Athos-ul şi repere pentru îndreptarea noastrǎ: răspunsuri cu p. Pimen Vlad

Acest material concentrează mărturii și răspunsuri practice despre istoria, rânduiala și viața duhovnicească legată de Sfânta Treime și de ocrotirea Maicii Domnului în Athos, precum și despre teme familiale și personale: egoism, post, spovedanie, rugăciune și iertare. Într-un limbaj simplu și direct, părintele Pimen Vlad oferă repere pentru viața de zi cu zi, plecând de la experiențe trăite și de la învățătura Bisericii, în lumina cuvintelor: Sfântul Munte Athos.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Athos-ul, Grădina Maicii Domnului

…Sfântul Munte Athos și nu numai atât, au mai fost munți, Olimpul Bitiniei și alți munți care au dat mulți sfinți, dar care în timp s-o pustiit, au ajuns să nu mai aibă viețuitori, să nu mai aibă mănăstiri.

Athos-ul, Grădina Maicii Domnului

Dar Athos-ul, să ne gândim, chiar de pe timpul când Maica Domnului viețuia pe pământ, l-o ales Ea să-I fie loc de retragere, de liniștire pentru cei care vor să se retragă acolo. Când a ajuns Maica Domnului acolo, ca să nu intru în multe detalii pentru că întrebări sunt, așa o rânduit să ajungă Maica Domnului acolo și i-o plăcut atât de mult muntele încât s-o ruga la Mântuitorul și-o spus așa: Fiul Meu și Dumnezeul Meu, dăruiește-Mi muntele acesta ca să fie în grija Mea. Și atunci I-o venit răspuns de la Mântuitorul: Să-ți fie Ție după dorința Ta maica Mea și să fie aici loc de liniștire pentru toți care vor să se retragă aici, să se liniștească.

Se spune că la acea vreme, pe vârful Athon-ului, era idolul Apolon, din marmură, înalt de 30 de metri, spoit în aur, care avea un rubin în frunte, unde grecii vechi se duceau și aduceau jertfă, chiar își duceau copiii și-i jertfeau acolo. Și atunci când o pășit Maica Domnului pe uscat, diavolii care locuiau în idolul acela au început să țipe, să urle și strigau toți: ”Ieșiți în întâmpinarea Maicii lui Dumnezeu la Limanului lui Clement că împărăția noastră s-o terminat! Și în momentul ăla idolul o explodat în mii de bucăți și s-or speriat toți închinătorii care erau acolo și or coborât repede la Limanul lui Clement unde acum este mănăstirea Iviru, ca să vadă ce Dumnezeu a venit, mai puternic decât al lor.

Au întâlnit-O pe Maica Domnului, o femeie smerită care era împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul și se spune că ar fi fost și Sfântul Marcu. Au întrebat-O: ”Cine ești de aia atâta putere?” și atunci Ea le-o spus despre nașterea Mântuitorului. A fost prima propovăduitoare pe muntele Athos, care i-o creștinat pe cei care erau acolo. Și de atunci în Athos s-o terminat cu partea asta de închinători la idoli. Au plecat toți închinătorii la idoli și s-o pustiit partea cu vârful Athon-ului. Partea cealaltă a fost locuită până o rânduit Dumnezeu ca să fie populată cu călugări pe timpul împăratului Constantin cel Mare.

Pentru context local athonit, consultați Schitul Lacu – O Chilie Athonită, iar pentru un cadru tradițional despre alegerea Maicii Domnului, urmăriți și materialul nostru Profeția legată de Maica Domnului și Muntele Athos – p. Pimen Vlad. Pentru acces practic, țineți cont de detaliile actualizate din Acces în Sfântul Munte.

Primele mănăstiri în Athos apar pe vremea împăratului Constantin cel Mare

Am citit undeva într-o arhivă undeva, că împăratul Constantin o dorit să facă o cetate mare în Muntele Athos și i s-a arătat Maica Domnului și o spus: ”Împărate, fă cetatea în altă parte că locul acesta e locul Meu și o să fie loc de liniștire pentru cei care o să se retragă!”. Atunci împăratul a zis: ”Nu vreau să am ceartă cu Maica Domnului!” și atunci o construit Constantinopolul în cetatea Byzantion și din acest motiv i se spune Imperiul Bizantin. Se spune că atunci când s-a construit Constantinopolul încă locuiau în Athos vlahii, aromânii de astăzi. Erau familii care locuiau acolo și creșteau oi, iar împăratul Constantin i-a mutat pe toți de acolo și a spus că Athos-ul trebuie să rămână curat pentru că e al Maicii Domnului.

