Puterea adevărată vine din Ortodoxie – p. Teologos

Acest material urmărește să clarifice ce este puterea adevărată, cum lucrează ideologiile de azi și în ce fel ne putem păstra identitatea și familia întărite în Hristos. Punem în paralel abuzul de forță, seducția plăcerii și vindecarea oferită de Biserică, astfel încât să înțelegem practic cum se apără sufletul și comunitatea; în acest cadru, ne interesează mai ales neomarxismul și Ortodoxia văzute în tensiunea lor istorică și cotidiană.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

De unde vine puterea adevărată

Puterea adevărată vine de la Dumnezeu cel atotputernic și deci pentru a fi și noi astfel trebuie să ne unim cu Dumnezeu. Da, însă cornul cel întunecat al mândriei din noi nu ne lasă zicând că „Dar de ce să avem noi nevoie de Dumnezeu ca să fim atotputernici? Nu putem să devenim de unii singuri?”. Dincolo de asta, pentru a ne uni cu Dumnezeu, trebuie să ne debarasăm de patimile noastre și să ne transformăm din viermii care suntem în fluturii care suntem proiectați să devenim și de aici încep problemele.

De fapt, toată drama istoriei umane este brăzdată de chinul omului în încercarea sa de a ajunge atotputernic, fără să dorească să facă voia lui Dumnezeu, ci voia Satanei pe care îl ascultă conștient sau inconștient și asta pentru că lucrurile nu sunt așa de evidente pentru că diavolul este foarte viclean și folosește logica noastră pe care o distorsionează, astfel încât să poată să-și atingă scopurile. Să nu uităm că cea mai sigură închisoare este cea în care nu știi că te afli. Din cauza asta este mult mai dificil de luptat împotriva înrobirii prin plăcere decât în cazul înrobirii prin durere. Puterea moale este mult mai tare decât puterea tare.

Pentru fundamentul teologic al puterii ca har, consultați Sfânta Treime și mărturia psalmică despre providență în Psalmul 93; în cheie practică, urmăriți și reflecția noastră despre ascultare și viața socială – Ascultarea și relațiile sociale.

Puterea adevărată și înrobirea popoarelor

Asta se vede foarte bine în clipa în care comparăm marxismul pe care l-am trăit în România în perioada comunistă cu neomarxismul pe care îl trăim astăzi. Marxismul a încercat să impună o nouă ordine mondială prin durere în timp ce neomarxismul folosește mai degrabă plăcerea și schimbarea culturii și a modului de gândire pentru a ajunge la aceleași rezultate. Trebuie să știm că amândouă sunt sisteme antihristice și deci nu vor rezista în timp pentru că răul, fiind distorsiune, este nesustenabil. Problema este că în perioada în care răul încearcă să acceadă la realitate și să se impună se pot distruge suflete și din această cauză vom vorbi de curentele de gândire la putere astăzi ca să știm să ne păzim.

Desigur că nu o să fac o lucrare de doctorat aici, ci o să mă concentrez pe lucrurile care sunt de interes pentru noi și sunt acționabile la nivelul nostru.

Pentru contextul ideologic modern, vedeți definirea fenomenului în Neomarxism; despre alternativa duhovnicească la dominație și frică, urmăriți dialogul nostru Imperiul creștin, rugăciunea, familia.

Neomarxismul

Pentru că și marxismul și neomarxismul au cam aceleași scopuri diferind însă în modul prin care încearcă să le atingă, o să mă refer în principal la neomarxism pentru că este unul din pilonii principali ai modului de gândire la putere astăzi. Spun mod de gândire și nu doctrină pentru că neomarxismul este mai degrabă o colecție de idei din multe ramuri mergând de la psihanaliză și gândire critică ajungând până la postmodernism, la distrugerea identității și la concentrarea pe sex specifică lui Freud.

Această dezordine și fluiditate fără sens și fără adevăr se vede foarte clar în toate aspectele neomarxismului pentru că în clipa în care este scos Dumnezeu din viața oamenilor, atunci totul este posibil. Vedem că sistemul de valori, ordinea morală, adevărul sunt subiective, schimbătoare și de multe ori deconstruite în funcție de interesele de moment. Desigur că ei spun că acestea sunt „construcții sociale” în funcție de clasă socială, rasă, gen și alți factori sociali și se schimbă cu vremurile. Dacă la prima vedere asta pare veridic, adevărul este că dincolo de optica fiecăruia și de nevoile de moment există un sistem de valori obiectiv, dat de Dumnezeu prin conștiința noastră și prin legea naturală. Toți trebuie să fim smeriți și iubitori de aproapele, chiar dacă, desigur, aplicarea practică a a cestor principii necesită o mică flexibilitate. Să nu uităm că Dumnezeu dă modul corect de a fi și nu un om limitat și supus greșelii.

