Dependența de ecrane: cauze, efecte și căi de ieșire duhovnicească – p. Teologos

În ritmul vieții digitale, atenția, relațiile și liniștea noastră sunt adesea „furate” de stimuli proiectați să ne capteze. Acest ghid despre dependența de ecrane explică pe scurt mecanismele dopaminergice, vulnerabilitatea adolescenților, bulele cognitive și presiunea influencerilor, dar mai ales propune pași concreți: program, filtre, post digital, rugăciune, activități reale și comunitate. Din perspectivă ortodoxă, scopul rămâne libertatea lăuntrică și creșterea iubirii, pentru a stăpâni tehnologia, nu a fi stăpâniți de ea.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Introducere

A venit un tânăr tiktokar care arăta foarte în ton cu societatea depărtată de delicatețea ortodoxiei începând de la îmbrăcăminte, frizură și terminând cu tatuajele și cantitatea de mușchi ce arătau orele de sală pe care le-a cheltuit în acest scop. Problemele sale au apărut și mai pregnant în clipa în care a început să ne vorbească cu ce se confruntă în viață. Desigur că nu le vom expune aici însă acestea arătau o duritate foarte mare, o idolatrizare a TikTok-ului ca sursă de venit și ca pretext de a-și impune voia, fiind dur cu fosta sa prietenă care l-a părăsit. Săracul, a avut probleme ca și copil, spunând că părinții lui nu i-au oferit dragoste și acum și-a găsit scăparea în TikTok, formându-și un mod de gândire foarte brutal, rapid, foarte superficial, foarte scurt, haotic, masiv paralel și total radical. Astfel de oameni caută gratificarea imediată și nu succesul strategic.

Pentru o privire sintetică asupra igienei digitale și a discernământului în folosirea tehnologiei, urmăriți și discursul despre efectele noilor tehnologii și aprofundați tema pazei minții în materialul nostru Postul, paza minții, Hristos și diavolul.

Ecranele – KPI

Conținutul de pe ecrane este o formă de drog puternică, totul fiind proiectat pentru plăcerea trupească, pentru pusheul de dopamină, începând de la interfața utilizator cu animațiile și culorile alese special pentru a crea adicții și terminând cu conținutul de pe internet care este conceput și livrat special pentru a fi formă de drog și a genera reacții chimice specifice acestuia, mai ales dacă vorbim de materiale, jocuri și rețele sociale moderne care provoacă pusheuri de dopamină la intervale de câteva secunde astfel încât să țină creierul într-o continuă stare de drogare, dependent de ecran. Să nu uităm că principalul indicator de performanță – KPI, Key Performance Indicator – este timpul de ecran („screen time”). Cât timp suntem ținuți lipiți de ecran ca melcul de geam. 

Când înțelegem chimia recompensei, totul devine limpede: consultați definiția concisă din Dopamină și observați cum „timpul de ecran” e maximizat ca indicator de performanță; pentru reflecție creștină, vedeți campania privind dependența de ecrane.

Dependența de ecrane – consecințe: apatia, analfabetismul, insensibilitatea

De aici avem o primă consecință directă și foarte distructivă a celor dependenți de ecrane care este apatia, lipsa de interes a acestora față de persoane și față de procesul de învățare adevărat pentru că acesta presupune răbdare, concentrare, un interval de atenție mult mai mare și un mod de gândire mult mai lent, mai complex, mai adânc, cu o viziune mult mai largă și mai corect. Problema pentru dependenții de ecrane este că ei și-au recablat creierul ca la fiecare 15-30 de secunde să aibă un pusheu de dopamină, să fie activați centrii de recompensă, cu alte cuvinte să li se rezolve problema și să treacă la următoarea, ceea ce în real nu se poate și astfel ei nu pot să învețe nimic care să presupună un mod de învățare mai complex, etapizat. În SUA și în vestul Europei, mai ales în Franța sunt enorm de mulți tineri care au devenit analfabeți funcțional, unii chiar analfabeți de-a binelea și care nu mai au efectiv capacitatea de a învăța. Desigur că asta este foarte grav însă cu mult mai grave sunt brutalitatea, obrăznicia, extremismul și insensibilitatea care provin de la ecrane pentru că ecranele nu iubesc și pe ecrane, din păcate, trebuie să promovezi o formă de extremism pentru a ieși în evidență. Este foarte grav, fraților! 

