Porunca întâi din Decalog – p. Stephen de Young

Ascultați o foarte frumoasă tâlcuire a primei porunci din Decalog de către părintele Stephen de Young făcută în cadrul programului său de exegeză biblică intitulat „The Whole Counsel of God”, o producție a Ancient Faith Radio (http://www.ancientfaith.com)

Audiție plăcută!

Powered by RedCircle

Porunca întâi din Decalog – p. Stephen de Young

Și citim ce este de fapt prima poruncă: „Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea” Ce înseamnă asta literal? Dacă vrem să traducem complet literal: „Să nu ai alți dumnezei în fața Mea” Cuvântul pentru „fața lui Dumnezeu” e de obicei tradus în engleză ca „prezența lui Dumnezeu”. Dacă vom folosi traducerea standard, vom avea: „Să nu ai alți dumnezei în prezența Mea, în locul în care sunt Eu” Să nu ai alți dumnezei.

E interesant și important să subliniem cât de comună este această expresie, „fața lui Dumnezeu” în Vechiul Testament. De fiecare dată când e vorba de prezența lui Dumnezeu e de fapt „fața lui Dumnezeu”. Deci, când Iona fuge, zice că „a fugit de la fața lui Dumnezeu”. Când preoții urmează să slujească în cortul mărturiei, în Templu, vin „înaintea feței lui Dumnezeu”. Fața lui Dumnezeu pe care nimeni n-a văzut-o. Deci este această tensiune constantă în idiomul ebraic. Va deveni important peste câteva capitole, când vom vorbi despre Dumnezeu care-i vorbește lui Moise „față către față” și apoi, 9 versete după aceasta, Dumnezeu îi va spune lui Moise: „Nimeni nu poate vedea fața Mea și să trăiască” și vom rămâne perplecși… Deci e această tensiune despre „fața lui Dumnezeu” care e oarecum ascunsă…

Dar observați că nu zice că nu există și alți dumnezei. Nu zice că cei la care se închină neamurile nu există, că nu sunt demoni, că sunt personaje imaginare… Am mai vorbit de asta, când Dumnezeu zice că „va judeca pe dumnezeii egiptenilor”, am vorbit puțin de asta. Dar El zice: nu-i vei aduce în prezența Mea. Nu poți să te închini lui Dumnezeu împreună cu acești alți dumnezei. Și de aici decurg tot felul de consecințe. Ce zice Hristos? „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” Nu vorbește de poligamie aici… Zice: „Nu poți sluji la doi stăpâni. Pe unul îl vei iubi și pe celălalt îl vei urî. Nu poți sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona” Acest „a sluji” vorbește despre asta: slujire, închinare.

Și e important, fiindcă deseori avem în minte, când ne gândim la această poruncă: „Eu nu mă închin la alții… nu mă închin la Zeus, nu mă închin la zeii hinduși…” Nu? Dar e o ispită diferită aici, nu e o poruncă ce zice: „Cei ce se-nchină la adevăratul Dumnezeu sunt buni și toți ceilalți sunt răi…” Ci este despre faptul dacă loialitățile noastre sunt împărțite. Dacă loialitatea și credincioșia noastră față de Dumnezeu sunt împărțite cu altceva. Și Hristos, de exemplu, duce asta la extrem în câteva locuri în Noul Testament – nu sunt versete populare. Când zice: „cel ce iubește pe tatăl sau pe mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” „Cel ce-și iubește fiul sau fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” Și ni se pare că asta e cam dur. Dar apoi citești același lucru în Evanghelia după Luca și zice: „Dacă nu-ți urăști tatăl sau mama…” Ce?!

Adică nu poți avea loialități împărțite. Despre asta e porunca aceasta. Și asta e ceva ce e foarte greu pentru omul modern. Gândiți-vă la toate situațiile în care luăm credința noastră creștină și – cum să zicem – „o nuanțăm”… bazat pe alți factori. „Sunt creștin, dar fiul sau fiica sau fratele sau sora mea fac X, Y, Z…” Deci zicem: „Ei bine, o iubesc pe această persoană dar ce face este greșit”? Sau zicem: „Ei, nu, nu e de fapt greșit”. Când facem asta, iubim pe acea persoană și o punem pe același nivel ba chiar parcă mai presus decât loialitatea față de ceea ce a zis Dumnezeu să facem.

Sau: „Știu că zice în Evanghelie despre cămila ce trece prin urechile acului. Nu încerc să slujesc și lui Dumnezeu și lui Mamona, dar – știi – trebuie să-mi câștig existența, trăim într-o societate capitalistă, investițiile mele merg foarte bine acum… Și deci nuanțăm puțin: „N e nimic în neregulă – când mă îmbogățesc înseamnă că Dumnezeu mă binecuvântează, nu? E multă nuanțare ce are loc. Și e mereu credința noastră creștină cea care e adaptată și denaturată, în loc ca noi să adaptăm cum ne gândim la lucruri, sau să adaptăm ce facem etc. – să sacrificăm altceva. Noi mai degrabă schimbăm credința.

Deci facem asta ceva mai subtil. În Vechiul Testament era foarte lipsit de subtilitate: construiau un altar pentru Iahve și chiar lângă altul pentru Baal – e destul de nesubtil. Noi facem același lucru dar în moduri mai subtile, mai deștepte, mai nuanțate, ca să pretindem că nu o facem de fapt, că nu e așa de dezgustător și pe față.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!