Trebuie să ne opunem fanteziei pentru a întâlni realitatea lui Dumnezeu – p. Spiridon Bailey

Ascultați un frumos și profund cuvânt al părintelui Spiridon Bailey care, tâlcuind un episod evanghelic, ne arată că e necesar ca mereu să fim vii față de prezența lui Dumnezeu.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Trebuie să ne opunem fanteziei pentru a întâlni realitatea lui Dumnezeu – p. Spiridon Bailey

În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin!

La o slujbă de Vecernie recentă am fost binecuvântați să fim unși cu untelemn de la Iviron, de la icoana hawaiană a Maicii Domnului, cu acest mir miraculos pe care l-am văzut cu proprii mei ochi apărând din rama simplă a unei reproduceri printate a icoanei originale. Un obiect fizic atât de smerit și totuși care poartă chipul Maicii Domnului. Și astfel, într-o mică adunare, într-o bisericuță din Shropshire, am fost unși cu ceva atât de sfânt și miraculos. Să vezi mirul țâșnind, curgând din icoană, a fost extraordinar. Și s-a întâmplat pentru că Maica Domnului a săvârșit această minune, pentru că icoana purta chipul Ei. Ceva atât de simplu a fost folosit de Dumnezeu în acest fel, pentru a ne binecuvânta.

Și noi, fiecare dintre noi, purtăm chipul lui Dumnezeu. Când ieșim în lume ar trebui să fim vii la prezența lui Dumnezeu în noi și în jurul nostru și cu noi, cu oamenii pe care îi întâlnim, în împrejurările pe care le îndurăm. Ar trebui să fim vii la prezența lui Dumnezeu, vii la posibilitatea ca minunile să se întâmple în împrejurările foarte obișnuite ale vieții noastre. În împrejurări obișnuite.

Prea des demonii ne pot înșela făcându-ne să visăm la ceea ce este necesar pentru creșterea noastră duhovnicească, pentru întâlnirea noastră cu Dumnezeu. Prea des oamenii visează la o peșteră sau la păduri sau la o mănăstire pe un munte și vor să scape de soția sau soțul pe care îl au, de copii, de vecini, de colegii de la serviciu, de împrejurările particulare ale vieții lor. Dar aceasta este o negare a Întrupării. Hristos S-a întrupat pentru a fi unul dintre noi în condițiile obișnuite ale vieții noastre. Și aici este locul unde Îl întâlnim pe Dumnezeu. Dumnezeu Se apropie de fiecare dintre noi și ne atrage spre El prin împrejurările particulare ale vieții noastre.

Și vedem aceasta, desigur, în Evanghelii. Magii, care studiau stelele, au văzut și au putut, prin studiul lor al stelelor, să Îl întâmpine pe Hristos nou-născut. Iar pescarii au fost primii chemați prin această minune a marii prinderi de pești din bărcile lor. Să ne gândim la acel eveniment mai înainte de toate. Mai întâi de toate, Sfântul Luca în capitolul 5 al Evangheliei sale spune că Iisus a venit și a predicat din barca lui Petru. Vedem aici ceva din generozitatea și dreptatea lui Dumnezeu. După ce a folosit barca lui Petru, Dumnezeu îl binecuvântează în două feluri. Mai întâi, îi dăruiește această mare prindere de pești, desigur. Dar apoi îl face ucenicul Său. El nu ia nimic fără să dea ceva. El binecuvântează în schimb. Și Sfântul Luca spune că Iisus i-a spus lui Petru să iasă pe lac în apele adânci.

Petru era un pescar experimentat, care, după cum spune Sfântul Luca, s-a ostenit toată noaptea fără să prindă nimic. Și vine Iisus, tâmplarul, și îi spune să iasă în apele adânci. Ce face Petru? Se bazează pe anii săi de experiență ca să spună: cine este acest tâmplar care să-mi spună mie, unui pescar, cum să-mi fac treaba? Nu. Este obosit. S-a ostenit toată noaptea. Dar este ascultător de Hristos. Iese în apele adânci.