Deja sunt ușor de recunoscut cei dependenți de ecrane pentru că pun multe întrebări și nu așteaptă nici măcar să pornesc bine să răspund că deja întreabă altceva nu de puține ori fără legătură cu întrebarea anterioară. Dincolo de această superficialitate și lipsă de răbdare extremă, un alt fenomen este lipsa de legătură între pozițiile pe care le adoptă, fiind posibil ca să se contrazică de pe o zi pe alta pentru că pe ecrane ceea ce contează sunt postarea, imaginea și like-urile și nu adevărul și revolta oamenilor în fața contradicțiilor flagrante. Există foarte mult conținut și din multe motive se produce și mai mult. Cauzele sunt foarte diverse începând de la dorința de a ajuta trecând la dorința de a face bani, de a manipula, de a obține slavă deșartă, influență și chiar și din teama de a nu rămâne pe dinafară, de a nu rămâne singur.

Teama de a nu rămâne pe dinafară și de a nu scăpa vreun eveniment sau o știre este, din păcate, foarte comună astăzi și este o presiune continuă asupra multora care nu mai găsesc timp să trăiască în inima lor îmbrățișați cu Dumnezeu și prin Acesta cu ceilalți, ci acești oameni trăiesc tot timpul ieșiți din minți în lumea ecranelor încercând să înghită tot șuvoiul de date care este aruncat peste ei. Unde mai pui că oamenii uită de pe o zi pe alta, fiind drogați de atâta dopamină și înnecați în enorm de multă informație, condiții în care care creierul începe să uite, să descarce zgomotul informațional în care este inundat astfel încât să fie pregătit să primească conținut nou care să-i genereze dopamina de care este dependent, chiar dacă asta îi distruge sistemul nervos. Această formă de uitare, numită demență digitală, este o boală foarte periculoasă cu rezultate dezastruoase în procesul de învățare.

Despre efecte educaționale și emoționale ale utilizării excesive, urmăriți analiza: dependența de rețele reduce randamentul școlar; în paralel, recomandăm discuția aplicată Anxietatea – p. Athanasie Ulea, p. Teologos.

Un caz…

Legat de asta, în perioada alegerilor mi s-a trimis un clip halucinant în care erau montate declarațiile politice din campanie ale unor persoane publice din presă, politică, economie și din alte domenii în care aceștia dovedeau cu fapte și argumente într-un mod fără echivoc de ce trebuie poporul să fie împotriva lui Nicușor Dan – filmări puse în antiteză, paralel pe ecran cu declarațiile acelorași oameni o zi-două mai târziu în care aceștia susțineau la extrem cadidatura acestuia într-o contradicție flagrantă cu declarația lor de ieri.

Vă dați seama că astfel de oameni au probleme de comportament și nu pot să prezinte niciun fel de încredere. Da, fraților, e foarte trist.

Pentru criterii de discernere a contradicțiilor publice și a presiunilor mediatice, folosiți repere de conștiință: discernământul – virtute eliberatoare.

Dependența de ecrane genereazǎ bule cognitive

Ca lucrurile să fie și mai grave, una dintre cele mai mari probleme ale ecranelor este că îi face pe cei dependenți de ele să nu poată să asculte de părerea alcuiva și să se închidă în bulele lor cognitive. Asta se întâmplă pentru că algoritmii de recomandare de pe rețelele sociale le oferă utilizatorilor numai ce le place pentru a-i ține captivi și astfel ei cred că toată lumea este de acord cu ei, uitând că „toată lumea” înseamnă de fapt 20 de postaci. Unde mai pui că postacii pot să manipuleze, lucru care îi radicalizează și mai mult pe cei care îi urmăresc. Evident că în acest caz când cineva în viața reală are o părere diferită, cei radicalizați de ecrane izbucnesc violent, indignați fiind cum poate cineva să aibă o altă părere când „toată lumea” – adică ecranul – este de acord cu el, uitând că se află într-o bulă cognitivăși că adevărul de multe ori este mult mai complex sau chiar total diferit. Cazurile clasice aici sunt cei care cred că pământul este plat sau, și mai grav, care au poziții extreme împotriva Bisericii pe baza a diferite pretexte.

