De ce generația Alpha nu mai vorbește limba engleză

Urmăriți un material halucinant care ne prezintă situația actuală a limbajului folosit de tinerii generației Alpha (din toată lumea inclusiv din țările anglofone) și motivele pentru care nu trebuie să intrăm în panică ci să încercăm să înțelegem cauzele fenomenului. Cei care știu engleza nu mai vorbesc engleză (!).

Vizionare cu folos!

Powered by RedCircle

De ce generația Alpha nu mai vorbește limba engleză

Editura Oxford University Press tocmai a anunțat cuvântul anului pentru 2024. De fapt, sunt două cuvinte, și asta m-a luat un pic prin surprindere. Acestea sunt ”brain rot” („putrezirea creierului”). Înseamnă presupusa deteriorare a stării mentale sau intelectuale a unei persoane, văzută mai ales ca rezultat al consumului excesiv de conținut, în special online, considerat trivial sau lipsit de provocări.

 Chat, suntem „gătiți” sau ar trebui să-i lăsăm pe gen Alpha să fie ”gătiți”?

Dacă crezi că vorbesc ca un nebun, probabil că nu ești cronic online. Iar dacă nu ești, încercarea de a vorbi cu generațiile mai tinere poate părea ca și cum ai încerca să descifrezi o limbă complet nouă, una atât de absurdă, încât pare că aceștia încearcă activ să demonteze limba engleză însăși.

– Skibidi. – Skiibidi? Nu știu ce înseamnă „skibidi”. Ce înseamnă, de fapt?

Dar nu cred că indignarea e justificată. Așa că, în acest videoclip, vreau să vorbesc despre evoluția limbii engleze, introducerea conceptului de „brain rot”, efectele sale asupra alfabetizării și dacă Generația Alpha chiar distruge comunicarea, sau doar o remodelează. Engleza nu a fost niciodată o limbă pură și perfectă. Este mai degrabă ca un colaj uriaș format din bucăți de istorie.

Totul a început cu invaziile. Anglo-saxonii ne-au dat baza de cuvinte precum ”casă”, ”prieten”, ”cavaler”. Apoi normanzii au invadat în 1066 și au adăugat o grămadă de franceză, motiv pentru care avem atât ”kingly” (engleză), cât și ”royal” (franceză), sau ”ask” și ”demand” (pentru „a cere”). Apoi, în timpul Renașterii, tipi ca Shakespeare au început să se joace cu limba. El chiar a inventat cuvinte precum bedroom (dormitor), swagger (mândrie), lonely (singur) și addiction (dependență). O mare parte din latura poetică și emoțională a englezei, cea care îi dă profunzime, vine din acea perioadă. Apoi, odată cu comerțul global și colonizarea, engleza a început să împrumute cuvinte din întreaga lume. Din hindi a primit șampon și pijamale, din arabă zahăr și alcool. Chiar și băutură ar putea veni din olandeză. Iar zombi provine din rădăcini vest-africane și creolă haitiană. Toate acestea au modelat modul în care folosim engleza astăzi, motiv pentru care există cinci moduri diferite de a spune același lucru, iar [engleza] e așa plină de contradicții și atât de ușor de remixat. Limba nu doar a evoluat, ci a absorbit tot ce era în jurul ei.

Dar, probabil, cea mai mare schimbare în evoluția englezei nu a venit de la Shakespeare, sau de la comerțul colonial, ci de la locul în care ne aflăm acum: internetul. Odată ce internetul a devenit esențial la începutul anilor 2000, a început să creeze propriul său dialect. Forumurile, camerele de chat și jocurile au dat naștere unui nou tip de jargon, construit pentru viteză, anonimat și glume în cadrul comunității. Au apărut acronime precum LOL, BRB, OMG și ROFL, adică scurtături care transmiteau în continuare un sens clar. Și atâta timp cât știai ce înseamnă, știai exact ce voia cineva să spună. Ține minte asta, pentru că va fi relevant mai târziu în videoclip. Emoticoanele, precum fața zâmbitoare sau XD, au înlocuit propoziții întregi. Chiar și greșelile de tastare precum teh sau pwned au devenit parte din cultură nu ca erori, ci ca o formă de umor. Multe dintre ele proveneau din tastarea rapidă sau dorința de a părea relaxat, fără să încerci prea tare. Nu era vorba despre gramatică corectă, ci despre a suna ca și cum făceai parte din internetul însuși. Fie că era vorba despre RuneScape, AIM sau 4chan, modul în care vorbeai era la fel de important ca ceea ce spuneai.