Un cadru aplicat despre teme ca bioetica și transumanismul găsiți în materialul nostru – dialog despre neomarxism, familie și bioetică; pentru surse generale, consultați și marxismul cultural ca fenomen dezbătut.

Identitatea și chinul unei lupte false

De fapt, chiar identitatea este văzută de neomarxiști ca un construct social care poate fi schimbat și trebuie distrus dacă se dorește, omul fiind înglobat într-o mare masă de manevră pe baza pretextului că acesta trebuie să distrugă orice refulare din el fără ajutorul lui Dumnezeu. Astfel se ajunge la multitudinea de distorsiuni sexuale de astăzi, la lipsa identității personale care distruge curajul de a avansa către Dumnezeu prin sfințirea și împlinirea personalității noastre.

Mântuirea, scăparea de chin se fac prin unirea cu Hristos cel înviat și atotputernic și nu prin revoluțiile socială, sexuală, economică care ne țin tot aici pe pământ în căderea noastră. Să nu uităm că omul a fost creat de Dumnezeu Care este un Creator superinteligent și are ca sens unirea cu Acesta. Omul nu este produsul întâmplării și nu este doar o grămadă de celule care rătăcește fără sens prin univers. Dacă o celulă nu este produsul întâmplării – deocamdată oamenii de știință nici măcar programat nu sunt în stare să facă o celulă vie și toți sunt de acord că aceasta este de o complexitate extraordinară – cu atât mai puțin un om întreg nu poate fi produsul întâmplării. De fapt, după cum spune la Psaltire, numai un om nebun poate să spună că nu există Dumnezeu, Creator superinteligent și atotputernic.

Despre identitate, real și virtual, urmăriți analiza noastră – Identitatea, realitatea și existența virtuală; pentru dimensiunea comunitară, vedeți o reflecție utilă: Cum își poate păstra familia identitatea creștină.

Modul de gândire ateu

Modul de gândire ateu sau cel puțin depărtat de Dumnezeu specific neomarxismului, mod de gândire care încearcă să-l definească pe om fără Dumnezeu, distruge armonia omului, stabilitatea și sensul acestuia, împingându-l la nivelul unei maimuțe păcătoase care spre deosebire de maimuța nativă, are o viață mult mai complicată, este mult mai bolnav cu nervii și face greșeli în fiecare zi. Astfel se distruge sensul omului, morala divină absolută, sigură care ne dă posibilitatea să avem cu adevărat curaj să ne putem pocăi, să facem asceză și să avem o viață duhovnicească adevărată în libertatea interioară adevărată oferită de energia necreată a lui Dumnezeu. Sufletul uman se hrănește cu această energie necreată care are ca expresie principală în cotidian iubirea, milostivirea, pacea, reconcilierea, smerenia, iertarea și bucuria. Evident că acestea se bat cap în cap cu modelul marxist și neomarxist care se bazează pe conflictul dintre clasele sociale fie frontal și dur în cazul marxismului, fie cultural și mai viclean în cazul neomarxismului.

Este adevărat că relația cu Biserica a evoluat în timp pentru că și-au dat seama că nu se pot bate cu aceasta și atunci au adoptat o atitudine de conviețuire cu ea. Unii chiar i-au adoptat învățăturile, înseninându-și viața. Să nu uităm că Biserica nu este partid și nu face politica părții, parțială, de partid, ci politica vindecătoare, salvatoare a lui Hristos. Alții, însă, din diverse motive, fie că sunt încrâncenați cu o mare energie demonică, fie că sunt influențați de aspectul extern al Bisericii precum și de experiențele nefaste cu ereziile, în principal cu catolicismul, atunci consideră Biserica ca un sistem cultural „hegemonic” ce trebuie dărâmat pentru ca să ajungă la revoluția mult dorită, revoluție, însă care le asigură distrugerea prin libertinaj și păcat și nu libertatea adevărată care vine numai de la Dumnezeu.