„Camerele de ecou” online încurajează izolarea; ca fenomen-limită, vedeți Hikikomori; ca răspuns duhovnicesc, aprofundați Viața nu este digitală – îndemn la libertate.

Patimile încurajate de folosirea internetului şi de dependența de ecrane

Un alt motiv pentru care sunt brutali în răspunsuri este și faptul că din cauza goanei după recompensa dopaminergică, în mediul electronic lucrurile se întâmplă mult mai repede, călcând în picioare delicatețea și eleganța politeții. De asemenea, mantia anonimatului precum și faptul că nu vedem persoana cealaltă cum arată în frumusețea sa, ne permite ca să fim mult mai pătimași și să nu ne pese atât de bunele maniere și atunci rămâne doar fiara egoismului. Desigur că acest lucru este distrugător de suflet. Sunt cazuri celebre de oameni care postau anonim pe internet lucruri foarte urâte și comentarii foarte scabroase ca să-și satisfacă patimile sau pentru bani în timp ce în viața reală erau reținuți de nevoia de a fi prezentabili.

Un cadru patristic despre paza inimii în fața patimilor online: consultați Paza minții și corelați cu experiența practică în materialul nostru Războiul de gând – paza minții.

Jocurile

Legat de asta, o altă cauză a dependenței de ecrane este și eliberarea de stres. Omul de multe ori merge în mlaștina ecranelor ca să scape de problemele care îl apasă și ca să se relaxeze, uitând că de cele mai multe ori este doar o formă de drog, mai ales dacă vorbim de jocurile pe calculator, categorie în care includem și păcănelele. Să nu uităm că un joc de top poate să coste peste 100 de milioane de dolari, bani pe care studioul de jocuri îi recuperează cu vârf și îndesat dacă jocul este de succes, chiar dacă dă jocul pe gratis. Asta se realizează prin cantitatea de drog care este proiectată special ca să existe în joc.

Pentru a înțelege cum se face asta trebuie să știm că un joc are două faze în drumul său spre piață: faza de dezvoltare – faza Alfa, și faza de testare și polizare – faza Beta. În faza Alfa programatorii scriu codul și programul se dezvoltă, crește până când managerul de proiect spune că „gata, ne oprim”. După aceea programul intră în faza Beta în care se aduc mulți oameni la studio care să testeze jocul. Aceștia se numesc beta testeri și semnează un contract de confidențialitate – adică nu au voie să spună ce văd – și aceștia testează în principal cantitatea de drog și nu atât lipsa de greșeli de programare.

Mai concret, sunt puși să joace jocul și li se măsoară științific, cu aparate, dilatarea pupilei, creșterea pulsului și efectele cutanate – pielea de găină și transpirația. Dacă în 10-15 minute curba de adicție – adică nivelul de drog – nu a ajuns la nivelul dorit, jocul se împinge iarăși în faza Alfa, de dezvoltare. Astfel, ajung jocurile să coste sute de milioane de dolari și totuși să aibă greșeli de programare prin ele. Ele de multe ori se dau pe gratis să joci primul nivel și după aceea ca să avansezi trebuie să cumperi diferite arme și obiecte în joc. Din aceste microtranzacții studiourile fac sume fabuloase, ajungând ca industria jocurilor să aibă cheltuieli și venituri mai mari ca Hollywood. 

Despre proiectarea recompensei și riscurile jocurilor, folosiți ca punct de pornire recomandările de detox digital și verificați igiena obiceiurilor tehnologice în familie.

Efectele jocurilor asupra adolescenților

Desigur că, în principal, copiii și adolescenții sunt cei mai vulnerabili pentru că nu au experiență de viață și, dincolo de asta, modul în care se dezvoltă creierul îi face să fie cu mult mai impulsivi fără să se gândească foarte mult și fără ca să aibă simțul pericolului, mai ales dacă acesta este camuflat sub un strat gros de plăcere. Este foarte periculos și faptul că se obișnuiesc astfel și atunci nu mai au o viață reală în afara ecranelor și vor sta pe acestea din plictis pentru că nu au activități și relații interpesonale în viața reală ca să-i scoată din virtual și nici măcar nu știu cum să dezvolte și să întrețină aceste activități și relații în real. Astfel devin singuri și se chinuie în virtual din ce în ce mai mult. Desigur că sunt și alte pericole și mai mari pentru că de obicei jocurile recompensează păcatul, mai ales păcatul uciderii – adică primești puncte dacă ucizi din comfortul fotoliului.