Recunoaștem aici ascultarea pe care trebuie să o avem față de poruncile lui Hristos. Nu trebuie să lăsăm experiența noastră, gândurile noastre, “înțelepciunea” noastră lumească, să ne împiedice să fim ascultători de Hristos și să experimentăm minunea prin această ascultare. Și astfel Petru iese în apele adânci. Și corabia, nava, desigur, așa cum Sf. Teofilact ne spune, corabia simbolizează credința iudaică de atunci. Învățătorii Legii s-au ostenit toată noaptea. S-au ostenit ani de zile, predicând Legea, care de fapt nu a mântuit pe nimeni.

Când Hristos a murit pe cruce, El S-a coborât în locul morților pentru a-i învia pe drepți, care nu puteau intra în Rai înainte de Întruparea Sa. Și tot astfel El sosește, iar la apariția Sa, pescarii, care s-au ostenit, pot prinde o plasă plină cu pești. Și, desigur, atât de mulți încât ei nu pot aduce singuri toți peștii, ci au nevoie de ajutor. Apostolii, preoții, prezbiterii, diaconii și așa mai departe. Mulți au fost aduși în Biserică, la mântuire. Iisus le spune să își coboare plasele. Plasa simbolizează, desigur, Evanghelia. Plasa pescarului este un lucru obișnuit, simplu, smerit, pentru că Evanghelia este alcătuită din smerenie. Smerenie. Și ea vine la noi în simplitate. Ea ajunge până la noi în simplitate. Simplitatea aceea prin care chiar un copil care abia știe să citească poate primi multă înțelepciune din Evanghelie. Fiecare dintre noi este atins când ne deschidem spre Evanghelie, spre simplitatea Evangheliei.

Dar când Iisus spune să iasă în ape adânci ne amintește că Evanghelia, deși vine în simplitate, are o adâncime inepuizabilă. Putem să ne petrecem întreaga viață citind pe Sfinții Părinți ai Bisericii și totuși să descoperim noi înțelesuri, noi tâlcuiri, noi simboluri pe care Evanghelia ni le aduce. Înțelepciune peste înțelepciune, inepuizabilă. Dar acea adâncime, apele adânci, ne amintește totodată că mulți simt că s-au cufundat în întuneric, în rău, în păcat, ei simt că nu pot fi mântuiți în niciun chip, își pierd toată nădejdea. Cineva care coboară în adâncurile oceanului abia mai vede lumina suprafeței. Este cufundat în întuneric. Și este la fel duhovnicește și pentru noi. Când cădem atât de adânc, aproape că pierdem din vedere lumina lui Dumnezeu, dar nu trebuie niciodată să ne pierdem nădejdea.

Adâncimea căderii noastre este întotdeauna egalată de Evanghelie. care ajunge până la fiecare dintre noi. Nu există adâncime dincolo de atingerea Evangheliei. Fiecare om e capabil să fie adus în plasa mântuirii prin predicarea Evangheliei. Nimeni nu este dincolo de atingerea ei. Indiferent de câte ori cădem, indiferent de cât de adânc cădem, indiferent de cât de slabi realizăm că suntem cu adevărat, cât de păcătoși și nevrednici suntem, nu trebuie să permitem demonilor să ne înșele în a ne pierde nădejdea. Este o înșelare. Oricine poate fi prins în plasa Evangheliei, pentru că Evanghelia ajunge în simplitate în condițiile obișnuite ale vieților noastre.

“Cunoaște cine ești cu adevărat și nu cine te imaginezi tu a fi. Prin această cunoaștere devii cel mai înțelept om.” (~ Sf. Iosif Isihastul)

“Viața spirituală nu înseamnă să trăiești în nori rostind rugăciunea lui Iisus, ci să descoperi legile vieții spirituale care se aplică propriei tale situații, propriei tale mântuiri.” (~ Sf. Serafim Rose)

“Întregul pământ este o icoană vie a feței lui Dumnezeu.” (~ Sf. Ioan Damaschinul)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!