Acest eșec se vede astăzi pregnant în societățile neomarxiste avansate cum ar fi Franța și Canada, de exemplu.

Psalmii descriu lucid rătăcirea fără Dumnezeu – Psalmul 13; pentru orientare eclezială, vedeți Biserica Ortodoxă ca spațiu al adevărului revelat.

Rolul Bisericii și raportarea corectă la Dumnezeu

Biserica nu este un ONG de ajutor social ci spitalul pentru păcătoși care este esențial pentru menținerea echilibrului societății prin vindecarea patimilor – fie ea și parțială. Asta se vede până și în satele românești. Bătrânii spuneau că satele care au legătura bună dintre Dumnezeu, preot și comunitate o duc bine, iar satele care nu au un preot care să poată să-i ajute pe oameni fie din cauza lui, fie a lor, acestea se destramă. Dacă nu există sistemul de valori corect, moral, etern dat de Dumnezeu prin Biserică văzută ca și consensul Sfinților Părinți atunci omul cade în confuzie și frică, amețit de relativismul moral care pulverizează societatea pentru că fiecare face ce dorește având fiecare adevărul său exacerbat de ecrane și astfel toți au tensiuni între ei în timp ce sunt foarte manipulabili. Problema este și mai gravă în cazul neomarxismului care nu numai că încearcă să îndepărteze Biserica din cotidian, ci chiar alimentează aceste tensiuni, acest „spirit revoluționar” pentru a putea guverna peste mase.

Tot legat de asta, problema cu distrugerea ordinii existente nu provine din faptul că Biserica ar fi asociată cu un anumit sistem politic de la putere, ci din faptul că prin îndepărtarea Bisericii se taie legătura omului cu Hristos mântuitorul. Biserica vindecă oameni și îi pregătește pentru viața veșnică și ca efect al acestei pregătiri oamenii vor guverna cum trebuie în această perioadă trecătoare a vieții noastre veșnice. Dacă Biserica se depărtează de această menire atunci ajunge într-o criză acută de identitate precum catolicismul și asta pentru că menirea Bisericii este alta – este pregătirea omului pentru perfecțiunea personlă veșnică. 

Fundamentul patristic al continuității e sintetizat în Sfânta Tradiție; pentru căi practice de creștere, urmăriți Post, părțile sufletului, rugăciune.

Biserica și progresul real

Biserica nu este retrogradă sau împotriva progresului. Din contră: Biserica prin Sfinții săi este singura generatoare de progres real, singurul progres care depășește până și moartea și împlinește personalitatea umană. Progresul real se bazează pe Sfânta Tradiție, pe ceea ce Dumnezeu a descoperit în istorie prin întruparea Sa și prin oamenii îndumnezeiți, adică prin Sfinți. Progresul nu vine prin distrugerea a tot ceea ce omenirea a acumulat și a fost validat ca fiind bun, de la Dumnezeu.

Despre progres ancorat în Tradiție, vedeți explicarea Tradiției; pentru un stil de viață coerent, vă propunem Stilul de viață creștin ortodox.

Dorința de putere

Din păcate însă dorința de putere orbește mintea unora și pentru că nu se pot impune prin virtute, se impun prin forță și prin viclenie generând frică și speranțe deșarte. Nu trebuie să fim obsedați de puterea lumească pentru că aceasta corupe și este trecătoare, însă pentru a putea să depășim această dorință este nevoie de luminare de la Dumnezeu. Vedem că Hristos adevărul ne-a arătat că cel care este mai iubitor, mai jertfitor și se face mai mic este mai mare în timp ce în societatea modernă ni se vorbește de competiție și economie de piață ca și forme de război între cei care ar trebui să fie frați. Desigur că acest război este de neevitat în clipa în care cineva se concentrează pe avere și putere și nu are conștiința și trăirea veșniciei sale în Dumnezeu cel atotputernic, iubitor și grijuliu.

Despre vindecarea patimilor și comodității care ne slăbește discernământul, urmăriți Huzurul și viața duhovnicească și un îndemn biblic la curăția inimii în Matei 5.