Asta poate să ducă la creșterea violenței mai ales la copii și adolescenți mergând până la ucideri reale după cum au fost destule cazuri. Amintesc aici doar cazul unui tânăr care și-a împușcat părinții pentru că i-au luat jocul. Mama a murit pe loc în timp ce tatăl a fost dus la spital la urgență. Toți au spus, inlcusiv tatăl, că tânărul nu mai făcea distincția între real și imaginar și aștepta ca părinții să se facă bine pentru o nouă sesiune de joc. 

Diferența dintre lumea reală și virtuală devine tot mai difuză pentru că interfețele utilizator sunt proiectate special ca să răspundă la gesturile degetelor din lumea reală prin animații care imită obiecte reale – adică au un design skevomorphic – și, dincolo de asta, apar noi dispozitive cum ar fi căștile de realitate virtuală sau augmentată. Astfel se explică de ce în clipa în care mai mulți tineri se întâlnesc în lumea reală ei rămân totuși absorbiți în virtual, rămânând singuri și concentrați pe ecrane, chiar dacă trupește se găsesc în același loc. Aici ar ajuta mult scoaterea culorilor și punerea pe telefon a interfeței monocrome care se realizează din setări de la accesibilitate.

Destui oameni și mai ales tineri trăiesc azi ca în Matrix, într-o lume virtuală în care cineva există și contează în funcție de câți urmăritori, like-uri și influență are în spațiul virtual și mai ales în zonele cu multă plăcere trupească, în zonele care sunt surse puternice de drog, adică de dopamină. Asta îi face pe oameni să fie mult mai trupești, mai extravaganți, mai vocali, fără a spune ceva important, mai alienați în viața reală și să sufere de depresie și de lipsă de sens. Nevoia de social pe internet este doar o himeră, mai ales că mai mult jumătate de internet este trafic generat de boți și nu de persoane reale. Pe internet azi ești de 2 ori singur.

Pentru strategii de prevenție pe vârste și comunicare în familie, urmăriți dialogul: Mama, tata, copilul, tânărul.

Noua realitate – fără iubire și cu inflenceri…

Noi mai demult simțeam iubirea părinților și a prietenilor cu care eram pe stradă sau la școală și astfel sufletele noastre erau puternice și trăiam în unitate și siguranță. De asemenea, în acest cadru tradițional în care ne aflam, noi ne comparam cu prietenii noștri cu care eram cam tot la același nivel. Astăzi însă tinerii nu mai simt iubirea părinților și a prietenilor pentru că între ei și ceilalți sunt ecranele și ecranele nu iubesc ci însingurează. Astfel, sufletele de astăzi sunt mult mai slabe, mai rahitice, mai anxioase, neliniștite și hămesite după normalul și puterea iubirii. Dincolo de asta, ei nu se mai compară cu prietenii și prietenele de pe strada lor ci cu cei mai mari influenceri și influencerițe de pe planetă și – chiar mai mult – se compară cu partea strălucitoare a vieții acestora, care de multe ori nici nu există.

Influencerul își face poză lângă un Ferrari închiriat și merge acasă cu tramvaiul. Își face poză în Dubai și el stă în Ferentari. Desigur că toate aceste fotografii sunt făcute profesional și retușate. El are milioane de vizualizări și followeri și tu ai trei și un cuc. Evident că în aceste condiții tânărul – mai ales tânăra pentru că fetele sunt mai delicate – va fi într-un mare pericol să cadă în depresie și să socotească că nu are cum să reușească în viață și că este lipsită de sens, mai ales când vorbim de rețele sociale bazate pe filmulețe scurte și fotografii ca Instagram și TikTok unde se promovează carnalul pentru că în câteva secunde nu ai cum să prezinți o spiritualitate mai adâncă.

Desigur că ar trebui să nu mai folosim ecranele, însă este imposibil să scăpăm de ecrane datorită faptului că sunt folosite foarte mult astăzi și pentru muncă și lucruri necesare, începând de la comunicații și terminând cu școala și munca pentru destui dintre noi. De asemenea, dacă cineva nu are contact deloc cu ecranele, atunci apar presiuni de grup și ostracizări mai ales dacă respectivul este adolescent.

