Când vine ceasul patimii – IPS Athanasie de Limassol

Ascultați un cuvânt scurt însă foarte profund al IPS Athanasie care ne lămurește cum trebuie să privim lupta cu patimile de care suntem stăpâniți.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Când vine ceasul patimii – IPS Athanasie de Limassol

Sunt lucruri pe care le facem cu voia noastră: vreau să merg să fur ceva, vreau să fac un păcat. Sunt și lucruri pe care le facem fără să vrem, însă ele tot ne rănesc. Nu vreau să fur, nu vreau să fac un păcat, dar, din nefericire, îl fac. De ce? Nu înseamnă întotdeauna că vreau să săvârșesc păcatul. Nu, nu vreau! Nu vreau să săvârșesc păcatul, cu toate acestea, voința mea este captivă. Când va veni vremea [ispitei], mă simt robit, și, ca orice rob, care e legat de mâini și de picioare și e tras de o funie și dus înăuntru, vrând-nevrând, astfel sunt și eu.

Cu toții avem experiența amară a robiei patimilor noastre. Știm cu toții foarte bine că atunci când vine ceasul manifestării patimii, primul lucru pe care îl nimicește e voința, mintea și libertatea noastră. Câți dintre noi nu am decis, de multe ori, să nu mai facem un anumit lucru? Și totuși, în aceeași clipă, când spunem că nu vreau să o fac, exact [imediat după] acel moment o comit. Precum un om care urlă că nu vrea ceva, și totuși o face. Ce se întâmplă aici? Va spune cineva că este un ipocrit?

Mulți spun că îl batjocoresc pe Dumnezeu: „De ce să mă spovedesc, căci o să mai fac ceea m-am obișnuit? Nu pot să nu le repet.” Nu pricepem că Dumnezeu nu ne vede astfel. Întâi de toate, ține de voința noastră. Da, pe de-o parte, săvârșesc păcatul, dar nu vreau, indiferent dacă în acel moment vreau și o pun în practică. Dar voința mea, în acel ceas al patimii, nu mă reprezintă. Sunt rob păcatului și nu o pricep, nu mă pot împotrivi. Voința scade și văd în mine o altă voință, care vrea să facă acel păcat. Când trece, omul e eliberat, apărând o altă voință ce nu voiește păcatul.

Vedem ce spune Apostolul Pavel descriindu-se pe sine: „Văd în mădularele mele o altă lege, [legea păcatului] luptându-se împotriva legii duhului, forțându-mă să fac ceea ce nu voiesc și nelăsându-mă să fac ceea ce voiesc. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?” Cine mă va izbăvi de această greutate, suferință și robie? Toți suntem așa. Suntem, din păcate, niște suferinzi, robi păcatului, nefericiți. Deci, avem păcate voluntare și involuntare, și păcate pe care nu le dorim, dar tot le facem, fie cu cuvântul sau cu lucrul. Comitem păcate cu cuvintele noastre. Câte cuvinte nu spunem și câte vorbe amare nu aruncăm, ca niște bombe, asupra celuilalt? Și cu fapta păcătuim, și fapte rele săvârșim, cu știință și cu neștiință. Sunt păcate pe care le facem, știind că sunt păcate, și tot le facem. Sunt păcate pe care le facem, neștiind că sunt păcate, dar le săvârșim și ne distrugem pe noi înșine. Ne rănim singuri și nu știm că este păcat ce am făcut.

De aceea, astăzi ne întrebăm dacă multe lucruri sunt păcate. „Nu e normal să fac asta, pentru că îmi place? Din moment ce nu fac rău nimănui, este un fenomen natural.” Omul nu pricepe că acel lucru este păcat. De ce? Pentru că nu a înțeles, în primul rând, că păcatul este orice îi rănește relația cu Dumnezeu, este orice îl scufundă pe om într-o stare de anestezie duhovnicească. Considerăm că păcatul este o încălcare a unei legi. Nu este numai atât. Păcatul are un efect profund asupra lumii noastre sufletești. Păcatul este o boală, un microb care pătrunde în ființa noastră, având ca efect mortificarea simțirii lui Dumnezeu, făcându-ne sufletul mort, [incapabil] de o relație cu Dumnezeu. Când ai un mădular anesteziat, nu simți nimic [acolo]. Numai când prinde viață, va simți durerea, va simți [cum curge] viața în interiorul lui.

Deci, avem păcate care sunt [făcute] cu știință și cu neștiință. Din acest motiv, e necesar să cunoaștem Legea lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu, ca să nu păcătuim din neștiință și să ne distrugem pe sine fără să avem habar [că o facem]. Așa cum citim despre dieta sănătoasă, ce alimente vatămă, care ridică colesterolul, și spunem: „Mâncarea asta îți dăunează! Nu poți mânca mult la vârsta ta. Poți mânca doar o bucățică sau deloc!” Dar, dacă nu știai asta, ai fi spus: „Ce mâncare bună și delicioasă! Îmi place foarte mult această mâncare! Am să o mănânc în fiecare zi.” O mănânci zilnic, însă apoi, la autopsie, îți vor descoperi cauza morții. Fără să știi, îți poți distruge organismul, trupul. Același lucru îl face păcatul: te poate distruge din neștiință. Dar efectul va fi cu totul devastator.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!