Războiul

Astfel, în neomarxism se înlocuiește iubirea cu războiul, pocăința cu cearta și unitatea interpersonală cu diviziunea. Chiar cei care cred în acest sistem sunt tot timpul suspicioși relativ oricine și la orice instituții ale statului, inlcusiv la cei dintr-o tabără cu ei și la instituțiile care sunt sub autoritatea lor. Este tragicomic cum se zbat pentru a dobândi puterea ca să scape de ceea ce ei consideră opresiune și după aceea se simt opresați între ei pentru că, de fapt, problema este în interiorul sufletelor lor. Dreptatea și pacea nu vin prin rotirea oamenilor păcătoși între ei la conducerea lumească, ci prin pregătirea unor oameni virtuoși în toate păturile sociale, începând de la conducere și terminând cu noi, cei de rând. Dacă omul de rând nu este virtuos și insuflat de un lider virtuos, atunci totul se rezolvă. Dacă omul de rând nu este virtuos și nu este insuflat de un lider virtuos, 1024 de măsuri să se ia, tot nu rezolvă problema de fond.

Dacă nu este liantul energiei necreate a harului Duhului Sfânt, omul se simte tot singur și prizonier al patimilor pe care ajunge să le idolatrizeze și chiar să se identifice cu ele. Din cauza asta, într-o societate seculară moralitatea este imperfectă, fluidă și se bazează pe emoție și consensul de moment. Desigur că asta duce la haos chiar dacă, pe moment, grămada de oameni care impune asta este satisfăcută.

Vedem astăzi haosul generat de mișcarea „woke” care promovează distorsiunile sexuale, forme de dezintegrare națională și rasism invers care distrug iubirea dintre oameni și stabilitatea neamurilor. Europa a suferit mari pagube materiale și culturale din cauza imigranților care au asaltat-o și în care au intrat fără intenții de a se integra și a se supune regulilor din țările destinație. Ei au intrat ca și cuceritori, cu intenția de a-și impune ei regulile lor opresând populația și cultura băștinașă, dovedind păcătoșenia lor și a celor care le-au permis să intre în țară.

Sub masca drepturilor omului și a pseudo-libertății se impun agende opresive pentru a-i împinge pe oameni să tolereze păcatul, după aceea să-l accepte și într-un final să fie tiranizați de către păcătoși. Păcatul există, este boală, distorsiune existențială și îl chinuie pe om, indiferent dacă omul acceptă această realitate sau nu. De fapt, una din dovezile chinului de care suferă este chiar această nevoie de acceptanță, de validare produsă de conștiința faptului că păcătoșii au greșit. Vedem pe distorsionații sexual că încearcă agresiv și în continuu să ne convingă să acceptăm un păcat împotriva legii naturale a lui Dumnezeu. E greșit, fraților. 

Omul are un suflet care trebuie să supună materia, să supună trupul și să aibă relații trupești între două persoane de sex complementar. Nu este normal și natural ca să existe oameni obsedați de sex și mai ales de sex distorsionat. Nici animalele nu sunt obsedate de sex, marea majoritate a speciilor având perioada lor de împerechere și atât – asta chiar dacă animalul are sufletul supus trupului, adică animalul știe doar de mâncare, sex și confort trupesc. Este greșit ca oamenii fără de Dumnezeu să caute argumente pentru a se poziționa mai prejos decât animalele sau pentru a găsi orice argumente împotriva perfecțiunii lui Dumnezeu.

Pentru lupta interioară a gândurilor, vedeți materialul nostru de sinteză – Războiul de gând; Despre paza minții.

Răul este nesustenabil

Distorsiunea, răul este nesustenabil și produce chin. Amintim aici numai un singur caz – cel al companiei Boeing care, cu toate că este cel mai mare exportator al SUA din punct de vedere al valorii, s-a făcut de râs pe plan mondial pentru că, focusându-se pe politica așa-numitei Diversități, Egalități și Incluziuni, a angajat un procent fix de oameni de diferite orientări sexuale, neamuri și rase, nemaiținând cont de pregătirea și performanța profesională și astfel s-a ajuns să le cadă roțile de la trenurile de aterizare, să le zboare geamurile și ușile în zbor și să fie nevoită compania să trimită mesaje la toți clienții ei ca să verifice dacă sunt strânse șuruburile la avioanele Boeing. Desigur că asta nu este sustenabil pentru că scopul unei companii este să vândă produse folositoare oamenilor și să fie răsplătită cu bani și pentru asta este nevoie să angajeze oameni buni și pregătiți profesional și nu să angajeze un anumit procent dintr-o anumită categorie care nu are legătură cu profesionalismul.