Despre presiunea comparațiilor și „estetica” succesului online, merită un contrapunct duhovnicesc: Dragostea în familia ortodoxă – ghid practic.

Opțiuni de salvare de dependența de ecrane

Din cauza asta trebuie acționat cu discernământ. Până când apar aceste presiuni și agresivități de grup la școală, copilul trebuie să ținut departe de așa ceva iar după aceea trebuie să i se ofere însă cu acces limitat și ca și conținut prin aplicații de parenting și ca și timp – aproximativ o oră pe zi. Asta este valabil în special pentru copii însă și celelalte categorii de vârstă trebuie să aibă un program și, dincolo de asta, ar fi bine să-și pună filtre care să oprească site-urile nepotrivite. De asemenea, trebuie ca accesul la ecrane să fie relativ dificil adică telefonul să fie în sertar și să avem un spațiu, o cameră, în care să nu existe ecrane. Legat de asta, este bine să ștergem de pe desktop sau de pe ecranul principal aplicațiile adictive astfel încât să le accesăm mai greu și numai atunci când într-adevăr avem nevoie de ele. Dacă nu avem nevoie de ele, să le dezinstalăm. 

Totdeauna să nu uităm că scopul nostru este să murim cu o inimă iubitoare, să dăm răspuns bun la judecată – adică să fim blânzi și smeriți cu inima, să fim milostivi – și să fim fericiți în veșnicie pe baza faptelor noastre de iubire și pe lipsa adicțiilor. Pe baza acestui sistem de valori simplu să ne întrebăm: ceea ce fac acum mă ajută să mor cu o inimă iubitoare? Crește iubirea adevărată din mine? Grija cealaltă mă ajută să dau răspuns bun la judecată? Modul acesta de gândire și de comportament mă ajută să fiu fericit în veșnicie sau o să-mi pară veșnic rău că nu mai am sursa de împlinire a patimilor, adicțiilor care mă țin rob aici pe pământ? Dacă facem astfel vom scăpa de multe lucruri care ne împătimesc și ne leagă de această viață trecătoare.

De asemenea, să punem telefonul pe mod avion sau do not disturb când suntem în afara programului și să închidem fizic calculatorul și tableta. Nu strică – ba din contră. Pentru a ține programul, nu se exclud alarmele pe care trebuie să le respectăm și care să ne reamintească ce avem de făcut. Să nu amânâm și să spunem „încă puțin, încă puțin” pentru că atunci își bat diavolii joc de noi. Desigur că uneori este nevoie să ieșim din program, însă cauza să fie totdeauna nevoia și dragostea de Dumnezeu și nu voia proprie și iubirea de plăcere.

Timpul privat

Să nu uităm că cea mai mare pierdere a omenirii în era ecranelor este timpul privat. Timpul în care nu putem fi găsiți – timpul cu cei dragi între care la loc de cinste este Dumnezeu. Lipsa timpului privat ne secătuiește sufletul prin ruperea de Dumnezeu și ne distruge performanța pentru că este imposibil ca cineva să se poată concentra pe ceva mai adânc în clipa în care este distras de o notificare la fiecare 2 minute, după cum arată un studiu făcut de Microsoft.

Trebuie să tăiem notificările neesențiale și să avem un program stabilit ca să răspundem la mesaje: de 2, 3 ori pe zi. Nu trebuie să răspundem imediat la orice decât numai dacă avem această meserie și atunci numai în timpul orelor de lucru. Să avem niște reguli simple, dar eficace: să ne abținem de la ecrane când suntem cu familia. Dacă suntem într-o discuție, să nu răspundem imediat la telefon sau să nu dăm prioritate ecranului în locul persoanei fără numai dacă este evident mare nevoie. Să anunțăm pe ceilalți că seara sau în anumite zile nu ne pot găsi imediat. De asemenea, să nu ne uităm pe ecrane dacă mai avem 30 de minute până la culcare. Asta o să ajute să adormim mai ușor și mai bine. În liniște găsim darul lui Dumnezeu și astfel liniștea ne face înțelepți.

Protejați intervalele fără notificări și recâștigați atenția profundă; în familie, stabiliți ferestre de răspuns și seri fără ecrane.

