Cel mai mare obstacol al tău – p. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt foarte frumos al părintelui Iosia în care acesta ne prezintă câteva învățături și întâmplări din viața părintelui Arsenie Papacioc.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cel mai mare obstacol al tău – p. Iosia Trenham

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Hristos a înviat! Vă mulțumesc mult că ne urmăriți! Am o reflecție pentru încurajarea voastră pe care am intitulat-o: „Cel mai mare obstacol al tău”.

Dar înainte de a spune ceva despre asta, vreau să vă urez, dacă sunteți mame, bunici, străbunici, nașe, o zi a mamei foarte fericită pentru duminica viitoare. Și celorlalți dintre voi, nu uitați de mamele, bunicile, străbunicile, nașele și mamele voastre spirituale. Nu le uitați pe niciuna dintre ele. Este o sărbătoare minunată. Aceste sărbători naționale în America Ziua Mamei și Ziua Tatălui, ambele aceste zile trebuie iubite și prețuite. Acesta este al doilea an, a doua Zi a Mamei pe care o sărbătoresc fără mama mea, Dumnezeu să îi odihnească sufletul ei frumos. Aveți grijă de mama voastră și prețuiți-o cât mai puteți.

Am predat un curs la Școala Catehetică Sf. Ioan Hrisostom despre noii sfinți și bătrâni [părinți duhovnicești]. Am făcut acest lucru periodic de-a lungul anilor, pe măsură ce am citit relatările și noi relatări despre sfinți recenți au fost puse la dispoziție, și mă bucur nespus, mă bucur nespus să predau acest curs. Unul dintre bătrânii duhovnicești recenți despre care am ținut o prelegere a fost un incredibil duhovnic român numit Părintele Arsenie Papacioc, care a adormit în Domnul la peste 90 de ani, în 2011, ca și ieri, iar unele dintre scrierile și învățăturile sale, precum și o frumoasă biografie au fost traduse și publicate în limba engleză la Editura Sf. Herman: „Veșnicia ascunsă într-o clipă: Viața și înțelepciunea starețului Arsenie Papacioc” și o colecție a învățăturilor sale: „Fiecare suspin poate fi o rugăciune”. Le recomand cu căldură de la Editura Sf. Herman.

Și este un cuvânt al bătrânului Arsenie pe care aș dori să vi-l transmit pentru a vă încuraja în ceea ce privește cel mai mare obstacol al vostru. Care este cel mai mare obstacol în progresul nostru spiritual? Iată ce spune el. El spune: „Primul dușman pe calea progresului tău spiritual ești tu însuți. Renunță la sinele tău. Renunță la mândria și pretențiile tale. Nu te uita în jur să-ți vezi adversarii, uită-te în interiorul tău.” Acesta e un cuvânt foarte frumos. Și dacă ai ascultat sfaturile mele de ceva vreme, vei ști că am sugerat acest lucru de la mulți sfinți diferiți și din scripturi, adesea, în loc de a ne exterioriza conflictul. Desigur, avem adversari, avem dușmani externi, care sunt demonii. Este adevărat. Dar ei au fost distruși și lăsați practic fără putere de însuși Hristos. Principalul obstacol cu care ne confruntăm este propriul nostru eu, propriile noastre dorințe dezechilibrate, propria noastră voie și, în special, propria noastră mândrie.

Părintele Arsenie a dat acest sfat că primul dușman pe calea progresului nostru spiritual suntem noi înșine și că ar trebui să renunțăm la propriul nostru eu. Desigur, acesta este el în secolul XXI, repetând chemarea Domnului nostru Hristos de a ne lepăda de noi înșine. Nu putem începe viața spirituală fără să ne lepădăm de noi înșine, fără să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul, fără să privim în interiorul nostru și să discernem că nu trebuie să fim supărați pe alții sau să dăm vina pe alții pentru lipsa noastră de progres spiritual, e doar o chestiune interioară.