Slavă lui Dumnezeu, însă, că astăzi oamenii se trezesc și ripostează la aceste practici discriminatorii față de pregătirea profesională și față de modul corect de integrare și comportament în firmă. Să nu uităm că aceștia sunt factorii de bază care asigură succesul unei companii și nu distorsiunile sexuale sau păcatele. O să mă întrebați acum cum de Boeing este un megacolos care face foarte mulți bani, chiar dacă are astfel de practici și altele cu mult mai discutabile cum ar fi frauda pentru care a plătit amenzi de miliarde de dolari. Fraților, să ne înțelegem: succesul omului nu vine din bani, ci din unirea cu Dumnezeu cel iubitor în lumina energiei necreate. Atunci omul ajunge la pace și nu altfel.

În plan personal, tratarea anxietății și a confuziei morale este explicată aici – Credința ortodoxă: etape și vindecarea anxietății; iar Ecclesiastul avertizează asupra deșertăciunii plăcerii autonome – Ecclesiastul 2.

Satisfacții pământene

Din păcate, însă, puternicii lumii nu au această experiență și atunci caută satisfacțiile pământene. Pentru că omul nu primește răul frontal, atunci diavolul îi ajută să găsească lozinci prin cuvinte mari însă golite de sens. Ipocrizia lor se vede din multe fapte – amintesc aici numai faptul că vorbesc de egalitatea în drepturi cu negrii – lucru care desigur este corect – însă în Africa cei care vorbesc astfel au un comportament foarte înjositor și la fel de discriminator față de negrii de acolo, motiv pentru care au pierdut o mare parte din Africa.

Dincolo de asta, se folosesc cazuri de succes sau de greșeli regretabile manipulate astfel încât cei de la butoane să aibă rezultatele scontate pentru că, de fapt, pe omul depărtat de Dumnezeu nu-L interesează Adevărul pentru că Adevărul este Hristos Dumnezeu. Omul depărtat de Dumnezeu se auto-îndumnezeiește și deci spune că adevărul este cel decretat de el. Și de aici, chinul lui. 

Confruntați hedonismul cu un mod de viață coerent – Stilul de viață creștin ortodox – și vedeți cum discernământul luminează ispitele prin rugăciune și trezvie – Postul, paza minții, Hristos și diavolul.

Manipularea

După cum vedem, cele mai importante ținte sunt distrugerea legăturii cu Dumnezeu și distrugerea legăturii sănătoase cu noi înșine, distrugerea identității de sine. Strâns legate de acestea, este și distrugerea legăturii armonioase de iubire adevărată prin Dumnezeu cu ceilalți. Adică distrugerea familiei și a neamului pentru că pentru a-l manipula pe om și a-l duce unde doresc, manipulatorii trebuie să-i taie ancorele, pilonii de sprijin care sunt persoanele care îl iubesc și pe care le iubește – adică Dumnezeu și ceilalți – pentru că ei știu că omul este nimic fără cei care pe care îi iubește și care îl iubesc.

Din cauza asta ei se concentrează pe opresiune și încearcă să ne convingă că suntem opresați, discriminați și că ei ne sunt soluția. Nu este astfel pentru că o greșeală, dacă există, nu înseamnă că există opresiune sistematică pentru că opresiunea este masca disperării pe care chiar ei încearcă să o impună după cuvântul nemincions al Domnului care zice că cu judecata cu care judecă cineva cu aceea va fi judecat. Evident că cineva care nu știe de iubire nu poate da o soluție iubitoare și nu poate să ne spună ce este iubirea și ce nu este. Nu poți să spui ce este distorsiunea, opresiunea adevărată dacă nu ai experiența adevărului iubirii. Evident că cineva care nu este cu Dumnezeu cel atotputernic, se va chinui, va chinui pe alții și nu va rezista în timp, prins fiind în iadul relativității distorsiunilor sale. Evident că nu va putea să ofere soluții pentru că soluția umană este totdeauna părăsirea păcatului, a distorsiunii existențiale și dobândirea virtuții și asta se realizează numai cu ajutorul lui Dumnezeu care ne este și călăuzitor și ajutător pe drumul perfecțiunii reale.

Despre filtre pentru informare și protecția familiei în spațiul digital, consultați Dumnezeu, familia și securitatea electronică; pentru înțelegerea presiunii culturale, vedeți și panorama curentelor intelectuale.

