Transhumanismul – Să devii ca Dumnezeu fără Dumnezeu – Pr. Zechariah Lynch

Ascultați un foarte interesant cuvânt al părintelui Zechariah Lynch în care acesta ne explică ce este de fapt, transhumanismul – dincolo de propaganda științifică de astăzi. De asemenea, părintele ne evidențiază și implicațiile distrugătoare a acestei ideologii împinse la extrem: Să devii ca Dumnezeu fără Dumnezeu.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Rădăcinile transumanismului pot fi localizate în trecut și reprezintă o realitate oarecum filosofică, dar e ceva ce vine din trecutul îndepărtat. Vom transcende ceea ce știm a fi limitele umanității. Într-un anumit sens putem spune că vedem și noi această tentație de a vrea un Iisus care să se plieze pe slăbiciunea noastră de bază. Pe de altă parte, vom transcende prin propria noastră putere, slăbiciunea noastră umană, păcatul nostru, boala noastră, problemele noastre, toate aceste lucruri, și o vom face de unii singuri. Așa că este această ruptură.

Dar transumanismul este un aspect, desigur, care vine din tehnologie, adică o parte din transumanismul e o filozofie care poate fi urmărită în urmă, dar tehnologia, când intri în ea, chiar începe să definească transumanismul, cu ajutorul propriei noastră creații, deoarece tehnologia este creația omului. Cumva, prin intermediul ei. Și este într-adevăr foarte ciudat, pentru că eu cred că este o altă modalitate de a ne întoarce la idolatrie, care apare în tot felul de moduri și oamenii mereu se întoirc la idolatrie. Doar că noi devenim mai sofisticați.

Și tehnologia, nu este nici bună nici rea, am putea spune că este neutră. E ca o bâtă de baseball, nu e nici bună, nici rea. Aș putea să bat rău pe cineva cu ea sau pot să mă duc să joc baseball cu ea. În sine, tehnologia nu este problema, ci inima omului… care este intenția acestor lucruri. Dar intenția transumanismului este, desigur, de a lua această tehnologia pe care am creat-o.

Destul de interesant, o mare parte din modul în care funcționează computerele, dacă studiezi inspirația timpurie, a fost modul în care lucrăm noi, cum lucrează oamenii, cum funcționează creierul, cum funcționează nervii. Au fost de mare inspirație pentru tehnologie. Într-un fel am replicat ceea ce am văzut în noi înșine. Așa că replicăm asta în tehnologie, până la un anumit punct și apoi ne uităm la propria noastră creație pentru a ne salva sau ca să ne ajute să transcendem ceea ce suntem.

Singularitatea… Ei se ocupă de tot felul de lucruri de genul ăsta, dar este același lucru care îl roade pe om tot timpul și anume că poți fi ca Dumnezeu, dar fără Dumnezeu. Iar această tentație… Cineva mi-a trimis o referință, probabil de pe Amazon. Se pare că va apărea un desen animat în care diavolul e de fapt tipul cel bun și Dumnezeu e cel care încearcă să îl împiedice.

Unde am mai auzit asta până acum? Și exact despre asta e vorba, [crezi că] Dumnezeu încearcă să te împiedice și cumva acest altcineva încearcă să te ajute cu adevărat, care e exact minciuna de la început: ”Adam și Eva, Dumnezeu vă ține pe loc! El are mai mult, dar nu vrea să împartă cu voi, pentru că știe că dacă veți face asta, vei fi exact la El, și încearcă să se protejeze”, ca și cum ar trebui să-și protejeze gloria așa cum fac oamenii. El nu trebuie să facă asta! Noi nu suntem vreo amenințare pentru El în nici un fel. Nici diavolul nu este, până la urmă.

Dumnezeu l-a făcut pe om în mod liber, din marea Sa iubire, s-a revărsat în mod liber și l-a făcut pe om ca să împartă totul, în Harul Său divin, cu omul. Așa că Dumnezeu este marele dătător, Dumnezeu este cel care vrea să ne dea viață și toate aceste lucruri, dar noi vrem să abuzăm cumva de toate acestea și vrem să le luăm și vrem să fim dumnezei pe cont propriu. Și transumanismul este legat de asta, care este o gândire străveche. Dar acum avem tehnologia care ne oferă această amăgire și mai mare, că vom reuși.