După aceea a început să se construiască mănăstiri. Împăratul Constantin cel Mare a construit biserica Protaton, prima biserică, în capitala Kareia. Mai târziu Constant, fiul lui Constantin cel Mare o construit mănăstirea Constamonitu, adică mănăstirea lui Consta. Mai târziu în urma unei minuni împăratul Teodosie a construit mănăstirea Vatopedu și multe altele. Maica Domnului i s-a arătat chiar fiicei împăratului Teodosie și i-a spus că din clipa asta să nu mai intre femei în Athos. Se zice că i-ar fi spus: ” Ești femeie, întoarce-te că de acum doresc ca în Athos să nu mai intre femei!”. Deci, o fost porunca Maicii Domnului, nu poruncă omenească și de atunci s-o pus legea ca în Athos să nu mai intre femei. Și mai târziu din nou s-o arătat Maica Domnului chiar în timpul ocupației turcilor, când o spus iar să nu intre femei în Athos.

E o rânduială a Maicii Domnului și pentru că e muntele Maicii Domnului și atâția călugări au viețuit acolo în 1700 de ani, s-o sfințit prin viețuirea lor și prin grija Maicii Domnului și de asta o și fost numit sfânt și se cheamă muntele Athos, Grădina Maicii Domnului.

Capitala administrativă a Athosului este descrisă sintetic în Kareia (Muntele Athos).

De ce au ajuns oamenii să fie atât de egoiști și nu se mai ajută între ei?

Prezentator: De ce au ajuns oamenii să fie atât de egoiști și nu se mai ajută între ei? Întreabă cineva din public.

Părintele Pimen: De ce au ajuns oamenii egoiști? Pentru că se gândesc doar la ei. Se spune că cel mai mare dușman al omului este propriul egoismul, faptul că permanent se gândește la el, trage foc la oala lui, pe el să nu să nu-l doară, lui să-i fie cald, lui să-i fie bine. Și ce înseamnă asta? Lipsa dragostei! Pentru că egoismul completează lipsa dragostei. Când avem dragoste dispare egoismul pentru că dragostea nu caută ale sale, tot timpul oferă.

Dar noi pentru că permanent vrem să ne fie nouă bine, călcăm peste ceilalți fără să ne pese, fără să un pic mai atenți și lucrul ăsta se întâmplă de la depărtarea de Dumnezeu. Pentru că apropiindu-ne de Dumnezeu, primim harul Duhului Sfânt și atunci se spune roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, toate astea-s roadele. Ei, când avem egoism înseamnă că suntem departe de Dumnezeu, trebuie să ne spovedim, să ne împărtășim și să ne schimbăm viața.

În aceeași direcție, recomandăm reflecția Delicatețea și atotputernicia Duhului Sfânt – p. Teologos.

Cum să ne purtăm cu cei din familie care nu țin post?

Prezentator: Părinte, ce să faci dacă soțul meu nu ține post miercurea și vinerea, deși fac mâncare de post și cum să procedezi când soțul meu vede numai lucrurile negative din mine și mă ceartă pentru orice lucru?

Părintele Pimen: Ce să spunem acum? Știți cum e uneori? Chiar recent am ajuns la o familie în care era război în casă, era haos în casă, mizerie, erau în ceartă amândoi și am stat de vorbă și i-am ascultat pe amândoi. Aproape două ore s-au acuzat unul pe altul. Fiecare prin prisma lui avea dreptate. Plângeau amândoi, dar se certau și se acuzau permanent și le-am zis: atât timp cât îl socotiți vinovat 100% pe celălalt, niciodată nu rezolvați problemele în casă. Să începeți de la 50% vinovat unul, 50% celălalt și atunci încercați să rezolvați problemele. Asumați-vă și unde greșiți că dacă începeți numai să-l acuzați pe celălalt niciodată nu rezolvați problemele.

Cu postul, nu putem să-l obligăm pe celălalt. Ținem noi, încercăm noi să fim buni, noi să dăm exemplu. Până nu-i deschide Dumnezeu mintea celuilalt nu putem să-l forțăm pentru că Dumnezeu ne-a lăsat liberi și nu ne forțează, dar ne-a spus: ”Dacă alegi calea asta ai urmările astea!”. Dacă n-o să ții cont de un post, de ceva, o să mănânci toată ziua carne și o să te îmbuibi toată ziua o să te trezești cu urmările: cu inima, vase înfundate, probleme de sănătate și multe alte lucruri. Astea sunt urmările la așa ceva și o să ajungi să ții post de nevoie când îți spune doctorul: taie cutare, taie cu taie și o să tai atât de multe că o să ții postul ăla de nevoie aproape numai cu pâine și apă, de nevoie.