La început, jargonul de pe internet, când am utilizat eu online-ul, între 2005 și 2012, avea o energie puternică, ironică și hiper-specifică. Expresii precum ”noop”, ”epic fail”, ”you mad bro”, și ”trollolol” proveneau din cultura memelor, forumuri de jocuri sau traduceri stângace. Iar pentru unul din generația Z ca mine, puține cuvinte au avut impactul clasicului: „derp, derp, derp”. Acești termeni nu s-au răspândit pentru că erau poetici, s-au răspândit pentru că erau amuzanți, ușor de recunoscut și te făceau să simți că faci parte dintr-o joc secret. Și iată chestia: internetul nu a creat doar o nouă modalitate de a vorbi, ci a schimbat și sursa care are puterea de a modela limba. Potrivit unui studiu despre impactul rețelelor sociale asupra evoluției limbajului, platforme precum TikTok, Reddit și Twitter au democratizat schimbarea lingvistică. În loc ca tendințele să vină dinspre dicționare sau instituții, ele sunt acum generate de utilizatori. Oricine are un telefon și o glumă bună poate influența felul în care vorbesc milioane de oameni.

Trebuie să acceptăm că Kai Cenat e Shakespeare-ul zilelor noastre. Gândește-te: nu doar că produce divertisment pentru mase, ca Shakespeare, dar este și responsabil pentru inventarea și popularizarea multor cuvinte noi precum rizz, gyatt, huzz și fanum tax. Mai important, există milioane de oameni care folosesc aceste cuvinte, integrându-le în conversațiile lor zilnice. Studiul subliniază că acest fenomen a dus și la apariția așa-numitelor „micro-limbi”, comunități online strâns unite, cu propriul jargon, propriile emoji-uri și meme-uri, care adaugă constant noi straturi de sens comunicării. Gândește-te la termeni precum „mewing” și „mogging”, inventați inițial în comunități de nișă, apoi deveniți clasici prin meme-uri. Sau la fanum text, care a început ca o glumă internă în comunitatea de fani a lui Kai Cenat și acum este înțeles pe paginile de meme ale Gen Alpha. Această schimbare a fost urmărită în timp.

O altă analiză masivă, care a studiat 300 de milioane de comentarii de pe rețelele sociale, a arătat că comunicarea digitală devine constant mai scurtă și mai puțin complexă, cu mesaje tot mai încărcate emoțional și tot mai asemănătoare cu meme-urile. Algoritmul recompensează limbajul care captează atenția rapid, iar noi ne-am adaptat la asta. Așa că internetul a creat un spațiu unde limbajul nu trebuia să urmeze reguli. Trebuia doar să atingă ținta: să facă pe cineva să râdă, să simtă ceva sau să dea share. Și, într-un mod ciudat, nu e atât de diferit de ceea ce făcea Shakespeare. El răsucea cuvinte, rupea structuri și remodela engleza pentru a se potrivi momentului. Rețelele sociale doar au luat această creativitate și au oferit-o tuturor.

Odată cu apariția ”Vine”, și apoi a TikTok-ului cu a sa energie deosebită, transformarea limbajului nu doar că a continuat ci a explodat. Limbajul nu s-a mai adaptat doar la internet, ci s-a adaptat la atenția noastră care este din în ce mai fragmentată. Pe ”Vine” aveai șase secunde ca să spui o glumă. Pe TikTok, dacă nu captezi atenția cuiva în primele secunde, deja l-ai pierdut. Așa că limba a evoluat din nou, a devenit mai rapidă, mai ciudată și mai extremă. Propoziții întregi au fost înlocuite de reacții formate dintr-un singur cuvânt: “mood” ,“same”, “slay”, “vibe”, “dead.” Întregi emoții s-au condensat într-un singur emoji. Iar atunci când nu exista cuvântul perfect, oamenii reinventau unul sau îl inventau de la zero. Termeni ca ”delulu”, ”rizz”, ”gyatt” și ”skibidi” nu au apărut din neant, dar au fost remodelați de cultura internetului într-un sens mult mai larg decât cel original.

Și nu e doar „zgomot aleatoriu”. Aceste cuvinte condensează emoții complexe sau nuanțe sociale în ceva instantaneu recognoscibil. ”Delulu” nu înseamnă doar „delusional” (iluzoriu), e un tip ironic de autoamăgire — știi că persoana care îți place nu te va observa niciodată -, dar, oricum, alegi să crezi contrariul. ”Rizz” nu înseamnă doar „carismă”. Înseamnă încredere socială naturală, cu potențial de meme inclus. Aici începe să apară ceea ce oamenii numesc azi „limbaj de tip brain rot”. Nu pentru că ar fi prostesc, ci pentru că pare ”supra-procesat”, ca și cum ar veni din creierul suprastimulat al cuiva care este mereu online. Un tip de limbaj care îți activează receptorii de dopamină înainte ca partea logică a creierului să poată ține pasul. Pe lângă asta, argoul „brain rot” este și o oglindă a culturii generației tinere. Am vorbit despre asta în videoclipul despre criza de sens a Generației Z. Acest umor ironic, atât de absurd și incoerent încât incoerența devine ea însăși amuzantă, este un simptom al unei culturi postmoderne tot mai deconectate de realitate și de orice sens al adevărului.