Unele lucruri vor fi, așa cum ai spus, actualizate, unele lucruri vor fi făcute, poate că la un anumit nivel, grozav, dar e vorba de ce facem cu spiritul. OK, poate am realizat ceva, cineva care nu avea picioare acum poate merge, slavă Domnului, dar când începem să gândim că uite ce am făcut noi, că Îi putem lua locul [lui Dumnezeu], că nu avem nevoie de Dumnezeu, aici este momentul în care apare căderea.

Am putea spune: ”Slavă lui Dumnezeu! Uite că Dumnezeu i-a dat omului așa o capacitate creatoare, i-a dat omului o parte din capacitatea Sa”, Dumnezeu este Creatorul și Dumnezeu a împărțit cu omul capacitatea creatoare și vedem asta în toate lucrurile. Omul este și el creator. Nu creăm nimic din nimic sau din inexistență. Doar Dumnezeu creează viață din inexistență. Dar omul ia materiale existente și creează, și acesta e un atribut al lui Dumnezeu. Poate dacă am lua aceste lucruri și am crea și am spune: “Uau, uite, cu frumusețile lui Dumnezeu și cu înțelepciunea Sa, am fost capabili să facem asta și am fost capabili să ajutăm oameni suferinzi! Slavă lui Dumnezeu! Mulțumesc lui Dumnezeu!”

Dar nu facem asta… ”Uite cât de grozavi suntem noi și nu avem nevoie de Dumnezeu…” Dar cum creăm altfel dacă nu prin intermediul puterilor creatoare pe care ni le-a dat Dumnezeu? Și astfel, asta ne deconectează, atunci când nu-i mai dăm slavă lui Dumnezeu, chiar și pentru abilitatea de a crea ceva de genul tehnologiei. Și atunci când eșuăm aici, atunci o folosim în sens rău.

Scopul transumanismului este exact asta, să transcendă starea noastră umană actuală și apoi să intre în singularitate, știți, a putea încărca sau transfera date în creier, tot felul de… Unii oameni spun că da, așa e, dar contează de fapt ce urmăresc. Le puteți citi lucrările, ei sunt mereu mulțumiți. Noi oamenii suntem mereu nemulțumiți de propria noastră nedesăvârșire și slăbiciune. Fie vrem ca Dumnezeu să accepte totul, să mă accepte fără vreo schimbare, “așa cum sunt eu”, altfel Dumnezeu e rău, fie zicem că suntem atât de murdari, împuțiți, ratați, că ce creatură patetică este omul, dar ne vom face noi singuri mai buni pentru că Dumnezeu ne-a făcut patetici.

Da, suntem distruși, avem păcate… Problema e că avem păcat, de aceea avem boli, neputințe, război, toate aceste lucruri. Omul și le provoacă singur, în libertatea sa. Omul este cel mai rău dușman al său. Așa că urâm acest lucru, dar în loc să ne pocăim și să ne întoarcem, conform modelului pe care Dumnezeu ni l-a dat, noi spunem că ne vrem propria noastră cale. Și tehnologia, cred că e incontestabil, spre deosebire de orice altă perioadă anterioară, ne oferă această iluzie că putem face asta. Și astfel, în acest spirit, da… În esență, este o ură de sine, față de cine sunt ca ființă umană.