Și de ce trebuie să ajungem acolo când putem noi să ne reglăm viața? Să ținem miercurea, vinerea și posturile de peste an și să putem mânca de toate? De ce să ajungem să nu mai putem mânca nimic? De asta să avem grijă să nu cumva să intervină Dumnezeu în viața noastră și să fim forțați să ținem post mult mai aspru!

Pentru echilibru în familie și discernământ, consultați și dialogul Dumnezeu și familia: virtuți și păcate – p. Pimen Vlad.

Cum putem depăși rușinea de a mărturisi un păcat?

Prezentator: Cum putem depăși rușinea de a mărturisi un păcat?

Părintele Pimen: Cum putem depăși rușinea de a mărturisi un păcat? Să nu uităm că orice păcat facem, l-am făcut în fața lui Dumnezeu! Nouă ni se pare că nu știe nimeni, dar Dumnezeu vede totul și gândul și intenția gândului. Ce se întâmplă? Să știți că preotul e doar martorul lui Dumnezeu la care te-ai dus și i-ai spus. Nu te judecă preotul, e datoria lui să te sfătuiască, să te dezlege, să te lase la mila lui Dumnezeu.

Deci, tu te duci să scapi de povara pe care ți-ai adunat-o, de greutățile pe care le-ai adunat zi cu zi și te duci acolo cu smerenie: Părinte asta și asta am făcut! Pentru că Dumnezeu le-a văzut! Degeaba ne ducem de multe ori și încercăm să spunem cumva pe departe, ca să înțeleagă părintele mai puțin oleacă, că nu-i prea grav, n-am făcut noi și căutăm să ne dezvinovățim.

Dar ce, Dumnezeu n-o văzut cum am făcut? Așa am făcut și așa am făcut! S-o spunem direct: părinte, asta am făcut și asta am făcut! Preotul nu-i pus acolo să te judece, să facă nu știu ce, nu! Ci să te sfătuiască, să te ajute să te îndrepți și să scapi de povara care o ai și de asta nu trebuie să zicem ”Vai, nu știu ce!”, nu! Ne ducem cu toată inima deschisă, spunem ce am făcut și am scăpat! Să vedeți câtă pace și liniște aflăm după ce mărturisim lucrurile cele mai grele! Pentru că vine harul lui Dumnezeu, le șterge și ne liniștește.

Pentru aprofundare: Spovedanie, faptă și răsplată – părintele Pimen Vlad și analiza aplicată Spovedaniile rele – p. Iosia Trenham.

Ce rugăciune să facem pentru cei cu boli psihice

Prezentator: Cum se poate vindeca cel bolnav de boli psihice cu rugăciune? Ce rugăciune să facă?

Părintele Pimen: Boli psihice! La bolile astea nu se ajunge întâmplător. Sunt niște urmări, unele încep din copilărie, unele mai târziu. Și acuma depinde până la ce grad se ajunge. Sfânta Scriptură ne spune așa: ”Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii să se roage pentru el, să-l ungă cu untdelemn sfințit și dacă e bolnav se va vindeca, iar dacă va fi făcut păcate de moarte i se vor ierta lui!”. Deci, vedem ce puternică e rugăciunea Sfântului Maslu lăsată de Sfinții Părinți pentru lucrurile astea. Dar uneori e nevoie și de tratament. Dacă se ajunge la anumite situații grave e nevoie și de un tratament pentru că și doctorii au fost lăsați de Dumnezeu. Dar în primul rând trebuie spovedanie, împărtășanie, sfântul Maslu și după aceea vedem dacă e nevoie și de un tratament, trebuie să avem discernământ și Dumnezeu ajută în timp.

Să spovedim păcatele noastre, nu ale altora

Prezentator: Legat de mărturisire, revenim cu o întrebare. Spune cineva că pleacă mai agitat de la spovedanie. Oare din vina lui?

Părintele Pimen: Știți de unde vine nemulțumirea de la spovedanie? Când mergem și îi spovedim pe alții, nu pe noi, când nu ne asumăm responsabilitatea. Te duci să zicem ca soție la spovedanie și începi: părinte, a făcut asta, dar uite din cauză că soțul a venit beat și m-am enervat și am făcut și am trântit și am răsturnat… Deci spun că am greșit, dacă găsesc vinovatul! Păi, dacă nu venea soțul eu eram sfântă, stăteam cu mâinile în sus, nu mă enervam, nu știu ce… Deci mă duc și mă îndreptățesc la părintele… Cum întreba cineva:

– Dar i-ai spus părintelui asta?