Postmodernismul respinge ideea că există un adevăr universal sau o realitate comună asupra căreia putem cădea cu toții de acord. În schimb, susține că adevărul este modelat de limbaj, cultură și putere. Ceea ce numim adevăr este, de obicei, doar o perspectivă dominantă. În acest sens, totul este construit și remixat din punct de vedere cultural. Într-o astfel de lume, ironia devine un mecanism de supraviețuire, pentru că dacă nimic nu contează cu adevărat, măcar poți râde de haos. Astfel, Generațiile Z și Alpha fac glume intenționat cringe, vorbesc în meme-uri și spun lucruri ca: „Skibidi”, „Ohio”, „Rizzler”, “Gyatt”, nu pentru că ar însemna ceva concret, ci chiar pentru că nu au sens. Asta ne aduce la Jean Baudrillard, un filosof postmodern despre care am mai vorbit în alte videoclipuri, care a prezis acest colaps cultural cu decenii în urmă. Una dintre cele mai cunoscute idei ale sale este cea de supra-realitate, un concept conform căruia, într-o lume saturată de media, nu mai putem distinge realitatea de simulare. Începem să interacționăm mai mult cu reprezentările lucrurilor decât cu lucrurile în sine. Cu alte cuvinte, simularea devine mai reală decât realitatea.

Și dacă asta îți sună ca o descriere a TikTok, nu te înșeli. Când un copil din generația Alpha vorbește ca un meme generat de AI, sau repetă la nesfârșit expresii dintr-un serial animat cu capete de toaletă nu e vorba doar de „cultură internet”. Este supra-realitate în acțiune. Limbajul devine un ciclu infinit de referințe care fac trimitere la alte referințe, deconectate de orice sens original. Nu mai este vorba despre comunicare. E vorba despre vibrație, despre a ține pasul cu tendința absurdă care domină algoritmul săptămâna aceasta. Sunt destul de sigur că tocmai am văzut în comunitatea Alpha folosirea unor liste de expresii ca modalități de a descrie ceva. Așadar, nu este doar jargon, nici măcar umor în sens clasic. E o reacție filozofică la haos, la suprastimulare, și la o lume în care granițele dintre real și fals s-au estompat complet. Ceea ce vedem nu e întâmplător, ci este rezultatul unei limbi care evoluează pentru a se adapta modului în care experimentăm lumea astăzi: rapid, fragmentat și vizual.

Și Generația Alpha nu a inventat pur și simplu fenomenul „brain rot”. Ei sunt prima generație care a crescut vorbind fluent o limbă modelată de algoritm. Dacă vrei să-l auzi pe regele necontestat vorbind despre evoluția limbajului algoritmic și cum se formează acesta. creatorul @etymologynerd, de pe TikTok și Instagram, are videoclipuri excelente pe această temă. Deci, dacă acest tip de jargon este acum peste tot, mai ales online, apare în mod firesc o întrebare mai amplă: Ce efect are asupra alfabetizării noastre? Adică, toată această vorbire în meme-uri și gramatica „spartă” îi face pe oameni mai slabi la citit și scris? Sau e doar o nouă etapă în evoluția limbajului? Ei bine, răspunsul nu este nici alb, nici negru, ci ceva mai nuanțat.

Dar există câteva tendințe interesante. Pentru început, există dovezi că jargonul de pe internet pătrunde în scrisul formal, în special în rândul tinerilor. Un studiu din 2023, realizat pe studenți filipinezi din anul III la informatică, a arătat că, deși performanța lor generală la scris a rămas relativ constantă în ceea ce privește gramatica, coerența și conținutul, a apărut un tendință vizibilă de utilizare a jargonului de internet în eseurile lor, asta reflectând modul lor zilnic de comunicare. Studiul notează că „o parte din expresiile de internet pe care le folosesc frecvent pe rețelele sociale au fost observate și în lucrările lor” și că practicile de pe rețelele sociale au avut un impact negativ asupra performanței lexicale, sugerând că studenții sunt mai predispuși să folosească cuvinte informale, sau nepotrivite, în contexte formale. Dar aici lucrurile devin mai nuanțate: nu e doar despre faptul că jargonul online distruge alfabetizarea ci și modul în care îi învățăm pe oameni să navigheze în lumea digitală.