Lupta contra familiei

Problema cea mare pentru ei este familia . De ce? Pentru că familia este celula de bază a societății în care tânărul învață experiența de viață, învață experiența lui Dumnezeu, cum să comunice cu Dumnezeu și cu ceilalți și astfel să devină liber prin virtute, în principal prin iubire. Vedeți că avem expresia de neam „cei 7 ani de acasă”, prin care înțelepciunea străveche ne scoate în evidență că familia este principala instituție de învățământ care formează caracterul copilului.

Acesta la început este foarte dependent de părinți din toate punctele de vedere, inclusiv pe plan sufletesc. Să avem mare grijă tot timpul, însă mai ales până când copilul ajunge la 2 ani să nu ne certăm, indiferent dacă suntem în fața lui sau nu – mai ales dacă suntem în fața lui. Trebuie totdeauna să fim exemple bune pentru că orice copil se naște pentru rai și trebuie să vadă în familie raiul – adică pace, stabilitate, bucurie, milostivire și dragoste. Pentru asta este foarte bine ca soții să învețe să asculte unul de altul – fiecare acolo unde are talent nativ pentru că bărbatul și femeia sunt complementari.

Totdeauna să ne concentrăm pe unitatea dintre noi în dragoste duhovnicească și iertare pentru că numai așa ne împlinim și noi și copiii noștri pentru că un copil, dincolo de Dumnezeu, are nevoie și de tată și de mamă. Pentru asta mama și tata trebuie să fie uniți prin Hristos și să insufle copiilor dragostea de Dumnezeu. Dacă nu există asta atunci se vor chinui mai mult sau mai puțin.

De asemenea, copilul are nevoie, dincolo de exemplul personal al părinților, și de interacțiunea în viața reală cu prietenii săi. Legat de asta, este foarte bine ca într-o familie să existe cel puțin 3 frați pentru că aceștia se cresc mai ușor și mai bine decât unul singur, pentru că se cresc între ei, se ajută și se maturizează sub supravegherea și învățătura părinților care le atribuie sarcini. Desigur că buncii vor ajuta la creșterea nepoților, însă nu vor interveni în deciziile părinților și nici nu îi vor vorbi de rău în fața copiilor.

După cum vedem este multă unitate, întrajutorare și protecție pentru generația viitoare în familia tradițională care constituie o structură formidabilă de rezistență în fața atacatorilor. Dacă luăm în considerare că familiile sunt extraordinar de multe la nivelul unei țări, sarcina de a distruge un neam cu familii puternice este foarte dificilă.

Din cauza asta se lucrează prin manipulări și război ideologic la distrugerea familiei în principal prin ecrane ca și amplificatoare a unor modele de viață care promovează mândria, egoismul, cearta și ura dintre noi, revoluția sexuală, minciuna și frica. Se îmbină pâinea, circul și otrava ideologică astfel încât tinerii și nu numai să fie atrași și înrobiți de aceste sisteme de valori foarte depărtate de perfecțiunea lui Dumnezeu care sunt promovate prin mass-media și artă, în principal prin filme și muzică. Fraților, să nu uităm că agresivitatea tinerilor – bullying și, mai nou, agresivitatea grupurilor – mobing – provin din sistemul de valori promovat de eroii lor muzicieni și actori. Mare atenție la ce ne expunem.

Recomandăm dialogul nostru despre apărarea căminului – Provocările familiei creștine astăzi – și o reflecție amplă despre educație: Rolul primordial al părinților.

Distrugerea neamului

La un alt nivel, distrugerea neamului se realizează întâi de toate prin crearea certurilor între români, invazia programată a celor care oficial sunt numiți imigranți și prin creerea unui complex de inferioritate față de celelalte neamuri, care duce la servilism, descurajare și emigrare a valorilor în țările prezentate ca fiind raiul pe pământ. Fraților, nu e așa. Prin emigrare și imigrare se distrug coeziunea, unitatea și iubirea dintre oameni și astfel pot fi manipulați și folosiți, mai ales dacă se sufocă educația neamului prin diferite măsuri. După cum se și vede. Fără aceste procedee, suveranitatea nu poate fi distrusă și Uniunea Europeană nu ar putea fi transformată într-un imperiu. Acest imperiu nu va rezista, după cum a și profețit Sf. Paisie pentru că răul exprimat prin mândrie, haos, frică și rebeliune nu este sustenabil. Cei de la putere, însă, fiind păcătoși nu au de ales pentru că dacă lasă popoarele să se dezvolte atunci acestea vor ieși prin virtutea lor de sub opresiune pentru că opresiunea este masca disperării omului depărtat de Dumnezeu.