– Păi, cum să-i spun? Să-și schimbe părerea despre mine?!

Dar stai un pic, tu ai greșit! Ai greșit în fața lui Dumnezeu. Adică ce vrei? Că părintele nu te judecă, datoria lui cum am spus, e să te dezlege, să te sfătuiască, dar tu dai răspuns în fața lui Dumnezeu. Dacă tu te-ai dus și te-ai îndreptățit și nu ți-ai asumat întru totul ceea ce ai făcut, n-o să ieși liniștită sau liniștit la spovedanie! Deci acolo ne ducem și ne judecăm pe noi, ne spovedim pe noi nu pe ceilalți, ne asumăm ceea ce am făcut și să vedeți cum plecăm liniștiți de la spovedanie!

Urmariti și acest material în care se explică simplu de ce spovedania e „a mea”, nu a altora: Cum ne mântuim? – p. Pimen Vlad.

Însă nu-i nevoie să aplaudați tot timpul, stați liniștiți ca să continuăm și să înțelegeți și întrebarea, da? Stați liniștiți!

Cum să fac să iert și să iubesc pe cineva care mi-a greșit?

Prezentator: Cum să fac să iert și să iubesc pe cineva care mi-a greșit?

Părintele Pimen: Ce a spus Mântuitorul? Ți-a făcut cineva rău? Fă-i bine! Ți-a luat haina? Dă-i și cămașa! Te urăște? Iubește-l! Și asta ce înseamnă? Că o venit cu legea nouă, legea harului. Noi încă am rămas la legea veche, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, pe asta mergem! Mi-a făcut rău? Las’ că-i arăt eu lui, îl aranjez eu! Mi-o bătut copilul meu? Lasă, că-l prind eu pe al lui, să vezi ce-i fac! Noi am rămas încă legea veche, legea lui Moise. Nu! Hristos a venit cu dragoste! Nu putem să-l iertăm, să încercăm cu altceva, să ne rugăm pentru el, să-i facem bine, să ne depășim!

Recent povestea cineva un caz, că era în spital un copil și părinții plângeau, se rugau pentru el și toți întrebau:

– E copilul vostru?

– Nu-i copilul nostru!

– Dar cine e?

– E copilul care l-o omorât pe copilul nostru! L-am luat și l-am înfiat că n-avea părinți și acum avem grijă de el!

Vă dați seama câtă dragoste la oamenii aceia? Nu numai că l-au iertat pe cel care le ucise copilul, dar l-au înfiat ei și aveau grijă de el. Asta înseamnă dragostea!

Pentru a aprofunda dinamica iertării în viața de familie, consultați și acest dialog: Dragoste, familie, voia lui Dumnezeu – p. Pimen Vlad.

Ce înseamnă iertarea și dragostea jertfelnică

Chiar acum îmi amintesc că în urmă cu vreo 10 ani mi-a scris o femeie o scrisoare și îmi spunea: ”Părinte, când eram tânără aveam doi copii și soțul m-o părăsit și s-a dus să se distreze, avea bani, avea de toate și o găsit două trei amante și am crescut sigură copiii, timp de 20 de ani, n-o mai călcat pe acasă. După 20 de ani am aflat că s-a îmbolnăvit în ultimul hal, îl mâncau viermii, l-au părăsit toate că nu mai avea bani, nu mai avea nimic. Mi-o fost atâta milă de el când am aflat și m-am dus la duhovnic:

– Părinte, uite, soțul meu care m-a părăsit acum 20 de ani, în ce stare este!

– Și ce vrei?

– Părinte, l-aș lua să-l îngrijesc!

– Eu nu-ți dau lucrul ăsta, dar dacă vrei tu, simți că ai puterea asta pentru omul acela care te a părăsit acum 20 de ani, nu te-a mai ajutat cu un leu, nu ți-a mai fost alături, ți-ai crescut singură copii și vrei… zice, eu îți dau binecuvântarea, dar alegerea rămâne la tine!”.

Și l-o luat și doi ani de zile l-a îngrijit el fiind bolnav la pat, l-a spălat ca pe un copil până o murit. Vă dați seama ce jertfă la femeia asta? Să poată face lucrul ăsta după ce a fost abandonată acum 20 de ani și și-o crescut singură copii, asta înseamnă dragoste!

Prezentator: Și cred că răspunsul deja l-am aflat deja și la întrebarea aceasta: Cum să te porți cu partenerul tău care nu are încredere în tine după ani buni de conviețuire?

Părintele Pimen: Care nu are încredere! Chiar aseară când vorbeam cu părintele, că noi am avut o conferință în particular la o masă așa, diferite sfătuiri, cum să te comporți?

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!