El a dat acest sfat celor care se gândeau la viața monahală și căutau „cea mai bună” mănăstire la care ar putea merge. El a descurajat asta foarte agresiv. Și aș dori să aplic sfatul pe care îl dădea celor care căutau mănăstiri, aș dori să-l aplic celor care caută parohii. Acestea sunt cuvintele lui. El spune: „Nu te duci la mănăstire pentru a găsi o mănăstire, ci pentru a crea una prin ascultarea ta, prin perseverența ta în renunțarea la voia ta proprie. Prin modul cum știi să te comporți, tu creezi o mănăstire”. E un cuvânt frumos al Părintelui Arsenie, să ne gândim la contribuția noastră. Și e foarte important și pentru cei care trec prin catehism și devin creștini ortodocși și caută parohii în care să facă asta. Aveți grijă să nu căutați peste tot „cea mai bună” parohie, cel mai bun loc în care să fiți. Nu, nu! În schimb, nu căutați o parohie, creați o parohie, înlocuiți cuvântul mănăstire cu parohie în învățătura părintelui Arsenie. Nu mergeți la parohie pentru a găsi o parohie, ci pentru a crea una prin ascultarea voastră, perseverența voastră în a vă nega propria voie, prin felul vostru de a ști cum să vă comportați, creați o parohie. Acesta este un cuvânt frumos, un cuvânt foarte frumos. Lăsați-vă încurajați de el. Căutați unde puteți contribui. Si oriunde mergeți, mergeți cu renunțare de sine, pentru că noi înșine suntem cele mai mari obstacole în calea progresului spiritual.

Vă las cu alte câteva cuvinte ale bătrânului Arsenie. În curând, poate peste o lună sau două, va apărea noua noastră serie „Dacă lumea continuă” despre noii sfinți și bătrâni [duhovnici] și veți putea asculta o prelegere mult mai lungă despre viața bătrânului Arsenie și a altor bătrâni și sfinți recenți. Dar permiteți-mi să vă stârnesc curiozitatea cu încă câteva cuvinte. Există o poveste frumoasă despre un incident din viața bătrânului Arsenie. El a fost arestat în anii 1950, la fel ca mulți episcopi, preoți și călugări, și a fost închis în cele mai brutale condiții într-una dintre cele mai groaznice închisori comuniste din România, unde a fost torturat cu cruzime și adus la limita morții pentru perioade lungi de timp. Toate acestea au fost ca reacție la un decret infam, decretul 410, care a desființat monahismul și a stabilit că nimeni sub 55 de ani nu putea fi călugăr. Mii și mii de călugări și călugărițe au fost alungați de guvern înapoi în societatea civilă. Părintele Arsenie se afla în închisoare, atingând culmile iubirii pentru Dumnezeu.

Apoi, în 1964, a avut loc o amnistie generală și, deși el mai avea de ispășit mulți ani de închisoare pentru condamnarea sa falsă, a fost eliberat. Și, când a fost eliberat, a plecat împreună cu câțiva frați și s-a urcat într-un tren care urma să-i ducă unde aveau nevoie să ajungă. Multe s-au întâmplat între sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60. Gândiți-vă doar la revoluția sexuală. Da, asta era în plină desfășurare atunci. Și părintele Arsenie nu văzuse niciodată tineri îmbrăcați atât de indecent și comportându-se atât de sălbatic în public și s-a urcat într-un tren. El și colegii săi preoți și călugări nu arătau prea bine, majoritatea aveau barba căzută din cauza malnutriției, mulți dintre ei își pierduseră dinții.

Deci iată-l în tren, unde a văzut pentru prima dată femei purtând fuste mini. Nu mai văzuse niciodată așa ceva. Una dintre fetele din tren era foarte îndrăzneață și cam obraznică și, când l-a văzut pe părintele Arsenie, l-a întrebat ce părere are despre fusta ei mini. Iar el a spus următoarele cuvinte: „Sunt monah și până acum nu am mai văzut picioare de femeie deasupra genunchilor, dar nu m-aș fi gândit niciodată că sunt atât de urâte”. Ha-ha-ha! Hai să sărutăm acea față frumoasă care a iubit atât de mult, dar a avut un răspuns adecvat la o astfel de provocare.

