei și spun: „Cum aș putea face și eu același lucru?” Așadar, în cele din urmă, acesta e modul în care Harul lui Dumnezeu lucrează cu noi. Când scoatem pământul afară, dacă tot ce facem e să scoatem pământul afară, nu este nimic mântuitor în asta, pentru că încă nu am adus Har în inimă. Hristos trebuie să aducă Har.

Deci, în cele din urmă, e vorba de apă, Harul este cel care mântuiește. Dar eforturile omului sunt o parte necesară în acest lucru, deoarece dacă omul nu face nimic, va fi atât de plin de pământ încât nu va mai fi loc pentru apă. Acolo se întâlnesc eforturile omului și eforturile lui Dumnezeu. Asta e sinergie. Nu faptele omului îl mântuiesc. ci participarea sa la o viață creștină, cu poruncile lui Dumnezeu, e ceea ce face o inimă capabilă să primească Har, în primul rând. Și sfinții sunt cei care și-au golit inimile de egoism atât de mult încât sunt pline doar cu Harul lui Dumnezeu, care se revarsă pe dinafară și apa se transformă în vin. Mă rog ca această demonstrație să vă fi fost de ajutor.

În cuvintele marelui sfânt al României, Starețul Cleopa de la Sihăstria: „Mânca-v-ar Raiul!”

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!