Despre identitate culturală, credință și educație, urmăriți Matricea Românească: credință, identitate și cultură; pentru rolul familiei în coeziunea socială, vedeți Familia creștină și comuniunea.

Ce putem face

Cu toate acestea, noi trebuie să ne luptăm pentru mântuirea noastră pentru că războiul ideologic la care suntem supuși poate să piardă foarte multe suflete nevinovate. Din cauza asta, este nevoie ca prima noastră prioritate să fie programul duhovnicesc zilnic și nu ecranele, distracțiile sau grijile. Trebuie să înțelegem în inima noastră că ortodoxia este știința medicală corectă care, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vindecă sufletul de chin. Toate celelalte sunt secundare și din cauza asta trebuie să punem pe primul plan terapeutica noastră, fără însă să o folosim ca pretext pentru a nu ajuta sau pentru a ne împlini patimile pentru că atunci suntem ca aceia care folosim sabia pe care am primit-o pentru victorie, ca să ne spintecăm pe noi înșine în loc să-i ucidem pe dușmanii diavoli.

De asemenea, avem nevoie de smerenie, de rugăciune, de ascultare, de post, de transformare interioară. Să iubim programul duhovnicesc, slujbele și să nu le socotim ca o corvoadă pentru că acest program duhovnicesc ne eliberarează de monstrul din noi. Este adevărat că la început avem mintea întunecată și vrând-nevrând e nevoie de silință. Din cauza asta e nevoie de discernământ și ascultare, astfel încât să înțelegem răutatea smoalei care se ascunde sub glazura lumii depărtate de Dumnezeu. Surogatele nu hrănesc cu adevărat, ci doar ne dau o falsă senzație de satisfacție dobitocească sau demonică. Trebuie să mergem la Dumnezeu cel adevărat. 

Este necesar să ne angajăm activ în construirea unei suprasocietăți în jurul Bisericii, departe de modernul turn Babel care îl duce pe om pe culmile disperării, chiar dacă poate să aibă un oarecare comfort material. Este necesar să construim o prezență ortodoxă în viața socială, în artă, în învățământ. Să avem grijă însă să-i ducem pe oameni la Hristos cel atotînțelept și adevărat, Care este iubire și nu să-i rătăcim în ideologii.

Sunt foarte importante exemplul personal și virtutea noastră. Acesta este lucrul definitoriu al ortodoxiei – dovada că Hristos este în mijlocul nostru. Dacă noi nu avem dragoste între noi, respectând harismele celorlalți, riscăm să ajungem și noi o altă ideologie străină de Hristos care vine, chinuie și pleacă.

De fapt, iadul este înstrăinarea de Hristos. Noi suntem împotriva Imperiului European și a neomarxismului pentru că îi desparte pe oameni de iubirea lui Hristos și de aici apare chinul tuturor după cum începe deja să se vadă foarte bine.

Pentru un plan practic de vindecare interioară, urmăriți Post, rugăciune și luminarea minții și aplicați sfaturile din Anxietatea – p. Athanasie Ulea, p. Teologos.

Concluzie și îndemnuri

Să avem grijă să nu ne fie frică și să nu fim complexați, ci să fim uniți între noi și cu Hristos pentru că dacă Dumnezeu este cu noi atunci cine ne poate sta împotrivă? Nimeni! Numai să avem grijă să nu ne despărțim de Domnul prin mândrie sau prin formă de ură față de cei pe care îi considerăm – poate fără să ne dăm seama – inferiori nouă sau dușmanii noștri. Dacă avem atenție la noi înșine atunci suntem nobili cu colegii noștri și evlavioși față de Dumnezeu. Să nu plecăm urechea la manipulările și la gândurile care vor să ne înfrice sau să bage râcă între noi pentru că Dumnezeu este Adevărul atotputernic. Să nu uităm că cine ascultă de diavol și de organele lui va ajunge și el astfel. Să fim aproape de Dumnezeu și de oamenii Lui și atunci și noi vom ajunge astfel și ne vom bucura de adevărata putere și aici pe pământ și în veșnicie.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați avut curajul să stați cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Consolidați viața de obște, respectul și lucrarea fiecăruia: Ascultarea și relațiile sociale.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!