El are și o învățătură frumoasă despre iertare. Mulți dintre cei care erau torturați erau ispitiți de resentiment și unii dintre colegii lui de închisoare nu erau prea încântați că el refuza să devină înverșunat împotriva torționarilor săi, chiar și după toți acei ani de închisoare, a petrecut în total 14 ani în închisoare, el îi numea mereu pe gardieni și pe torționari frații săi și uneori era respins de unii dintre colegii săi de detenție. Se povestește că el interacționa cu unii dintre gardieni și îi saluta ca pe niște frați și unul dintre colegii săi de detenție i-a spus: „Tu îi numești frați, dar ei sunt mai degrabă diavoli”. Și părintele Arsenie a răspuns: „Greșești. Ei sunt creați după același chip ca și noi. Și sunt și ei frații noștri în Domnul. Dușmanul pe care nu-l poți ierta e ca un animal sălbatic pe care îl porți în spate. Condamnatul nu este el, ci tu, pentru că devii sclavul resentimentelor tale. Leacul dureaza doar o nanosecundă. Scutură bestia sălbatică din spatele tău și imediat te vei simți ușor și liber.” Ce cuvinte frumoase despre iertare și cât de important este să nu lași niciodată bestia sălbatică a ranchiunei să se urce pe spatele tău. Scutură-o într-o nanosecundă și fii liber.

Vă mai spun un ultim cuvânt și sunt sigur că acesta va fi suficient ca să ascultați aceste prelegeri când vor apărea despre viața lui și poate chiar să cumpărați cartea lui. Odată, părintele Arsenie a fost luat din mănăstire, ca urmare a decretului 410, și când a fost arestat, toți părinții, mai mult de 100, au venit și s-au aliniat pe calea dintre el și militarii care îl luau. Era arestat de poliție, literalmente 89 de polițiști au venit să-l aresteze la miezul nopții, pe acest monah smerit și plin de dragoste, așa un mare pericol pentru societate. M-a făcut să mă gândesc la FBI sub președintele Biden, care a trimis numeroși bărbați înarmați la miezul nopții în casele bieților tați susținători pro-viață care se rugaseră împreună cu copiii lor în afara clinicilor pentru avort. Ce abuz de putere feroce și ridicol, nu doar în teritorii comuniste, ci vedeți cât de ușor se poate întâmpla în America. Dacă faci parte din FBI, să nu colaborezi niciodată cu așa ceva. Să nu colaborezi niciodată cu așa ceva!

Deci Părintele Arsenie s-a predat. El a spus soldaților, celor 89 de bărbați înarmați care au venit să-l ridice pe acest monah simplu. Și el le spune atunci când iese din biserică, le spune: „Au venit să zguduie muntele și iată iese afară un șoarece.” Ha-ha-ha! Și când mergea cu ei pentru a fi luat de acolo, toți monahii s-au aliniat și luau binecuvântare de la el și îi sărutau mâinile, iar soldații îi batjocoreau și râdeau de ei. Iar Părintele Arsenie s-a uitat la ei și a zis: „E în regulă. În curând, îmi veți săruta și voi mâna.” Și, desigur, ce s-a întâmplat în 1989, după ce comunismul a căzut și acel sistem satanic și vicios s-a destrămat, mulți dintre acei 89 de soldați l-au găsit pe părintele Arsenie, care a trăit mulți ani, cred că încă 25 de ani, până la vârsta de 96 de ani, după căderea comunismului, și, de fapt, au venit să-și ceară iertare și să-i ceară binecuvântarea pentru că fuseseră atât de nebuni încât să râdă de el când era dus la închisoare.

Ce om! Ce om! Ei bine, Dumnezeu să vă binecuvânteze și Domnul să ne ajute pe toți să evităm și să învingem cel mai mare obstacol pe care îl avem în calea progresului spiritual, și anume noi înșine, propria noastră voie. Domnul să ne ajute să renunțăm la ea. Hristos a înviat!

O zi binecuvântată a Domnului, fraților și surorilor, pe 17 noiembrie, când îl comemorăm pe Sfântul Grigorie de Tours când începem acest nou curs în Școala Catehetică Sfântul Ioan Hristos. Acum disponibil atât în magazinul Apple cât și în Google Play.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!