O meta-analiză din 2025, publicată în jurnalul Humanities and Social Sciences Communications, a analizat 35 de studii independente cu peste 48.000 de studenți, și a descoperit o relație pozitivă și semnificativă între alfabetizarea digitală și performanța academică. Cu alte cuvinte, studenții mai competenți în utilizarea și înțelegerea instrumentelor digitale tind să se descurce mai bine la școală. Dar ceea ce contează este cum definim și predăm alfabetizarea digitală. Studiul a arătat că studenții care dețineau o așa-numită „alfabetizare cuprinzătoare”,care combină competențe tehnice cu gândire critică și conștientizare socială, au avut performanțe mai bune decât cei care au învățat doar operațiuni tehnice de bază. După cum au spus autorii studiului, alfabetizarea digitală nu ar trebui să se limiteze la predarea abilităților de operare digitală, ci ar trebui să întărească capacitatea elevilor de a rezolva probleme folosind tehnologia digitală și să le îmbunătățească autoreglarea.

Așadar, nu internetul este problema, ci modul în care îi pregătim pe elevi să interacționeze cu el. Dacă îi înveți pe copii doar cum să apese butoane, asta nu înseamnă că vor ști să gândească critic sau să se exprime clar online. Dar dacă îi înveți cum să folosească instrumentele digitale cu intenție, conștientizare și adaptabilitate, acele abilități pot sprijini, nu afecta, educația lor formală. Și nu este vorba doar despre a se descurca bine la școală. Un alt studiu, publicat în Journal of Educational Computing Research, a arătat că studenții cu abilități digitale mai puternice sunt și mai bine pregătiți pentru piața muncii moderne. Autorii au scris: „Persoanele cu competențe digitale tind să aibă performanțe mai bune și să fie mai productive decât cele care nu le au.” Cu alte cuvinte, a ști cum să comunici online, cum să treci între tonuri informale și formale, și cum să te adaptezi la diferite audiențe și platforme, devine la fel de important ca și a ști cum să scrii un eseu de cinci paragrafe.

Deci ce înseamnă asta pentru jargon? Înseamnă că problema nu este că tinerii spun „Rizz”, sau „Delulu”, sau trimit multe emoji-uri. Adevărata problemă apare atunci când nu au fost învățați cum să schimbe registrul, cum să treacă de la comentarii de TikTok la scrisori de intenție, de la descrieri de meme la eseuri. Și vina nu e neapărat a lor. Este a sistemelor din jurul lor. De aceea este important să tratăm limba în mod contextual, nu doar ca fiind „corectă” sau „incorectă”. Felul în care vorbim cu prietenii nu e același cu felul în care vorbim cu profesorii sau colegii de muncă. Ambele moduri pot coexista, dar doar dacă învățăm că există o diferență și de ce contează. Dacă sunt învățați asta, internetul devine o unealtă. Dacă nu, internetul devine o barieră.

Așadar, după toate acestea, putem spune că asistăm la moartea lentă a limbii engleze? Este jargonul generației Alpha „ultimul nivel” al decăderii lingvistice? Sincer, probabil că nu. Ideea că limbajul se degradează există de secole. Oamenii spuneau asta când Shakespeare a început să inventeze cuvinte. Spuneau același lucru când muzicienii de jazz din anii 1920 au introdus termeni precum ”cat” și ”hip”. Și au spus-o din nou când mesajele text au adus LOL și BRB. Fiecare generație crede că următoarea strică limba, în principal pentru că o schimbă în moduri pe care ei nu le înțeleg. Dar schimbarea nu este același lucru cu decăderea. Ceea ce vedem acum nu este o engleză care se înrăutățește ci este o engleză care face ceea ce a făcut mereu: se adaptează, se remixează și reflectă modul în care oamenii trăiesc și comunică.

Da, o parte din jargon sună ridicol. Da, există argumente valide despre faptul că obiceiurile digitale afectează gramatica, înțelegerea textului și capacitatea de concentrare. Dar aceste lucruri nu se întâmplă într-un vid. Se întâmplă într-o lume mai rapidă, mai vizuală și mai conectată ca oricând. Pentru că, dacă știi cum să navighezi între aceste spații și cunoști istoria din spatele cuvintelor pe care le folosești, nu distrugi limba ci o stăpânești. Un lucru este însă sigur: nivelurile de alfabetizare din America nu arată prea bine acum. Dacă vrei să afli mai multe despre asta, uitați-vă la videoclipul meu despre criza alfabetizării din America. Dacă v-a plăcut acest clip vă va plăcea și acela. Cam asta e tot. Mulțumesc pentru vizionare! Scrieți-mi părerea voastră, în comentarii.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!