Importanța persoanei

De fapt, ceea ce trebuie să punem în locul ecranelor este persoana. Întâi de toate Persoanele perfecte, adică cele 3 persoane ale Sfintei Treimi și, prin Acestea, persoanele din jurul nostru. Să avem grijă să nu neglijăm pe Dumnezeu din cauza celorlalte persoane și nici pe celelalte persoane din cauza pretextului că ne dedicăm lui Dumnezeu. Trebuie să stăm cu discernământ pe centrul Crucii și așa vom afla echilibrul păcii în Hristos. 

Este esențial să avem aceste relații interpersonale pentru că sufletul nostru se hrănește cu energia necreată a lui Dumnezeu care are iubirea ca expresie principală în cotidian. Dacă sufletul nu face fapte bune între care rugăciunea este una dintre cele mai importante, atunci sufletul moare de foame și se chinuie și pe sine și pe alții. Să nu spunem că nu avem timp să ne rugăm. Cum avem timp să ne hrănim trupul, la fel – ba chiar mai mult – trebuie să avem timp să ne hrănim sufletul prin rugăciune. Să avem grijă să nu ne furăm căciula. Problemele și necazurile nu se rezolvă drogându-ne prin ecrane ci curățindu-ne și luminându-ne prin rugăciune, sfat și spovedanie.

Trebuie să știm că fiecare dintre noi avem un diamant foarte frumos în inima sa care dacă este curățat de noroiul patimilor, intră în el lumina iubirii lui Dumnezeu și o redirecționează foarte frumos în afară. Pentru a ne hrăni sufletul trebuie să avem legături interpersonale cu oamenii duhovnicești care emit iubire. Pentru a o simți, însă, trebuie să o dăm noi mai întâi și pentru asta trebuie să oferim timp. Este important să avem activități împreună, să mergem la Biserică împreună duminica și în sărbători, după care să ieșim undeva, plimbări în natură, drumeții, sport, studiu, post digital în weekend astfel încât să redescoperim frumusețea persoanei pentru că numai așa vom ajunge să ne bucurăm cu adevărat. De fapt, unul dintre cele mai mari pericole ale adicției de ecrane – dacă nu cel mai mare – este faptul că nu mai știm cum să ne comportăm cu ceilalți și de aici apare o reacție în lanț a nereușitelor pe toate planurile, o spirală descendentă care îl răstoarnă iarăși pe om în adicția de ecrane și în altele și mai rele.

Din cauza asta, să ne gândim o secundă înainte de a ne întoarce pe ecrane, să ne oprim puțin și să ne smerim să rămânem în relații cu ceilalți dacă, desigur, nu sunt relații frontal abuzive. Problemele nu se rezolvă drogându-ne pe ecrane sau cu alcool ori alte forme după cum igrasia nu dispare dacă o acoperim cu iederă. Din contră: igrasia crește și mai rapid până când zidul se va prăbuși. Este nevoie de lumina Soarelui dreptății Hristos ca să plece igrasia păcatului și să ne rezolvăm problemele. O relație necesită timp pentru a fi construită, mai ales dacă vorbim de relația cu Dumnezeu, relație care este cea mai importantă dintre toate, lucru care însă nu implică rănirea altor suflete.

Reancorați-vă în relații vii și liturgice; după Liturghie, cultivați „duminica împreună” – masă, natură, vizite – ca tratament pentru singurătatea digitală.

Înlocuiți consumul pasiv cu activități creative, voluntariat, sport și lectură; pentru igiena gândurilor, folosiți repere duhovnicești în Post, părțile sufletului și luminarea minții.

Dependența de ecrane – alternative: activități de grup

Activitățile împreună pot fi discuțiile duhovnicești, întrajutorarea, sportul în echipă sau drumețiile în care să ne menținem smeriți până când ne învățăm unii pe alții și deci învățăm cum să ne comportăm. Sportul și activitățile în echipă ajută mult pentru că se evită mai ușor extremele diavolești care sunt mândria – pentru că în echipă văd că nu reușesc de unul singur – și deznădejdea – pentru că văd că în echipă sunt și eu bun la ceva, chiar dacă nu așa cum am visat, pentru că de multe ori diavolul ne dă tot felul de imaginații ca să ne umfle egoismul.

Ajută mult aici și grădinăritul, apicultura și/sau bricolajul pentru că vedem că producem ceva cu ajutorul lui Dumnezeu. În cazul grădinăritului aș menționa că aici includem și cultivarea florilor, care produce foarte mult frumos, lucru care este terapeutic.

