
De ce Dumnezeu îngăduie să se întâmple lucruri rele? – o perspectivă ortodoxă – p. James Coles
27 noiembrie 2025
Rolul spovedaniei în mântuire și viața de zi cu zi – p. Pimen Vlad
28 noiembrie 2025Ascultați un cuvânt duhovnicesc al părintelui Spiridon Bailey care dezvăluie modul în care ateismul încearcă să submineze adevărul creștin în această epocă a martiriului.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Minciunile ateismului sunt demonice – p. Spiridon Bailey
În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin. Încă înainte ca Iisus să se nască, Irod a complotat ca să-L ucidă. De la început, puterile lumești și demonice au încercat să-i țină pe oameni departe de Dumnezeu, să-i țină pe oameni departe de cunoașterea lui Dumnezeu, și aceasta continuă în lumea noastră astăzi și va continua până la sfârșitul veacurilor, când Iisus se va întoarce. Puterile demonice vor încerca întotdeauna să-i înșele pe oameni, să ne țină departe de prezența lui Dumnezeu.
Și dacă ne uităm la lumea noastră astăzi, în Nigeria și în multe alte țări, slujitorii lui Satana ucid creștini. Suntem într-o epocă a martiriului. Aceasta este epoca martiriului. Ea continuă în Europa unde sute de biserici au fost vizate, sute, sute, au fost incendiate, biserici arse până la temelie. Iar aceste genuri de atacuri sunt foarte evidente. Foarte evidente, cu excepția cazului în care urmărim BBC, sau alte posturi radio-tv anti-creștine, – există încă oameni care urmăresc BBC – dar aceste genuri de atacuri sunt foarte evidente.
Dar Satana are mii și mii de ani de experiență. El știe că martirii trebuie ascunși pentru că mărturia lor este atât de puternică, nu doar pentru Biserică, ci pentru întreaga lume. Trebuie doar să ne uităm la efectul sutelor de mii de martiri care au murit în mâinile comuniștilor sovietici, și cât de mult a înflorit Biserica în Rusia. Semințele martirilor și sângele lor au dat rod într-o Biserică înfloritoare. Satana este viclean. El nu atacă pur și simplu la vedere. Satana nu creează doar martiri. Da, face asta, dar face mai mult decât atât. El se folosește de slăbiciunile omului. Este viclean. El ne cunoaște foarte bine. Și profită de slăbiciunile noastre.
Una dintre marile minciuni de care ateii s-au lăsat convinși de Satana ca s-o creadă ca fiind adevărată, nu doar să le creadă, și ca să o și răspândească, este aceea că Iisus nu a pretins niciodată că este Dumnezeu. Vom auzi pe ateii făcând această afirmație tot mereu. – Ah, dar știi că Iisus însuși nu a pretins niciodată că este Dumnezeu. Dacă arătăm înțelegere, putem spune că mulți oameni acceptă această afirmație pur și simplu din ignoranță sau lene, dar există atei atât de infectați de ura față de Hristos încât se atârnă de orice idee care pare să o susțină, și să se convingă ei însuși că ura lor față de Hristos se bazează pe un adevăr. Astfel se va confirma ostilitatea lor față de Dumnezeu. Dar această minciună se prăbușește chiar și după o mică investigație.
Dacă facem o simplă lectură a Evangheliei după Sfântul Ioan, îl auzim pe Iisus vorbind despre El Însuși și despre Tatăl ca fiind una. Acesta le spune ucenicilor Săi că cei care L-au văzut pe El L-au văzut pe Tatăl, că nimeni nu poate veni la Tatăl decât prin El. Atunci când a întâlnit oameni în nevoie, oameni smeriți, Acesta și-a descoperit adevărata identitate. În Evanghelia după Sf. Ioan citim despre întâlnirea lui Iisus cu femeia samarineancă, cea pe care o cunoaștem că va deveni Sfânta Fotini. Acesteia, El își revelează propria identitate. El îi spune exact cine este. Iar omul care s-a născut orb, pe care Iisus l-a vindecat făcând tină și punând-o pe fața lui, El îi spune, la final, exact cine este. Acesta își descoperă identitatea.
Și, desigur, nu este doar în cuvinte. Când Iisus îl vindecă, scuipând pe pământ și amestecând a făcut tină, și apoi punând aceasta pe ochii lui, Iisus arată că, așa cum a creat omul la început, născându-ne din chiar țărâna, creându-ne, formându-ne din țărâna pământului și suflând viață în noi, Hristos acum, din gura Sa, scuipă și dă vedere aceluia. El completează creația acestui om născut orb. El arată exact cine este, nu doar spunându-ne asta. El ne arată asta. Astfel, observăm că celor credincioși marginalizați, cerșetorilor, orbilor, Iisus nu le ascunde nimic.