Transumanismul, în starea sa finală, după Yuval Harari și alți mari predicatori care urăsc umanitatea, este un dispreț pentru ceea ce înseamnă să fii om. E un fel de, știi, referința mea media, un film pe care l-am văzut demult, Matrix. Filmul ăla arată ca și cum oamenii sunt murdari, dezgustători, așa că vedem acest fel de programare predictivă, sau cum vreți să-i spuneți. Dar e gândirea asta din spate, că este murdar. E aproape platonic totuși, nu? Pentru că este ca un fel de reambalare, nu 100%, dar e ca un platonism reambalat, în sensul că toată această materie este murdară, așa că trebuie să transcend asta, trebuie să evadez din corp, corpul este închisoarea mea, nu-i așa? Trebuie să evadez din acest corp și să-l transcend în orice o urma…

În Creștinism nu încercăm să evadăm, ci să purificăm [corpul], încercăm să transformăm corpul în ceea ce a fost intenționat să fie, pentru că este o creație bună a unui Dumnezeu bun și toată materia creată din jurul nostru este același lucru. E bine când soarele… Problema nu este materia, problema este păcatul, deci… Dar transumanismul are același lucru, simte că ceva este greșit și întradevăr ceva este greșit, dar mai degrabă decât să asculte de Dumnezeu, căci răspunsul este Iisus Hristos, [transhumanismul] spune: ”Nu se poate! Noi ne vrem propriul nostru răspuns.” Și atunci devenim pur și simplu dezgustați de materie și de limitele corpului nostru și de amintirea că trebuie să moară… Și toate aceste lucruri care ar trebui să ne aducă pocăință și căință și să ne întoarcă inima către Dumnezeu, vrem să le dăm la o parte și sperăm…

Se pare că cu cât omul încearcă mai mult să repare lucrurile, în aroganța sa, cu atât face mai rău. Pentru mine secolul 20 confirmă asta. Omul s-a amestecat mereu, dar în sec. 20 s-a amestecat prea mult și lumea este într-un haos total. Ai crede că odată cu progresul, cu democrația, ”libertatea politică”, drepturile omului, tehnologia, toate aceste lucruri… Avem mult mai mult decât oricine din istorie de până acum, fără precedent, și ai crede că am avea ceva, la un nivel de bază. Dar cu toate astea, acum când omul spune ”prin propria mea putere”, cu atât mai mult lucrurile se duc în haos, cu atât lucrurile devin mai nebunești.

De fapt secolul 20 e secolul în care omul construiește dar, uitându-ne la asta, este o întreagă traiectorie… așa cum Părintele Serphim Rose în cursul său de supraviețuire ortodoxă a scris… Este foarte frumos, pentru că el observă asta. Este foarte important pentru noi să înțelegem asta… Dar concentrând asta, pentru a simplifica, sec. 20 e momentul în care a fost aplicat, aici se naște transumanismul, nu-i așa? Și tehnocrația și celelalte lucruri – ”noi vom gestiona lumea”. O parte din aceasta este și în spatele evoluționismului, în sensul că: ”Bine, noi știm că Dumnezeu nu este real, desigur, pentru că asta e o idee pentru idioți, iar omul este rezultatul evoluției. Suntem aici, cei mai buni pe scară biologică, șansa a guvernat totul”, dar ce fel de șansă nu prea definesc… dar aproape că am putea crede că e vorba despre un intelect superior, dar nu se spune asta neapărat… Dar [ei spun că] șansa a guvernat tot acest proces.

Dar acum, omul va prelua frâiele acestui proces de evoluție și noi îl vom ghida și vom înlocui șansa cu… asta încearcă omul în sec. 21. Toți spun asta, toți acești mari scriitori spun că “asta e ceea ce vrem să facem. Vom lua domnia de la șansă și vom fi stăpâni ai propriul nostru destin acum”. Iar lumea este în haos… Nu e un loc mai bun, oamenii nu sunt mai fericiți, nu sunt mai mulțumiți, nu sunt mai bucuroși, nimic din toate astea.

Pentru că aceste lucruri nu vor reuși niciodată, iar omul nu își va aduce decât suferință pentru că numai Dumnezeu poate satisface inima omului. Și atunci când încercăm să fim proprii noștri stăpâni, devine groaznic. Obținem tiranii, obținem tehnocrație și transhumanism și… Sec. 20 a fost cel mai sângeros secol din istoria umanității de până acum și se corelează cu măsura în care omul, în special omul din Vest, apostaziază de la Hristos. Și acea distrugere sângeroasă e rezultatul apostaziei omului de la Dumnezeu.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!