Drumețiile, sportul de echipă și întrajutorarea reduc extremele: mândria și deznădejdea; faceți loc experiențelor comune care cresc răbdarea și bucuria.

Dependența de ecrane – alternative: frumosul terapeutic

Legat de frumos, ajută mult și activitățile creative, activități în care includem chiar și ținerea unui jurnal. Asta ajută mult în sistematizarea și decantarea universului mintal. Arta și creația în general poate să aibă valoarea sa terapeutică dacă nu o folosim ca potențare a traumelor, a refulărilor, a răutății din noi. De asemenea, legat de toate aceste activități, să avem grijă să nu le ducem la absolut pentru că atunci înlocuim o adicție cu o altă adicție. Este adevărat că și între adicții unele sunt mai grave și altele mai puțin grave, însă scopul nostru este să fim cu adevărat liberi, uniți cu Persoanele perfect libere, adică cu persoanele Sfintei Treimi.

Practicați arta, jurnalul, grădinăritul: frumosul vindecă și reașază mintea în adevăr.

Dependența de ecrane – alternative: rugăciunea și studiul

Uneori trebuie să stăm puțin singuri, numai cu Dumnezeu, în liniște. Asta îl reclădește mult pe om din răspândirea păcătoasă în centrii de atenție, pentru că astfel poate omul să intre unificat și concentrat în inima cea adâncă în portalul dumnezeirii pe altarul inimii unde poate să se aducă jertfă ca ardere de tot Domnului cel iubitor.

Dincolo de rugăciune, studiul ajută foarte mult. Când spun „studiu” mă gândesc la cărți însă și la gândirea adâncă, liniștită, lentă sub lumina iubitoare a lui Dumnezeu. Trebuie să ne aducem aminte și să rumegăm înțelesurile înțelepciunii dumnezeiești care se găsesc în Biblie – pentru noi fiind recomandate mai ales Evangheliile și Psaltirea. Putem chiar să ne luăm notiție, să scriem niște citate și gânduri. Ajută mult. Dacă nu înțelegem să mergem mai departe, însă nu este bine deloc să trecem foarte superficiali prin viață ca gâsca prin apă. Gândirea haotică, extremă, foarte rapidă, scurtă, însingurată, cu o mulțime de scenarii alimentate de diavol nu este bună absolut deloc pentru că dacă omul primește astfel de gânduri atunci diavolul îl învârte ca la centrifugă, ca în mașina de spălat și îl amețește total. Pe primul plan să fie iubirea duhovnicească interpersonală sub lumina lui Dumnezeu și nu războiul de gând.

Reveniți la Rugăciunea lui Iisus și la lectura biblică; un început potrivit sunt Fericirile (Matei 5), apoi aprofundați paza minții în Lupta cu gândurile – p. Teologos.

Să nu credem gândurile

Să nu uităm că, de fapt, cea mai gravă adicție este adicția de propriile gânduri. Dacă nu suntem atenți, ne iubim gândurile mai ceva decât își iubesc părinții copiii. Ecranele au devenit o mare problemă astăzi și unul din motivele principale este că ne implantează multe gânduri, ne fac să le acceptăm fără o gândire critică și întăresc mult încrederea în acestea.

Un criteriu sănătos: nu validați gândurile tulburi; pentru nuanțe teologice, vedeți Gândurile rele sunt păcat?.

Concluzii și îndemnuri pentru a învinge dependența de ecrane

Trebuie să tăiem zgomotul informațional ca să auzim vocea lui Hristos în noi. Să avem puterea să trăim în real pentru a ne pregăti pentru realitatea care ne așteaptă în veșnicie. Dacă suntem în virtual, ne pregătim pentru ceva care nu există. Să devenim noi stăpânii tehnologiei și nu tehnologia să ne stăpânească viețile. Libertatea noastră vine numai prin Hristos pe care trebuie să-L căutăm cu toată ființa noastră chiar dacă logica și gândurile noastre ne spun altceva. Să avem curaj să fim liberi cu adevărat!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Reduceți zgomotul informațional, recuperați rugăciunea, programați-vă prezența și rămâneți în relații reale; astfel tehnologia reintră în slujba mântuirii, nu invers.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!