În schimb în fața autorităților iudaice care l-au confruntat, ale căror inimi erau atât de împietrite și L-au contrazis, și care I-au solicitat să le spună cine era, cine este El, pentru a-L prinde în capcană, – desigur, nu făceau asta pentru că aveau o inimă deschisă la credință – , El a rămas tăcut. A refuzat să confirme cine era în fața oricui Îl aborda astfel. Inimile noastre pot să fie smerite într-o dorință autentică pentru adevăr. Ori putem să fim plini de mânie. Putem fi plini de ură. Putem avea inimi de farisei. Fiecare dintre noi, uneori, face asta. Fiecare dintre noi, uneori, Îl respinge pe Dumnezeu. Fiecare dintre noi. Inima fiecăruia dintre noi este atât de ușor, atât de ușor, atrasă de ură și spre judecată. Cât de ușor ne dăm pe mâna vicleșugurilor diavolului. Dar aceasta nu este doar o chestiune de căutare intelectuală.
Diavolul dorește să mergem cu el în iad. Acesta ne urăște. Ne urăște pe noi pentru că Îl urăște pe Dumnezeu, iar noi suntem creați după chipul lui Dumnezeu. Demonii văd chipul lui Dumnezeu. Ei știu cine suntem. Ei știu cât de prețioși suntem, știu valoarea, adevărata valoare, a ființelor umane. A fiecărei ființe umane. De aceea ei încurajează această practică a avortului, distrugerea prin războaie, reținerea hranei și provocarea foametei, și otrăvirea copiilor prin intermediul atâtor vaccinuri periculoase. Prea des diavolul trebuie să facă foarte puțin, foarte puțin pentru a ne îndepărta. Atât de entuziasmați suntem uneori pentru lume, pentru plăcerile ei.
Atunci când suntem slabi, când ne dorim mângâiere și vrem să fim în pace cu cele ale lumii, atunci am pierdut acea sare, acel gust al credinței noastre. Atunci urmăm diavolului, când urmăm lumea și facem tot mai multe lucruri ale lumii, atunci când ne îmbrăcăm în acele haine fine, purtăm bijuterii, atunci când doamnele își pun acel machiaj, care le desfigurează. Desfigurăm chipul lui Dumnezeu din noi atunci când îmbrăcăm cu aceste comori pământești pe care le punem peste noi. Prea des suntem slabi! Suntem atât de slabi, agoinști și lipsiți de dragoste Toate acele lucruri care fac pe demoni să danseze de bucurie în jurul nostru. Da, facem pe demoni atât de fericiți când păcătuim în acest fel.
Dar Dumnezeu iartă aceste lucruri când ne pocăim. Atunci când ne venim în fire ca fiul risipitor, întorcându-ne acasă, cerând mila Tatălui și mărturisim tot ce am făcut, Dumnezeu ne asigură că ne va ierta. De aceea Evanghelia este vestea bună. Cu toții suntem păcătoși. Fiecare dintre noi. Dar nu numim Evanghelia, evanghelia judecății, evanghelia osândei, evanghelia avertizării. Sunt avertizări, desigur, dar Evanghelia noastră este o veste bună. Suntem chemați să ne pocăim, să ne protejăm, să ne apărăm de aceste lucruri iar atunci când cădem, așa cum fiecare dintre noi cade, să ne ridicăm din nou și să cerem mila lui Dumnezeu. El ne asigură de mila Sa, ne arată compasiunea Sa.
Dar atunci când Îl respingem pe Hristos și Îl defăimăm, atunci ne unim cu erezia, ne punem în pericol într-un fel special, și este foarte important să recunoaștem: erezia și aceste minciuni despre Hristos nu se aseamănă cu celelalte patimi, sau păcate, în care cădem din slăbiciune. Erezia prezintă un pericol aparte. Oricum ne-ar ataca diavolul și orice suferință ne-ar pricinui, să nu renunțăm niciodată la adevărul cu privire la cine este Iisus Hristos.
”Nu l-ați auzit pe marele apostol Pavel zicând prin cuvintele: Nu-i citiți pe filozofii păgâni, pe oratori sau pe poeți; nu vă omorâți în studiul muncii lor. Să nu fim atât de siguri că nu vom crede în lucrurile pe are le citim. Este o crimă să bem, în același timp, din potirul lui Iisus Hristos și din cel al demonilor. (Sf. Ieronim)
”Primul rău este ignoranța”. (Sf. Marcu Ascetul)
”Să nu cazi în plasa iubirii de eretici; din această cauză să nu accepți nicio falsă credință în numele iubirii”. (Sf. Ioan Gură de Aur)
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!









1 Comment
Doamne ajută!
Ce e de făcut Atunci când soțul nu este mulțumit de soție pt ca nu i se îndeplinesc anumite pofte care ar trece peste limita normalității și exista amenințări ca dacă nu ea atunci poate altcineva ar putea îndeplini acestea? Trebuie cedat sau sa rămânem fermi chiar cu riscul de a se întâmpla alte cele…?